[10 decembrie] 1999 - moartea lui Franjo Tuđman

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

 

Franjo Tuđman s-a născut pe data de 14 mai 1922, în Veliko Trogovisce, un sat din nordul Croaţiei, într-un moment în care Croaţia făcea parte din Regatul sârbilor, croaţilor şi al slovenilor. Tatăl său a fost un membru activ în Partidul Ţărănesc Croat, fiind ulterior ales primar al Veliko Trogovisce.

 

Franjo Tuđman a urmat şcoala primară în satul său natal, fiind considerat un elev strălucit, dar din cauza crizei economice din acei ani a fost nevoit să îşi întrerupă studiile gimnaziale. Pentru a-şi putea continua educaţia, familia sa a primit ajutor din partea parohiei locale, părinţii săi fiind îndemnaţi să îl încurajeze înspre o carieră de preot.

 

La vârsta de 15 ani, Franjo a fost dus de către tatăl său la Zagreb, unde l-a cunoscut pe preşedintele Partidului Ţărănesc Croat, Vlado Macek. Cu toate acestea, Franjo s-a îndreptat spre comunism, fiind arestat în anul 1940 în timpul manifestaţiilor studenţeşti, care celebrau aniversarea Revoluției Sovietice.

 

După ce în anul 1941 Slavko Kvaternik a proclamat independenţa Croaţiei, Tuđman a părăsit şcoala, începând să publice ziare secrete împreună cu prietenul său Vlado Stopar, fiind ulterior recrutat de către partizanii iugoslavi, în anul 1942.

 

Tuđman a început să călătorească între Zagreb şi Zagorje, utilizând documente false, prin care se dădea drept membru al Gărzii Naţionale Croate, pentru a ajuta partizanii din Zagorje. Ulterior a fost arestat de către Ustase (poliţia secretă croată), dar a reuşit să fugă.

 

Franjo Tuđman şi Ankica Zumbar s-au căsătorit în anul 1945 la primăria din Belgrad, dorind astfel să confirme importanţa căsătoriei civile în faţa celei religioase. O lună mai târziu, tatăl său şi mama sa vitregă au fost găsiţi morţi, circumstanţele morţii celor doi nefiind elucidate.

 

În anul 1953 Tuđman a fost promovat, fiind numit colonel, iar în anul 1959 a devenit general maior, astfel că la vârsta de 38 de ani era cel mai tânăr general din armata iugoslavă. Ulterior, Tuđman a urmat cursurile Academiei Militare din Belgrad, pe care a absolvit-o cu brio.

 

Pe data de 23 mai 1954, Franjo Tuđman a devenit secretarul Partidului Partizanilor JSD din Belgrad, iar în mai 1958 preşedintele acestuia, fiind astfel primul colonel care ocupă această poziţie.

 

În anul 1963, a devenit profesor la Universitatea din Zagreb, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, unde a predat cursurile Revoluţia Socialistă și Istorie Naţională Contemporană.

 

Insistenţa sa asupra unei interpretări croate a istoriei i-a adus numeroși critici în cadrul Universităţii din Zagreb. Pe durata leadership-ului lui Tuđman, universitatea a devenit o sursă a interpretării alternative a istoriei Yugoslaviei, interpretare care intră în conflict direct cu istoria oficială.

 

Cu toate acestea, Tuđman nu deţinea o diplomă universitară potrivită pentru a fi considerat un istoric, motiv pentru care a decis să urmeze un doctorat, dizertaţia sa intitulându-se Cauzele Crizei Monarhiei Iugoslave de la Unificarea din 1918 până la Destrămare în 1941. Universitatea din Zagreb a respins lucrarea acestuia, dar Facultatea de Arte din Zadar a acceptat-o, absolvind în anul 1965.

 

Pe parcursul anilor, Tuđman a scris o serie de articole prin care critica statul Iugoslav. Cea mai importantă carte a sa din acea perioadă a fost Idei mari şi naţiuni mici, carte care l-a pus în conflict cu conducerea centrală a Iugoslaviei. În anul 1971, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru activităţi subversive, în timpul Primăverii Croate. Datorită intervenţiei preşedintelui iugoslav Josip Broz Tito, pedeapsa a fost micșorată, cea iniţială fiind de 20 de ani în închisoare şi muncă zilnică.

 

În anul 1977, Tuđman a călătorit pe ascuns în Suedia, pentru a face cunoştinţă cu membrii diasporei croate. În urma unui interviu pe care l-a acordat unei televiziuni suedeze, la întoarcerea în ţară, Tuđman a fost din nou judecat şi acuzat de propagandă, fiind ulterior condamnat la trei ani de închisoare şi cinci de arest la domiciliu, dar a stat doar unsprezece luni în arest.

 

În anul 1980, Iugoslavia devine din ce în ce mai afectată de aspiraţiile naţionaliste ale statelor, în special ale Serbiei. În anul 1989, Tuđman a creat Uniunea Democrată Croată, cu unii naţionalişti radicali.

 

În 1990, sârbii rezidenţi în districte majoritar sârbe s-au ridicat împotriva Croaţiei, ocupând o treime din teritoriul ţării, declarându-se Republica Sârbă Krajina.

 

În același an, partidul său a câştigat peste 60% din mandate, Tuđman fiind ulterior ales preşedintele Croaţiei. Spre deosebire de omologul său sârb, Slobodan Miloşevici, Tuđman a reuşit să îşi promoveze politica naţionalistă fără a fi ostracizat de către comunitatea internaţională. Cu toate acestea, perioada în care Tuđman a guvernat este marcată de concentrarea puterii în mâinile unui mic grup oligarhic, care includea şi membrii familiei sale.

 

În anul 1995, Tuđman a fost numit Comandantul Suprem al Croaţiei, titlu pe care doar el îl deţinea pe viaţă.

 

Franjo Tuđman a murit pe data de 10 decembrie 1999 şi este considerat iniţiatorul Croaţiei libere şi independente. Cu toate acestea, însă, Tuđman a pierdut din încrederea electoratului spre sfârşitul vieţii sale, în special datorită nivelului şomajului. Conform unei estimări, doar după moartea lui Tuđman Croaţia a început adevăratul proces de modernizare şi de creştere economică.

 

 

SURSĂ: Asociaţia pentru Educaţie Politică.

Edited December 9, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.