[22 aprilie] 1897 - moartea lui Ion Ghica

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

 

Ion Ghica, scriitor, economist şi om politic, s-a născut la 12 august 1816, la Bucureşti. 

A făcut studii de gramatică română cu Ion Heliade-Rădulescu şi de franceză cu J.A. Vaillant, după care a urmat Colegiul ''Sf. Sava'' din Bucureşti, conform Dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (2003). Şi-a luat bacalaureatul în Litere la Sorbona (1836) şi în ştiinţe matematice la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Paris (1838). 

A absolvit, de asemenea, Şcoala de Mine din Paris (1840) şi a audiat cursuri de economie politică la College de France şi pe cele ale Conservatorului de Arte şi Meserii din Paris. 

Revenit în ţară cu planuri de modernizare a exploatărilor miniere, este primit cu ostilitate şi i se refuză orice funcţie, din pricina activităţii politice din anii studenţiei şi a colaborării sale cu I. Câmpineanu, se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'', coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998). Trece astfel în Moldova şi devine profesor de economie politică, geometrie descriptivă, geologie şi mineralogie la Academia Mihăileană din Iaşi (1842-1843), deschizându-şi cursurile cu prelegerea ''Despre importanţa economiei politice''. 

Desfăşoară o intensă activitate politică. A fost unul dintre fondatorii societăţii secrete ''Frăţia'' (1843), a contribuit la apariţia revistei ''Propăşirea'' (1844) şi a participat la Revoluţia Română de la 1848, fiind trimis în misiune la Constantinopol, pentru a obţine sprijin politic şi diplomatic. Din iniţiativa lui Ion Ghica şi a lui C.A. Rosetti, în Ţara Românească se constituie în aprilie 1848, în jurul societăţii ''Frăţia'', un comitet revoluţionar. Ion Ghica face parte, de asemenea, din comitetul revoluţionar cu o componenţă lărgită din Ţara Românească, constituit la 10/22 mai 1848, alături de Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Cezar Bolliac, fraţii Goleşti, Ion Heliade Rădulescu ş.a.

După izbucnirea revoluţiei în Ţara Românească şi formarea guvernului provizoriu de la 14 iunie 1848, acesta din urmă a acţionat pentru consolidarea revoluţiei şi recunoaşterea ei de către puterile europene, trimiţând mai mulţi emisari. Astfel, lui Ion Ghica i-a revenit sarcina să poarte tratative cu Poarta Otomană pentru a o convinge să accepte guvernul şi programul revoluţionar. După înfrângerea revoluţiei a plecat în exil şi a făcut parte, alături de Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti ş.a., din comitetul aflat în fruntea ''Asociaţiei române pentru conducerea emigraţiei'', constituită la Paris la 2 decembrie 1849. Rămas în exil, a fost guvernator (1854) şi apoi bei (prinţ) de Samos (1856). Perioada petrecută pe insula Samos este evocată în ''Scrisori'' şi în ''Amintiri din pribegia după 1848''.

Revenit în ţară în 1858, a ocupat, după Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, diferite funcţii: prim-ministru şi ministru de Interne al Moldovei (1859) şi al Ţării Româneşti (octombrie 1859 - mai 1860), iar după Unirea definitivă a Principatelor Române a fost vicepreşedinte al Adunării Legislative, director în Departamentul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul Superior al Instrucţiunii Publice (1862).

Ion Ghica s-a aflat în fruntea grupării liberale ''moderate'' şi s-a numărat printre diplomaţii români străluciţi din acea perioadă, alături de Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu, P.P. Carp, Vasile Alecsandri, D.A. Sturdza ş.a. După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 10/11 februarie 1866, la 11 februarie s-a constituit o locotenenţă domnească, precum şi un guvern provizoriu în care Ion Ghica era prim-ministru şi, totodată, ministru de externe. După proclamarea lui Carol I ca domnitor al României, la 10/22 mai 1866, Ion Ghica a condus guvernul de orientare liberal-moderată din perioada 15 iulie 1866-1 martie 1867, fiind, de asemenea, şi ministru de Interne. Ca urmare a tratativelor iniţiate de Ion Ghica, Poarta îl recunoaşte pe Carol I principe ereditar, printr-un firman emis la 11/23 octombrie 1866.

A condus, de asemenea, guvernul liberal din perioada 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 şi s-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Liberal (1875). Ion Ghica a fost, de asemenea, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (1881-1890). 

Ideile sale politice le-a expus într-o serie de broşuri apărute la Paris. A militat pentru restructurarea procesului de învăţământ din Moldova, proiect publicat parţial sub titlul ''Însemnări asupra învăţăturii publice'', ca şi pentru înfiinţarea unei publicaţii economice şi literare în toate limbile vorbite în Imperiul Otoman, intenţie nefinalizată însă, se arată în Dicţionarul ''Membrii Academiei Române''. 

A fost director general al teatrelor (1877-1881) şi a încercat să stimuleze repertoriul original şi să dea un impuls vieţii teatrale româneşti. A fost printre primii care au tratat, în româneşte, probleme economice, scriind în acest domeniu articole sau lucrări apărute în ciclul ''Convorbiri economice'' (două volume, 1865-1875). 

În literatură, numele său se leagă îndeosebi de genul epistolar - ''Scrisori către Alecsandri'', apărute, în 1879, în ''Convorbiri literare, apoi, în 1884, şi în volum. ''Lăsând la o parte ''Convorbiri economice'', scriere cu intenţii ştiinţifice, dar cu semnificative insule literare, istoricul şi criticul literar de astăzi se va întoarce la memorialistul ''Scrisorilor'', fie spre a descoperi un narator din familia lui Creangă, fie premoniţii ale fabulosului balcanic explorat pe urmele sale de Mateiu I. Caragiale, T. Arghezi, I. Barbu, fie un predecesor al balcanismului picaresc din P. Istrati şi Z. Stancu'' scrie criticul şi istoricul literar Elena Tacciu (''Dicţionarul scriitorilor români''). 

Ion Ghica a fost ales membru (din 13 august 1874) şi preşedinte al Societăţii Academice Române (1876-1879), apoi al Academiei Române (1879-1882, 1884-1887, 1890-1893, 1894-1895).

Ion Ghica a murit la 22 aprilie 1897, la moşia din Ghergani, judeţul Dâmboviţa, unde a şi fost înmormântat. 

La data de 22 septembrie 2016, la Academia Română a avut loc o sesiune dedicată bicentenarului naşterii lui Ion Ghica. Tot cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui Ion Ghica a fost lansată, în 2016, monografia ''Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani'' de Ruxanda Beldiman, apărută la Editura Istoria Artei.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited April 21, 2023 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.