[27 aprilie] 1822 - naşterea lui Ulysses S. Grant

[BIS aka OldNab]

 

 

Ulysses S. Grant (născut Hiram Ulysses Grant în 27 aprilie 1822 – d. 23 iulie 1885) a fost cel de-al optsprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1869 - 1877). Grant a devenit un erou național în timpul Războiului Civil American, în timpul căruia a comandat forțele combinate ale Armatei Uniunii ca unul dintre generalii acesteia și, mai târziu, în calitate de comandant general al întregului front de război (1864 - 1865).

 

Grant intrat la Academia Militară în 1839, și apoi s-a distins în războiul mexican, unde a fost promovat la gradul de căpitan. Totuși, în 1854, el renunță la cariera militară și devine fermier.

 

În 1861, după prima Proclamație a președintelui Lincoln, el devine vice-guvernator al statului Illinois și totodată comandant al regimentului 21 de voluntari nordiști, ocupând poziție în zona Missouri, punctul strategic Cairo. Aici a combătut cu succes încercările sudiștilor de a bloca Mississippi și Ohio. Lincoln l-a numit apoi, comandantul trupelor federale din Mississipi, Ohio, Cumberland și Tennessee. Sub comanda lui în 1863 nordiștii republicani înving la Chattanooga și ocupă Knoxville, o lună mai târziu. În iarna 1864/1865 el și-a reorganizat trupele comandate și în 1865 și după un marș rapid spre Burkesville, obligă pe 12 aprilie restul trupelor generalului sudist Lee (Robert Edward Lee) să capituleze.

 

Istorici militari îl plasează pe Grant în rândul celor mai apreciați generali din toate timpurilor. Modul în care istoricul militar J. F. C. Fuller îl caracterizează este unul extrem de elogios: "Grant a fost unul dintre cei mai mari generali ai vremii sale și unul dintre cei mai mari strategi ai oricărei vremi”, conform originalului din engleză: „[Grant was] the greatest general of his age and one of the greatest strategists of any age.” Campania de la Viksburg a fost una dintre acele bătălii care au fost studiate îndelung și scrupulos de către istorici determinând aprecieri foarte pozitive. În același timp, părerea specialiștilor este unanimă în a recunoaște meritele tactice și strategice ale lui Grant care l-a obligat pe comandantul trupelor Sudului, generalul Robert E. Lee să se recunoască învins în Bătălia de la Appomattox.

 

În mai 1868 republicanii îl desemnează candidatul lor la președinție, și câștigă alegerile în defavoarea adversarului Seymour. În politica externă americană, Grant a avut mai multe reușite, dar intern el a cedat frecvent unora din interesele partidului său republican, cum ar fi ocuparea de posturi oficiale de către adepți sau apropiați ai republicanilor, ivindu-se multe cazuri de corupție.

 

În contrast cu meritele sale militare, unde recunoașterea de către istoricii militari este generală, istoricii prezidențiali plasează perioada președinției sale undeva la coadă, printre cele mai de joasă calitate, datorită în special corupției generalizate, chiar dacă reputația personală a președintelui Grant a rămas practic neatinsă. Pe de altă parte, în ultimii ani, reputația sa de președinte, per ansamblu, a suferit o îmbunătățire din partea anumitor istorici prezidențiali.

 

 

SURSĂ: Wikipedia.

Edited April 26, 2023 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.