TriChallenge Mamaia: printre meduze, zambete si oameni faini

[Madalin]

 

E duminica, 23 septembrie si este, poate, prima zi din acest sezon in care chiar simt ca vara a trecut si iarna se apropie. Este putin mai racoare, inorat si parca e alt miros in aer, de vant rece. Insa, dupa o saptamana plina la birou, ma gandesc cu mare placere la weekendul ce a trecut, de la mijloc de septembrie, cand am participat la a doua mea editie de TriChallenge Mamaia. Cum v-am obisnuit pana acum, si aceasta iesire a fost o mica aventura, piperata cu de toate.

Decizia de a participa la proba olimpica de la TriChallenge a fost simplu de luat, pentru ca nu fusesem la Transfier, iar pofta de curse se acumulase la un nivel periculos  . Alex Diaconu imi tot spunea sa ma inscriu la proba de H3RO (half ironman), insa am zis sa fiu cumpatat si sa nu imi testez norocul. Tot anul m-am pregatit pentru curse scurte, iar distanta de la olimpic era fix la indemana mea. Plus ca plecam cu un tel puternic, cel de a imi imbunatati timpul si de a termina in primii 15 la GC.

Plecarea, ca multe altele inaintea ei, mai ales precum cea de la triatlon Belis (cursa despre care am scris aici), a fost stabilita pe ultima suta de metri. Miercuri seara planul era sa plec vineri dimineata, pentru a ajunge acolo la prima ora, sa imi gasesc o terasa linistita undeva pe plaja si sa lucrez de acolo. Planul de acasa nu s-a pupat cu cel din piata. Astfel, dupa cateva telefoane cu Alex si din dorinta de a nu conduce singur pana la mare, am decis ca plecam cu totii de joi seara. Alex urma sa umple masina cu tot ce era necesar pentru standul monu.ro, eu sa iau micile cutii ce nu ar fi incaput in masina lui, pe Ina si sa plecam spre mare. Cazare nu a fost greu sa gasim, ca doar era extra sezon si in mijlocul saptamanii. Am gasit un apartament in Navodari, la un pret foarte ok, la care am ajuns destul de tarziu, undeva pe la 11 noaptea. Patronul ne astepta cu cheile, ne-am cazat, am bagat toate bike-urile in camera (ceea ce a fost destul de amuzant, pentru ca erau bicla mea de cursa, a lui Diaconu, a Inei, un mtb si bicla unei prietene ce ne-a rugat sa i-o transportam pana la Mamaia). Dimineata am procurat cafea de la terasa hotelului si am stat in camera, cu sufletul la gura, uitandu-ne pe transmisia live de pe facebook de la CM de triatlon din Australia, unde Alex Ion concura si urma se stabileasca un nou record national pe distanta olimpica. Kudos, Alex Mic!

 

Imediat dupa am plecat spre Mamaia, am instalat standul monu.ro, iar eu m-am pus pe lucrat. Am abuzat de WIFIul terasei Sabroso, “celebra” terasa din statiune, insa nu mi-a parut rau, pentru ca am primit de la ei printre cele mai slabe servicii din cate localuri am frecventat pana acum. Pe seara am zis sa imi completez carboloading-ul cu o pizza. Cum insa, in Mamaia, platesti totul la suprapret dar primesti mancare putina si servicii de proasta calitate, am cautat pe faleza pana am gasit o mica toneta ce facea pizza pe vatra, pe loc. Asa ca m-am asezat frumos la tejghea, mi-am luat o bere fara alcool (ca doar era inaintea cursei) si am savurat pizza proaspata uitandu-ma la lumea de pe promenada. Culmea, chiar si in extrasezon, statiunea era inca plina iar multe din magazine inca deschise. Ma gandeam cu groaza la cursa ce urma, asta din perspectiva inotului. Marea fusese foarte agitata vineri, cu valuri mari, vant puternic, iar furtuna din larg impinsese la mal sute de meduze, mari, mov, cu tentacule ce usturau destul de tare. Nu se anunta tocmai inotul ideal…

 

Am ajuns la cazare, am cazut lat, dupa ziua destul de agitata si zgomotul constant din zona de start/finish. A doua zi m-am trezit la 6:30 am. Liniste in statiune, putini oameni alergand pe promenada. Aveam nevoie de cafea, asa ca am coborat sa gasesc cel mai apropiat aparat de cafea sau terasa deschisa. Mare mi-a fost bucuria cand am fost rasplatit cu un rasarit minunat, peste o mare ce se linistise peste noapte, parca gata sa isi primeasca sportivii.

 

Rasaritul de sambata

 

Mi-am urmat tabietul: cafea, biscuiti, cereale cu lapte, banana, miere, suplimentele pre-race. Am pregatit cutia de tranzitie si mi-am vizualizat mental toata cursa, pentru a fi sigur ca nu uit ceva. Am pus totul in masina si am plecat catre start. In zona de tranzitie te intalnesti cu multa lume, multi cunoscuti, asa ca e tot timpul un prilej bun sa stai la taclale si sa mai uiti de emotiile cursei. Proba se anuntase draft legal cu cateva zile inainte (adica aveai voie sa stai la plasa la bicicleta), iar multi concurenti nu citisera vestea, astfel ca stateau pe ultima suta sa isi demonteze aerobarele de pe ghidoane. Eu am intrat, am mers la slotul 201, am pus bicla pe rastel, am asezat, in ordinea in care urma sa le iau, pantofii de bike, casca, ochelarii, apoi cei de alergare, numarul si bentita. Neoprenul l-am pus pe mine, am luat ochelarii de inot si casca, chipul si eram gata de cursa. Am avut destul timp sa intru in ritm si sa imi fac incalzirea, pentru ca inaintea mea au fost starturile la supersprint si sprint, prilej cu care am mai luat niste continut pentru facebook si am mai incurajat prieteni si coechipieri. Noua ne ere setat startul la 10.10 am.

 

Sursa

[Madalin]

Closed.