Elena

Bine ai venit !

Atacul de panică reprezintă anticiparea greşită a viitorului, a lucrurilor spuse sau nespuse. A rezultatelor pe termen lung sau scurt. Subiectul simte greşit tot ceea ce ţine de anticiparea rezultatelor personale şi se pregăteşte de un război ce nu mai are loc. Motivele care duc la apariţia atacului de panică Lipsa de importanţă. Lipsa de interacţiune la nivel de grup 3. Lipsa vieţii sexuale. Lipsa cuplului. Imaginea de sine scăzută. "Subiectul ce este diagnosticat cu tulburare de panică are multiple frici ce înlocuiesc frecvent locurile 1,2 şi 3 din interiorul sistemului de valori. Emoţional, subiectul călătoreşte în viitor, anticipând, de foarte multe ori greşit, un rezultat negativ ce îl poate pune în pericol. Dar când nu are ce te pune în pericol, ce faci? Nimic! Pacientul crede în continuare că o să se întample ceva rău, consideră că are dreptate şi se consumă emoţional intens’’, precizează psihologul Radu Leca pentru CSID. Avem două exemple: Femeie, 35 de ani, divorţată, copil de 8 ani. În fiecare dimineaţă, imediat după trezire, subiectul simte intens atacul de panică. După 8 săptămâni de consiliere psihologică, la puţin timp după ce a înţeles că se teme de eşec şi de moarte, atât pentru ea, cât şi pentru copil, atacurile de panică se opresc. Acest caz este unul fericit. Pacienta a conştientizat friciile. Bărbat, 30 de ani, unic copil la părinţi, crescut cu grijă de o mama hiperprotectivă, are atacuri de panică (ciclice) de fiecare dată când la job cineva îl întreabă ceva sau înaintea sedinţelor din departament. Chiar şi în urma şedinţelor de consiliere spihologică, specialistul explicându-i în nenumarate rânduri că atacurile de panică au dublă sursa, una dintre ele fiind Mama, pacientul refuză să accepte existenţa acestui fapt. Acesta rămâne să lupte aproape singur cu atacurile de panică. Cauzele ce îi determina apariţia? ''Oficial, răspunsul acceptat la nivel mondial este dezechilibrul între substanţele chimice ale creierelui. Noi putem îmbunătăţii acest răspuns, adaugând următoarele puncte: Tot ceea ce simţim şi nu putem spune. Tot ceea ce gândim şi nu vrem să discutăm. Tot ceea ce auzim spunându-se despre noi şi nu putem combate. Tot ceea ce face negativ partenerul de cuplu sau copilul şi ne afectează în mod direct'', adaugă specialistul. De asemenea, atacurile de panică pot fi determinate în mod direct de: fumatul excesiv ingestia băuturilor cu conţinut ridicat de cofeină întreruperea bruscă a consumului ciclic de alcool, întreruperea folosirii unor medicamente, evident folosirea drogurilor de mare risc (cocaină, heroină, marijuana), o operaţie realizată cu anestezie generală, un eveniment ce la prima audiţie poate părea fericit (naştere, botez, divorţ). ''În mod obişnuit, atacurile de panică pot fi asociate de către medici şi psihologi cu anumite disfuncţii medicale, cum ar fi: hipertiroidismul, epilepsia, astmul bronşic, stresul posttraumatic. Sunt anumite persoane mai predispuse să dobândească această afecţiune? Sigur. Primul răspuns contează, aşa că punctez următorul fapt: Un minor ce a fost crescut de către părinţii care au dobândit în timpul vieţii tulburarea de panică, poate copia modelul , replicându-l identic sau îmbunătăţit. Exemplu: Dacă părintele are în timpul atacului de panică hiperventilaţie cu puls crescut, minorul poate avea atât hiperventilaţie şi puls crescut, cât şi dureri de cap sau de inimă’’, mai spune psihologul Radu Leca. Cum se manifestă? ''Subiectul simte pregnant senzaţia de sufocare, durerea în piept (denumită popular angina pectorală), ameţeli şi nesiguranţă. De asemenea, acesta transpiră mult, îi ţiuie urechile, are frisoane sau valuri de căldură, Uneori simt că e total nenatural pentru noi toţi, dar natural pentru el, cum se detaşează de realitate sau de propria persoană’’, adaugă psihologul Radu Leca. Ce cu se confruntă omul care traversează un atac de panică? ''Cu frica. O imensă frică neînţeleasă, despre care pacientul spune oricând îl intrebi că a apărut brusc şi că îi dă viaţa peste cap. Din momentul apariţiei fricii, pacientul se raportează altfel la realitate. Exemplu: Înainte mă simţeam puternic, acum mă simt inutil şi înspăimântat’’, susţine psihologul Radu Leca. Dialog psiholog-pacient cu tulburare de panică: Pacient: Buna ziua! Psiholog: Buna ziua, luaţi loc! Pacient: La fereastră sau pe canapea? Psiholog: Unde vă simţiţi în siguranţă. Pacient: Pot sta în picioare? Psiholog O să fie incomod, vă rog, agăţaţi haina în cuier, închideţi uşa şi luaţi loc. Pacient: Dacă închid uşa, sunteţi sigur că mai pot ieşi? Dacă se întâmplă ceva mai ajung la haină? Dacă stau lângă fereastră nu mă vor durea ochii de la lumină? Psiholog:Vă rog, închideţi şi deschideţi uşa de mai multe ori, lănsând uşa la final între deschisă, agăţati haina pe primul cui al cuierului, ca să o puteţi lua oricând, luaţi loc pe canapea, ca să nu vă doară ochii de la lumină. Cum vă simiţiţi astăzi? Pacient: Dacă nu ar fi friciile, totul ar fi foarte bine. Înainte mă simţeam puternic, acum mă simt neliniştit şi nesigur pe mine . Pacienţii diagnosticati cu tulburare de panică au multe argumente ce vin să sprijine logica propriilor frici. De ce? Evident, tot din teamă. Ce poate face subiectul ca să depăşească această stare? ,,Un singur lucru grozav, atât pentru el, cât şi pentru familie: să meargă la psiholog. Relaţia psiholog- pacient să funcţioneze minim trei ani. În acest timp, pacientul să se poată regăsi aşa cum crede el de cuviinţă. Psihologul nu îl poate influenţa pe pacient în direcţia anumitor credinţe, dar se poate erija într-o voce interioară ce adresează, doar atunci când trebuie, întrebări logice. Un subiect atins de atacurile de panică poate reveni la normal, asta dacă găseşte un psiholog alături de care să simtă că reuşeşte să se facă bine, iar aici avem o completare extrem de importană, niciodată să nu piardă timpul vorbind cu alţi pacienţi despre tulburarea sa. De ce? Este foarte important ca un pacient cu tulburare de panică să nu fie influenţat de alţi pacienţi identici cu el, pentru că se vor copia intre ei, făcând dificilă sau imposibilă relaţia cu psihologu’’, adaugă psihologul Radu Leca. Cum se poate scăpa de atacurile de panică? ,,În timp şi doar prin consiliere, neintrând în dialog virtual sau în realitate cu pacienţi identici cu el, subiectul se poate face bine. Sprijinul familiei este foarte important’’, concluzionează psihologul Radu Leca. Sursa: csid

Detoxifierea colonului a devenit un subiect de interes, având în vedere creşterea impresionantă a numărului de persoane care suferă de balonare, constipaţie, sindromul colonului iritabil. Sindromul colonului iritabil afectează în special persoanele supuse unor condiţii stresante, suprasolicitante, care urmează anumite regimuri de slăbit, se alimentează excesiv sau îşi privează organismul de unii nutrienţi. De asemenea, constipaţia este o problemă frecventă în rândul populaţiei, asociată stilului alimentar modern. Stagnarea materiilor fecale în colon determină o suprapopulare bacteriană, iar trecerea acestora în sânge creşte riscul de infecţii urinare recurente, infecţii în sfera ginecologică, dar duce şi la o scădere a imunităţii. Un prim pas pentru sănătatea colonului este o hidratare corespunzătoare. A devenit un clişeu: ,,Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic 2 l de lichide pe zi’’, dar puţini sunt cei care stiu ce rol joacă apa în organism, mai ales în eliminarea toxinelor. Apa este importantă în curăţarea colonului, iar o cantitate insuficientă creşte riscul de constipaţie. Atât fibrele solubile, cât şi cele insolubile, regăsite în alimente, au nevoie de apă pentru a realiza o curăţare eficientă a colonului. Fibrele sunt o parte a glucidelor complexe, lent absorbabile, şi pot fi solubile în apă sau insolubile. Cele insolubile absorb apa şi sunt esenţiale în eliminarea resturilor de mâncare din organism, contribuind astfel la combaterea constipaţiei. Totodată, acestea cresc nivelul bacteriilor bune din tractul digestiv. Surse bune de fibre insolubile: fulgii de ovăz şi seminţele de in merele orezul brun citricele tărâţele mazărea varza morcovii ridichiile. Cât contează legumele verzi şi fructele O categorie de alimente cu rol adjuvant în tranzitul intestinal sunt legumele verzi, bogate în clorofilă. În general, clorofila elimină toxinele din tractul digestiv. Surse bogate în clorofilă: spirulina, orzul, salata, spanacul, broccoli, mărarul, patrunjelul, ardeiul gras, castravetele, zucchini, chilli verde, varză. Fructele sunt bogate în vitamine, minerale şi, totodată, conţin fibre şi enzime cu rol în reglarea tranzitului intestinal. Printre fructele cu un conţinut ridicat de fibre menţionăm: merele, strugurii, papaya, ananasul, kiwi. O bună funcţionare a colonului impune şi prezenţa florei bacteriene saprofite. Pentru menţinerea microbiozei intestinale recomand consumul de alimente probiotice, cum ar fi lactatele fermentate, iaurtul, sana, kefirul, dar şi a murăturilor în saramură: castraveţii, gogonelele, varză. Curentele moderne nutriţionale insistă pe o alimentaţie bogată în suplimente, cum ar fi seminţele de in, aloe vera, lucernă, spirulină, care au roluri diverse şi efecte antioxidante, energizante, detoxifiante. Este important să înţelegem că nu există diete minune de detoxifere, nici ,,pastile de sănătate’’, ci doar un stil de viaţă echilibrat poate duce la o stare de sănătate bună şi ajută la eliminarea naturală a toxinelor. Se comercializează produse destinate curăţării colonului, care pot provoaca efecte adverse, precum deshidratare, greaţă. Ba mai mult, dacă au în compoziţie cofeină, pot avea efecte cardiace nedorite, cum ar fi tahicardia. Recomand femeilor însărcinate şi persoanelor care urmează un tratament medicamentos să evite aceste produse şi să adopte o alimentaţie echilibrată. Consumul de alimente bogate în fibre este esenţial în menţinerea sănătăţii colonului, iar asta pentru că reglează tranzitul şi menţin tractul digestiv curat. Detoxifierea fiziologică a colonului printr-un mod de viaţă sănătos devine necesară, atât pentru o bună funcţionare a tubului digestiv, cât şi pentru menţinerea sănătăţii întregului organism. Sursa: csid

Bomba, +1 .

Draguta, eu zic ca se putea mai bn.

Ti-am dat +1 pentru porcusor, e frm.

Un român moare în fiecare oră de cancer pulmonar. Diagnosticul rapid şi accesul la tratamentul potrivit le-ar putea mări bolnavilor şansele de supravieţuire de la 11%, procentul dramatic la care se situează acestea în prezent, la 55%. Cancerul pulmonar provoacă cele mai multe decese dintre toate cancerele din cauza agresivităţii bolii şi a faptului că este depistat în stadii avansate. Dacă boala este depistată în stadiul al III-lea sau mai târziu, şansele de supravieţuire ale unui pacient scad dramatic. Potrivit ultimelor date, în 2015, 10.335 de români au murit din cauza cancerului pulmonar. Aceste statistici negre apar, în primul rând, din cauza lipsei de informare a pacientului român. Simptomele cancerului pulmonar sunt greşit interpretate de pacienţi, iar cancerul pulmonar este depistat mai degrabă în stadii avansate pentru că semnele acestuia nu sunt considerate atât de grave încât să impună vizita la medicul specialist. Principalele simptome sunt: tusea (cronică sau, în stadiu avansat, cu sânge), respiraţia îngreunată, dureri în piept sau de oase (ce pot fi confundate cu simptomele unei răceli) şi infecţiile pulmonare sau bronşitele ce reapar frecvent. Şi la nivel mondial, cancerul pulmonar este cel mai frecvent diagnosticat tip de neoplazie. „Atât terapiile inovatoare, cât şi tratamentele personalizate, ce au la bază medicamentaţia clasică, ne pot ajuta acum să ţinem cancerul pulmonar sub control. Însă acest lucru nu este valabil decât pentru cazurile în care boala este depistată în stadiu incipient. De aceea, insist ca pacienţii să se prezinte la medic nu doar atunci când apare o schimbare în starea lor de sănătate, oricât de mică, ci şi la consultaţii periodice. O vizită la medic le poate salva viaţa.”, spune Florin Mihălţan, medic pneumolog. Din 2012 până în prezent, numărul deceselor cauzate de cancer a crescut cu aproximativ 3.000 de persoane pe an, în condiţiile în care o treime dintre cancere pot fi prevenite. Cu toate acestea, România a ajuns în situaţia în care jumătate dintre cancere au ajuns să fie mortale, fiind depistate mult prea târziu, când medicina nu mai are ce să facă, iar mortalitatea prin tumori este a doua cea mai frecventă cauză de deces în ţara noastră. Românii, reticenţi în ceea ce priveşte vizita anuală la medic: „Eu nu m-am dus la doctor 25 de ani” Problemele de care se loveşte îngrijirea oncologică din România şi sistemul de sănătate în general, semnalate atât de medici, cât şi de cei aflaţi în organismele de conducere a statului şi se ocupă de situaţia din sănătate, pornesc, în primul rând, de la bugetul extrem de mic de care beneficiază sănătatea. Apoi, vorbim despre lipsa unei legi a prevenţiei, alături de mentalitatea românilor, care merg pe ideea că nu li se poate întâmpla lor şi nu îşi fac controale regulate. Avem, în România, o lipsă acută a educaţiei pentru sănătate, care nu a beneficiat de atenţia cuvenită şi nu a fost introdusă în şcoli, deşi a existat o propunere în acest sens. Laszlo Attila, senator membru al Comisiei pentru Sănătate Publică, recunoaşte că România a ajuns în situaţia în care planurile de prevenţie zac în sertare, în condiţiile în care 40.000 - 50.000 de decese cu cauză oncologică ar putea fi evitate în fiecare an. Totuşi, dincolo de problemele legislative, stă mentalitatea românilor, care consideră că nu este nevoie să meargă la medic decât atunci când au, într-adevăr, o problemă. „Eu nu m-am dus la doctor 25 de ani, până când un coleg de serviciu mi-a spus că am devenit recalcitrant, că nu mă mai mulţumeşte nimic şi să merg să fac nişte analize. Am mers la Institutul Nasta, acolo unde lucra soţia lui. Mi se face pielea de găină când vorbesc”, spune Petre, supravieţuitor al cancerului pulmonar, prezent la conferinţa #cancerulpulmonarNUaşteaptă. El se numără printre cei care au ajuns la timp la medic, şi totuşi mărturiseşte că a trecut prin clipe de coşmar. „A fost un coşmar şi trăiesc şi acum un coşmar. Ziua în care mi-a căzut părul... aveam părul lung şi în clipa în care mi-a căzut, m-am văzut mort”, îşi aminteşte bărbatul. De asemenea, Petre vorbeşte despre importanţa factorului psihic în lupta unui pacient cu cancerul, despre susţinerea venită din partea familiei şi a medicilor, ca fiind o piatră de temelie în reuşita bolnavului în lupta cu această maladie. „Important este şi factorul psihic. Dacă nu ai lângă tine oameni care să te susţină, dacă familia nu e aproape, dacă medicii nu ştiu să vorbească cu tine, cazi şi nu mai ieşi de acolo. Acela e sfârşitul”, mărturiseşte Petre. „Să prevenim! Să mergem la doctor măcar o dată pe an! Dacă e ceva în neregulă, tot vede ceva medicul...”, este sfatul acestuia pentru toţi oamenii, indiferent de vârstă. Sursa: gandul

Moringa - planta lăudată pentru beneficiile sale pentru sănătate de mii de ani - este foarte bogată în antioxidanţi şi compuşi fitonutriţionali activi. Până în prezent, oamenii de ştiinţă au investigat amplu doar o parte din numeroasele beneficii de sănătate oferite de această plantă. Cercetătorul dr. Horaţiu Albu, master în biologia moleculară, ne spune care pot fi efectele benefice ale acestei plante miraculoase asupra sănătăţii noastre. Moringa este foarte hrănitoare Moringa, un copac destul de mare indigen în nordul Indiei, vine cu avantajul că aproape toate părţile îi pot fi consumate sau utilizate că ingrediente în diferite medicamentele fitonutriţionale sau remedii tradiţionale pe bază de plante. Frunzele şi păstăile sunt frecvent consumate în anumite părţi ale Indiei şi Africii. Frunzele sunt o sursă excelentă de proteine, vitamine şi minerale. Astfel, o ceaşcă de frunze proaspete, tăiate conţine 2g proteine complexe şi o proporţie importantă din necesarul zilnic de Vitamina B6 (19%), Vitamina C (12%), Vitamina B2 (9%), Vitamina A (9%) sub forma beta-carotenilor, Fier (11%) şi Magneziu (8%). În ţările occidentale, frunzele uscate şi apoi transformate sub formă de pulbere sau capsule sunt utilizate pentru suplimentare nutriţională. Păstăile sunt în general mai scăzute în vitamine şi minerale decât frunzele însă excelează în conţinutul de Vitamina C, o ceaşcă de păstăi proaspete aducând 157% din necesarul ei zilnic. Moringa este bogată în antioxidanţi Antioxidanţii sunt compuşi care acţionează împotriva radicalilor liberi din corpul nostru. Nivelurile ridicate de radicali liberi şi stresul oxidativ pot contribui la inflamaţie, boli degenerative, îmbătrânire dar şi la apariţia bolillor cronice inclusiv a celor cardiovasculare şi a diabetului zaharat de tip 2. Mai mulţi compuşi antioxidanţi au fost găsiţi în frunzele Moringa. Astfel, pe lângă vitamina C şi beta-caroteni, Moringa are şi multă quercetina şi acid clorogenic, compuşi fitonutriţionali care pot participa la scăderea tensiunii arteriale şi la îmbunătăţirea nivelului de antioxidanţi din organism. Moringa poate scădea nivelul zahărului din sânge Glicemia crescută aduce în timp probleme serioase ale sănătăţii şi reprezintă elementul caracteristic principal al diabetului zaharat. Mai multe studii realizate pe cobai au arătat că Moringa poate ajuta la scăderea nivelului de zahăr din sânge. Recent, la 30 de femei care au luat 7g de pulbere de frunze de moringa în fiecare zi, timp de trei luni s-a înregistrat o scădere a glicemiei medii cu 13,5%. În plus, într-un studiu mai mic realizat pe pacienţi diabetici s-a constatat că adăugarea a 50 de grame de frunze de Moringa la o masă a redus cu 21% nivelul glicemiilor, efecte care au fost puse cel mai probabil pe seama izotiocianatilor conţinuţi. Moringa poate reduce inflamaţia Inflamaţia este răspunsul natural al organismului la diverse agresiuni care lezează ţesuturile. Este un mecanism protectiv esenţial pentru supravieţuire însă dacă se prelungeşte poate deveni o problemă majoră de sănătate conducând la boli cronice, degenerative şi cancer. „Multe fructe, legume, ierburi şi mirodenii sunt cunoscute pentru efecte anti-inflamatorii. Acestea includ turmeric şi rodii. Frunzele de Moringa, păstăi şi seminţe s-au dovedit a avea şi proprietăţi anti-inflamatorii, care se pot datora şi izotiocianatului”, spune cercet. dr. Horaţiu Albu. Moringa poate reduce colesterolul Cantităţile mari de colesterol din sânge au fost asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Multe alimente vegetale pot reduce în mod eficient colesterolul. Acestea includ seminţele de în, ovăzul şi migdalele. Atât studiile pe animale, cât şi cele umane au arătat că Moringa poate avea efecte similare de scădere a colesterolului. Moringa oleifera poate reduce nivelul de colesterol din sânge, ceea ce ar trebui să conducă la reducerea riscului de boli de inimă. Moringa poate proteja împotriva toxicităţii arsenicului Contaminarea cu arsenic din alimente şi din apa este o problemă în multe părţi ale lumii. Chiar şi orezul care nu este cultivat în condiţii ecologice poate conţine niveluri deosebit de ridicate. Deşi arsenicul din alimente sau apă nu produce simptome de toxicitate imediat, expunerea pe termen lung poate duce la probleme de sănătate. Studiile indică faptul că expunerea pe termen lung la arsenic poate creşte riscul de cancer şi boli de inimă iar frunzele şi seminţele de Moringa introduse în dieta pot proteja împotriva anumitor efecte ale toxicităţii arsenicului. Moringa poate ajuta la îndepărtarea apei de retenţie din organism Medicina tradiţională indiană utilizează de câteva milenii Moringa pentru a trata diferite afecţiuni, dar beneficiile de sănătate menţionate anterior au fost studiate ştiinţific în zilele noaste. Moringa poate fi integrată extrem de uşor în alimentaţie sub formă de ceai sau pulbere din frunze, având pe deoparte efecte detoxifiante, iar pe de cealaltă realizând o mai bună eliminare a celulitei în timpul dietelor de scădere în greutate, prin dislocarea apei de retenţie din în ţesuturi, uneori apărute şi din cauza alimentaţiei bogate în sare. Sursa: csid

Ma duc sa deschid geamul, poate intra gluma.

Frumos, imi place blurul. Lucreaza si cu text pe avatare. Bv

Stările sufletești încărcate de neliniști și suferințe, mai mult sau mai puțin mari, pot fi ameliorate de multe ori prin lucruri mărunte. Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat printr-o proastă dispoziție care a fost risipită de telefonul unui prieten sau de o plimbare. Sau poate că un telefon sau o plimbare nu sunt lucruri chiar atât de mărunte, atunci când vine vorba de amărăciunea sufletului. Există dureri ale trupului și dureri ale sufletului. Dacă durerea fizică are o cauză anatomică, suferințele implică, toate, o parte psihologică: stările sufletești au un cuvânt greu de spus. Odată intrați în cercul vicios al suferinței și al durerii, acestea ne împing de multe ori la ruperea de lume și la focalizarea asupra propriei persoane. O focalizare ce ne adâncește atât de mult în noi înșine, încât ne trezim într-un labirint sufletesc greu de străbătut. „Nimeni nu se neliniștește atât de mult ca mine și în legătură cu orice. Căci și cel mai neînsemnat lucru este pretext de frământare. Și nu pot face nimic.” — Emil Cioran Întrebarea „Ce se va întâmpla?” declanșează în mintea noastră, în mod instantaneu, valuri de frământări. Există în interiorul fiecăruia un univers al spaimelor. Multe evenimente de viață ne frământă pentru că ne simțim datori să acționăm față de ele. Există frământări pricinuite de griji și frământări pricinuite de regrete. Amărăciunea ce ne cuprinde apare după ce s-au consumat ultimele rămășițe de optimism. Simțim că ni s-a epuizat toată energia, că am dat totul și nu ne-am ales cu nimic. Cădem în prăpastia victimizării, acumulând dezamăgiri, și vedem cum lumea noastră interioară devine din ce în ce mai pustie. Dacă nu va apărea ceva salvator, fie el un prieten, fie un simplu gând optimist, amărăciunea va reuși să ne invadeze întreaga ființă și vom ajunge să depindem de ea. Vom fi dependenți de amărăciune- iar lupta cu dependențele, oricare ar fi ele, este una pe care cu greu o putem câștiga. Trebuie să găsim puterea de a lupta să nu ajungem să ne facă aproape plăcere gustul amar al lucrurilor și al evenimentelor. Amărăciunea nu-i va da voie „copilului nostru interior” să evolueze. Ea îl va ține încătușat, chinuit de răni pe care nu și le poate vindeca. „Stările sufletești se resimt și în trup: ai inima grea când ești trist și te simți atât de ușor și de energic atunci când ești binedispus!” — Christophe André Este imposibil să evităm emoțiile negative și nici nu este indicat să fugim de ele. Trebuie să ne împrietenim cu toate stările noastre sufletești. Trebuie să înțelegem ce simțim și de ce simțim un anume lucru, înainte de a ne chinui să depășim starea respectivă. Una dintre greşelile cele mai grave pe care le putem face este să refuzăm să ne exprimăm durerea. Durerile neexprimate ne vor cauza diverse suferinţe fizice şi mintale. Se spune că, atunci când ochii refuză să lăcrimeze, alte organe din trup vor începe să plângă, rezultând tot felul de boli psihosomatice. De multe ori, auzim îndemnul: „Schimbă-ți gândul!” Nu, nu cred că asta este soluția. Nu schimbarea gândului ne face să trecem de la tristețe la bucurie. Trebuie să ne trăim amărăciunea, tristețea și durerea, la fel cum trebuie să ne trăim bucuria și fericirea. Auzim spunându-ni-se: „Timpul le rezolvă pe toate!” Nu, timpul nu ne vindecă. Sau nu ne vindecă de unul singur. Ne putem trezi că, odată cu trecerea timpului, ne-am afundat și mai tare în tristețe și amărăciune. Principiul deblocării emoționale, al căutării echilibrului și al trăirii în prezent contribuie, pe măsură ce ne ajută să depășim stările negative, și la atingerea stărilor pozitive. La fel cum în proastele dispoziții există și ceva pozitiv, și bunele dispoziții pot avea ceva negativ. Ocupându-ne de propriile sentimente, fie bune, fie rele, intrăm în contact cu sinele nostru mai bun. Deseori, amărăciunea noastră ne pare o închisoare, simțim nevoia de izolare, simțim nevoia să trăim departe de ceilalți, căutându-ne pe noi înșine. Uneori, problemele nu pot fi rezolvate imediat. Este important să ne concentrăm pe emoții, mai degrabă decât pe tehnici de rezolvare a problemelor. Cu alte cuvinte, e nevoie să acceptăm evenimentele așa cum sunt și să ne concentrăm eforturile pentru a ne adapta la ele. Prin stările noastre sufletești, nu reacționăm doar la evenimentul care le-a indus, ci și la ceea ce înseamnă acel eveniment în ansamblul vieții noastre. Stările sufletești ne pot ajuta să înțelegem că ceva nu este în regulă în noi sau în jurul nostru sau ne pot ajuta să nu uităm momentele plăcute. Sursa: paginadepsihologie

Mor +1

999 lei*