Jump to content

Ediția 7 de Miss & Mister B-Zone a început. Înscrierile se fac aici

KyubyZEM RPG

Moderator: Space
  • Content Count

    557
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

125 Extraordinary

About KyubyZEM RPG

  • Rank
    Mr. Know it all
  • Birthday 01/26/2004

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Poopoo

Previous Fields

  • Real name
    Florin Salam
  • RPG1 Nickname
    KyubyZEM
  • RPG2 Nickname
    Lewis.

Contact Methods

  • Instagram
    PM

Recent Profile Visitors

3435 profile views
  1. Descoperirea acestei găuri negre fost posibilă datorită radiaţiilor emise în timp ce consuma o stea din proximitatea sa. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea New Hampshire, Statele Unite ale Americii, au reuşit să identifice o gaură neagră cu masa intermediară, folosind datele colectate de către Telescopul Hubble, notează Science Direct. Aşa cum sugerează şi numele lor, găurile negre intermediare au o masă care le plasează între găurile negre supermasive, care pot atinge câteva miliarde de mase solare, şi găurile negre „obişnuite”, formate din colapsul gravitaţional al unei singure stele; astronomii explicând că aceste găuri negre au în jur de 50.000 de mase solare. „Găurile negre cu masă intermediară sunt obiecte foarte evazive şi, prin urmare, este esenţial să avem în vedere şi să excludeţi cu atenţie explicaţiile alternative pentru fiecare candidat. Asta ne-a permis Hubble să facem pentru candidatul nostru”, explică Dacheng Lin, cercetător al Universităţii New Hampshire şi autor al studiului despre această gaură neagră. Descoperirea acestei găuri negre intermediare a fost făcută cu ajutorul Observatorului cu Raze X Chandra, operat de NASA, şi al Telescopului Newton, operat de către Agenţia Spaţială Europeană, cele două identificând o sursă de raze X, numită 3XMM J215022.4?055108. Oamenii de ştiinţă au observat că această sursă importantă de radiaţii nu se afla în mijlocul galaxiei din care făcea parte, acolo unde se află, de obicei, găurile negre supermasive, ci în mijlocul unui cluster de stele. În mod obişnuit, astronomii nu ar fi trebuit să identifice respectiva gaură neagră, dar dat fiind faptul că aceasta se hrănea dintr-o stea apropiată a făcut ca radiaţiile emise să fie îndeajuns de puternice pentru a identifica steaua, dar şi pentru a aproxima masa acesteia: 50.000 de mase solare. sursa: descopera.ro
  2. KyubyZEM RPG

    Nickname : KyubyZEMRank : 2Reclam pe : EdeNNLevel-ul celui reclamat(bara rpg) : Deoarece : DM in timp ce aveam contract Martori : (daca sunt)Dovezi : https://imgur.com/a/LVZ0RzN
  3. Data fiind poziţia Terrei, identificarea extremităţilor Căii Lactee s-a dovedit a fi o provocare. O echipă de astronomi de la Universitatea Durkham a reuşit să afle diametrul Căii Lactee: 1,9 milioane de ani-lumină; această cifră a fost obţinută cu ajutorul calculelor şi diferitelor observaţii legate de materia întunecată şi densitatea materiei obişnuite. Dată fiind poziţia pe care o are Sistemul Solar şi Pâmântul în Calea Lactee, identificare extremităţilor galaxiei noastre se poate dovedi o provocare, notează Science Alert. Astrofiziciana Alis Deason, alături de echipa sa, a avut o sarcină complexă de efectuat şi asta din cauza mai multor factori: densitatea materiei obişnuite şi întunecate. Astfel, într-o primă etapă, oamenii de ştiinţă au construit un model al distribuirii materiei întunecate în Calea Lactee, în care au surpins faptul că anumite regiuni prezintă o cantitat mai mică a acetei substanţe. Oamenii de ştiinţă au fost nevoiţi să creeze aceste simulări deoarece viteza cu care materia din centrul şi din extrmităţile Căii Lactee nu se potriveşte cu cea a pe care o prezintă modele evoluţiei galactice. Ajustările realizate modelului cu datele astfel obţinute i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să stabilească că galaxia noastră are un diametru de aproximativ 1,9 miliarde de ani. „În multe analize ale halo-ului Calea Lactee, limita sa exterioară este o constrângere fundamentală. Adesea, alegerea este subiectivă, dar aşa cum am argumentat, este de preferat să se definească o margine exterioară motivată fizic şi /sau observaţional. Aici am legat limita distribuţiei subiacente a materiei întunecate cu halo stelar observabil şi populaţia de galaxii pitice”, au explicat cercetătorii în studiul lor. În viitor, oamenii de ştiinţă speră să obţină date mai precise faţă de cele prezentate în acest studiu. sursa
  4. Oamenii de ştiinţă nu au clasificat Sagittarius A* drept un nucleu galactic activ. Un studiu recent, care urmează să treacă prin procesul de peer review, aduce conform cărora, Sagittarius A*, gaura neagră din mijlocul galaxiei nostre devine mai activă. În mod obişnuit, această gaură neagră este „liniştită” şi nu consumă materia din jurul ei, cercetătorii explicând faptul că în cazul acesteia vorbim de un nucleu galactic inactiv, notează Science Alert. Acest studiu, condus de către astrofizicianul Enmanuelle Mossoux de la Universitatea Liège (Belgia) reprezintă continuarea unui studiu din 2017, în care echipa sa a adus dovezi care arată că luminozitatea acestei găuri negre supermasive a crescut de trei ori din luna august 2014. În articolul iniţial, oamenii de ştiinţă au colectat datele de la o serie de observatoare cu raze X din întreaga lume din perioada 1999 şi 2015; în acest interval au identificat 107 semnale. În cel de al doilea studiu, au acoperit perioada dintre 2016 şi 2018 din analiza semnalelor din ambele studii, astrofizicienii au ajuns la concluzia că de-a lungul perioadei studiate intensitatea acestora a rămas constantă. Cercetătorii explică faptul că datele pe care le-au analizat au fost colectate cu ajutrul observatoarelor cu raze X şi că semnalele recepţionate nu au fost singurele indicii că activitatea găurii negre s-a intensificat. Anul trecut, astronomii au observat că Sagittarius A* a avut episod în care luminozitatea sa în spectrul aproape de infraroşu a depăşit de 75 de ori limitele normale. Observaţiile realizate pe alte lungimi de undă au relevat de asemenea că gaura neagră trece printr-o serie de transformări, datele colectate de către observatoarele XMM Newton şi Chandra indică faptul că creşterea luminozităţii ar putea fi datorată discului de acreşia sau a înghiţirii accidentale a unei cantităţi de materie. sursa
  5. KyubyZEM RPG

    1. Propun ca vip-ul si culorile hidden sa aduca anumite beneficii. 1)Propun adăugarea unui nou job sau poate sa fie numita factiune (POMPIER) 3)Propun adăugarea unui biz de tip 24/7 mai aproape de job-ul pescar. 4)Propun sa se scoată rent-ul de la case si sa se adauge biz-uri de tip hotel la care sa poti da rent in loc de casa. Daca chiar vrei ca, casa ta sa aiba rent trebuie sa iti pornesti o afacere la primarie care consta intr-o suma de bani si platire de taxe la fiecare payday. 5)Propun sa putem vinde hidden-urile si skin-urile. 6)Propun sa se adauge animale care sa iti aduca anumite beneficii. 7)Propun adăugarea de rainbow la vehicule. +1 dacă va plac aceste sugestii
  6. KyubyZEM RPG

    Nume în joc: KyubyZEM Contract: https://imgur.com/a/Wgpqy0g
  7. Această concluzie este derivată din Teoria Coardelor, una dintre teoriile care încearcă să explice modul în care funcţionează toate particulele şi forţele din Univers. Teoria Coardelor sau String Theory, în limba engleză, este un domeniu de frontieră al fizicii teoretice, care încearcă să explice toate particulele şi forţele apelând la o singură explicţie. Oamenii de ştiinţă din acest domeniu au teoretizat faptul că Universul nostru, particulele şi forţele care îl guvernează reprezintă produsul interacţiunilor a mai mult de patru dimensiuni, notează Space. Cercetătorii sunt de părere că fiecare astfel de dimensiune, coardă, poate fi definită drept un punct, dar vibraţiile acestora sunt cele care dau naştere particulelor şi forţelor pe care le experimentăm. Cea mai la îndemână comparaţie pe care ne-o oferă fizicienii este cea cu o chitară, unde corzile acesteia reprezintă una din dimensiunile Universului. Astfel, atunci când ciupim o coardă, vibraţia acesteia produce o virbraţie sau un sunet, în Teoria Coardelor, vibraţia unei dimensiuni produce o particulă. Teoria stringurilor trebuie înţeleasă ca un cumul de abordări, acestea explicând faptul că un Univers cu doar patru dimensiuni nu este îndeajuns de „încăpător” pentru ca vibraţiile să formeze toate forţele şi particulele. În prezent, o versiune a teoriei care include posibiitatea existenţei a zece corzi pare a se bucura de un sprijin extins în domeniu. Totuşi, unii cercetători aleg o versiune care include 11 coarde, cunoscută şi ca Teoria M. În mod obişnuit putem observa trei dimensiuni spaţiale şi timpul, aşa că ne putem întreba dacă pot exista celelalte şase dimensiuni. În 1919, Albert Einstein propunea Teoria Relativităţii Generale; ale cărei ecuaţii, modificate de către fizicianul Theodor Kaluza, a adăugat o a cincea dimensiune, care este cilindrică, a putut demonstra valabilitatea acestora, dar a şi putut să explice spectrul electromagnetic Calculele şi simulările efectuate de către fizicieni de-a lungul timpului au oferit indicii legate de numărul de dimensiuni şi de forma acestora; majoritatea fiind descrise ca închise în ele; forma şi mărimea fiind cele care inflenţează modul în care acestea vibrează. Trebuie precizat faptul că, în prezent, munca depusă în domeniul teoriilor coardelor nu este definitivă, oamenii de ştiinţă având de depus o multitudine de eforturi pentru a putea dovedi sau infirma anumite premise şi consecinţe ale acesteia. În prezent, oamenii de ştiinţă încearcă să dezvolte un mecanism matematic prin care, pornind de la o singură coardă, să poată înţelege efectele acesteia asupra fundamentelor universale. sursa
  8. Cercetătorii susţin că seismele trimit semnale care se propagă la o viteză apropiată de cea a luminii. Cercetătorii de la Centrul German pentru Geoştiinţe (GFZ) au publicat un studiu în care explică faptul că seismele dau naştere unor semnale care pot atinge viteza luminii care afectează gravitatea planetei şi care pot să fie interceptate cu mult înainte de începerea evenimentelor seismice pe care le putem resimţi. Aceştia sunt opţimişti şi sunt de părere că aceste semnale pot fi folosite pentru a pregăti autorităţile şi publicul înaintea producerii unor cutremure sau tsunamiuri devastatoare, noteză Phys. Aceste semnale, pe care cercetătorii le-au numit semnale rapide de elasto-gravitaţie (PEGS), au o viteză de aproximativ 300.000 kilometri pe secundă, fiind mult mai rapide faţă de seisme care ating opt kilometri pe secundă şi apar ca urmare a schimbărilor în structura Pământului. Trebuie precizat faptul că aceste semnale sunt extrem de slabe în comparaţie cu gravitaţia exercitată de către masa Pământului. „Deoarece gravitaţia care poate fi măsurată local depinde de distribuţia masei în vecinătatea punctului de măsurare, fiecare cutremur generează o modificare mică, dar imediată a gravitaţiei”, explică Rongjiang Wang, unul dintre cercetătorii care au lucrat la acest studiu. Măsurarea acestor oscilaţii în gravitatea Pământului nu a fost posibilă până recent, cercetători de la Centrul German pentru Geoştiinţe au creat un algoritm care permite calcularea acestora, dar şi să ofere o serie de informaţii legate de seismul care este pe cale să se producă. „Ne-am confruntat cu problema integrării acestor multiple interacţiuni pentru a face estimări şi predicţii mai exacte despre puterea semnalelor. Rongjiang Wang a avut ideea ingenioasă de a adapta un algoritm pe care l-am dezvoltat anterior la problema PEGS”, explică Torsten Dahm, şeful secţiei Fizică a cutremurelor şi vulcanilor din cadrul GFZ. Oamenii de ştiinţă au folosit prima dată acest algoritm în cazul unui cutremur care a dus la un tsumani care a afectat Japonia în anul 2011, aceştia explicând faptul că acel test a demonstrat eficienţa şi acurateţea predicţiilor acestui program de detectare a semnalelor. sursa
  9. Această descoperire a fost făcută la 561 milioane de ani-lumină faţă de Terra. Conform calculelor oamenilor de ştiinţă, oxigenul este al treilea cel mai comun element din Univers, pe primele două locuri aflându-se hidrogenul şi heliul; totuşi observaţiile efectuate de-a lungul timpului nu par a confirma aceste teorii. Folosind radioastronomia şi spectroscopia, cercetătorii au identificat doar de trei ori oxigenul molecular în afara sistemului nostru solar, o singură dată în afara galaxiei noastre, notează Science Alert. Această descoperire neaşteptată a oxigenului molecular a fost realizată în galaxia Markarian 231, aflată la o distanţă de 561 ani-lumină faţă de Pământ. Această galaxie are în centrul său o gaură neagră activă şi un nucleu galatic activ extrem de luminos, ceea ce face din ea cel mai luminos obiect din Univers. Trebuie precizat faptul că observaţiile au arătat că Markarian 231 adăposteşte cel mai apropiat quasar de Calea Lactee şi că unii cercetători au teoretizat că, în loc de gaură neagră, în centrul acestei galaxii s-ar afla două găuri negre care se orbitează reciproc. Oamenii de ştiinţă au teoretizat posibilitatea că forţele din nucleul galactic ar putea să ducă la descompunerea apei în elementele chimice componente şi de aceea au efectuat observaţii de-a lungul a patru zile pe mai multe lungimi de undă asupra galaxiei Markarian 231. În comparaţie cu Calea Lactee, Markarian 231 este o gaalxie foarte activă, în unele dintre regiunile sale formându-se stele care pot atinge, în medie, 100 de mase solare, în timp ce, în cazul galaxiei noastre, noile stele pot atinge una-două mase solare. sursa
×

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.