All Activity

Nume: Ale[K]s. Rank: 5 Dovada: https://imgur.com/a/uG7Svnn Informatii suplimentare: -

Nume: shaggy Rank: Director (Leader) Data și ora sancționării: 9.9.2025 Membrul sancționat și rankul detinut: cristi.zew - (4) Sanctiunea primita: Faction warn x1 Motivul sancționării: Reclamatie #195968 Dovezi (doar daca e cazul): - Alte precizari: -

Trendul vacanțelor de vară prelungite câștigă tot mai mult teren în Europa. 77% dintre europeni intenționează să călătoreascp între iunie și noiembrie anul acesta, potrivit unui raport „Monitoring Sentiment for Intra-European Travel” – Ediția 22, publicat de Comisia Europeană pentru Turism (ETC) Luna septembrie rămâne una dintre cele mai populare pentru vacanțe, 22% dintre respondenți alegând să călătorească în această perioadă, potrivit Autorității pentru Promovarea și Dezvoltarea Tursimului din Turcia (TGA). Regiunea mediteraneană se remarcă drept cea mai dorită destinație, datorită climei sale estivale prelungite. Cu țărmuri însorite în regiunea Egeei și ape sclipitoare ale Mediteranei, coastele Turciei reprezintă o opțiune pentru europenii care vor să prelungească vara și în septembrie. Pentru cei care vor să se mai bucure puțin de vară într-o atmosferă mai relaxată, cu prețuri atractive, coastele Turciei sunt aflate la doar un zbor direct distanță din aproape orice colț al Europei. Iată câteva surse de inspirație: Adesea inclusă în topurile celor mai frumoase plaje din lume, această plajă la gura unui canion impresionează prin decorul său spectaculos. Tot în Antalya, iubitorii de liniște pot descoperi comori ascunse precum Golful Sazak sau Porto Ceneviz. Vara prelungită este ideală și pentru explorarea siturilor antice din Antalya. De la Perge la Aspendos, fiecare colț al regiunii spune povești ale civilizațiilor trecute. Iar toate acestea se completează perfect cu delicatesele mediteraneene – de la pește proaspăt la vinuri albe crocante, obținute din soiuri locale de struguri – pentru o experiență completă a Rivierei.Vara nesfârșită din Antalya Antalya îmbină peisaje spectaculoase, istoria bogată a celor trei regiuni antice – Licia, Pamfilia și Pisidia – și soarele etern, transformând totul într-un paradis autentic pentru orice tip de călător. Cu 300 de zile de soare pe an, Antalya deține cu mândrie cel mai mare număr de plaje cu steag albastru dintre toate orașele lumii – 233 la număr. De la întinderile de nisip din Patara, până la plajele urbane din Konyaaltı și Lara, sau farmecul boem al Olymposului, litoralul Antalyei se dezvăluie ca o succesiune nesfârșită de plaje de neratat. Totuși, o plajă se remarcă prin farmecul ei autentic mediteranean: Kaputaş. Sursă: https://www.wall-street.ro/articol/turism/de-ce-fug-europenii-in-turcia-in-septembrie-ce-locuri-nu-ar-trebui-sa-ratezi.html

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Republica Franceză că sindicatele din transporturile publice în comun (La Base), cele feroviare (SUD-Rail, CGT Cheminots) şi aeriene (SUD-Aerien, CGT Air France), din învăţământ (SUD-Education), servicii publice (CGT de la Fonction publique), sănătate (SUD Santé Sociaux), comerţ (CGT Commerce et Services) şi sectoarele industriale (SUD Industrie) au lansat un apel la grevă generală naţională în data de miercuri. Potrivit MAE, cetăţenii români pot consulta aplicaţia SNCF Connect pentru informaţii despre traficul feroviar în timp real. Cu una până la două zile înainte, previziunile de trafic pentru diferite linii de tren (TGV, Ouigo, TER, Intercites, Transilien şi linii internaţionale) pot fi vizualizate pe site-ul SNCF. Pentru reţeaua RATP (transportul în comun în Paris şi regiunea pariziană), aplicaţia Bonjour RATP urmăreşte perturbările în timp real şi sugerează rute alternative. Informaţiile despre traficul RATP sunt disponibile şi pe site-ul oficial https://www.ratp.fr/infos-trafic. Pentru a urmări eventualele modificări apărute în orarul de zbor şi pentru a verifica informaţiile oferite de operatorii şi companiile pentru liniile aeriene la care au planificate călătoriile, cetăţenii români sunt rugaţi să consulte site-ul aeroporturilor din Paris (Charles de Gaulle şi Orly): https://www.parisaeroport.fr/passagers/les-vols sau ale aeroporturilor din localitatea de destinaţie/ plecare. Ministerul Afacerilor Externe informează că cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Consulatului General al României la Paris: +33147052966 şi +33147052755. De asemenea, cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă, au la dispoziţie următoarele telefoane de permanenţă, în funcţie de circumscripţia consulară de reşedinţă, astfel: – Consulatul General al României la Paris: +33680713729; – Consulatul General al României la Marsilia: +33610027164; – Consulatul General al României la Lyon: +33643627736; – Consulatul General al României la Strasbourg: +33627050022. Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginilor de internet: http://pariş.mae.ro, https://cgparis.mae.ro/, http://lyon.mae.ro, http://marsilia.mae.ro, http://strasbourg.mae.ro, www.mae.ro, şi reaminteşte faptul că cetăţenii români care se deplasează în străinătate au la dispoziţie aplicaţia „Călătoreşte în siguranţă” (www.mae.ro/app_cs), care oferă informaţii şi sfaturi de călătorie. Sursă: https://www.economica.net/mae-transmite-o-atentionare-de-calatorie-in-franta-o-greva-generala-e-anuntata-miercuri_869612.html

Munții Măcinului, cei mai vechi din România, au intrat într-o perioadă de dezvoltare turistică accelerată. Mii de vizitatori au ajuns în zonă în ultimii doi ani, de când a fost deschis podul peste Dunăre de la Brăila. În satele din zonă au apărut zeci de pensiuni cu sute de locuri de cazare. De la stânci cu forme ciudate, la comunități etnice care își păstrează obiceiurile, Măcinul își scrie o nouă poveste. Culmi aride. Stânci sfărâmate, bătute de vânt. Aceștia sunt Munții Măcinului - cei mai vechi din România. Acum 400 de milioane de ani, se înălțau ca niște coloși. Astăzi sunt bătrâni. Iar bolovanii lor au forme care aprind imaginația: par vrăjitoare, spinări de dinozaur, ouă de crocodil. Sau, cel puțin așa îi văd localnicii. În Dobrogea, natura conviețuiește cu tradiția În acest univers vegetal, sunetul este o formă de comunicare vitală. Cicadele domină acustica. Masculii folosesc vibrațiile pentru a atrage femelele. Dacă ar exista un concurs „Cine țipă mai tare pentru dragoste”, acest exemplar ar fi campion absolut. Viorel Roșca, directorul Parcului Național Munții Măcinului: „E momentul lui de poezie. Către viitoarea iubită”. Dincolo de pădure, casele verzi ale localnicilor par un detaliu stilistic. Dar nu e. Este o strategie pentru a ține la distanță șoimul dunărean. Pasărea detestă culorile stridente. Marian Ilie, antreprenor: „Le-ar ataca și practic le-ar lovi, sinucigându-se. Aveam acoperiș roșu și am fost nevoit sa îl vopsesc. L-am vopsit de două ori până acum și îl voi vopsi de fiecare dată când va fi nevoie”. În Dobrogea, natura conviețuiește cu tradiția. Comunități etnice diverse - turci, tătari, aromâni, greci - găsesc unitate în obiceiurile gastronomice. Daniela Ilie, localnică: „Acestea sunt renumitele chiroști cu brânză din bucătăria turcească, la noi, în Dobrogea, e un fel principal. Ilinca e nerăbdătoare. Seara era o cină perfectă, copiii așa se linișteau”. Gogoșile turcilor sunt nalangâte, ardeii copți se cheamă măngică, iar desertul suprem - sarailia sau sârlia. Depinde cine o face. Elena Buzdugan, bucătăreasă meglenă: „Sârlia aceasta era specifică atunci când se logodeau - se numea tocmă - se tocmeau un băiat și o fată. Și nu aveai voie să mănânci cu furculița pentru ca să nu învrăjbești familia viitoare”. În satul Cerna, megleno-românii își păstrează locuințele cu olane - țigle rotunjite, potrivite pentru orice anotimp. Dumitru Giorca, etnic megleno-român: „Olana vara ține răcoare și iarna căldură”. Sunt puțini turiști aici, însă atunci când apar, sunt „adoptați” de localnici aproape cu forța. Dumitru Giorca: „Au vrut să doarmă în parc acolo cu cortul și i-am adus acasă. Au mâncat, au băut câte o țuică, au făcut o baie. Normal, după atâta drum...”. Aproape 50 de pensiuni, cu 500 de locuri de cazare Meglenii duc mai departe tradiția oieritului. Turmele lor trăiesc printre eoliene. Andreea Tanur are 700 de oi. Și timp doar pentru viața de aici. ”Reporter: Trăiți decent... Andreea Tanur, etnică megleno-română: Da, decent! Reporter: Unde ați fost în vacanță ultima oară? Andreea Tanur: Să știți că noi nu prea avem vacanțe. Vacanța noastră e aici la fermă. O dată pe an, două-trei zile, plecăm cu familia. Reporter: Unde ultima dată? Andreea Tanur: La Brașov!”. La Luncavița, două femei sunt ultimele care mai împletesc papură, chiar și fără recunoaștere reală. Titina Ariton, împletitoare de papură: ”Toți care au văzut ce lucrăm noi, ne-au zis că sunt opere de artă! Aveți mâini de aur și faceți opere de artă! Dar rămâne la zis. Atât!”. Alții, ca Ciprian Nichifor, s-au adaptat: cu fonduri europene, 70.000 de euro, și-a deschis un atelier de tâmplărie. Ciprian Nichifor, meșter: „Toată această cameră e mobilată de mine, toate obiectele sunt făcute cu mâna mea. Au fost oameni care au plecat cu suveniruri”. În urmă cu 20 de ani, doar cercetătorii veneau în această parte de țară. Biologi. Geologi. Etnologi. Astăzi sunt 48 de pensiuni, cu peste 500 de locuri de cazare. Anul trecut, Parcul Național Munții Măcinului a avut aproape 20.000 de vizitatori. Aceasta este "Necunoscuta Românie" — o lume în care natura și tradiția respiră împreună. Un loc sincer, care nu promite nimic spectaculos, dar care compensează orice inconvenient... cum ar fi zgomotul cicadelor. Sursă: https://stirileprotv.ro/stiri/travel/necunoscuta-romanie/tinutul-macinului-unde-natura-convietuieste-cu-traditia-iar-turistii-sunt-adoptati-pe-loc-de-localnici.html

Nume în joc: .CristianN Contractul ales: https://imgur.com/a/5MIGRl6

Barbara Bacilieri, cunoscută drept Barbie Bac, însoțitoare de zbor argentiniană și vedetă YouTube, dezvăluie regulile nescrise ale zborului. Ea avertizează împotriva glumelor nepotrivite și oferă sfaturi despre igienă și vestimentație la bord, conform New York Post. Glumele, strict interzise la bord Barbie Bac Bacilieri este o însoțitoarea de zbor argentiniană care a devenit vedetă pe YouTube cu peste 2,7 milioane de fani. Tânăra de 29 de ani a dezvăluit pentru Whats The Jam regulile nescrise pe care pasagerii ar trebui să le respecte la peste 9.000 de metri altitudine. Prima regulă pe care Barbara Bacilieri o subliniază: nu faceți glume deplasate la bordul avionului. „Când a apărut filmul Society of the Snow, un pasager mi-a spus: «Dacă se întâmplă ceva, îți dau consimțământul să mă mănânci». Eu am rămas uimită: «Ce?!»”, a povestit ea. Alți pasageri au mers chiar mai departe: „Cine pilotează? Dacă e o femeie, să-mi spui, că o să cobor”. Ce să nu mănânci și cum să te încalți Însoțitoarea de zbor recomandă să evitați apa de la robinet în avion. De asemenea, de evitat este și iaurtul lăsat „în pungi cu gheață” ore în șir. În ceea ce privește vestimentația, tocurile sunt o alegere neinspirată: „Eu nu port niciodată tocuri… în cazul unei evacuări, ar trebui să le scoateți, pentru a nu deteriora toboganul, iar la aeroport trebuie să mergeți mult pe jos”. Igiena în avion: „Credeți că e apă?” Când vine vorba de baie, Bacilieri avertizează: „Credeți că lichidul de pe podeaua toaletei este apă? Nu vă puteți imagina tot ce se află acolo”. „În plus, nici covorul avionului nu este foarte curat”, a adăugat ea. Nici păturile nu sunt o alegere sigură: „Chiar dacă păturile sunt spălate înainte de fiecare zbor, au fost folosite de atât de mulți pasageri încât nu știi niciodată ce ar putea fi în ele”. Îmbarcarea și hainele nepotrivite Barbara Bacilieri preferă să se urce ultima în avion: „Unii pasageri încep să stea la coadă la poarta de îmbarcare înainte ca avionul să fi ajuns… De ce să stai la coadă pentru îmbarcare dacă tot trebuie să aștepți atât de mult?”. Cât despre ținutele alese, o altă însoțitoare de zbor, Cher, din Dallas, a avertizat într-un videoclip viral pe TikTok: „Este un dublu tabu… Nu aș purta niciodată, niciodată, niciodată o salopetă”. „Când mergi la baie, salopeta o să ajungă pe podea, care e îmbibată cu urină și nu e ștearsă des cu mopul”, a continuat ea, adăugând că pe podelele toaletelor din aeronave cantitatea de urină este „mult mai mare” decât cred majoritatea oamenilor. Ea spune că salopetele, sandalele sau topurile decoltate și scurte pot deveni periculoase la bord, între podele umede, covoare murdare și temperaturi scăzute. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/insotitoare-zbor-reguli-pasageri-tabu-avion-5442531

Astăzi, 9 septembrie, obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei din județul Botoșani l-a cinstit pe ocrotitorul așezământului monahal, Sfântul Cuvios Onufrie. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii, împreună cu un sobor de stareți, preoți și diaconi. Încă de la primele ore ale dimineții, numeroși pelerini din Botoșani și din împrejurimi au venit la mănăstire pentru a se închina la moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, cel care a urmat calea sfinților isihaști Paisie Velicicovski și Vasile de la Poiana Mărului, viețuind în pustietatea pădurilor Voronei. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalți și studenți teologi. În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul a subliniat că cea mai mare lucrare a Sfântului Onufrie a fost curățirea sufletului și unirea cu Dumnezeu: Timp de 25 de ani, Sfântul Onufrie de la Vorona s-a nevoit în ținutul Voronei. A lucrat aici, având știință de carte, a lucrat și la manuscrise, a fost un cărturar, dar cel mai mult a lucrat la a-și adânci sufletul în cunoașterea de sine și în curățirea sinelui prin unirea cu Dumnezeu. Aducându-ne aminte de viața sa minunată, suntem chemați, pe de o parte, să ne rugăm lui cu credință, să cerem Domnului ca, pentru rugăciunile lui stăruitoare, să înmulțească pacea în inima noastră și, mai ales, pacea pe pământul românesc, în aceste zile în care primejdia războiului este atât de aproape de noi. Să ne ajute Domnul să biruim cu pace primejdiile din viața noastră. Pe de altă parte, să ne ajute Domnul ca și noi să luăm aminte la noi înșine, la cuvântul nostru, la felul cum ne apropiem de cel din jur, folosindu-l sau rănindu-l, pentru ca toată greșeala noastră să fie iertată prin harul lui Dumnezeu și, mai ales, să primim puterea de a odihni pe oameni, de a ne face noi înșine rugători pentru pacea lumii, pentru ca binele pe care Dumnezeu Îl lucrează pe pământ prin oameni să lucreze și prin noi, precum a lucrat și în viața Sfântului Onufrie. La final, arhimandritul Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei, a adresat un cuvânt de mulțumire și binecuvântare, subliniind bucuria comuniunii în rugăciune și importanța păstrării vie a credinței și a evlaviei față de Sfântul Onufrie. Sfântul Onufrie, cel mai mare sihastru care s-a nevoit pe meleagurile botoșănene, a viețuit la Schitul Sihăstria Voronei în secolul al XVIII-lea. Originar din Rusia și având o funcție înaltă de guvernator, provenind dintr-o familie nobilă, a ales să părăsească lumea pentru a trăi în rugăciune și nevoință. Venit în Moldova pe urmele marilor pustnici, timp de 15 ani s-a format duhovnicește alături de marii stareți ai vremii, între care Sfinții Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. Ulterior, peste 25 de ani a petrecut în aspră pustnicie într-o peșteră aflată pe malul râului Vorona, unde a primit schima cea mare și a devenit povățuitor al multor suflete. Potrivit tradiției, Sfântul Onufrie și-a cunoscut mai dinainte trecerea la cele veșnice. Un înger al Domnului a condus un preot la peștera sa pentru a-l împărtăși, iar la scurt timp după adormirea sa, la mormântul cuviosului au început să se săvârșească minuni și vindecări. Sfintele sale moaște se află spre închinare în Biserica „Buna Vestire” a Mănăstirii Sihăstria Voronei, devenind izvor de binecuvântare și ocrotire pentru toți cei care vin să se roage cu credință. Sursă: https://doxologia.ro/manastirea-sihastria-voronei-cinstit-astazi-ocrotitorul-pe-sfantul-cuvios-onufrie

Propunerea a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei, care a hotărât să o înainteze către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Calinic al Edessei s-a născut în 1919, în Sitaralona de Thermo, Grecia, într-o familie cu tradiție preoțească. Încă din tinerețe s-a remarcat prin viața sa de rugăciune și jertfă. A fost tuns în monahism și hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah în 1957, la Mănăstirea Myrtia. Pe 25 iunie 1967 a fost hirotonit ca Mitropolit al Edessei în Biserica Sfântul Dionisie Areopagitul din Atena de către Mitropolitul Dionisie al Trikalei și Stagonului alături de Mitropoliții Meletie de Kythira, Constantin de Didymóteicho și Orestiada, Sinesie de Kasandria și Theoclit de Etolo-Acarnania. Pe 16 iulie 1967 a fost instalat în Edessa. După o îndelungată slujire, în 1984, i s-a detectat o tumoare pe creier și, după șapte luni de suferință, și-a dat duhul în mâinile Domnului. După mutarea la cele veșnice, a fost înmormântat în cimitirul public din Edessa, pentru a fi aproape de turma pe care a păstorit-o, și a început să facă numeroase minuni și vindecări. Patriarhia Ecumenică a hotărât pe 23 iunie 2020 canonizarea Sfântului Calinic al Edessei, Pellei și Almopiei (1919-1984) și pomenirea lui în fiecare an la data de 8 august. Sursă: https://doxologia.ro/mitropolia-basarabiei-propus-inscrierea-sfantului-ierarh-calinic-al-edessei-calendarul-bisericii

La Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America, desfășurat vineri, 5 septembrie 2025, a fost anunțată propunerea de canonizare a părintelui Roman Braga (1922–2015. Propunerea a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din America (OCA). Părintele Roman Braga s-a născut la 2 aprilie 1922 în Condriţa Lăpușnei din Basarabia. A urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, iar studiile seminariale la Cernica, București, apoi la Chișinău. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie și Teologia din București până în 1947. A fost condamnat la temniță grea de regimul comunist pentru manifestarea contra sărbătoririi zilei de 1 mai în ziua de Paști, în 1949. După ce a fost eliberat în 1953, a devenit membru al grupului Rugului Aprins, pentru care în 1958 a fost arestat de Securitate. A fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, fiind purtat la Jilava și în lagărul de muncă de la Ostrov. Eliberat în iulie 1964, a peregrinat prin diverse episcopii și mitropolii din țară, fiind primit cu indiferență și chiar respins. În cele din urmă, Episcopul Valerian Zaharia de la Oradea l-a hirotonit preot. Pentru o perioadă, a lucrat în arhiva Episcopiei. Patru ani mai târziu a fost trimis ca preot misionar în Brazilia. Ulterior, a ajuns duhovnic în Episcopia din Vatra, condusă de episcopul Valerian Trifa. A slujit la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan, respectiv la mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania. În 1988, s-a retras la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, unde stareță era sora lui, monahia Benedicta. A trecut la Domnul pe 29 aprilie 2015, după o lungă suferință. Sursă: https://doxologia.ro/parintele-roman-braga-propus-spre-canonizare-de-episcopia-ortodoxa-romana-din-america

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, îşi serbează onomastica astăzi, 9 septembrie, în ziua cinstirii Sfinților și Drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana. Singurul ierarh român care poartă numele Sfântului Ioachim s-a născut în data de 29 martie 1954, la Stănița, județul Neamț. La vârsta de 14 ani a intrat ca frate în Mănăstirea Sihăstria Neamț, iar între 1972-1980 a fost vieţuitor în obştea Schitului Tarcău. După ce a absolvit Seminarul Teologic din Neamț (1970-1975), a urmat stagiul militar, timp de 9 luni, la Plenița. Între 1976-1980, a absolvit Facultatea de Teologie din București. În anul 1980 a devenit monah la Mănăstirea Bistrița, naș de botez fiindu-i arhimandritul Ioanichie Bălan. Atunci a fost prima tundere în monahism la mănăstirea Bistrița după 40 de ani de regim comunist. În anul 1985 a fost chemat de fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Sucevei, pentru a sluji la Centrul Eparhial din Iași. Acolo a îndeplinit mai multe slujiri: arhidiacon al Catedralei mitropolitane, secretar al mitropolitului Teoctist, corector la revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei” și econom mitropolitan. În 1990 a fost trimis la studii la Institutul „Saint Serge” din Paris, unde a început doctoratul în teologie, având ca îndrumători pe reputații teologi Olivier Clement și Boris Bobrinskoy. După patru ani, în 1994, a susținut teza de doctorat în limba franceză, cu tema „Îndumnezeirea omului în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae”, prima lucrare de doctorat despre marele teolog român întocmită încă din timpul vieții acestuia. La Paris a întemeiat o mănăstire ortodoxă, la Rosiers, unde a fost duhovnic și îndrumător pentru creștinii din Occident și pentru tinerii studenți din capitala Franței. Mănăstirea „Buna Vestire” de la Rosiers este prima așezare monahală de tradiție românească din Occident Ales în anul 1998 arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, în urma propunerii Preasfințitului Părinte Eftimie, a fost hirotonit în această treaptă în data de 1 mai 2000. În anul 2009, pe 13 septembrie, a fost ridicat la rang de episcop vicar, odată cu transformarea Episcopiei Romanului în Arhiepiscopie. În data de 4 ianuarie 2015 a fost întronizat ca Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului. Sursă: https://doxologia.ro/ips-parinte-ioachim-la-ceas-aniversar

Anul școlar 2025-2026 a început sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, căci prima zi a cursurilor a coincis cu sărbătorirea liturgică a Nașterii Maicii Domnului. La Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, prima zi de școală a debutat prin oficierea Sfintei Liturghii în biserica Sfântul Ioan Iacob de la Neamț de către un sobor de preoți condus de părintele spiritual al Seminarialului, pr. prof. Marius Brumă. Împreună cu preoții s-au rugat elevii și elevele de la cele trei specializări: Teologie Ortodoxă, Patrimoniu cultural și Științe sociale. După o îndătinată tradiție, mulți seminariștii au fost însoțiți de părinți sau rude, care s-au rugat împreună cu ei. După dumnezeiasca Liturghie, a fost săvârșită slujba de Te-Deum pentru binecuvântarea noului an școlar, săvârșită de către directorul Seminarului, pr. prof. dr. Viorel Laiu, însoțit de părinții profesori, membri ai corpului profesoral, dar și de alți preoți, părinți, rude ale elevilor seminariști. La momentul cuvenit, părintele director a dat citire mesajului Părintelui Patriarh Daniel transmis cu prilejul debutului anului școlar 2025-2026. Apoi, a adăugat: „Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, chiriarhul locului, vă transmite arhiereasca binecuvântare și spor de lucrare dintru început de an școlar”. În continuare, diriguitorul școlii teologice nemțene a adăugat câteva îndemnuri elevilor seminariști, profesorilor și părinților: „Deschidem astăzi, cu nădejde în Dumnezeu, un nou an școlar în care să împlinim cuvintele Sfintei Scripturii: Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu (Pilde 1, 7). Seminarul nostru nu este doar o școală, ci și o pepinieră duhovnicească pentru sufletele voastre, unde cunoașterea se împletește cu formarea spirituală. Să ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur, care spunea că educația tinerilor este cea mai înaltă dintre arte, căci ea modelează chipuri de oameni și suflete nemuritoare. Vă îndemn, așadar, dragi elevi, să îmbinați învățătura cu rugăciunea, osteneala cu bucuria și disciplina cu dragostea frățească. Profesorii să fie, asemenea păstorilor buni, pildă prin viață și cuvânt, iar voi, elevii, să fiți asemenea pământului bun din pilda semănătorului care primește sămânța și aduce rod însutit. Părinții să rămână sprijin și rugăciune pentru copiii lor, căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20). Cu încredere și curaj, să pornim la drum, știind că Mântuitorul Hristos ne însoțește. Să fie acest an școlar unul al împlinirilor, al creșterii în înțelepciune și în har, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul Bisericii și al neamului”. Părintele director a adresat un cuvânt de bun-venit și elevilor noului profil de la Seminar, Științe sociale, precizând că „apariția acestei specializări într-o instituție de învățământ teologic reprezintă un moment deosebit de important atât din perspectivă educațională, cât și pastoral-misionară, căci trăim într-o societate complexă, aflată în continuă schimbare. Pregătirea teologică tradițională poate fi completată eficient de studiile în științe sociale (sociologie, psihologie, antropologie etc.), ajutându-i pe absolvenți să înțeleagă mai bine realitățile și nevoile oamenilor”. La final, toți cei prezenți au împlinit frumoasa tradiție de a realiza o fotografie de grup pe scările bisericii Sfântul Ioan Iacob din curtea Seminarului nemțean. Sursă: https://doxologia.ro/debut-de-scolar-2025-2026-la-seminarul-teologic-veniamin-costachi

Știu că subiectul te sperie. Știu că te face să simți un disconfort adânc, visceral, chiar și atunci când doar auzi despre el. Poate că, atunci când vezi cuvintele „educație sexuală“ și „școală“ împreună, mintea ta deja începe să construiască scenarii alarmante: copii expuși la lucruri nepotrivite, inocență pierdută prea devreme, cineva care intervine agresiv și nenatural în felul în care alegi să-ți crești copiii. Aș vreau acum să-ți spun ceva important: frica asta e reală, însă ceea ce o hrănește, de cele mai multe ori, nu este adevărul. Ci frica noastră adâncă de a pierde controlul. Și tocmai această frică este exploatată, subtil și eficient, de teoriile conspiraționiste care ne fac să credem că cineva încearcă „să ne sexualizeze“ copiii. De unde vine cu adevărat frica noastră? În spatele respingerii educației sexuale se află ceva mult mai profund: anxietatea noastră ca părinți că nu ne putem proteja copiii suficient. Teama că lumea din jur îi poate răni, că poate grăbi ceva ce noi am vrea să amânăm cât mai mult. Și, atunci, creierul nostru face ce știe mai bine: caută explicații care ne confirmă această frică. Și aici intră în scenă teoriile conspiraționiste, cele care ne spun exact ce vrem să auzim: că frica noastră e justificată, că există cineva „acolo sus“ care ne amenință familia, copiii, valorile. Auzim asta, citim asta, o vedem răspândindu-se rapid în grupurile de părinți de pe Facebook sau WhatsApp și simțim că trebuie să reacționăm. Instinctiv devenim suspicioși și ne opunem. Și, fără să ne dăm seama, chiar atunci renunțăm la ceva prețios: la oportunitatea ca ai noștri copii să primească informații corecte, sănătoase și echilibrate despre propriul corp și despre relații. Ceva ce, de fapt, le-ar crește încrederea în ei, nu invers. Ce se întâmplă cu adevărat în educația sexuală? Educația sexuală corect făcută, adaptată vârstei copiilor, nu înseamnă să-i expunem la ceva nepotrivit. Dimpotrivă, înseamnă să-i protejăm de confuzie, frică și abuz. Înseamnă să-i învățăm că au dreptul să spună „nu“ atunci când cineva le încalcă limitele. Înseamnă să le spunem că sunt valoroși și că nu trebuie să le fie rușine de propriul corp. Înseamnă să le oferim ceva ce, de multe ori, nouă, generațiilor anterioare, ne-a lipsit: siguranță, claritate și încredere. De ce credem în conspirații, chiar dacă nu avem dovezi? Mecanismul e simplu: frica noastră caută mereu confirmare. Iar teoriile conspirației nu ne cer dovezi; ele ne oferă explicații emoționale, simple și dramatice. Mintea noastră le preferă tocmai pentru că sunt clare, ușor de înțeles și validează anxietatea pe care deja o avem. Ne spun exact ce vrem să auzim: că cineva vrea să facă rău copiilor noștri. Și atunci ne blocăm și respingem complet orice discuție. Dar oare asta e ceea ce vrem pentru copiii noștri? Să crească temându-se de corpul lor, confuzi și rușinați? Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/de-ce-educatia-sexuala-ne-nelinisteste-atat-de-tare-ce-ascunde-frica-parintilor-din-romania/

În urmă cu mai multe săptămâni, în urma unor ploi torențiale neobișnuit de violente, cabinetul meu din afara Bucureștiului a fost cuprins de inundații. A fost un moment de panică colectivă, dar și o experiență extrem de personală. Apa s-a revărsat cu o forță tulburătoare și mi-a inundat grădina: un colț de rai construit cu migală și dragoste, de-a lungul a zece ani, împreună cu familia mea. Grădina aceea nu era doar un spațiu verde. Era refugiu, terapie, legătură cu natura și cu cei dragi. Era o extensie a sufletului nostru. În acea zi, când șuvoaiele păreau de nestăvilit, nu m-am temut doar pentru bunurile materiale sau pentru casă: m-am temut că pierd ceva ce face parte din mine. Blocaj, frică, neputință: emoțiile unui moment de criză În mijlocul haosului, am chemat pompierii și autoritățile. Apa continua să curgă, indiferent ce făceam. Mă simțeam complet lipsită de putere. Am experimentat o stare de paralizie emoțională – acel sentiment când corpul e activ, dar sufletul e blocat. Este reacția naturală a psihicului când resursele interne nu mai pot gestiona realitatea externă. Această neputință poate avea efecte psihologice profunde: anxietate, vinovăție, epuizare emoțională. Mai ales când ceea ce este afectat nu e doar „un spațiu“, ci un loc cu semnificație afectivă puternică – cum era grădina noastră. Grădina ca simbol: de ce doare pierderea unui spațiu verde Grădinile sunt, adesea, spații unde proiectăm: locuri unde plantăm nu doar semințe, ci și speranțe, răbdare, liniște. Psihologia mediului arată că oamenii investesc emoțional în spațiile naturale personale. Când natura suferă, și mai ales când „grădina noastră“ e afectată, trăim o formă subtilă de doliu ecologic. Acest doliu nu este mereu recunoscut, dar este real: suferim pentru pierderea frumuseții, a armoniei, a timpului investit, a ritualurilor zilnice. E o durere tăcută, dar profundă. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/cand-natura-si-sufletele-plang-o-lectie-despre-rezilienta-si-renastere/

Trăim într-o epocă în care cancerul nu mai este o raritate, ci o realitate statistică a secolului. Potrivit datelor GLOBOCAN (2023), incidența cancerului este în continuă creștere, iar Organizația Mondială a Sănătății estimează că unul din cinci oameni va fi diagnosticat cu o formă de cancer pe parcursul vieții. Cu toate acestea, de prea multe ori, intervențiile se concentrează exclusiv pe tratamentul bolii și nu pe tratamentul suferinței pe care o provoacă aceasta. De ce avem nevoie de psiho-oncologie acum mai mult ca oricând? Psiho-oncologia este răspunsul empatic, științific și uman la această suferință invizibilă. Ea oferă mai mult decât consiliere: oferă un cadru terapeutic în care oamenii pot fi văzuți, ascultați și îmbrățișați emoțional, în cele mai fragile momente ale existenței lor. Este domeniul în care medicina se întâlnește cu sensul vieții, iar știința se întrepătrunde cu compasiunea. Dimensiunea invizibilă a bolii: când corpul suferă, mintea strigă în tăcere Cancerul este mai mult decât o boală. Este un cutremur interior care afectează identitatea, stima de sine, relațiile, planurile de viitor și chiar percepția asupra timpului. Aproximativ 30–40% dintre pacienții oncologici dezvoltă tulburări de anxietate, depresie sau distres psihologic sever1. Dar suferința nu aparține doar pacientului. Partenerii, copiii, părinții sau prietenii apropiați intră adesea în roluri pentru care nimeni nu i-a pregătit. Ei devin îngrijitori, susținători, decidenți medicali – toate acestea în timp ce-și gestionează propria teamă, neputință și, uneori, vinovăție. Studiile recente2,3,5 arată că aparținătorii pot dezvolta simptome de stres traumatic secundar, burnout emoțional și chiar depresie. Psiho-oncologia include intervenții specifice și pentru ei: sesiuni de susținere, terapie familială, grupuri de sprijin și consiliere psihologică. Psiho-oncologia ca oxigen emoțional În mijlocul unei boli care fragilizează corpul și destabilizează viața, oamenii au nevoie de mai mult decât tratamente oncologice. Au nevoie de un spațiu sigur, în care durerea lor emoțională să poată respira, în care cuvintele și tăcerile să fie primite fără teamă sau judecată. Aici intervine psiho-oncologia: nu ca o terapie complementară, ci ca un element esențial al îngrijirii integrate. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/terapia-care-tine-loc-de-oxigen-emotional-ce-ofera-psiho-oncologia/

Nume: BAWZ - Rank: Lider - Data sanctionarii: 09.09.2025 20:40 - Membrul sanctionat si rankul sau: [uS]Bxm (3) - Sanctiunea acordata: Factionwarn - Motivul: Reclamatie RPG [195966] - Dovezi: https://www.rpg.b-zone.ro/factions/report/195966

* Misiunea săptămânii trecute | Last week's mission * Săptămâna | Week 01.09.2025 - 07.09.2025 * Câștigători | Winners * Nobody ____________________________________________________________________ |____________________________________________________________________| * Misiunea săptămânii | Weekly mission * Săptămâna | Week 08.09.2025 - 14.09.2025 Nume: florynn_fly Rang: Section Chief (Rank 5) * Misiunea | Mission * RO: 1. Faceți o poză în care un suspect scapa de wanted. 2. O poză când vă luați armura dintr-o casa. 3. O poză in care se vede parcela cu numarul 18. 4. Faceți o poză în care un grup de rob (jefuitori) scapa de wanted. EN: 1. Take a picture showing a suspect escape from wanted level. 2. Take a picture when you are picking up armor from a house. 3. Take a picture where plot number 18 is visible. 4. Take a picture showing a group of robbers escaping their wanted level. Mult success!! * Alte specificații | Other information* RO: Vor fi 3 locuri și vă veți putea alege din premiile următoare: raport înjumătățit, raport namecover opțional, permisiunea de a purta timp de o săptămână skin-ul de la rank-ul următor. EN: There will be 3 places and you will be able to choose from the following prizes: Half raport, raport namecover optional, permission for wearing skin of your next rank up. * Pentru modificari & greseli > pm va rog * For mistakes & modifications > pm please cu stima, florynn_fly

O tehnologie interesantă pe care o avem pe telefoanele noastre Android, dar pe care o folosim prea puțin. Se numește Quick Share și este practic echivalentul AirDrop pentru telefoanele cu Android. Un lucru mai puțin știut este că funcționează foarte bine și cu Windows dacă vrem să trimitem diverse fișiere. Așadar, dacă vrem să trimitem fotografii ori filmulețe, nu trebuie să folosim neapărat WhatsApp, unde se pierde din calitate, ci este suficientă această tehnologie, care este cumva tot timpul la vedere, dar puțini știm despre ea. Atenție! Funcționează doar Android cu Android sau Android cu Windows sau Windows cu Android. Sursă: https://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/cum-sa-trimiti-rapid-poze-si-fisiere-intre-device-uri-fara-sa-pierzi-din-calitate.html

🎙️ Nume: [PW]Escalasion. 📡 Rank: (5) Network Editor + Qualified Supervisor-Reporter, Bundle Reporter, Faction Tester 🎬 Numele emisiunii: Kiss, kill, marry 📅 Data organizării emisiunii: 09.09.2025 📌 Dovadă cu regulile impuse pe [/l]: Here 📌 Dovada cu numele emisiunii [/l]: Here 📌 Dovada cu [/livemembers]: Here

Bucureşti, România, 9 septembrie 2025 – Canon Europe lansează astăzi EOS C50, o nouă cameră EOS Cinema hibridă full-frame cu montură RF, deosebit de versatilă, dedicată videografilor profesionişti şi echipelor de producţie dinamice. Canon extinde astfel gama de camere cinematice cu EOS C50 – o cameră nouă compactă şi flexibilă pentru profesionişti creativi! Fiind cea mai compactă cameră din gama Cinema EOS în acest moment, EOS C50 este potrivită pentru configuraţii de filmare foarte variate filmare in configuraţii variate, de la filmări în ritm alert la producţii la scară mare. Deşi are un design compact, camera oferă o gamă extinsă de funcţii. Designul unic al modelului EOS C50 a fost posibil datorită noului senzor CMOS 7K full-frame care, împreună cu procesorul avansat DIGIC DV 7, oferă o calitate a imaginii de excepţie, atât la filmare cât şi la fotografiere, precum şi înregistrare video RAW de până la 7K 60P, înregistrare la rată ridicată a cadrelor de până la 4K 120P / 2K 180P şi fotografii detaliate, cu rezoluţie mare de 32 MP. EOS C50 este prima cameră Cinema EOS care oferă înregistrare open gate, ce foloseşte toată suprafaţa senzorului pentru rezoluţie maximă şi flexibilitate în post-producţie. Utilizarea întregii suprafeţe a senzorului cu ajutorul noului mod de senzor Full Frame 3:2 asigură o imagine mai mare care foloseşte întregul cerc de imagine al obiectivelor full-frame. Înregistrarea open gate le oferă cineaştilor mai multă flexibilitate în post-producţie, facilitând editarea formatelor de film orizontale sau verticale din cadrul unei filmări şi oferind suficient spaţiu pentru posibile reîncadrări. Când camera este folosită cu un obiectiv anamorfic, utilizatorii vor obţine o imagine mai înaltă cu aspect cinematografic wide. Videografii care au nevoie să fie rapizi pot surprinde simultan o imagine completă şi o versiune decupată pe verticală sau în format pătrat – ideal pentru reţelele de socializare şi publicitate – cu ajutorul funcţiei Simultaneous Crop Recording oferite de EOS C50. Zona decupată poate fi reorientată pe orizontală, pentru încadrare şi înregistrare optime într-un format diferit, conform solicitărilor clienţilor. Caracteristici principale ale EOS C50: • Cameră hibridă cu rezoluţie mare: înregistrare video internă 7K 60p RAW, fotografiere 32MP • Senzor CMOS Full frame 7K avansat cu înregistrare video open gate • Supraeşantionare 7K pentru filme 4K cu mai multe detalii • Compatibilitate Dual Base ISO (ISO 800/6400), cu interval dinamic de până la 15+ stops • Gamă flexibilă de formate de înregistrare profesională, inclusiv Cinema RAW Light 12-bit, Canon Log 2, Canon Log 3 şi XF-AVC S / XF-HEVC S • Design versatil şi compact, cu mâner detaşabil şi capacitate extinsă de integrare în configuraţii moderne • Montură RF nativă şi compatibilitate cu montură pentru obiective EF/PL cu ajutorul adaptoarelor • Două intrări audio XLR, terminal Timecode, HDMI OUT (Tip-A), USB (Tip-C), patină multifuncţională • Sloturi duale pentru carduri CFexpress şi SD, permiţând înregistrarea simultană de diferite formate pe fiecare card Rezoluţie înaltă şi funcţii hibride pentru filmări şi fotografii EOS C50 este o cameră hibridă şi combină funcţiile video 7K avansate cu posibilitatea de fotografiere la 32MP. Afişajul este optimizat în funcţie de modul în care se află camera, Video sau Foto, folosind cunoscuta interfaţă Cinema EOS pentru filmare şi meniul clasic Canon EOS R pentru fotografiere. Atât videografii, cât şi fotografii pot folosi avantajele tehnologiei Canon Dual Pixel CMOS AF II care oferă detectarea şi urmărirea subiectului cu precizie şi acurateţe avansată. Nivelul de precizie este atât de avansat încât utilizatorii pot alege ce ochi să aibă prioritate la focalizarea pe oameni, câini, pisici şi păsări, cu funcţii de control suplimentare pentru reglarea vitezei de focalizare automată şi urmărirea răspunsului pentru a se potrivi cu subiectul. Design unic şi versatil care se adaptează unei utilizări dinamice Proiectat pentru flexibilitate, designul modular şi uşor al camerei EOS C50 permite operarea intuitivă, fie că filmaţi din mână sau folosind un gimbal. Corpul liniar şi discret şi punctele multiple pentru ataşarea accesoriilor permit integrarea facilă a camerei în orice configuraţii moderne. Camera poate fi montată atât orizontal, cât şi vertical, iar afişajul şi setările de meniu se schimbă automat pentru a permite utilizarea pe verticală. EOS C50 foloseşte un mâner detaşabil pentru mai mult control şi confort. Acesta oferă două terminale audio XLR cu 3 pini de dimensiune normală şi butoane de control pentru înregistrare audio la calitate profesională, plus un buton REC şi buton de zoom, pentru control eficient în timpul înregistrării cadrelor dinamice. Pe lângă compatibilitatea nativă cu o gamă variată de obiective RF, EOS C50 poate fi folosită şi cu obiective PL cu ajutorul adaptorului Canon pentru montură PL-RF, care poate fi ataşat pe corpul camerei, precum şi cu o gamă extinsă de obiective EF cu ajutorul adaptoarelor de montură Canon EF-EOS R. Opţiuni de conectare fără efort, pentru fluxuri de lucru variate Datorită gamei extinse de opţiuni de conectivitate de care dispune, EOS C50 poate face faţă cu succes cererilor din mediile de producţie profesionale moderne. Pe lângă intrările XLR, camera oferă un terminal MIC (3.5mm jack) , terminal Timecode, HDMI OUT (Tip-A) şi USB (Tip-C). Sloturile duale pentru carduri CFexpress şi SD oferă numeroase opţiuni de înregistrare simultană, inclusiv diverse formate de fişiere, rezoluţii şi setări pentru fişiere proxy. EOS C50 include suport UVC/UAC pentru livestreaming la rezoluţie mare până la 60P/50P printr-un singur cablu USB, plus XC Protocol pentru operarea camerei de la distanţă folosind aplicaţii compatibile pentru smartphone sau accesorii hardware, precum un Remote Controller RC-IP1000 produs de Canon. Videoclipurile şi imaginile pot fi transmise clienţilor în timp real prin Wi-Fi sau USB cu ajutorul aplicaţiei Canon Content Transfer Professional (CTP). Sursă: https://blog.f64.ro/2025/09/09/canon-lanseaza-canon-eos-c50-camera-cinematica-7k/

Nick: bigbossmarian. Rank: 4 Data: 09.09.2025 Am dat test cu: 6Rogue Teorie (x/3) : 2/3 Practic (x/5) : 4/5 Rezultat final (Admis / Respins) : Admis. Alte precizari: -

Ernst Ludwig Kirchner este cunoscut ca pionier în domeniul vopselurilor. Dincolo de nuanțele surprinzătoare și subiectele provocatoare, el a experimentat cu uleiurile pentru a obține o suprafață mată. Expresionistul german amesteca ceară, terebentină și benzină și a descoperit că vopselurile străluceau mai intens. Însă, toate acestea reprezintă acum provocări uriașe pentru restauratori. Conținutul redus de ulei al vopselei diminuează aderența acesteia la pânză și, în timp, vopseaua începe să se desprindă. O restaurare meticuloasă a fost întreprinsă un an la Stedelijk Museum din Amsterdam asupra picturii „Naked Girl Behind Curtain (Fränzi)” (1910/1926), pe care instituția o deține din 1955. Uleiurile personalizate ale pictorului au dat suprafețe mate vii, dar nu au rezistat de-a lungul deceniilor, după cum au spus specialiștii. În sute de locuri de pe pânza de 140 x 110 cm, culorile galben și roșu ale lui Kirchner se exfoliau. Așadar, în 2024, muzeul a început cercetarea și restaurarea, un proces care s-a încheiat acum, iar pictura și-a regăsit locul între piesele importante expuse din colecția expresionistă. Creație revizitată după 16 ani Inițial, cercetătorii au efectuat o evaluare a vopselei și au investigat tehnica lui Kirchner. Ei au descoperit că artistul a revenit la pictură în 1926, după ce lucrase la ea prima dată în 1910. Atunci, el era încă un provocator care nu se mutase încă la Berlin și locuia în Dresda, unde formase grupul expresionist Die Brücke, prin care voia să facă legătura între trecut, prezent și viitor. Șaisprezece ani mai târziu, Kirchner își petrecea mare parte din timp în zona rurală a Elveției, recuperându-se după ororile trăite în Primul Război Mondial și după ani de abuz de substanțe. Dorința de libertate socială și sexuală Lucrarea o înfățișează pe Fränzi Fehrmann, fiica unei familii locale din clasa muncitoare, care i-a fost model în perioada sa din Dresda. A fost pictată în atelierul lui Ernst Ludwig Kirchner, care era ocupat de mobilierul său realizat manual, picturi și tapiserii ce imitau exotismul popular la acea vreme. Stilul și subiectul sunt caracteristice unei perioade în care Kirchner își exprima dorința de libertate socială și sexuală în lucrările sale. Pentru a restaura pictura, cercetătorii au identificat toate zonele în care vopseaua era deteriorată și au aplicat adeziv unde era deja desprinsă. Apoi, golurile au fost umplute folosind un adeziv amestecat cu cretă. Aceste zone albe au fost retușate cu grijă cu vopsea de aceeași culoare. În final, portretul lui Fränzi a fost plasat într-o ramă care asigură un climat controlat. Finanțarea restaurării a fost asigurată prin Art Conservation Project a Bank of America, care în ultimii 15 ani a susținut aproximativ 300 de lucrări de conservare în întreaga lume. Anul acesta, a finanțat 16 proiecte, printre care restaurarea unui triptic din Capela Rothko din Houston, a unui pergament de la începutul secolului al XX-lea din Muzeul de Artă Yamatane din Tokyo și a 110 portrete ale președinților americani de la Smithsonian’s National Portrait Museum. Sursă: https://curatorial.ro/arta/kirchner-unul-dintre-artistii-cel-mai-dificil-de-restaurat/

Pânza de scenă din 1924 pentru „Le Train Bleu” al Baletului Rus este cunoscută ca fiind cea mai mare pânză a lui Picasso – are dimensiuni impresionante de 10,4 pe 11,6 metri (considerabil mai lungă decât autobuzele londoneze care transportă vizitatorii la sediul său din Victoria & Albert East Storehouse). Este chiar semnată de Picasso, chiar dacă nu el a pictat-o efectiv. Designul exemplarului supradimensionat al Muzeului V&A surprinde atletismul revigorant al „Le Train Bleu” (sportul ocupă un loc important în balet) și a fost realizat de designerul Aleksandr Konstantinovich Chachba-Sharvashidze (membru al familiei regale georgiano-abhaziene) după o pictură originală din 1922 a lui Picasso. „Two Women Running along the Beach (The Race)” – o pictură considerabil mai mică, de doar 35 x 43 cm – a fost realizată de Picasso în timpul unei șederi la stațiunea balneară Dinard, de pe coasta de nord a Franței. Ascunsă 100 de ani Realizată în stilul neoclasic, care a dominat opera sa în această perioadă, pictura înfățișează două femei îmbrăcate în togi, alergând mână în mână în fața unui cer albastru. Creată în anul următor nașterii primului său copil, Paulo, „The Race” a apărut într-o perioadă pozitivă din viața artistului, în primii ani ai căsătoriei sale cu Olga Khokhlova, balerină la Ballets Russes. Khokhlova a lucrat ca dansatoare în cadrul companiei Ballets Russes din Paris, sub conducerea fondatorului, patronului și impresarului Serge Diaghilev, care a supervizat compania de la înființarea sa în 1909 până la moartea sa în 1929. „Le Train Bleu”, un balet într-un act coregrafiat de Bronislava Nijinska pe baza unei povestiri de Jean Cocteau, a fost, de asemenea, sub conducerea sa și a avut premiera la 26 mai 1924. Baletul se concentra pe scene sportive de pe Riviera franceză, cu dansatori îmbrăcați în ținute sportive create de Coco Chanel. Diaghilev a văzut pentru prima dată pictura lui Picasso, „Two Women Running along the Beach”, la Paris, și a comandat șapte artiști să lucreze la o versiune gigantică, sub conducerea lui Chachba-Sharvashidze, care urma să fie folosită ca decor pentru „Le Train Bleu”. După ce a văzut imensul omagiu, Picasso a fost atât de impresionat de calitate, încât a decis să-l semneze el însuși. În 2010, Muzeul V&A a lansat expoziția „Diaghilev și epoca de aur a Baletului Rus, 1909-1929”, care celebra primele două decenii ale celei mai influente companii de balet din secolul al XX-lea. Expoziția a prezentat mult așteptata revenire în lumina reflectoarelor a cortinei de scenă, care fusese expusă ultima dată în vara anului 1939. Cortina a fost considerată atracția principală, fiind achiziționată de V&A în 1969 și păstrată în depozitul muzeului de atunci. Când expoziția s-a încheiat în ianuarie 2011, cortina a fost din nou rulată și depozitată. V&A East Storehouse s-a deschis publicului în 31 mai, preluând un spațiu enorm folosit anterior în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012 ca centru media. Arhiva funcțională oferă vizitatorilor acces gratuit, șapte zile pe săptămână, la peste 250.000 de obiecte (plus alte 350.000 de cărți) în mega-complexul său de patru etaje, care au fost depozitate departe de ochii publicului, uneori timp de mai bine de un secol. Pânza de scenă a Baletului Rus este considerată bijuteria coroanei noului muzeu; un moment binemeritat în lumina reflectoarelor pentru cea mai mare pânză a lui Picasso, care a petrecut cea mai mare parte a vieții sale de 100 de ani ascunsă. Sursă: https://curatorial.ro/arta/curiosul-caz-al-celei-mai-mari-panze-a-lui-picasso/

O scenă marină pictată de Joaquín Sorolla în 1904 și nevăzută de public de mai bine de 115 ani este scoasă la licitație în octombrie prin casa Ansorena la prețul de 55.000 de euro. Una dintre fiicele pictorului a moștenit opera, care a fost expusă doar de două ori. Prima dată a fost văzută public la Londra, în 1908, în prima expoziție a pictorului valencian la Grafton Galleries, care a reunit mai mult de 500 de tablouri. Această expoziție i-a consolidat recunoașterea ca pictor internațional de succes și i-a confirmat ambiția de a avea o carieră la nivel mondial. La Londra, mecena Archer Milton Huntington l-a cunoscut pe Sorolla și, un an mai târziu, i-a dedicat o expoziție monografică la Hispanc Society of America din New York, unde a fost expusă și lucrarea care este acum scoasă la vânzare. După moartea pictorului spaniol, opera a trecut în proprietatea fiicei sale Elena Sorolla García, în inventarul din 1929, cu titlul „Baño en la playa”. Din 1977 se află într-o colecție privată, iar aceiași proprietari o scot acum la vânzare sub titlul „Playa de Valencia”. Opera în cauză este un ulei pe panou de dimensiuni mici – 13,5 x 25,5 cm – în care se observă tușe aproape schițate ce dau formă unei scene de plajă, tipic lui Sorolla. Astfel de scene marine vor ajunge la Valencia, conform acordului încheiat între Generalitat și Hispanic Society of America, prin care mai mult de 200 de opere ale lui Sorolla, proprietate a instituției americane, vor fi expuse în Palacio de las Comunicaciones. Hispanic Society of America deține aproximativ 240 de lucrări realizate de Joaquín Sorolla: 88 de picturi în ulei, 20 de schițe mici pe carton sau panou și 110 acuarele și desene, potrivit site-ului HSA, ceea ce o face cea mai importantă colecție din afara Spaniei. Cea mai importantă este a Muzeului Sorolla din Madrid. Sursă: https://curatorial.ro/arta/o-plaja-a-lui-sorolla-public-dupa-un-secol/

Alexandra Gheorghe-Papadopol (n. 2003) este licențiată în pictură și masterandă în cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, în programul „Pictură – Surse și Resurse ale imaginii”. Practica sa artistică se conturează în jurul temelor psihologice, sociale și ecologice, cu accent pe fragilitatea interacțiunii om–mediu și precaritatea spațiului intim. Lucrările ei au fost prezentate în expoziții de grup în România, Brazilia și Ungaria, în contexte care susțin emergența noilor voci artistice. „Propria perspectivă asupra acestui subiect a venit cu ceea ce era mai predominant pentru mine, anume constanta dorință de a merge, de a vedea, de a fi altundeva decât unde sunt, mai ales în locuri în care am fost o perioadă scurtă de timp, iar trăirile și experiența au fost mult mai impactante, prin compactarea lor în câteva zile, într-un loc cu totul nou mie, care mi-a fost mai greu accesibil într-o oarecare măsură. Pe când eu mă afund în această situație, alții sunt mai predispuși către o evadare de alt fel, ca, de exemplu, cea virtuală, care este foarte facil de accesat în zilele noastre”, motivează artista. Expoziția este deschisă publicului la Galeria After 5 Art Escape din Arad, până în 11 octombrie, în zilele de luni, joi și vineri, între 14:00 și 20:00, sâmbăta, între 10:00 și 16:00, și duminica, între 12:00 și 18:00. Galeria After 5 Art Escape din Arad anunță expoziția personală a artistei Alexandra G. P. intitulată „Personal Vandalism”, al cărei vernisaj e programat în 13 septembrie 2025, de la ora 18:00. Sunt prezentate picturi în ulei ale artistei din seriile „Focus-Defocus” și „Personal Vandalism”, lucrări care propun o reflecție vizuală asupra escapismului ca fenomen psihologic, social și estetic. Alexandra G.P. investighează, prin mijloace artistice, nevoia de evadare din realitatea cotidiană, articulând o serie de peisaje afective în care materia picturală devine un mediu de transfer emoțional, introspecție și transcendență. Discursul său artistic problematizează raportul individului cu mediul – natural sau artificial – în contextul unei societăți destabilizate, hiper-digitale, în care identitatea se fragmentează, iar stabilitatea psihologică devine o miză personală. Escapismul nu este abordat aici ca simplă fugă, ci ca strategie ontologică și act performativ de reconfigurare a realului. Sursă: https://curatorial.ro/arta/personal-vandalism-reflectie-vizuala-asupra-escapismului/