Honda Riding Asist 2.0 „știe” să echilibreze și mai natural motocicleta

[RW YuukiKING]

 

În 2017, Honda uimea publicul cu o motocicletă NC750S. Pentru că ea „știa” să își mențină singură echilibrul. Sistemul a fost botezat Riding Assist, Honda dezvăluind că intenționează să dezvolte tehnologii care să reducă la zero, în 2050, numărul de decese cauzate de coliziunile din trafic.

 

Ce s-a mai întâmplat de atunci? Ei bine, în 2022, Honda a ajuns la Riding Assist 2.0, instalat pe un vehicul cu două roți, considerabil mai mare și mai greu, și anume excentricul maxi-scuter NM4  Vultus. Iar sistemul funcționează într-un fel mult mai realist.

 

De ce spunem asta? Pentru Riding Assist 1.0, roata fața era cea care se mișca pentru a echilibra motocicleta, inclusiv prin modularea unghiului de fugă, așadar în planul sagital al vehicului. Asta te face să te întrebi cum ar mai controla conducătorul ghidonul și cum s-ar împăca creierul electronic cu impulsurile imprimate de – ce ciudat sună – om.

 

 

În cazul lui NM4, echilibrul este realizat de modificarea poziției basculei față de motocicletă, ceea ce imprimă o dinamică mult mai naturală mișcărilor conducătorului, care se poate folosi de ghidon în mod clasic. Ba chiar obsevăm că riderul de teste își poate lua mâinile de manșoane și picioarele de pe scărite, ”superscuterul” rămânând în echilibru.

 

Iată ceva ce i-ar fi „terminat” psihic pe bunicii noștri, iar pe noi, nu ne-ar mai fi lăsat să dormim liniștiți cel puțin o noapte atunci când eram copii. Obișnuiți însă cu evoluțiile tehnologice din ultimii ani, putem doar să luăm notă liniștiti de Riding Assist și să ne întrebăm, poate unii chiar ititați, la ce folosește așa ceva.

 

 

Cu toții am avut acel moment „jenant” în care am „scăpat” motocicleta, la viteza mică, la diverse manevere în spații înguste și dificile sau în momentul în care atenția noastră a decis să ia o pauză. Iar pagubele, mai ales în cazul unei motociclete mari și grele nu sunt de ignorat, pe lângă „oftica” iscată de nedoritul eveniment. Oglinzi, semnale, carene, ai fi surprins să vezi cât costă, mai ales în cazul motoarelor mai premium.

 

Ar mai fi apoi nișa persoanelor cu dizabilități, care pot să se bucure din nou de mersul pe motocicletă! Desigur, să ai un sistem instalat pe motocicletă care ți-o salvează  în cazul unei „bâlbe” de pilotaj la viteze mici cu siguranță ar costa mai semnificativ mai mult decât niște carene sau niște oglinzi, dar sămânță acestei tehnologii a fost sădită. Iar rezultatele promit să fie impresionante!

 

 

 

Sursa