[7 decembrie] 1928 - naşterea lui Noam Chomsky

[BIS aka OldNab]

 

 

 

Avram Noam Chomsky (n. 7 decembrie 1928, East Oak Lane⁠, Pennsylvania, SUA) este un lingvist, filosof, istoric și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru teoria gramaticii generativ-transformaționale și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice (gramatica universală). El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative. Din punct de vedere ideologic este aliniat cu anarho-sindicalismul.

 

În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertar și simpatizant al anarho-sindicalismului. Este considerat și drept o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.

 

Pentru meritele sale, Chomsky a fost distins în anul 2010 cu premiul Erich Fromm al societății omonime din Tübingen, Germania.

 

Chomsky propune ipoteza "gramaticii universale" prin care înțelege „ansamblul acelor structuri și mecanisme biologice înnăscute, caracteristice speciei homo sapiens, care sunt în măsură să explice, pornind de la informația pe care o oferă ambianța lingvistică, producerea acelei competențe pe care o descriu gramaticile speciale ale diferitelor limbaje naturale”.

 

Această ipoteză ia naștere în urma studierii felului în care se produce achiziția limbajului de către un vorbitor. Investigând datele care sunt disponibile persoanei respective (input-ul) și performanțele lingvistice la care poate ajunge acea persoană devenită vorbitor competent al limbii respective (output-ul), apare o veritabilă problemă științifică: aceea de a înțelege disproporționalitatea care se stabilește între săracia stimulilor și bogăția sistemului articulat și organizat de propozițiile rostite. Mai mult, chiar, se observă că indivizi diferiți, cu experiențe personale diferite într-un anumit limbaj, ajung la sisteme de reguli gramaticale foarte asemănătoare, ceea ce le permite să se înțeleagă reciproc. La această problemă, Chomsky găsește o singură explicație, anume prezumția că individul însuși contribuie într-o măsură covârșitoare la structura schematică generală și poate chiar la conținutul specific al cunoașterii exprimate prin intermediul limbajului, cunoaștere pe care o obține din experiența limitată pe care i-o oferă mediul. Contribuția individului este înnăscută, fiind o caracteristică a speciei, și reprezintă gramatica generativă, sau gramatica universală. Facultatea limbajului se dezvoltă la nivel individual într-un mod intrinsec determinat, sub acțiunea declanșatoare a interacțiunilor sociale și sub acțiunea modulatoare a mediului. De aceea Chomsky consideră competența lingvistică ca fiind produsul creșterii, nu al învățării.

 

Există mai multe teorii despre originea limbajului, datele citate pentru prima apariție a lui variind de la un autor la altul, de la epoca omului de Cro-Magnon, acum 40.000 de ani, până la epoca lui Homo habilis, aproximativ acum 2 milioane de ani. O altă problemă disputată este aceea a localizării apariției limbajului; teoria poligenezei susține că limbajul a apărut în locuri diferite, pe când teoria monogenezei susține că limbajul are o sursă de proveniență unică.

 

Teoriile monogenezei sunt dominate de două școli mari de gândire. Una dintre ele este cea influențată de Chomsky. Această teorie pleacă de la premisa că specia umană, așa cum o cunoaștem noi, ia naștere în urma unei mutații genetice neobișnuite, apărute acum aproximativ 100.000 de ani, în urma căreia circuitele cerebrale s-au reorganizat. Această reorganizare ar fi dat naștere „instinctului lingvistic” uman, deschizând calea către creșterea explozivă a tuturor capacităților cognitive pe care le furnizează limbajul ca sistem de comunicare puternic. Limbajul este o caracteristică înnăscută a ființei umane, și de aceea este posibil să identificăm și să descriem o „gramatică universală”. Tot acesta ar fi motivul pentru care e greu să ne imaginăm o formă intermediară de limbaj, care să funcționeze fără nici una din structurile gramaticale prezente în limbile naturale.

 

Această teorie a fost criticată drept antievoluționistă, dar unii adepți mai noi ai teoriei evoluționiste o sprijină. Există printre oamenii de știință părerea că mecanismul care a dat naștere limbajului se bazează pe combinarea unor elemente preexistente, care nu fuseseră selectate pentru a produce în mod specific această funcție, dar care, împreună, au făcut posibilă apariția limbajului.

 

Natura umană, faptul că specia umană posedă acele mecanisme înnăscute care îi permit omului să genereze noul, este cea care îl înzestrează cu creativitate pe om. Creativitatea este incompatibilă cu lipsa de libertate. Chomsky crede că un element fundamental al naturii umane este nevoia muncii creative, a cercetării creative - creativitate care trebuie să se manifeste în afara limitelor arbitrare pe care le pot impune instituțiile coercitive. O societate decentă trebuie să maximizeze condițiile de exprimare a creativității umane și să depășească represiunea și opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate.

 

Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian. Este un simpatizant al anarho-sindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale.

 

Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și socială. Prima este de a imagina o societate viitoare dreaptă, adică de a crea o „teorie socială umanistă, bazată, pe cât posibil, pe concepte ferme și umane despre esența sau natura umană”. Cealaltă este de a înțelege natura puterii și a opresiunii și terorii din societatea noastră. Aceasta înseamnă a ne referi la instituții precum administrația, poliția, armata, dar și alte instituții centrale economice, comerciale și financiare. El atrage atenția asupra puterii deosebite pe care o capătă marile corporații multinaționale.

 

 

SURSĂ: Wikipedia.