South Silviu.

Nick-ul tau: TG Silviu Nick-ul celui sanctionat (inclusiv link catre profil): AT Nic | https://forum.b-zone.ro/profile/127059-at-nic/ Sanctiunea acordata: avertisment verbal Data in care a avut loc sanctionarea: 26.01.2020 Motivul sanctiunii: Nepostare sursă ( link direct către articol ) Dovada: https://forum.b-zone.ro/topic/431184-anul-în-care-religia-va-dispărea-este-mai-aproape-decât-credem/ Alte precizari:

@AT Nic, te anunţ că vei fi sancţionat cu un avertisment verbal pentru încălcarea următoarei reguli: In fiecare topic trebuie postată sursa. În cazul tău, sursa care ar fi trebuit postată era link-ul direct al articolului, nu homepage-ul site-ului de unde ai luat articolul. Sper că ai înţeles, dacă nu, îmi poţi trimite un PM. #Topic închis.

Medicina a înregistrat o evoluţie fantastică. Astăzi se fac transplante de organe vitale, copii în eprubetă, se efectuează cu succes operaţii de schimbare a sexului, chiar şi unele cazuri de cancer sunt vindecate. Însă unele boli infecţioase încă fac ravagii, altele din fericire au fost eradicate. Iată un top al bolilor infecţioase care încă dau de hac omenirii. Ciuma sau pesta - încă nu este eradicată Cine ar putea crede că nişte insecte atât de mici precum puricii sunt responsabili pentru transmiterea unei bacterii (Yersinia Pestis) ce cauzează o boală atât de gravă precum ciuma? Secolul al XVI-lea a stat sub imperiul tenebros al ciumea, fiind cunoscută ca şi Moartea neagră. Se estimează că a omorât 50 de milioane de oameni, iar riscul de a muri după ce boala s-a declanşat este de 30-60 la sută. Boala are 3 forme - bubonică, septicemică, pneumonică şi debutează cu simptome asemănătoare gripei. Madagascar, Congo, Peru sunt printre ţările în care s-au înregistrat epidemii de ciumă în ultimele decenii. Malaria - o afecţiune pe viaţă Malaria se poate preveni şi are tratament, însă este vinovată de moartea a 20 la sută dintre copii în Africa. Este transmisă de ţânţarii Anophel (doar de femele) infectaţi şi se întâlneşte şi pe alte continente. Malaria debutează precum gripa însă persoanele infectate prezintă simptomele an de an. În anii 50 malaria a fost eradicată din Statele Unite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii face eforturi pentru a preveni infectarea. Gripa - în unii ani omoară chiar şi 500.000 de oameni din toată lumea Auzim atât de des despre gripă încât am putea spune că este banală, însă Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia că în unii ani gripa a fost cauza morţii a jumătate de milion de oameni în toată lumea. Anual virusul suferă modificări, iar din când în când virusul gripal a trecut şi la alte specii - vezi gripa aviară, vezi gripa porcină. Împotriva gripei există vaccin ce trebuie făcut anual. Tuberculoza - tusea cu sânge poate fi un simptom România este una dintre ţările în care încă se suferă de tuberculoză. Mycobacterium tuberculosis este vinovată pentru declanşarea tuberculozei. O treime din populaţia lumii o poartă însă nu toată lumea face tuberculoză (5, 10 procente). Simbolul tuberculozei este tusea cu sânge. S-a constatat că mulţi pacienţi infectaţi cu HIV vor suferi şi de tuberculoză. HIV/SIDA - aproape 40 de milioane de oameni sunt purtători HIV la nivel mondial Dacă astăzi se ştiu mai multe despre infecţia cu virusul HIV şi se fac multe acţiuni pentru prevenirea infectări în toată lumea, iar tratamentul a evoluat fantastic până acum au fost înregistrate peste 32 de milioane de decese cauzate de SIDA. Se estimeaza că la sfârşitul anului 2018, trăiau circa 38,9 milioane de oameni infectaţi cu HIV. Se consideră că virusul imunodeficienţei umane a migrat de la virusul imunodeficienţei Simian, un virus ce afectează maimuţele. Holera - poate fi fatală netratată imediat Această afecţiune manifestată prin diaree acută poate fi fatală dacă nu este tratată. Responsabilă este infecţia cu bacteria Vibrio cholerae ce se găseşte în apă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în fiecare an, la nivel mondial sunt între 1,3 şi 4 milioane de cazuri de holeră, între 21.000 şi 143.000 de oameni decedează din cauza acestei afecţiuni. Rabia - atenţie la muşcăturile de animale, în special de câini! O muşcătură de câine poate fi de ajuns pentru apariţia rabiei o boală virală ce poate duce la deces în cazul în care nu se aplică rapid tratamentul antirabic. Organizaţia Mondială a Sănătăţii menţionează că în Asia şi Africa, rabia omoră zeci de mii de persoane, iar 40 la sută dine persoanele muşcate de animale suspecte sunt copiii sub 15 ani. Spălarea imediată şi minuţioasă a rănilor provocate de muşcătura de un animal suspect cu apă şi săpun şi prezentarea la camera de gardă pentru tratament pot fi salvatoare de vieţi. De asemenea, există vaccin antirabic. În următorii 10 ani, OMS şi-a propus ca prin acţiunile sale să reducă la zero moartea umană provocată de rabie. Pneumonia - poate fi fatală în cazul copiilor mici şi al bătrânilor Pneumonia poate fi foarte periculoasă pentru copiii sub 5 ani şi bătrânii de peste 65 de ani. Există mai multe cauze ale pneumoniei - infecţie cu bacterie, virus sau amândouă. Sau poate apărea chiar ca o reacţie la un medicament. Câteva sute de mii de oameni mor anual în toată lumea din cauza pneumoniei. Rotavirus - responsabil pentru gastroenterocolita virală Unul dintre virusurile periculoase pentru copiii sub 5 ani este rotavirus. Infecţia cu acesta poate provoca gastroenterocolita virală. Din cauza episoadelor repetate de diaree şi de vomă, se poate duce rapid la deshidratre. În 2013, conform datelor OMS infecţia cu rotavirus, la nivel mondial, a ucis 215.000 de copii sub 5 ani. Există vaccin ce administrează sugarilor. Boala virusului Marburg Marburg este o boală transmisă de virusul Marburg de la persoană la persoană prin sânge lichide corporale infectate. Poate provoca febră hemoragică. Lilieci de fructe sunt printre cei care transferă virusul, la fel şi în cazul virusului Ebola, dar nu se îmbolnăvesc. Maimuţele şi oamenii sunt afectaţi de acest virus. Uganda, Congo, Angola sunt câteva dintre locurile în care s-au înregistrat multe cazuri de boala virusului Marburg. Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) O altă afecţiune transmisă de liliecii de fructe este MERS (Sindrom Respirator din Orientul Mijlociu), o afecţiune virală ce a fost pentru prima oară identificată acum 8 ani în Arabia Saudită. La sfârşitul lui 2019, în Arabia Saudită s-au înregistrat 2102 cazuri de MERS, iar în 780 dintre cazuri a provocat deces. Febra Dengue - în ultimul an, în unele zone, numărul cazurilor de îmbolnăviri s-a dublat O boală transmisă de ţânţari ce pare să explodeze în ultimii ani este febra Dengue. La nivel mondial, anual 50.000 de oameni mor din cauza acestei afecţiuni. În principal este transmisă de ţânţarii Aedes Aegypti, dar s-au raportat 2 cazuri în care Dengue s-a transmis prin contact sexual. I se mai spune şi boala oaselor rupte din cauza durerilor puternice de oase şi articulaţii. Pe lângă febră înaltă, dureri severe de cap şi scăderea alarmantă a trombocitelor, voma, diareea, erupţiile cutanate sunt alte simptome ale bolii. În cazurile severe pot apărea hemoragii interne. În prezent, există un vaccin împotriva febrei Dengue dar se adresează doar persoanelor care au avut deja o infecţie şi locuiesc în zone cu risc crescut de infecţie. Momentan nu este aprobat în Europa. Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/10-boli-periculoase-ce-ameninta-viata-oamenilor-din-toata-lumea-18737698/

Lipsa somnului atrage numeroase pericole asupra sănătăţii, începând cu nivelul scăzut de energie şi lipsa concentrării, până la apariţia anumitor afecţiuni printre care şi Alzheimer. În acest sens, nu trebuie să subestimăm importanţa somnului, iar studiile arată că un adult ar trebui să doarmă 7-9 ore pe noapte. Iată câteva soluţii care te pot ajuta să-ţi îmbunătăţeşti calitatea somnului. Uleiul de Canabidiol. Un produs fascinant care poate fi folosit pentru tratarea sau ameliorarea mai multor afecţiuni este uleiul de canabidiol, care are capacitatea de a induce somnul, în special cel de calitate, prin activarea serotoninei, care are un efect anti-anxietate. Rutina. Dacă încerci să adormi în fiecare seară la aceeaşi oră, devine o modalitate ideală prin care-ţi poţi îmbunătăţi calitatea somnului, deoarece creierul îşi formează un obicei pe care ulterior ştie când să-l anticipeze. Dacă poţi implementa această rutină, vei observa că în timp îţi va fi mult mai uşor să adormi rapid. Evită tehnologia. Lumina emisă de ecranele telefoanelor şi tabletelor activează creierul, iar astfel acesta ne menţine în alertă. Ideal este ca înainte de somn, cu o oră, să renunţi să mai stai pe laptop, telefoane sau tablete. Lipsa luminii. Dacă până acum am vorbit de lumina emisă de ecranele dispozitivelor mobile, de data aceasta amintim şi lumina naturală care şi ea are rol de a menţine creierul activ. Pentru un somn de calitate, ideal este să fie întuneric complet în cameră. Alimente şi băutură. Pentru un somn de calitate, ideal este ca înainte cu 3 ore de somn să nu consumi altceva în afară de apă. Îţi reamintim că mâncarea este sursă de energie, iar dacă mănânci înainte de culcare în loc să te odihneşti, corpul va fi obligat să consume energia pe care i-ai oferit-o în urma alimentaţiei. Meditaţia. Meditaţia este un excelent exerciţiu folosit pentru relaxarea, calmarea şi organizarea minţii. Multe persoane preferă să mediteze cu 15 minute înainte de somn aşa că, de ce să nu-ncerci şi tu? Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/6-modalitati-prin-care-sa-ti-imbunatatesti-calitatea-somnului-18744023/

Salutare şi bine ai venit!

Conform unui nou studiu al cercetătorilor de la Maharishi University of Management, veteranii de război care au tulburare de stres posttraumatic (TSPT) au aceleaşi beneficii în urma practicării meditaţiei transcedentale precum în urma „terapiei prin expunere” unde retrăiesc experienţele pentru a le confrunta. Practica antică indiană implică recitarea unei mantre pentru a intra într-o stare asemenea unei transe, iar alături de medicamente poate oferi o alternativă la terapia prin expunere, care este cea mai des folosită, scrie The Independent. Meditaţia poate fi practicată oriunde şi nu este nevoie de alte instrumente, ceea ce o face mai potrivită pentru personalul militar decât alte tratamente. „Pentru că expunerea la traumă poate fi dificilă pentru pacienţi, tratamente similare ca eficienţă nu necesită expunere, precum meditaţia transcedentală poate fi benefică pentru veterani şi pentru alte grupuri cu TSPT”, a precizat Sanford Nidich, conducătorul acestui studiu. În cadrul studiului, publicat în The Lancet Psychiatry, 203 de veterani diagnosticaţi cu TSPT au fost împărţiţi în grupuri cu tratamente diferite: meditaţie şi terapie prin expunere. Cercetarea a durat 3 luni. Cei din grupul meditaţiei au avut şedinţe săptămânale de 90 de minute alături de practică zilnică acasă. 61% au avut îmbunătăţiri clinice semnificative. În cazul celor din grupul expunerii, a existat un procent de doar 42%. În total, simtomele primului grup s-au redus cu 14,^%, în timp ce persoanele din grupul expunerii au avut o reducere de doar 8,7% a simptomelor. Sursă: https://www.descopera.ro/dnews/17660850-metoda-de-terapie-persoanele-stres-posttraumatic

Sinuzita este o infecţie a sinusurilor şi apare de obicei atunci când se dezvoltă un exces de mucus sau există un blocaj al acestora. Există mai multe tipuri de sinuzită, iar de obicei nu trece uşor. Cel mai adesea medicul probabil îţi va recomanda un tratament medicamentos, pentru cazurile severe, însă la debut sau în paralel cu medicamentele, poţi încerca şi anumite remedii naturiste eficiente, chiar la tine acasă! Iată ce poţi face să ajuţi sinuzita să treacă mai uşor! Sinuzita: simptome Din păcate există mulţi factori ce pot cauza sinuzita şi, astfel, poate deveni dificil să îl afli exact pe acela ce a dus la declanşarea sinuzitei tale. Însă simptomele unei infecţii sinusale sunt cam aceleaşi: • Umflături la nivelul feţei • Durere la nivelul sinusurilor şi în spatele ochilor • Presiunea sinusală • Congestie nazală • Durere de cap • Durere de gât • Febră • Oboseală • Descărcări nazale Sinuzita: remedii naturale la îndemână Hidratarea Încearcă să te hidratezi corespunzător pentru a ajuta la înmuierea în mod natural a mucusului. Ai grijă să consumi lichide care nu conţin cafeină, zahăr şi alcool - ceaiurile din plante, apa sau supa de legume sunt cel mai bune lichide pe care le poţi consuma în astfel de cazuri. Echilibrează-ţi flora intestinală Bacteriile "bune", cunoscute şi sub numele de floră intestinală, sunt compuse din mii de specii diferite de bacterii care trăiesc în intestine. Aproximativ 80% din sistemul imunitar se află în intestin, iar trilioanele de bacterii bune care alcătuiesc flora intestinală au grijă să regleze sistemul imunitar şi sănătatea generală în multe moduri diferite. Atunci când această comunitate este deranjată sau compromisă, aceasta poate deveni rapid dezechilibrată şi duce la o lipsă de bacterii bune, în mod special chiar la nivelul sinusurilor tale. Cum aşa? Ei bine, sinusurile, nasul şi gura sunt doar extensii ale tractului digestiv. O floră intestinală nesănătoasă sau una care are o cantitate limitată de specii bacteriene poate duce adesea la inflamaţie cronică, iar una dintre modalităţile în care aceasta poate apărea este o infecţie a sinusurilor. Inflamaţia membranei mucoase cauzează blocarea canalelor de drenaj şi a fluidului din sinusuri, ceea ce conduce apoi cu uşurinţă către o infecţie. Deci, ce este de făcut? Este vital să începi să mănânci alimente fermentate şi probiotice! Pentru a te ajuta să îţi restaurezi bacteriile intestinale sănătoase, ai grijă să consumi alimente şi băuturi fermentate în mod natural, care introduc culturi bacteriene vii în sistemul digestiv. Alimentele fermentate cum ar fi varza murată, legumele lactate fermentate, laptele, kefirul, iaurtul, kimchi şi kombucha conţin în mod natural probiotice şi cu cât mai multe probiotice în dietă, cu atât mai bine! Consumă ceaiuri din plante naturale anti-virale Deşi există un spaţiu dedicat antibioticelor, nu putem ignora faptul că acestea sunt adesea suprautilizate şi cu adevărat inutile. Nu numai că antibioticele sunt ineficiente împotriva infecţiilor virale, dar au şi reacţii adverse potenţiale negative, inclusiv distrugerea florei intestinale. Luând chiar şi un singur ciclu de antibiotice, vei putea observa că se va slăbi semnificativ flora intestinală. În plus, ca urmare a faptului că mulţi dintre noi suntem obişnuiţi să luăm antibiotice, bacteria însăşi devine din ce în ce mai rezistentă la antibiotice, iar sistemele noastre imunitare se slăbesc în timp. Ce trebuie să faci: încearcă să introduci alimente şi plante naturale antivirale în dieta zilnică: • Ulei de oregano • Măsline • Miere de Manuka • Usturoi • Zinc • Vitamina C Consumă decongestive naturale Tonicele şi ceaiurile făcute cu ingrediente care decongestionează natural, cum ar fi ghimbirul, turmericul, lămâia, hreanul, usturoiul, boiaua iute şi oţetul de mere sunt minunate pentru a ajuta la curăţarea pasajelor nazale. Acestea sunt de asemenea fantastice în stimularea şi susţinerea sistemului imunitar, pe lângă faptul că oferă şi beneficii antiinflamatorii. Foloseşte comprese O compresă caldă ajută la ameliorarea durerii, iar una rece ajută la ameliorarea durerii. Deci alternarea de comprese calde şi reci va duce la creşterea circulaţiei în zonă, dar şi la ameliorarea presiunii cauzate de sinuzită, dar şi a durerii. Pur şi simplu ţine o cârpă caldă, uşor umedă peste ochi şi nas timp de 3-4 minute, apoi schimbă cu una rece timp de 30 de secunde. Repetă acest lucru de mai multe ori. Compresa caldă ajută la subţierea mucusului, în timp ce frigul ameliorează durerea. În plus, ca bonus, ceaiul de ghimbir va contribui şi mai mult la ameliorarea inflamaţiei. Răzuieşte o bucată de ghimbir într-o cană şi toarnă apă fiartă peste. Lasă amestecul la infuzat timp de 10 minute. Odată ce acest ceai s-a răcit suficient, înmoaie prosopul în ceaiul de ghimbir cald şi aplică-l sub formă de compresă, exact ca în indicaţiile anterioare. Sursă: https://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/sinuzita-simptome-si-remedii-naturale-17552223/

Aproximativ 1 din 10 adulţi sunt afectaţi anual de depresie – aproape de două ori mai multe femei decât bărbaţi. Depresia poate să apară oricând, dar s-a observat o mai mare incidenţă a cazurilor toamna şi iarna. Episoadele depresive care survin cu tipar sezonier se caracterizează adesea prin hipersomnie, poftă de dulce, mâncat excesiv, lipsă de energie. Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ, prezintă depresia sezonieră pe înţelesul tuturor. CSÎD: Există diferenţe între a te simţi deprimat şi depresie în sine? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: Este necesară o diferenţiere între depresie şi a te simţi deprimat. Depresia este o afecţiune medicală serioasă ce poate influenţa în mod negativ starea, gândirea, comportamentul şi calitatea vieţii. Se poate manifesta prin diverse simptome, cele mai frecvent întâlnite fiind un sentiment profund de tristeţe, pierderea sensului şi înţelesului asupra vieţii şi pierderea marcantă a interesului faţă de orice fel de activităţi, modificări ale poftei de mâncare ce duc la pierdere sau creştere în greutate, pierderea energiei, oboseală acută, pierderea interesului pentru activităţi care înainte produceau plăcere. La pacienţii cu depresie se mai înregistrează şi sentimente de inutilitate şi vid interior, anxietate, iritabilitate, insomnie sau somn prelungit, sentimentul de lipsă de valoare, precum şi sentimente accentuate sau inadecvate de vină şi se poate ajunge chiar la gânduri de moarte sau suicid. Depresia sezonieră: cauze CSÎD: De ce apare depresia sezonieră? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: Fiecare schimbare de anotimp are un impact mai mare sau mai mic asupra noastră. Epuizarea psihică şi fizică, starea de nelinişte şi anxietatea pot deveni acute odată cu venirea toamnei, concretizându-se în ceea ce numim “depresie sezonieră“. Cu atât mai mult venirea iernii, când zilele sunt mai scurte şi temperaturile scăzute, contribuie la disconfortul fizic şi psihic. Evident, nu toţi dintre noi vor resimţi la fel schimbarea anotimpului. CSÎD: Cine sunt persoanele predispuse să dezvolte depresie sezonieră? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: În funcţie de contextul de viaţă prezent, de interese, de gradul de echilibru şi armonie din viaţa profesională şi personală, oamenii pot fi mai mult sau mai puţin influentaţi de astfel de schimbări. Totuşi, pentru cei care trec printr-o perioadă mai sensibilă, lipsa soarelui, frigul, uscarea naturii favorizează trăirile negative şi sentimentul de încheiere, de sfârşit. Graniţa ce separă persoanele echilibrate din punct de vedere psihic, dar cu un grad crescut de sensibilitate, de cele care prezintă tulburări afective este extrem de fluidă. CSÎD: De ce apare depresia sezonieră? Psihoterapeut Valeria Vîrlan:Odată cu schimbarea anotimpului, organismul este supus unui stres, întrucât trebuie să se adapteze la mediul extern atât în plan corporal - biologic cât şi psihic. Zilele se scurtează, iar lipsa luminii solare din această perioadă este considerată principala cauză de apariţie a depresiei sezoniere. De altfel, statisticile arată o rată a depresiei mai mare în ţările nordice, unde este frig şi foarte puţin soare pe tot parcursul anului. Dereglarea ceasului biologic (a ritmului circadian) sau anumite perturbări la nivelul neurotransmiţătorilor (ex. serotonina), sunt alte cauze ale depresiei sezoniere. CSÎD: Şi totuşi, ce anume declanşează depresia sezonieră? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: Aşadar, condiţiile atmosferice reprezintă doar o parte dintre factorii declanşatori în acest tip de depresie. De fapt, ele sunt un mediu propice pentru instalarea acesteia. Ceea ce afectează substanţial sunt alţi factori precum: programul de lucru excesiv de aglomerat şi atmosfera tensionată la serviciu, deprivarea corpului de odihna calitativă şi de alimentaţie corespunzătoare, lipsa de activităţi relaxante şi sport, relaţiile personale şi cele sentimentale tensionate sau despărţiri în această perioadă. Depresia sezonieră afectează în special tineri şi femei CSÎD: De când se vorbeşte despre depresia sezonieră în lumea medicinei? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: Depresia sezonieră a fost recunoscută oficial în 1980, deşi prima dată a fost menţionată în 1945. D.S.M. (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mintale) descrie depresia sezonieră ca o “particularizare” a episoadelor depresive majore. CSÎD: Care sunt lunile anului în care depresia sezonieră prinde aripi în România? Psihoterapeut Valeria Vîrlan: Cele mai dificile luni pentru persoanele predispuse la depresie sezonieră sunt ianuarie şi februarie, mai vulnerabile fiind femeile şi tinerii. Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/depresia-sezoniera-cauze-si-simptome-17523722/

Copilăria este de multe ori o gazdă (foarte) primitoare a afecţiunilor din sfera ORL. Faringite, amigdalite, laringite, otite sunt cauzatoare de disconfort pentru copiii mici şi mai mari şi generatoare de mult, mult stres pentru părinţi. Odată cu intrarea în colectivitate, mulţi copii şi părinţi fac cunoştinţă cu testul ce poartă numele de exudat faringian. Deşi, teoretic acest test nu mai este obligatoriu la începerea creşelor, grădiniţelor, părinţilor din România li se cer aceste rezultate înainte de a-şi lăsa puiul în contact cu colegii şi educatorii. De asemenea, exsudatul farigian se recoltează periodic personalului medical şi persoanalului din restaurante. Zilele acestea, cu ocazia începerii anului şcolar s-a dezbătut mult în diverse medii subiectul testelor medicale care atestă că un copil este apt pentru intrarea în colectivitate. În 2018, în România părerile despre beneficiile testării în masă a copiilor înainte de a se prezenta la creşă, grădiniţă sau şcoală a copiilor sănătoşi sunt împărţite. Aceste teste medicale sunt exsudat nazo-faringian, coprocultură, examen coproparazitologic. Nu o să discutăm acum despre acest subiect, ci despre cazurile în care copiii sau adulţi prezintă semne de boală şi primesc indicaţia de la medic de a efectua exsudat faringian pentru a stabili ce tratament medicamentos necesită şi dacă este cazul ce antibiotic dă rezultate. Exsudat faringian - definiţia exsudatului Conform Dicţionarului Medical Ilustrat, publicat la Editura Litera în 2006, exsudatul este un material lichid ce se acumulează ţesuturi sau într-o cavitate naturală a organismului (cavitate pleurală, cavităţi endocraniene, căi respiratorii, căi digestive) ca urmare a unui proces inflamator. Poartă această denumire deoarece iese afară din mici vase sanguine ale zonei afectate de inflamaţie, provocând o umflare caracteristică. Este constituit în esenţă dintr-o parte lichidă, a cărei compoziţie este asemănătoare cu cea a plasmei sangvine bogată în proteine şi mucopolizaharide. În această componentă lichidă se găsesc în cantitate variabilă, celule de natură diferită: granulocite neutrofile, eozinofile, limfocite, plasmocite, globule roşii, histocite care au înglobat diverse materiale. Tipul de celulă predonimant depinde de natura procesului inflamator - astfel, granulocitele neutrofile sunt foarte abundente în inflamaţiile purulente, limfocitele predomină în inflamaţiile cronice. Formarea de exsudat în cantitate abundentă este o caracteristică a inflamţiilor acute. În baza caracteristicilor exudatului se disting diverse tipuri - seros, cataral, fibrinos, purulent, inflamator. Exsudat faringian - definiţia faringelor Faringe - organ cavitar care constituie tractul comun al căilor respiratorii şi digestive. Este un conduct musculo-membranos în formă de trunchi de con, cu baza orientată în sus, către baza craniului şi cu vârful în jos, corespunzător vertebrelor cervicale V-VI, unde continuă cu esofagul. Lungimea sa este de 12-14 cm. Peretele anterior este complex, dat fiind că prezintă deschideri care îl fac să comunice cu fosele nazale şi cu gura. Exsudat faringian - ce este faringita Faringită este un proces inflamator al faringelui, deseori asociat cu afecţiuni similare ale foselor nazale (rinofaringite) sau ale amigdalelor (faringoamigdalite). Exsudat faringian - care sunt cauzele faringitelor Rară la vârsta sub 1 an, boala este deosebit de frecventă între 4 ani şi 7 ani, este cauzată cel mai adesea de virusuri şi de streptococul beta-hemolitic de grupă A şi mai rar de microplasmă. Se manifestă frecvent în cursul unor boli generale ale organismului (pojar, scarlatină, boli ale sângelului). Exsudatul faringian - definiţie Exsudatul faringian şi exsudatul nazal sunt examinări care identifică prezenţa unei infecţii bacteriene, fungice sau virale la nivelul regiunii nazofaringiene. Exsudatul faringian - cum se recoltează? În cazul adulţilor, se stă pe scaun cu faţa îndreptată către lumină, gâtul uşor extins, iar ceafa sprijinită de scaun. Cu apăsătorul, asistenul medical atinge baza limbii, pacientul pronunţă vocala ”a”, cu un tampon se şterg ferm amigdalele şi peretele posterior al faringelui. Dacă există zone ulcerate, inflamate sau cu depozite purulente se recoltează din acestea. Se evită atigerea limbiii sau a palatului moale. Tamponul se introduce în tubul protector, se etichetează şi se trimite la laborator în maxim 2 ore de la prelevare. În cazul copiilor, deşi operaţiunea prelevării exudatului faringian durează doar câteva secunde, situaţia se poate complica deoarece copiii încep să plângă şi se sperie. Copiii mici pot fi ţinuţi în braţe, cu faţa spre o sură de lumină, iar braţul adulţilor să stea peste braţele lor. Exudatul faringian - momentul ideal al recoltării Momentul ideal pentru recoltarea exudatului faringian este dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de a bea lichide, cafea, apă şi înainte de a ne spăla pe dinţi ori a utiliza apă de gură. Foarte important este şi să nu fi urmat o cură cu antibiotice cu mai puţin de 5 zile înainte de recoltarea probei. Bineînţeles, nu este permis fumatul. În cazuri extreme, exudatul faringian se poate recolta şi în alt moment al zilei decât dimineaţa, dar regulile de mai sus sunt respectate de cel puţin 4 ore. Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/exsudat-faringian-cand-este-recomandat-17527019/

Aftele bucale sunt dureroase, te împiedică să vorbeşti sau să te hrăneşti. Alimentaţia are un rol esenţial în acest proces. Medicul stomatolog Adrian Mina ne explică ce reprezintă, de fapt, această afecţiune şi cum este bine să acţionăm pentru a o trata. „Aftele bucale reprezintă acele pete extrem de dureroase care apar în interiorul cavităţii bucale: pe gingii, în cerul gurii, pe limbă, sub limbă sau pe partea interioară a obrazului. Cauzele care duc la apariţia acestora sunt diferite, nu s-au stabilit cu exactitate, însă printre acestea se numără consumul de lactate, brânzeturi fermentate, fructe de pădure, alcool sau oleaginoase (nuci, migdale, alune, etc.). Apariţia aftelor este influenţată şi de alte situaţii. Atunci când se produce o leziune în interiorul gurii, oricât de mică ar fi ea, prin periaj sau din alte motive, există o predispoziţie ca ele să se formeze”, explică medicul stomatolog Adrian Mina. Aftele: de câte tipuri sunt Aftele bucale pot fi de două feluri: minore sau majore. „Cele minore au o dimensiune mică şi pot fi singulare sau multiple. Însă, cele majore pot ajunge până la dimensiunea unei monede de 50 de bani. Acestea sunt foarte dureroase. Am întâlnit câţiva pacienţi care sunt mereu afectaţi de aceste afte bucale, iar cele majore sunt cel mai greu de suportat pentru că pot ajunge până la dimensiunea unei monede de 50 de bani şi au un impact negativ asupra întreg corpului. Provoacă o stare generală de disconfort: nu poţi mânca, nu poţi vorbi şi dor extrem de tare când sunt atinse cu limba. Este foarte important ca persoanele care dezvoltă o aftă majoră să nu se sperie de dimensiunea acesteia, chiar dacă este o leziune care poate acoperi o suprafaţă mare din piele. Am avut pacienţi care au crezut că s-au îmbolnăvit de cancer. Aftele minore sunt la fel de neplăcute, mai ales atunci când se formează mai multe una lângă cealaltă”, spune Dr. Adrian Mina. Aftele: cât de uşor se vindecă „Noi medicii avem o vorbă: <<Aftele netratate se vindecă în două săptămâni, iar aftele supuse unui tratament dispar în 13-14 zile. Aceasta este durata lor de viaţă, însă pacientul simte acel stres la nivelul cavităţii bucale între 7-8 zile. În ultimele, afta nu mai doare, se retrage, dar încă este prezentă>>, menţionează medicul stomatolog. Aftele: cum se tratează Tratamentele care există pe piaţă nu vindecă aftele bucale. „Acestea au un ciclu de viaţă de 13-14 zile, în care se formează, ajung la apogeu, după care se retrag treptat. Tratamentele de care dispunem la această oră ajută la ameliorarea durerii. Înainte se folosea nitratul de argint care se aplica pe zona afectată. Cum tehnologia a evoluat enorm în ultimii ani, acum putem folosi laserul pentru a le cauteriza. În urma acestei intervenţii, durerea dispare complet. O altă variantă este să folosim acele geluri pe bază de acid hialuronic. Acestea creează o peliculă protectoare şi dispare sezaţia de disconfort resimţită în momentul în care aftele ajung în contact cu saliva sau sunt atinse”, adaugă medicul Adrian Mina. Dacă suferi şi tu de aceste afecţiuni, stai liniştit, înarmează-te cu multă răbdare, foloseşte un gel protector ori apelează la medicul stomatolog. În plus, stai fără grijă, dearece aftele nu se transmit persoanelor cu care intri în contact. Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/legatura-dintre-aftele-bucale-si-alimentatie-17528113/

Topic închis.

Rahianestezia constă în introducerea unei substanţe anestezice intrarahidian, substanţă care ajunge la rădăcinile nervilor rahidieni şi opreşte transmiterea influxului nervos, ceea ce determină paralizia musculară temporară şi reversibilă şi abolirea sensibilităţii la nivelul locului unde s-a făcut injecţia şi dedesubtul acesteia. Ce trebuie să ştii despre rahianestezie Rahianestezia este o alternativă la anestezia generală pentru unele intervenţii chirurgicale. Rahianestezia permite pacientului să rămână treaz în timpul operaţiei fără să simta nicio durere. Rahianestezia poate fi folosită în cadrul anumitor operaţii care se efectuează sub nivelul ombilicului, cezariana fiind una dintre cele mai frecvente cazuri în care se utilizează. Pentru pacientul care urmează să benefieze de rahianestezie este foarte important să respecte postul alimentar şi hidric (să nu mănânce minimum 6 ore înainte de anestezie şi să nu bea apa minimum 2 ore înainte). Această regulă trebuie respectată în cazul oricărui tip de ansetezie. Cum se face rahianestezia Un ac foarte fin este introdus la nivelul coloanei vertebrale lombare şi este injectat un anestezic local în lichidul din jurul măduvei spinării; astfel, vor fi anesteziaţi nervii care inervează partea de jos a abdomenului - şoldurile, fesele şi picioarele. Pacientul nu va simţi nimic de la ombilic în jos şi nu va putea să îşi mişte picioarele timp de aproximativ 3 - 4 ore. Rahianestezia este efectuată întotdeauna cu pacientul treaz. Pentru a se putea face rahianestezia există două variante de lucru cu pacientul: în poziţie şezândă, cu bărbia în piept, mâinile pe genunchi şi spatele arcuit alungit pe o parte, cu genunchii la piept şi spatele arcuit Aceste poziţii ajută la deschiderea spaţiilor între vertebre, unde medicul anestezist trebuie să insere acul. Odata ce te afli în una dintre aceste poziţii, pielea va fi curăţată cu un antiseptic iar medicul anestezist îşi va pune mănuşi sterile pentru a minimiza riscul de infecţii. Acesta va palpa mai întâi reperele osoase pentru a identifica exact locul inserţiei acului. În momentul in care acul pătrunde prin piele este foarte important să rămâi nemişcat. Nu vei simţi durere semnificativă, însă este posibil ca acul să se apropie de unul din nervii locali şi să ai o senzaţie asemănătoare cu o fulgerătură pe picior. Dacă se întâmplă acest lucru, este foarte important să rămâi nemişcat şi să spui medicului pe care dintre picioare ai avut senzaţia. Odata ce anestezicul local este injectat, vei simţi o încălzire şi apoi amorţire a feselor şi picioarelor. Anestezia nu are loc instantaneu, instalarea ei durează între 5 şi 20 de minute. Îţi va fi din ce in ce mai greu să îţi mişti picioarele, iar, la un moment dat, nu le vei mai putea mişca deloc. Operaţii care pot fi efectuate sub rahianestezie prostata, vezica şi operaţii în zona genitală operaţii ale şoldului şi membrelor inferioare operaţii ale uterului, vaginului şi ovarelor operaţii ale vaselor de sânge ale picioarelor hernii inghinale şi femurale operaţie cezariană Sursă: https://www.csid.ro/health/sanatate/rahianestezia-ce-este-si-cand-este-indicata-17488105/

Deviaţia de sept apare atunci când septul nazal, osul care împarte cavitatea nazală a nasului în jumătate, este în mod semnificativ situat în afara centrului sau este strâmb, ceea ce face ca respiraţia să fie dificilă. Deşi estimările indică faptul că 80% dintre oameni au această afecţiune, tratamentul este necesar numai în cazul devierilor majore, pentru că atunci apar probleme la nivelul respiraţiei. Deviaţia de sept: factori de risc Dacă unele persoane se nasc cu un sept deviat, altele dezvoltă asta după ce suferă anumite traumatisme la nivelul nasului. Situaţii în care oamenii pot dobândi această afecţiune: în cazul practicării sporturilor de contact (box, karate) , şoferilor predispuşi la accidente rutiere în cazul activităţilor casnice cu risc de lovire, precum căratul mobilei etc. Deviaţia de sept: simptome “În majoritatea cazurilor, simptomele nu apar, iar această afecţiune este de multe ori neobservată de către pacienţi. Ei nu reclamă un disconfort sau nu simt că le este afectat ritmul vieţii, chiar şi activităţile sportive se desfăşoară normal, totuşi, în situaţii grave pot apărea factori perturbatori: blocarea/ înfundarea unei nari, cu consecinţe asupra calităţii respiraţiei. Sângerările nazale pot fi frecvente şi pot genera un disconfort vadit. Sforăitul este un alt inconvenient major. Durerile faciale şi migrenele reprezintă poate cele mai supărătoare simptome, pentru că pot genera lipsă de odihnă şi de concentrare. Ba mai mult, poate fi afectat şi randamentul la locul de muncă”, spune medicul estetician Andrei Gregorian. Deviaţia de sept şi apneea în somn De asemenea, septul deviat poate provoca sindromul de apnee în somn, oprirea respiraţiei pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, care duce la o scădere a concentraţiei de oxigen de la nivelul creierului. Deviaţia de sept: tratamentul şi intervenţia chirurgicală Tratament: îmbunătăţirea simptomelor prin decongestionante, antihistaminice, spray-uri nazale cu cortizon. “Ulterior, se efectuează procedura de îndreptare chirurgicală a septului, denumită şi septoplastie”, adaugă specialistul. Necesitatea intervenţiei chirurgicale apare în cazul în care pacientul manifestă una sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, iar diagnosticul este confirmat în urma consultului şi examenului imagistic. În funcţie de complexitatea cazului, operaţia poate dura chiar şi câteva ore. “Se efectuează anestezie generală. După intervenţie, pacientul va rămâne internat două zile. Nasul se va desfunda complet după aproximativ 4-6 săptămâni. Postoperator, medicul curant va prescrie antibiotice, antiinflamatoare şi antialgice. Acestea au rolul de a preveni posibilele infecţii, de a ameliora inflamaţia postoperatorie şi de a aborda posibila durere”, precizează Dr. Andrei Gregorian. Complicaţii ce pot apărea în urma septoplastiei: infecţii cronice la nivelul sinusurilor; congestii nazale; sângerări; dureri; pierderea mirosului; perforarea septului; În cazul apariţiei unor astfel de de simptome este indicat să contactaţi medicul care a efectuat operaţia. Această intervenţie este recomandată după vârsta de 15 ani. Înainte de toate, e bine să vă asiguraţi că diagnosticul este corect. Deviaţia de sept, sinuzita sau alergiile cronice au, de cele mai multe ori, aceleaşi simptome. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/deviatia-de-sept-simptome-operatia-complicatii-17399379/

Pentru a preveni pietrele la rinichi, infecţiile de tract urinar şi cancerul renal, nu este suficient să bei cei doi litri de apă zilnic. Anumite ceaiuri pot asigura un plus de protecţie rinichilor tăi. Aceste organe vitale sunt responsabile cu filtrarea toxinelor, echilibrează nivelul electroliţilor din organism şi sunt responsabile cu producţia anumitor hormoni care menţin sănătatea oaselor şi îmbunătăţesc circulaţia sângelui, aşa că este esenţial să le acorzi importanţă maximă. Aşa cum rinichii tăi au grijă ca tu să fii sănătoasă, e bine să le „întorci obrazul” cu obiceiuri zilnice sănătoase, cum ar fi: limitarea consumului de alimente sărate şi alcool, evitarea fumatului şi a sedentarismului, menţinerea colesterolului în limitele normale, alimentaţia bogată în fibre şi ţinerea sub control a nivelului glicemiei. Dacă vrei să îţi protejezi în mod natural rinichii sau să ameliorezi simptomele neplăcute asociate afecţiunilor renale, consumă mai des aceste ceaiuri pentru rinichi! Ceai de Ochii Şoricelului pentru rinichi Ochii şoricelului (chanca piedra) este planta perfectă pentru cei care suferă de rinichi. În traducere „spărgătorul de pietre”, această plantă ajută şi la prevenirea apariţiei pietrelor la rinichi, dar le şi tratează dacă acestea s-au format deja. În 1990, Şcoala de Medicină Paulista din São Paulo, Brazilia, a realizat studii pe şobolani şi oameni cu pietre la rinichi, care, după administrarea unui simplu ceai din plantă timp de 1-3 luni, au raportat eliminarea calculilor. Ulterior, şcoala medicală a educat noi medici privitor la capacitatea acestui remediu natural de a trata pietre la rinichi, iar acum acesta se găseşte în mai multe farmacii din întreaga Brazilie. Într-un studiu publicat în 2010 în Jurnalul Brazilian de urologie a arătat că planta Ochii şoricelului poate ajuta la prevenirea pietrelor de rinchi. Cercetătorii au demonstrat că reduce riscul formării de pietre (împiedică aderarea substanţelor care formează piatra) şi numărul de formaţiuni ce pot deveni pietre la rinich. Acelaşi studiu a arătat că substanţele active din această plantă intervin în momentul formării pietrei, alterează structura pietrei, relaxează uterul ( ceea ce face ca eliminarea pietrei să nu fie atât de dureroasă). În cazul în care eşti într-o criză de eliminare a unei pietre, ai nevoie de o doză de ceai concentrat de Ochii şoricelului sau de anumite suplimente alimentare în care este o doză mai mare a acestei substanţe. Ceai de turmeric pentru rinichi Ai auzit cu siguranţă despre proprietăţile antiinflamatorii deosebite ale turmericului. Acest fapt se datorează substanţei sale principale, curcuminul, care ajută la menţinerea sănătăţii rinichilor, contribuind la dizolvarea pietrelor la rinichi formate din săruri şi proteine. Nenumărate studii arată beneficiile curcuminului pentru sănătatea rinichilor. Unul dintre ele a demonstrat că turmericul poate fi la fel de eficient în a trata o boală renală cronică la fel ca enalapril (un medicament eficient folosit în bolile renale), având şi atuul unei toxicităţi mai scăzute decât medicamentele. Un alt studiu a sugerat faptul că ingredientele antioxidante ale curcuminului sunt, de fapt, agenţi chimioterapici împotriva tumorilor renale. O altă cercetare a arătat că turmericul poate inhiba formarea de chisturi şi creşterea acestora, făcându-l astfel un medicament potrivit pentru boala polichistică de rinichi. Mai mult, curcuminul poate fi un agent terapeutic ce poate ajuta bolnavii de glomerulonefrită. Tot el poate atenua disfuncţia renală, dar şi stresul oxidativ, transformându-l într-un potenţial agent de a trata sau ameliora neuropatia diabetică. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/17367676-ceaiurile-benefice-pentru-rinichi

Topic închis.

Este vară şi, odată cu temperaturile în creştere, riscul de deshidratare a organismului creşte simţitor. Chiar dacă senzaţia de sete este cea care indică nevoia de apă a organismului, mai există câteva semne care îţi indică faptul că trebuie să măreşti cantitatea de lichide pe care o consumi. Iată care sunt acestea: Gura uscată Gura uscată este un alt mod prin care corpul tău îţi spune că este deshidratat, deoarece producţia de salivă scade atunci când cantitatea totală de lichide din organism scade. Un alt lucru pe care îl vei observa în acest caz poate fi şi respiraţia urât mirositoare. Din fericire, acest lucru semnalează o deshidratare uşoară, aşa că ţine mereu pe lângă tine o sticlă cu apă şi nu uita să bei din ea regulat, chiar dacă nu ţi-e sete. Urina inchisă la culoare Cu cât cantitatea totală de apă din organism este mai mare, cu atât urina ta va fi mai deschisă la culoare. Dacă observi că are mai degrabă culoarea ceaiului negru, înseamnă că este foarte concentrată şi atunci este clar că ai nevoie să bei mai multă apă, pentru a remedia această problemă. Dacă nu bei suficientă apă, rinichii nu pot lucra eficient pentru a elimina toxinele din organism. Urinări mai rare Apa îţi ajută rinichii să elimine deşeurile din sânge sub formă de urină. Dacă rinichii nu primesc suficientă apă pentru a transporta deşeuri din corpul tău, pur şi simplu nu vei urina la fel de frecvent. În schimb, vei păstra acele deşeuri în corp, iar dacă suferi de deshidratare cronică, aceasta poate provoca probleme mai serioase în timp. În cazul în care urina este prea concentrată, deşeurile minerale rămân împreună şi în acest fel apar pietrele la rinichi. Aminteşte-ţi doar că nu doar sistemul renal este cel a cărui funcţionare corectă depinde de apă, ci orice sistem major din corpul tău, inclusiv inima, creierul şi plămânii. Piele uscată Pielea este cel mai mare organ din corpul tău şi este normal să aibă nevoie de o cantitate mare de sânge pentru a funcţiona corespunzător. Dacă observi că ai pielea mai uscată ca de obicei înainte de a pune mâna rapid pe o cremă hidratantă care speri să rezolve problema, mai bine ai mai bea nişte apă. Pielea uscată este adesea un semn de deshidratare, aşa că profită de vară şi adaugă mai multe fructe şi legume în dietă, pe lângă cei doi litri de apă pe care ar trebui să îi consumi zilnic. Tensiune arterială scăzută Mai mult de jumătate din sângele din organism este plasmă, partea lichidă a acestuia. Plasma este alcătuită din apă, proteine şi sare. Fără suficientă apă în plasmă, sângele tău va deveni mai concentrat şi va fi mult mai dificil să curgă prin corp spre organele care au nevoie de el. Crampe musculare Când eşti deshidratat, sângele devine mai concentrat şi, prin urmare, volumul lui (volumul total de sânge din corpul tău) scade. Deci, atunci când nu te hidratezi corect, corpul tău trebuie să decidă ce organe au prioritate atunci când primesc sânge. Inima va câştiga detaşat întotdeauna, aşa că un flux de sânge neadecvat către muşchi provoacă acele crampe musculare. Constipaţie La fel ca sistemul renal, sistemul digestiv necesită multă apă pentru a funcţiona fără probleme. Apa permite hranei să se deplaseze prin intestine, şi îţi păstrează, de asemenea, intestinele sănătoase şi eficiente. Constipaţia ar putea fi un semn că nu există suficient lichid pentru a transporta deşeuri prin şi din organism. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/cum-iti-dai-seama-ca-esti-deshidratat-17340835/

Protecţia solară este obligatorie pentru a preveni deteriorarea pielii din cauza expunerii la soare şi consecinţele negative ale acesteia. Cum probabil ştii deja, aplicarea unei loţiuni cu factor de protecţie solară este indicată tot timpul anului, nu doar vara, sau, mai rău, nu doar când mergi la plajă. Ce este mai eficient să foloseşti: cremă sau spray? Farmaciile şi supermarketurile sunt pline de produse pentru protecţie solară pentru toate preferinţele şi buzunarele. Spray-urile de protecţie solară sunt populare deoarece sunt uşor de aplicat şi ajută la acoperirea unor zone greu accesibile cum ar fi spatele şi umerii. Cu toate acestea, ele ridică şi câteva probleme. Una este posibilitatea de inhalarea a unor ingrediente nocive din loţiune pentru protecţie solară sau din substanţa care o propulsează afară din recipient. Riscul pentru sănătate din acest caz este incert, dar studii recente au arătat că poate provoca astm la bărbaţii care au oricum o predispoziţie pentru această boală, motiv pentru care nu este indicat să fie folosite în apropierea feţei. Dacă alegi totuşi un spray, ai grijă să aplici o cantitate generoasă, pentru a fi protejat, pentru că studiile au arătat că, atunci când este folosit un spray, tendinţa este să se aplice doar un sfert din cantitatea recomandată. Pentru a obţine un factor de protecţie solară (SPF) similar cu o loţiune sau gel, trebuie să pulverizaţi fiecare zonă a corpului timp de până la şase secunde. Pentru protecţia solară garantată, este indicat să foloseşti o cremă sau un gel. De asemenea, nu uita aceste sfaturi pentru protecţia solară eficientă: Alege o cremă de protecţie solară cu SPF 30 sau mai mare, dar mai ales una care protejează împotriva razelor ultraviolete A şi B; aplică protecţia solară cu 15 minute înainte de a ieşi afară şi aplică din nou la fiecare două ore; şi nu uita urechile, partea din spate a gâtului şi scalpul dacă ai părul tuns scurt. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/protectia-solara-spf-spray-sau-crema-17343542/

Bei cafea? Cercetătorii spun că vei trăi mai mult. Cel puţin asta susţine un studiu recent: consumul de cafea este asociat cu un risc scăzut de moarte prematură ( la vârste tinere). Şi se pare că nu ar conta cantitatea, sau dacă e decofeinizată sau nu, concluzionează un studiu publicat recent în JAMA Internal Medicine. Există o legătură între consumul de cafea şi longevitate “Am observat o asociere inversă între obiceiul de a bea cafea şi mortalitate, indiferent dacă participanţii la studiu consumau o ceaşcă sau mai multe pe zi – chiar şi opt sau mai multe, indiferent dacă beau cafea la filtru, instant sau decofeinizată,” spune Dr. Erikka Loftfield, conducătoarea studiului şi cercetător la Institutul Naţional de Cancer. Cercetătorii au folosit informaţii din studiul UK Biobank, prin care un grup mai mare de adulţi din Marea Britanie au completat chestionare medicale, au realizat examinări fizice şi au oferit probe biologice. Pentru acest studiu din care a reieşit o legătură direct între consumul de cafea şi riscul de mortalitate, cercetătorii au analizat informaţii oferite de 500.000 de adulţi care au răspuns unor întrebări cu privire la obiceiul de a consuma cafea, ţigări, alcool, dar şi informaţii despre istoricul medical. Dintre cei chestionaţi, în următorii 10 ani ce au urmat studiului, în perioada de follow up,14.200 de oameni au decedat. Nu contează ce şi câtă cafea bei, ea te ajută să trăieşti mai mult Cercetătorii au găsit o legătură între longevitate şi consumul de orice tip de cafea, în orice cantitate. Studiul a arătat că sunt mici variaţii care depind de câtă cafea se consumă, nivelul de cofeină (cappuccino, espresso, espresso dublu sau decofeinizată) pe care îl conţine sau modalitatea în care a fost pregătită: instant, la ibric, la filtru. Important este că, comparative cu cei care nu beau cafea, cei care consumau o ceaşcă de cafea zilnic aveau un risc cu 8% mai scăzut de a suferi de o moarte prematură. Iar acesta creştea uşor în funcţie de cantitate: 16% pentru cei care beu şase, şapte cafele zilnic sau 14% pentru cei cu opt sau mai multe cafele. Viteza cu care o persoană metaboliza cofeina se pare că nu afectează longevitatea, în ciuda unor studii anterioare care sugerau că obiceiul de a bea cafea poate fi legat cu un risc crescut de tensiune arterială şi de atac cardiovascular printer persoanele care metabolizează încet cofeina. Dar acele studii au luat în considerare consumul de cafea după apariţia unei boli şi nu a examinat riscul mortalităţii în general, aşa cum a făcut studiul de faţă. Folosind studiul şi informaţiile oferite de studiul Biobank, cercetătorii au putut avea acces la o cantitate enormă de informaţii genetice, inclusive unele legate de metabolismul cofeinei, ceea ce a făcut ca studiul să de bazeze pe o analiză complex. Nu neapărat cofeina ajută la prelungirea vieţii Această descoperire combinată şi cu efectul deja ştiut de promotor al longevităţii al cafelei decofeinizate, sugerează nu cofeina este substanţa care activează mecanismul care ajută la prelungirea vieţii. Dar pentru că studiul despre care vorbim a fost unul de tip observaţional, ceea ce înseamnă că a luat în calcul paternuri dintr-un set de informaţii deja existente este imposibil să spui că obiceiul de a bea cafea este cu adevărat responsabil pentru a ţine moartea la distanţă sau doar asociată cu o viaţă mai lungă. “Legătura pe care am văzut-o noi între cafea şi sănătate este bazată pe studii observaţionale”, spune Dr. Erikka Loftfield. “Pentru a înţelege mai bine potenţialele mecanisme biologice din spatele asocierii observate între cafea şi anumite beneficii aduse sănătăţii e nevoie de studii suplimentare”, a menţionat cercetătorul care a condus studiul. Şi totuşi, acest studiu recent se adaugă altor cercetări care a descoperit beneficii asociate consumului de cafea. Şi chiar dacă studii anterioare au legat cafeaua sau alte băuturi fierbinţi cu cancerul, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat recent că nu este nicio dovadă care să găsească o legătură evidentă între cafea şi carcinom. “Studiul nostru oferă informaţia conform căreia consumul de cafea poate fi o parte a unui stil de viaţă sănătos, reasigurându-i pe iubitorii de cafea că sunt pe drumul cel bun”, a concluzionat Erikka Loftfield. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/cafeaua-si-sanatatea-ce-beneficii-are-17345242/

A început sezonul vacanţelor! Prilej de bucurie, de relaxare, de stare de bine. Ai grijă, însă, să nu fii ţinta bacteriilor şi a germenilor atât de des întâlniţi în locurile publice prin care vei trece. Iată câteva trucuri care te vor ajuta să nu te îmbolnăveşti atunci când călătoreşti, mai ales cu avionul! Ai grijă să dormi înainte de plecare Privarea de somn îţi poate slăbi organismal, poate scădea imunitatea şi atunci poţi deveni un magnet pentru germeni şi bacterii. A fi odihnit este întotdeauna important, dar atunci când călătoreşti este esenţial pentru sănătatea ta, mai ales atunci când faci călătorii pe distanţe lungi şi eşti înconjurat de oameni. Hidratează-te Lipsa apei din organism duce la migrene, stare de rău sau constipaţie. Şi nu ai nevoie de aşa ceva în timpul unui zbor sau al unei călătorii cu maşina sau autocarul. Ai grijă să ai apă la îndemână şi să bei cât mai mult. Este vară, deci te deshidratezi mai uşor prin transpiraţie, aşa că asigură-te că bei 2, 3 litri pe zi. Ai grijă la băile publice Oriunde ai fi – într-un avion sau într-un restaurant - ţine minte că aceste toalete publice sunt pline cu bacterii şi microbi. Ai grijă pe ce pui mâna, ce suprafeţe atingi – de la clanţe, la robinet, acestea sunt cele mai încărcate cu germeni. Contrar aşteptărilor, closetful este unul dintre cele mai curate locuri! Aşa că ai grijă să tragi apa cu cotul ( dacă trebuie apăsat) sau folosind puţină hârtie igienică – ce îţi va fi de ajutor şi să deschiz/închizi uşa sau să dai drumul la robinet. Foloseşte spray nazal Pe timpul zborului, nasul şi gâtul au tendinţa să se usuce din cauza aerului uscat şi aerului condiţionat din aeroport sau cabină. Dcă mucoasa este uscat atrage mai uşor bacteriile. Dacă foloseşti spray nazal cu apă de mare înainte de a te îmbarca sau spray de gât, îţi hidratezi mucoasa şi vei fi mai puţin susceptibil de a capta microbi şi bacterii. Ţine-ţi picioarele acoperite Nu mai trebuie să amintim faptul că orice podea este plină de bacterii, mai ales aceea unde trec foarte mulţi oameni. Aşa că, dacă ai tendinţa în avion să îţi scoţi pantofii sau vrei să pleci în şlapi, sfatul nostru ar fi să renunţi la idee. Dacă vrei să scapi de pantofii care te strâng, ar fi bine să ai la tine o pereche de şosete. Te protejezi, astfel, şi de microbe, dar şi de aerul rece din avion. Ai la îndemână produse antibacteriale Suprafeţele cu care intri în contact în avion pot fi o sursă de germeni şi bacterii, pentru că sunt atinse de mulţi oameni. E important să ai la îndemână şerveţele umede să ştergi măsuţa pe care vei mânca sau un spray antibacterial pe care să îl foloseşti după ce mergi la toaletă sau înainte de a mânca. Ar fi bine să ai mai multe şerveţele la tine, pe care să le foloseşti şi atunci când ajungi în camera de hotel – să ştergi întrerupătoarele, de exemplu. Verifică cearceafurile Atunci când ajungi la hotel, ai grijă să “inspectezi” un pic cearceafurile şi salteaua să nu cumva să găseşti urme de insecte sau pete pe lenjerie. Să ştii că se poate întâmpla aşa ceva, chiar şi la case mai mari, la hoteluri cu pretenţii. Iar dacă găseşti aşa ceva, cere neapărat să schimbi camera. Nu folosi paharele din camera Chiar dacă mulţi hotelieri îţi oferă pahare, nu ştii niciodată pe unde au fost ţinute sau cu cât timp în urmă au fost spălate. Te-ai gândit, de exemplu, că femeia care face curăţenie a spălat/ apus mâna pe acele pahare după ce a spălat baia, fără să-şi scoată mânuşile? Mai bine foloseşti nişte pahare de plastic – aduse de tine sau cele în folie de plastic din camera. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/7-trucuri-sa-ramai-sanatos-atunci-cand-calatoresti-17247228/

Osteoporoza poate fi prevenită cel mai bine în primii 20 de ani de viaţă. Calciul, vitamina D şi efectuarea exerciţiilor de întărire a osului, toate acestea te pot ajuta să ţii la distanţă boala. Dacă ai peste 20 de ani, nu este nevoie să te descurajezi. Nu este niciodată prea târziu pentru a adopta o serie de măsuri care să te ajute să ţi fortifici masa osoasă. Femeile care se apropie de menopauză şi bărbaţii de 60 de ani sunt sunt cei mai expuşi riscului de a face osteoporoză. Monitorizează-ţi dieta! Încearcă să iei suficient calciu şi vitamina D din alimentele pe care le consumi. Vitamina D se găseşte în mod natural în alimente precum gălbenuşul de ou şi peştele gras. Deşi produsele lactate sunt bogate în calciu, un număr tot mai mare de alimente, cum ar fi sucul de portocale, conţin, de asemenea, calciu. Fructele şi legumele oferă alte minerale importante pentru sănătatea oaselor, cum ar fi magneziu şi fosfor. De asemenea, şi expunerea la soare ne poate ajuta să obţinem necesarul de vitamina D. Cu alte cuvinte, poate fi o idee bună să petreci 10 -15 minute în aer liber, în fiecare zi. Ai grijă să ai o greutate rezonabilă! Acest lucru este deosebit de important pentru femei. Menstra se opreşte adesea la femeile care au mai puţine kilograme de cât ar trebui, iar asta din cauza unei diete prost aleasă sau a unui exerciţiu excesiv, ceea ce înseamnă că nivelul estrogenului este prea mic pentru a susţine creşterea osoasă. Limitează aportul de alcool şi nu fuma! Fumatul şi alcoolul scad masa osoasă.Specialiştii recomandă doar una sau două băuturi pe săptămână. Alcoolul în exces provoacă o pierdere osoasă de aproximativ 2% într-un an. Ba mai mult, şi nicotina este vinovată de o pierdere osoasă de 2%. Dacă însă consumaţi atât alcool, cât şi nicotină, pierderea osoasă este, de fapt, dublă. Consumă mai puţină sare! Aceasta te poate ajuta să te imprieteneşti mai repede cu osteoporoza. Cercetările demonstrează că femeile aflate în postmenopauză cu o dietă bogată în sare pierd mai multe minerale osoase decât alte femei de aceeaşi vârstă. Studiile arată că sarea de masă contribuie la pierderea calciului din organism, iar acest lucru duce, cu timpul la slăbirea oaselor. Dacă nu poţi renunţa la sare, include în meniul tău mai multe alimente bogate în potasiu, cum ar fi bananele, roşiile şi sucul de portocale. Potasiul poate ajuta la scăderea pierderii de calciu. Asigură-te că antrenamentele tale includ exerciţii cu greutăţi! Exerciţiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, dansul sau aerobicul, vă pot proteja oasele. De asemenea, antrenamentul de forţă trebuie să facă parte din programul tău de viaţă. Discută cu medicul tău despre factorii de risc! Anumite afecţiuni medicale (cum ar fi boala celiacă) şi unele medicamente (steroizi şi altele) pot creşte şansele de a dezvolta osteoporoză. Este indicat să discuţi cu un specialist pentru a dezvolta o strategie de prevenire care să contabilizeze aceşti factori. Testul de densitate osoasă este necesar la şase luni. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/osteoporoza6-moduri-pentru-a-o-tine-departe-17254515/

Topic închis.

E vară, e cald, iar o baie în piscină ar fi tocmai bună. Este deja ştiut faptul că apa are un rol important asupra corpului, cu toate astea, înainte de a te lasa purtat de valuri, ar trebui sa iei în seamă câteva aspecte. Chiar dacă înotul, care este benefic atât adulţilor, cât şi copiilor, acţionează asupra fizicului, tonificând toate grupele musculare, cât şi a psihicului, apa din piscină poate reprezenta un pericol, mai ales dacă eşti alergic. Există însă şi un aspect mai puţin plăcut al băii în piscină: clorul din piscină, folosit pentru dezinfectarea apei. Se foloseşte în piscine sportive, în parcuri acvatice şi în apele balneare. Partea mai puţin plăcută este că folosirea clorului nu doar că omoară bacteriile prezente în apă, dar afectează şi bacteriile bune de pe pielea noastră. Urmarea? Pielea este agresată şi se deshidratează, şi cu siguranţă nu ne dorim nimic din toate acestea. În cazul în care pielea este supusă acţiunii clorului pentru perioade foarte lungi de timp, este posibilă o îmbătrânire precoce a pielii. Clorul, de fapt, grăbeşte uscarea epidermei care, pe termen lung, duce la formarea de riduri. Persoanele cele mai afectate sunt cele care au o piele uscată sau sensibilă. Nici acasă nu suntem feriţi de prezenţa clorului în apă, dar e drept, în cantităţi mult mai mici. Dacă obişnuieşti să faci duşuri fierbinţi, ar trebui să renunţi la acest obicei, deoarece aburii din apa fierbinte conţin clor, pe care îi inhalăm, astfel, mult mai uşor. În plus, apa fierbinte accentuează deshidratarea pielii. Cum te poate afecta clorul din piscină Pielea uscată: clorul modifică pH-ul epidermei, expunând-o la agresiunile agenţilor externi. Filmul hidrolipidic - bariera de grăsime care protejează pielea - este redusă din cauza utilizării abundente a dezinfectantului în piscine. În acest fel suntem mai expuşi riscului de dezvolta infecţii fungice. Iritarea pielii: Dacă după o scufundare în piscină există o mâncărime puternică şi apar pete roşii, este posibil ca aceasta să fie o iritare cauzată de clor. Atenţie! Dacă apar simptome precum arsurile la nivelul ochilor, tuse uscată sau astmatică, toate acestea pot anunţa o alergie la clorul din piscină Dermatita provocată de clor: simptomele acestei afecţiuni sunt - înroşirea pielii, erupţii cutanate, mâncărimi intense şi, în cele mai grave cazuri, exfolieri ale pielii. Ce poţi face pentru pielea ta? După fiecare baie în piscină este foarte important să îţi hidratezi corpul şi tenul. Cum? În primul rând, clasic, consumând 8 pahare de apă pe parcursul unei zile. Aceasta este hidratarea dinspre interior. Cât priveşte hidratarea dinspre exterior, pentru pielea feţei, dar şi a corpului, este recomandat să foloseşti produse cu rol de protecţie împotriva deshidratării, dar şi împotriva efectelor negative cauzate de prezenţa clorului în apă. Cele mai delicate părţi, cum ar fi fruntea, pot suferi eczeme, roşeaţă şi deshidratare. Pentru a proteja pielea de efectele negative ale clorului din piscină, trebuie să urmezi câteva sfaturi simple. Mai întâi, e absolut necesar să faci un duş înainte de a intra în piscină. Astfel, pielea absoarbe apa curată şi, cel puţin pentru o vreme, nu poate absorbi conţinutul de clor. În plus, duşul curăţă transpiraţia de pe piele. Clorul, în contact cu amoniacul conţinut în transpiraţia noastră, produce o substanţă numită cloramină. Acesta din urmă este destul de iritantă şi poate provoca reacţii alergice persoanelor sensibile. La fel de important este să faci duş şi imediat după ce ai ieşit din piscină. În acest fel, toate resturile de clor prezente pe piele sunt imediat eliminate. Pentru a nu deteriora în continuare filmul hidrolipidic prezent pe piele - şi deja redus din cauza clorului – se recomandă un gel de duş (sau o spumă) cu o acţiune delicată asupra corpului. ''După baia în piscină este bine să se folosească un ulei de corp cu rol anti-îmbătrânire, ce furnizează pielii vitamine, minerale şi aminoacizi. Pielea este hrănită în profunzime, hidratată şi plăcută la atingere. Esenţele vor răsfaţa simţurile şi vor face din acest ritual de îngrijire un adevărat tratament SPA.”, recomandă Nicoleta Ion, trainer Repêchage România. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/clorul-din-piscina-un-pericol-pentru-organism-cum-iti-poate-destabiliza-sanatatea-17231320/

Oamenii sunt tot mai dependenţi de antibiotic, iar asta a dus la o creştere enormă a consumului în ultimul deceniu, spun specialiştii, potrivit Quartz. Din 2000 până în 2015, au fost vândute cu 65% mai multe antibiotice la nivel global, potrivit cercetătorilor de la institutul Johns Hopkins, Universitatea Princeton şi în conformitate cu datele de la Centrul de Dinamică a Bolilor din Washington. Cercetătorii au analizat studii din peste 76 de ţări, pe o gamă de peste 100 de tipuri de antibiotice, în colaborare cu IQVIA, o companie de cercetare din domeniu sănătăţii, situată în Durham, Carolina de Nord. Pentru a determina dacă indivizii iau mai multe antibiotice, cercetătorii au convertit datele în doze individualizate zilnice şi le-au împărţit la 1.000 de oameni per ţară. Rezultatul: oamenii iau cu 39% mai multe antibiotice decât luau în 2000. Studiul a fost publicat în data de 26 martie în Jurnalul Academic Naţional de Ştiiinţă. Antibioticele salvează vieţi prin tratarea infecţiilor bacteriene, însă mulţi oficiali din sistemul public de sănătate sunt îngrijoraţi că medicii fac abuz în prescripţii. Aceste medicamente tratează doar infecţiile bacteriene şi sunt inutile în cazul virusurilor, care cauzează gripa sau infecţiile respiratorii. Furnizorii de servicii de sănătate le prescriu adesea antibiotice pacienţilor când suspectează o infecţie bacteriană. Cu toate acestea, confirmarea tipului de infecţie printr-o cultură este o procedură care durează, iar de cele mai multe ori pacienţii şi medicii nu vor să aştepte. Ca rezultat, medicii prescriu de multe ori antibiotice cu rol preventiv. Oamenii de ştiinţă specializaţi în microbiologie au realizat recent că aceste medicamente dau naştere unor bacterii rezistente la antibiotice, cunoscute drept supervirusuri. Supervirusuri sunt bacterii care au evoluat trecând prin diferite tipuri de antibiotice. Când un supervirus produce o infecţie, este necesară o doză mai mare de antibiotice, care vine de obicei cu multe efecte nedorite şi care nu funcţionează întotdeauna, scrie Mediafax. Sursă: http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/pericolul-la-care-se-expun-oamenii-care-iau-frecvent-antibiotice-17128358/

În timpul zilei, activitatea mentală determină celulele creierului să elibereze proteinele beta-amiloide, care sunt, în esenţă, deşeuri secundare. Somnul curăţă creierul uman de aceste toxine, iar creşterea nivelului acestor proteine este considerată un semn al bolii Alzheimer, un studiu recent scoţând la iveală faptul că este suficientă o singură noapte cu somn de o calitate proastă pentru ca beta amiloidele să se acumuleze în creier. Unul dintre cele mai importante lucruri care se întâmplă atunci când dormim noaptea este un proces de curăţare: somnul ajută la îndepărtarea toxinelor din creierul uman. Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că chiar şi o noapte de deprivare de somn cauzează acumularea unui fel de proteină care este cunoscuta pentru a forma placă ce înconjoară celulele nervoase o care este asociată cu boala Alzheimer. Un nou studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences a demonstrat acest efect în creierul uman pentru prima data. Rezultatele indică cât de gravă este privarea cronică de somn, în timp. În timp ce cercetătorii nu cunosc cauza exactă a bolii Alzheimer, ei au descoperit că în creierul persoanelor cu Alzheimer se găsesc, în general, concentraţii mai mari de proteine beta-amiloide. Proteinele alcătuiesc o placă asociată cu boala şi se presupune că interferează cu semnalizarea între celulele creierului. În acest studiu proteinele beta-amiloide au fost descoperite la subiecţii care au fost privaţi de somn, indiferent dacă aveau o variantă a unei gene asociate cu un risc mai mare de Alzheimer. Asta indică faptul că o lipsă de somn ar putea juca un rol independent de riscul genetic. Cercetătorii din studiul recent au testat 20 de subiecţi sănătoşi (10 femei şi 10 bărbaţi cu vârste cuprinse între 22 şi 72 de ani) după o odihnă bună şi după o noapte de lipsă de somn. Ei au folosit o tehnică numită tomografie cu emisie de pozitroni (PET), care este capabilă să măsoare acumularea de beta-amiloide în creier. Oamenii de ştiinţă au descoperit că chiar şi o noapte de somn de calitate proastă a fost suficientă pentru a provoca colectarea beta-amiloidelor în unele părţi ale creierului, asociate cu boala Alzheimer. Acest lucru s-a întâmplat la toţi subiecţii, indiferent de vârstă sau sex. În timp ce numărul participanţilor la acest studiu a fost foarte mic, rezultatele au fost suficiente pentru a demonstra un efect biologic. Oamenii de ştiinţă au prezentat anterior un efect similar la şoareci, dar pana acum nu a fost observat într-un creier uman real. Sursă: http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/chiar-si-o-noapte-cu-somn-insuficient-produce-modificari-semnificative-in-creier-17127946/

Probioticele şi prebioticele au un rol esenţial în menţinerea sănătăţii organismului. Unde se găsesc, la ce folosesc şi cum este mai potrivit să le includem în dietă află din articolul următor. În ultimii ani s-au făcut din ce în ce mai multe studii despre rolul pe care îl au în menţinerea sănătăţii noastre miliardele de bacterii din intestine. Dincolo de faptul că îmbunătăţesc digestia, acestea au fost asociate şi cu un nivel scăzut al colesterolului, cu reglarea cantităţii de zahăr din sânge, ba chiar cu o stare psihică mai bună. Şi există studii în desfăşurare care urmăresc să arate că aceste bacterii au efect asupra funcţionării întregului organism, de la cancerul de colon până la Alzheimer, iar rezultatele de până acum sunt promiţătoare. Acestea sunt doar o parte dintre motivele pentru care probioticele din farmacie au atât de mult succes, iar alimentele care conţin probiotice sunt atât de prezente pe rafturile supermarketurilor. Dar există un lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl ştiu: pentru a beneficia la maximum de calităţile probioticelor, trebuie să consumi şi prebiotice, un tip de fibre cu care se hrănesc probioticele. Iată ce trebuie să ştii despre probiotice şi prebiotice, diferenţele dintre ele şi la ce folosesc. Ce sunt probioticele Probioticele sunt bacteriile bune despre care ai tot auzit în ultimii ani. Acestea se găsesc în produse fermentate precum iaurt, murături, kimchi, kombucha şi sunt asemănătoare cu cele care ne populează intestinele. Probioticele refac echilibrul florei intestinale şi împiedică bacteriile dăunătoare să provoace probleme precum inflamaţii, infecţii sau probleme intestinale care duc la diaree sau la sindromul colonului iritabil. Ce sunt prebioticele Prebioticele sunt total diferite de probiotice. Spre deosebire de acestea, prebioticele nu sunt organisme vii. Prebioticele sunt fibre solubile, fermentabile, care nu sunt capabile să se digere în stomac. Asta le permite să circule prin intestine, unde ajung să fie hrană pentru probiotice, care se transformă, şi cu ajutorul acizilor graşi cu lanţ scurt ai parte de toate beneficiile pentru organism multă vreme după ce ai mâncat ultima linguriţă de iaurt grecesc. Şi da, hrana pentru bacteriile bune este esenţială, pentru că, fără combustibilul potrivit, bacteriile bune pot muri sau, mai rău, se pot întoarce împotriva ta. „Majoritatea bacteriilor sunt oportuniste”, spune Purna Kashyap, gastroenterolog la Mayo Clinic. „Acestea încearcă să găsească hrană pe unde pot, aşa că pot ajunge să consume mucusul de pe intestine, în lipsă de altceva. Dar mucusul este cel care te protejează de bacteriile dăunătoare, aşa că vei fi expus la inflamaţii sau chiar la infecţii.” Adaugă prebiotice şi probiotice în dietă Prebioticele şi probioticele sunt esenţiale pentru sănătatea ta, acest lucru este destul de clar. Ce poate nu este atât de evident este cum să le consumi pe amândouă. Când vine vorba despre probiotice, cele naturale vor depăşi întotdeauna ca eficienţă variantele sintetice, dintr-un motiv foarte simplu: bacteriile bune din iaurt, kefir, kumchi stau în ambalaj şi până ajungi să le consumi se pot hrăni cu carbohidraţii şi zahărul din jurul lor, ceea ce înseamnă că sunt vii şi gata să îşi facă treaba atunci când le consumi. Bacteriile din suplimentele alimentare nu au cu ce se hrăni, aşa că, cel mai probabil, vor fi deja moarte înainte să apuci să le iei. De asemenea, sursele naturale de probiotice au o varietate mai mare de bacterii decât suplimentele, ceea ce este crucial pentru sănătatea ta. Este important şi numărul bacteriilor dar mai ales să fie diferite, pentru că astfel se hrănesc cu substanţe diferite din sistemul tău. La fel ca şi probioticele, prebioticele ar trebui să ajungă în organismul tău prin intermediul alimentelor, nu prin suplimente. Printre sursele excelente de prebiotice se numără ceapa, usturoiul, fasolea, cicoarea, dar şi pastele gătite şi răcite, cartofi şi orez. Ce ai de făcut este să introduci o parte dintre ele în dieta ta zilnică. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/care-este-diferenta-dintre-prebiotice-si-probiotice-17037059/