Obligația de garanție contra viciilor ascunse ale bunurilor în contractele civile

[Claude.]

Definiția legală noțiunii de contract, se regăsește la art. 1166 Cod civil și este prezentată ca fiind „acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.” Este esențial de menționat faptul că un contract presupune cel puțin două părți contractante care să aibă capacitate de a contracta, consimțământul acestora, un obiect determinat și licit, precum și o cauză licită și morală. În cazul nerespectării condițiilor de fond sau de formă sancțiunea este nulitatea absolută sau relativă a contractului, după caz.

 

Despre dreptul contractelor speciale se spune că „se află situat între teoria generală a obligațiilor și organizarea particulară a unui contract individual”. Având în vedere că obiectul prezentei lucrări constă în garanția contra viciilor ascunse, se impune a se menționa contractele cel mai des întâlnite în practică care produc acest efect: contractul de vânzare, contractul de schimb, cel de locațiune, de închiriere, de comodat,  contractul de donație și contractul de tranzacție.

 

Garanția pentru viciile ascunse a apărut pentru prima dată în dreptul roman, fiind o creație a edililor curuli. În prezent, garanția contra viciilor ascunse raportată la contractul de vânzare este reglementată la art. 1707 Cod civil. Potrivit acestuia „vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.”

 

Legiuitorul stabilește o serie de condiții pentru a se putea atrage răspunderea celui  care are obligația de a asigura liniștita posesie și utila folosință, nu orice viciu este suficient.  Viciul trebuie să fie ascuns adică, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent. În practică, garanția contra viciilor ascunse se aplică unor categorii de bunuri precum: produsele industriale, informatice, medicamentelor, dar ea interesează, în egală măsură, toate bunurile, chiar şi imobilele, produsele naturale sau animalele.

 

O altă condiție este aceea că viciul trebuie să fi existat la momentul încheierii contractului. Pentru a atrage incidența articolului 1707 Cod civil este suficient ca viciul, chiar dacă  apare ulterior predării lucrului, să își aibă cauza producerii anterioară încheierii contractului.

 

Ultima condiție ce trebuie îndeplinită este cea a gravității viciului bunului. Nu orice viciu este suficient pentru a considera condiția îndeplinită. Acesta trebuie să facă improprie utilizarea bunului, astfel încât dacă ar fi fost cunoscut, contractul nu ar mai fi fost încheiat.

 

 În ceea ce privește efectele pe care le produce garanția contra viciilor ascunse, legiuitorul le enumeră în cuprinsul art. 1710 Cod civil. Potrivit acestui articol, înstrăinătorul poate fi obligat la  înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia, la înlocuirea bunului vândut  cu un bun  de același fel, însă, lipsit de vicii, reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea vânzării. În cazul în care viciul afectează bunul doar parțial, instanța poate dispune chiar și rezoluțiunea doar parțială a bunului. De asemenea, o altă distincție[5] în ceea ce privește efectele garanției contra viciilor ascunse se face în ceea ce îl privește pe înstrăinător. Astfel, dacă aceasta a fost de bună-credință, nu cunoștea viciile bunului vândut la data încheierii contractului, poate fi obligat să restituie doar prețul și cheltuielile încheierii contractului, în timp ce persoana care a fost de rea-credință  este obligată și la plata de daune interese în baza art. 1712 Cod civil.

 

Acțiunile prevăzute de lege în cazul răspunderii pentru vicii ascunse au caracter patrimonial, fiind acțiuni personale și supuse, așadar, prescripției extinctive. Termenul general de prescripție al acțiunii pentru garantarea viciilor ascunse atunci când acestea nu sunt descoperite este de un an de la data încheierii contractului, în cazul bunurilor mobile, respectiv 3 ani în cazul bunurilor construite. Acestea sunt termene de prescripție legale extinctive.

 

 Garanția contra viciilor ascunse are o importanță deosebită în stimularea raporturilor comerciale încă din cele mai vechi timpuri. Prin aceasta cumpărătorii sunt protejați de încercările tendențioase ale diferiților comercianți de a se dezice de bunurile care sunt improprii folosirii, de cele mai multe ori chiar pretinzând și sume de bani în schimbul acestora.

 

Sursa: Juridice.ro