[22 ianuarie] 1891 - naşterea lui Antonio Gramsci

[BIS aka OldNab]

 

 

 

Antonio Gramsci (1891-1937), filozof marxist, militant de seamă al mişcării muncitoreşti italiene şi internaţionale, unul dintre întemeietorii Partidului Comunist Italian, membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei a IlI-a.

În 1913 a intrat în rîndurile Partidului socialist italian. A redactat o serie de publicaţii periodice socialiste. În timpul primului război mondial a desfăşurat o activitate revoluţionară împotriva războiului. În 1919 a întemeiat la Torino săptămînalul Ordine Nuovo (Noua orînduire) - publicaţie teoretică a mişcării muncitoreşti revoluţionare, care a militat pentru crearea Partidului Comunist Italian. 

 

În 1921, la Congresul de la Livorno al Partidului socialist, aripa lui stîngă, în frunte cu Gramsci şi cu Palmiro Togliatti, s-a rupt de aripa reformistă centristă a acestui partid şi a întemeiat Partidul Comunist Italian. De la Congresul al IV-lea al Internaţionalei Comuniste (1922), Gramsci a fost membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste. După ce Mussolini a pus mîna pe putere (1922), Gramsci a militat pentru crearea Frontului unic muncitoresc şi pentru unirea tuturor forţelor antifasciste. Din iniţiativa Iui, din 1924 apare L'Unità, cotidianul Partidului Comunist Italian.

 

În 1924 Gramsci a fost ales în parlament, în noiembrie 1926 a fost arestat, în iulie 1928 condamnat de justiţia fascistă la 20 de ani închisoare. În condiţiile grele ale detenţiei, Gramsci a continuat să scrie importante lucrări teoretice şi politice. În 1937 a murit distrus de regimul de detenţie, în spitalul închisorii.

 

S-a ocupat de probleme de filozofie, estetică, istoria literaturii, istorie, economie, sociologie. În centrul atenţiei cercetărilor lui filozofice s-au situat problemele materialismului istoric. După Gramsci, filozofia lui Marx reprezintă o fază superioară în dezvoltarea gîndirii mondiale. Originalitatea concepţiei lui Marx rezidă, după Gramsci, în primul rînd în „concepţia istoricistă a realităţii“, în „perspectiva praxisului“, a unităţii indisolubile a cunoaşterii şi acţiunii, în caracterul ei deschis, critic, în umanismul său de tip nou. În teoria cunoaşterii Gramsci a accentuat latura activă, constructivă a gîndirii, caracterul deschis şi procesual al obiectivităţii cunoaşterii.

 

Gramsci este unul dintre reprezentanţii dezvoltării creatoare a teoriei lui Marx în sec. 20. A subliniat valoarea dialecticii în rezolvarea problemelor socialismului ştiinţific; opera sa este considerată prima încercare de a defini o cale italiană a socialismului, ca soluţie proprie izvorîtă din tendinţele istorice şi din structura societăţii italiene. A introdus în limbajul teoretic al materialismului istoric conceptele de „hegemonie“, de „bloc istoric“, de „partid politic“ înţeles ca „intelectul colectiv“. Gramsci este un critic al curentelor idealiste din filozofia contemporană (neokantianismul, neopozitivismul, neo-hegelianismul).

 

 

SURSĂ: marxists.org.

Edited January 26, 2023 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.