Jump to content

eB AnnaSerrano

RPG2 Helper
  • Content Count

    763
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

eB AnnaSerrano last won the day on December 29 2019

eB AnnaSerrano had the most liked content!

Community Reputation

779 Fantastic

About eB AnnaSerrano

  • Rank
    Mr. Know it all
  • Birthday 11/09/2000

Profile Information

  • Gender
    Female
  • Hobbies
    Inspiratia poate veni de oriunde, din lucrurile pe care le vedem, le traim, le citim si nu in ultimul rand din noi si din felul in care alegem sa privim lumea.
    ~19 𝓎𝑒𝒶𝓇𝓈

Previous Fields

  • Real name
    𝓐𝓷𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓻𝓲𝓪
  • RPG2 Nickname
    AnnaSerrano

Contact Methods

  • Discord
    AnnaSerrano#1808

Recent Profile Visitors

14136 profile views
  1. eB AnnaSerrano

    Vă mai aștept și cu alte creații.
  2. eB AnnaSerrano

    Display Name: AnnaSerrano Doresc (Avatar/Semnatura/Userbar/Logo/Cover Profil): Avatar Imagine (obligatoriu pentru semnătură): https://imgur.com/1QaDntM Tema (În caz că nu există o imagine): - Text: AnnaSerrano Dimensiuni: Știți deja. :> Alte precizări: Ar fi drăguț si un gif efect, de exemplu ninsoare sau scântei, etc. Apreciez orice încercare.
  3. eB AnnaSerrano

    @Silviuu și tu cu skin de fată.
  4. Cine a luat helpeeeeeeeer? Annaaaa. ♥
  5. eB AnnaSerrano

    Când ești forte depresiv și anxios - incapabil să părăsești casa, sau canapeaua, sau să te gândești la altceva decât depresie -, îți poate fi nespus de greu. Zilele proaste au grade diferite, nu sunt egal de proaste. Si cele mai proaste, chiar dacă sunt oribile, sunt utile pentru mai târziu. Le stochezi. O bancă a zilelor proaste. Ziua în care a trebuit să o iei la fugă din supermarket. Ziua în care erai atât de deprimat, încât nu-ți puteai mișca limba. Ziua în care ți-ai făcut părinții să plângă. Ziua în care aproape te-ai aruncat de pe o stâncă. Așa că, dacă mai ai o altă zi proastă, poți să spui: "Ei bine, e nasol, dar am trăit zile și mai proaste". Si, chiar și atunci când nu te poți gândi la o zi mai proasta - când cea pe care o trăiești e chiar cea mai proastă zi din viața ta -, știi măcar că acea bancă există si că ai depus încă una în cont. Când ești prins în ceva ce pare atât de ireal, cauți orice te-ar putea ajuta să-ti poți stabili niște repere. Eu tânjeam după cunoaștere. Tânjeam după date reale. Le căutam ca pe niște geamanduri în mare. Dar statisticile sunt chestii complicate. Lucrurile care au loc la nivel mental pot fi deseori ascunse. Într-adevăr, când am devenit bolnavă, prima dată am risipit multă energie încercând să par normală.Oamenii de multe ori știu că cineva suferă doar atunci când li se spune, iar când vine vorba de desresie, lucrul ăsta nu se întâmplă mereu, mai ales când esti bărbat. De asemenea. cu trecerea timpului, datele s-au schimbat. Cuvintele si concepte întregi se schimbă. Depresie nu era depresie înainte. Se numea melancolie și mult mai puțini oameni suferă de asta decât suferă acum de depresie. Dar așa e oare? sau oamenii sunt mult mai deschiși acum în privința asta? Suiciderea e scuza principală a moții pentru bărbați mai tineri de treizeci și cinci de ani. Rate de suicid variază depinzând de locul în care te alfi. De exemplu, dacă trăiești în Groelanda, ești de douăzeci și șapte de ori mai predispus să te sinucizi decât să trăiești în Grecia. Un milion de oameni se sinucid anual. Între zece și douăzeci de milioane de oameni care au anual tentative de suicid. Semne de avertizare Semnele de avertizare sunt foarte greu de identificat în depresie. E în mod special dificil ca oamenii care nu au experiența directă a depresiei să le recunoască când le văd. Asta se întâmpla parțial pentru că unii oameni sunt derutațiîn privința a ceea ce este depresia. Folosim "deprimat" ca sinonim pentru "trist", ceea ce e în regulă, așa cum folosim "lihnit" ca sinonim pentru "înfometat", cu toate că diferența dintre depresie și tristețe e diferită dintre foamete reală și a avea poftă de ceva.
  6. eB AnnaSerrano

    Căderea Era una din acele dăți când depresia era acolo de una singură, netulburată de anxietate. Era septembrie. Strada era una dintre cele care duceau spre centru, așa că erau destul de mulți oameni care se plimbau. Câțiva dintre acești oameni îmi erau cunoscuți sau îi recunoșteam din copilărie, care se terminase oficial acum șase ani. Când ești în astfel de situații, îți imaginezi -în mod greșit- că nimeni altcineva din toată lumea nu s-a mai simțit în halul ăsta. M-am rugat să fiu acei oameni, oricare dintre ei. Cei de optzeci de ani, cei de opt ani, femeile, bărbații, chiar și câinii lor. Tânjeam să exist în mințile lor, nu puteam face față neîncercatei torturi de sine, cum nu aș fi putut face față să țin mâna pe un cuptor încins în timp ce aș fi văzut în jurul meu găleți pline de gheață. Era doar epuizarea survenită în urma neputinței mele de a-mi găsi confortul mental. Era oboseala fiecărui gând pozitiv care se lovește de un zid înainte de a apuca să răsară. Un efect secundar al depresiei e că uneori devii obsedat de felul în care funcționează creierul. Un creier nu e un prăjitor de pâine.. e complex. Deși cântărește puțin peste un kilogram, e un kilogram care conține o viață întreagă de amintiri. E îngrijitor de magic, în sensul că face atât de multe cu noi, fără să înțelegem de ce și cum o face. Nebunia incipientă - Mintea e corpul Un lucru e sigur: nu suntem nici pe aproape de sfârșitul științei -mai ales al unei științe atât de tinere precum neuroștiința- așa că majoritatea lucrurilor pe care le știm, vor fi infirmate sau revizuite în viitor. Așa funcționează știința, nu prin credință oarbă, ci prin îndoială continuă. Tot ce putem face, pe moment, e chiar ceea ce avem nevoie să facem: să ne acultăm pe noi înșine. Când încercăm să ne facem mai bine, singurul adevăr care contează e cel care ne ajută. Diazepamul nu a funcționat pentru mine, pastilele de dormit și sănătatea nu au funcționat nici ele. Tindem să vedem mintea și corpul drept părți separate, în timp ce în epocile precedente inima era centrul ființei noastre, sau măcar la același nivel cu mintea. Aveam această separație ciudată, conform căreia mintea e cea care ne operează. Palpitațiile, membrele dureroase, palmele transpirate, senzația de furnicătură care acompaniază anxietatea, de pildă. Aceste membre dureroase si epuizarea totală a corpului fac parte câteodată din depresie.
  7. eB AnnaSerrano

    Ziua în care am murit Aveam șaptesprezece ani, îmi aduc aminte ziua în care vechiul meu sine a murit. A început cu un gând, ceva era greșit. Acela a fost începutul pentru mine înainte să realizez ce era. Cel mai straniu aspect cu privire la o minte, este acela că în interiorul ei se pot petrece lucrurile cele mai intense fără ca altcineva să le poată vedea. S-ar putea să sune incoerent ceea ce spui, să ți se pară gresit să simți toate astea și să-ti fie teamă să te expui datorită incertitudinii. Nu aveam în minte termeni precum "depresie" sau "tulburare anxsioasă". În naivitatea mea ridicolă, nu m-am gândit că e posibil ca ceea ce experimentam eu să fie ceva ce alți oameni au putut simti vreodată. Fiindcă era atât de alienant, încât credeam că eu însumi sunt străin de întreaga specie. De ce este depresia greu de înteles? E invizibilă. Nu e ca si cum ,, te-ai simti puțin trist ''. Poate că depresia, în lipsa anxietătii, e resimțită în moduri diferite în punctul cel mai critic. Te trezesti dorindu-ți cu disperare orice altă suferință, orice durere fizică, deoarece mintea e infinită, iar chinurile ei -atunci când au loc- pot fi la fel de infinite. Poti fi depresiv fericit, la fel cum poti fi un alcoolic treaz. Nu are întotdeauna o cauză evidentă. Mai târziu, în timpul acceselor mai slabe de anxietate, mă trezeam că mă bucur puțin prea tare de alcool. Acea senzație de căldură și relaxare prin care îi amorțești existența și în care e atât reconfortantă. E o ironie ciudată că tocmai în timpul perioadei în care aveam nevoie de mintea mea pentru a mă simți bine, nu am încercat să interferez în mod activ cu ea. Nu pentru că n-aș fi vrut să mă simt bine din nou, ci pentru că nu credeam cu adevărat că era posibil să mă mai simt vreodată bine sau că e posibil să mă simt vreodată mai puțin rău.. iar ideea de a mă simți rău mă terifia. Așa că o parte a problemei cred că a fost cauzată de acest efect de placebo negativ care se petrecea în mine. Luam diazepam și intram instantaneu în panică, iar panica se accentua în momentul în care simțeam că medicamentul avea vreun efect, chiar dacă era un efect benefic. Medicația este un concept incredibil de atrăgător. Nu doar pentru persoana cu depresie sau pentru persoana care deține o firmă farmaceutică, ci si pentru societate ca întreg. Un corp omenesc e mai mare decât pare, iar de cele mai multe ori nu simțim natura aproape infinită a sinelui nostru fizic. Simplificăm totul gândindu-ne la noi în categoriile celor mai mari piese componente.
  8. Remember Yuri!

    1. David.

      David.

      that's true...
      condolence yuri.

    2. Carn

      Carn

      I found out recently about it. I had no idea about it at all. We were great friends in-game. Times like this when you wonder if you could go back in time.

  9. Nu imi place gif-ul de la profil :(

    1. Show previous comments  1 more
    2. eB AnnaSerrano

      eB AnnaSerrano

      Esti deja un inger, aici pe pamant!!!

    3. Elena

      Elena

      stiu :)) fac echipa cu tine ❤️

    4. eB AnnaSerrano
  10. 10 ani de ghinion să aiiiii

    1. Show previous comments  11 more
    2. h a v a n a

      h a v a n a

      no se puede asa ceva

    3. S e b i

      S e b i

      @eB AnnaSerrano trebe să-ți dau mențion pentru a mă băga în seamă? ok.

    4. AT DarkNight

      AT DarkNight

      Da dc 10 ani si nu mai mult?

  11. Cum merge treaba la primărie domnișoară? Stăm bine cu bugetul la început de an? :):emo: 

  12. @RoLeX eXe Și eu fosta mamă? Sau cum.. :)))
  13. eB AnnaSerrano

    Ce frumos.. vă rog să-mi spuneți Domnișoara Esca de-acum. Glumesc. ♥ Și ziaristă, si primărită.. dar si nabă?
×

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.