Bazele Mecanicii Auto - Diferenţialul

[Madalin]

• Definiţie: Diferențialul este mecanismul ce permite rotirea independentă una față de alta a roților motoare ale aceleiași punți. Acest lucru duce la posibilitatea ca cele două roți să parcurgă lungimi diferite atunci când automobilul se deplasează pe drumuri cu neregularități sau la viraje.

 

Clasificare

 

 

Clasificarea diferențialelor se face după tipul angrenajelor, după principiul de funcționare, după locul de dispunere a diferențialului sau după valoarea momentului transmis.

 

După tipul angrenajelor, diferențialele sunt de mai multe feluri:

• cu roți dințate cilindrice
• cu roți dințate conice

După principiul de funcționare, diferențialele sunt de mai multe feluri:

• simple(deschise)
• blocabile
• autoblocabile(LSD și complete)
• vectoriale(zf;audi sport)
• sincronizate variabile

După locul de dispunere a diferențialului, diferențialele sunt de mai multe feluri:

• aflate între roțile motoare ale aceleiași punți
• aflate între punțile motoare ale automobilului

După valoarea momentului transmis, diferențialele sunt de mai multe feluri:

• simetrice
• asimetrice
• variabile progresiv

 

 

Cum funcţionează diferenţialul?

 

    În momentul în care un automobil efectuează un viraj, roțile trebuie să parcurgă distanțe diferite. Pentru a reuși acest lucru, fiind atașate de automobil, acestea trebuie să se rotească cu viteze diferite. Astfel, la efectuarea unui viraj, roțile din interiorul virajului se rotesc cu viteze mai mici decât cele din exteriorul virajului. La o punte nemotoare, roțile fiind libere, nu este nici o problemă, acestea se pot rotii independent una față de cealaltă. În cazul în care puntea este motoare, trebuie să se asigure ca roțile pot primi cuplul motor de la aceeași sursa și în același timp, în viraje, să se rotească cu turații diferite. Dispozitivul care permite transmiterea cuplului motor și rotirea roților cu turații diferite se numește diferențial. Inventat de Pecquer în 1827, diferențialul modern și-a păstrat același principiul de funcționare, îmbunătățirile aduse fiind doar de ordin tehnologic (materiale, formă, dimensiuni). Constructiv, diferențialul conține o carcasă cu un angrenaj principal (numit și raport principal sau transmisie principală), și un mecanism epicicloidal. Acest mecanism permite rotirea roților cu viteze diferite. Mecanismul epicicloidal conține două roți dințate planetare (pe capetele arborilor planetari) și două sau patru roți dințate sateliți. Acest tip de diferențial, numit și diferențial deschis, are dezavantajul ca transmite cuplu egal pe cele două roți. În cazul în care ambele roți au aderență (rulează pe asfalt) cuplul de ieșire din cutia de viteze este divizat egal între cele două roți motoare. În cazul în care una din cele două roți rulează pe o suprafață cu aderență scăzută (ghiață, zăpadă, nisip) cuplul primit va fi mic (deoarece depășește pragul de aderență) și va fi transmis și roții care rulează pe o suprafață cu aderență mare. Datorită acestui dezavantaj al diferențialului deschis, în cazul în care una din roți pierde aderența, cuplul  primit de roata cu aderență va fi același (redus). În aceste situații se poate întâmpla ca automobilul să nu se poată  deplasa deoarece roțile motoare nu primesc cuplu suficient. Mai mult, dacă una din roți (cea cu aderență) va sta pe loc, cealaltă roată (fără aderență) se va roti cu dublul turației de intrare (turația carcasei).

 

Sursa

[.Vlad]

Closed