Excepție de neconstituţionalitate respinsă ca inadmisibilă ref. infracțiunea de spălare a banilor în interpretarea dată de ÎCCJ-DCD din 8 iunie 2016

[Madalin]

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 7 din 4 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 643/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

 

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Horia-Camil Radu în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 28 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia penală în Dosarul nr. 1.335/97/2017, prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În opinia autorului excepției, prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 16, 21 şi 124 din Constituţie.

 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins:

 

„Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; [] c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.”

 

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că, anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea şi dobândirea, deţinerea sau folosirea) din Legea nr. 656/2002, republicată, reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menţionată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. Aşa fiind, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, anterior menţionată.

 

Curtea reţine că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale.

Având în vedere că sesizarea Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a avut loc prin Încheierea din 17 septembrie 2018, prin urmare anterior pronunţării Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, şi ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv).

 

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:

– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

 

Sursa