[9 septembrie] 1585 - naşterea cardinalului Richelieu

[BIS aka OldNab]

 

 

În 29 aprilie 1624, episcopul de Luçon, Armand du Plessis, devenea ministru al Regelui Franței, Ludovic al XIII-lea. Clericul francez a devenit mai apoi cardinal, duce și președinte al Consiliului de Miniștri al Franței. Numele sub care a rămas în istorie este cel de cardinalul Richelieu. În conștiința publică a rămas mai degrabă imaginea sa caricaturizată de talentul literar al scriitorului anticlerical Alexandre Dumas. În realitate, cardinalul Richelieu a fost un mare om de stat, care a contribuit decisiv la măreția Franței.

 

Armand du Plessis a venit pe lume într-o familie din mica nobilime franceză. Tatăl său era militar, iar mama sa era fiica unui jurist renumit în epocă. La vârsta de doar cinci ani, Armand du Plessis a rămas orfan, pentru că tatăl său a fost ucis în războaiele religioase dintre catolici și protestanți.

 

Familia sa avea multe datorii, care au fost plătite cu ajutorul Familiei Regale a Franței. Familia du Plessis a primit și o feudă: Luçon. Fratele cel mare al lui Armand du Plessis a preluat funcția de șef al casei sale. Fratele mijlociu era destinat unei cariere ecleziastice. Mama sa dorea să îl vadă episcop, însă el a preferat să se călugărească și să rămână simplu monah. În aceste condiții, Armand du Plessis, care se pregătea să devină militar, a fost nevoit să renunțe la ambițiile sale și să devină cleric. El studiase filosofia la Colegiul Navarra din Paris, apoi a studiat teologia.

 

A fost hirotonit preot, iar în anul 1608 a primit hirotonirea ca episcop al diecezei de Luçon, care se suprapunea aproape perfect peste feuda familiei sale. În 1614, Armand du Plessis a devenit reprezentantul clerului din Poitou în adunarea Stărilor Generale. Tânărul episcop a impresionat-o pe regina Maria de Medici, care era regenta fiului ei minor, Ludovic al XIII-lea.

 

În 1616, Maria de Medici l-a chemat pe tânărul episcop de Luçon la curtea regală, apoi i-a încredințat funcția de secretar de stat responsabil cu politica externă și cu războiul. Însă, în 1681, regele Ludovic al XIII-lea l-a înlăturat din funcția de secretar de stat, ca o consecință a conflictului cu mama sa, Maria de Medici. Armand du Plessis a mediat împăcarea dintre regina-mamă și Ludovic al XIII-lea. Episcopul de Luçon a revenit în grațiile regale.

 

A primit titlul de marchiz de Chillou, iar în 1622, la rugămintea regelui Franței, Papa Grigore al XV-lea i-a oferit demnitatea de  cardinal. Din 1624, Armand du Plessis a devenit ministru al Franței, iar din 1629 a devenit și președintele Consiliului de Miniștri. În 1631 a primit titlul de duce de Richelieu, iar în 1634 a devenit și duce de Fronsac.

 

În plan intern, cardinalul de Richelieu a urmărit centralizarea puterii regale. Pentru aceasta, a pornit un nou război cu protestanții francezi, susținuți de Anglia, care aveau propria lor administrație și propriile lor armate feudale. În plan extern, ducele de Richelieu a urmărit slăbirea hegemoniei Habsburgilor, care domneau în Spania și peste imperiul ei colonial, peste Austria, Cehia, Burgundia și Țările de Jos și erau și conducătorii Imperiului Romano-German. Cardinalul de Richelieu și-a atins ambele obiective, chiar dacă, pentru aceasta, s-a aliat cu principii protestanți germani împotriva Habsburgilor.

 

În 1642, starea sa de sănătate s-a deteriorat. Cu puțin timp înainte de moarte, și-a numit succesorul; cardinalul Jules Mazarin.

 

 

SURSĂ: RFI.