Far Cry 3: Blood Dragon Review

[Adrian28]

 

 

Cover-ul e un fel de prezervativ al shooter-elor, te fereşte de boli venerice precum gloanţele şi laserele. Grenadele explodează. S-au cheltuit şi o grămadă de bani pe fonturi colorate. Tigrii mănâncă oameni de ştiinţă. Forţele Omega omoară oameni de ştiinţă. Coechipierul tău arată ca un personaj din Mortal Kombat, iar secvenţele cinematice sunt în grafică 16-bit de amintire a epocii de aur a anilor ’80.

 

Nu sunt dusă cu pluta mai mult decât au fost cei de la Ubisoft cu Blood Dragon. Legătura cu Far Cry 3 este doar de nume şi mecanici, în rest avem de-a face cu o producţie „independentă”, decisă să capitalizeze nostalgia unui secol trecut. Al XX-lea, ceea ce pare bizar pentru cei care ne-am născut atunci, iar acum oftăm cu un zâmbet atotştiutor în colţul gurii. Blood Dragon pune la un loc dinozauri, manipulări genetice şi pretextul unei poveşti pentru a aduce în prim-plan menţiuni care mai de care mai diverse, de la zarul de D20 până la Ţestoasele Ninja, Die Hard, rock’n’roll şi Sylvester Stallone.

 

Faceţi cunoştinţă cu Rex Colt, cybercommando. Adică parţial om, parţial maşină, rezultat al unor modificări la rândul lor consecinţa unui război devastator care a văzut planeta iradiată şi soldaţi odată loiali apucând-o pe calea greşită. Sau corectă, dacă te iei după antagonistul Sloan, ceea ce îi dă ocazia lui Rex să recite replici naţionaliste şi să se arunce într-o luptă alcătuită din şapte misiuni. De fapt, toată ideea de poveste este un pretext pentru a omorî tot ce mişcă, în special dragonii din titlu, iar Blood Dragon nu se ascunde după deget. Încă o modalitate de a aduce un fel de omagiu filmelor în care vedeai tone de gloanţe şi de sânge, iar eroul ieşea învingător şi neatins, împreună cu fata viselor lui.

 

Blood Dragon se vrea un titlu standalone, însă nu aduce foarte multe ore de joc (deşi la preţul pus pe tapet sunt ore destul de interesante). Are şi destule elemente din original, însă totul este restrâns şi, în consecinţă, unele acţiuni devin rapid repetitive. Ai 18 avanposturi de eliberat din mâinile cybercommando-urilor inamice, misiuni secundare în care salvezi oameni de ştiinţă (Save a Nerd, de fapt) sau te trimit la vânătoare de animale foarte rare.

 

În continuare poţi ucide fauna întâlnită pe coclauri, dar nu mai „recoltezi” plante şi piei pentru a-ţi lărgi portofelul sau banduliera. Au dispărut şi plantele, că doar suntem într-o lume postapocaliptică ultratehnologizată, motiv pentru care acum găseşti truse medicale prin diverse colţuri. Asta dacă ai încredere în seringi găsite pe stradă. Iar în afară de misiunile secundare, animalele îţi aduc acum doar bani şi o serie de bonusuri dacă omori un anumit număr minim.

 

Eliberarea oamenilor de ştiinţă, vânarea animalelor şi alte acţiuni deblochează o serie de modificări pentru arme şi, dacă le vrei gratis, ai face bine să te apuci de căutat televizoare şi casete video VHS. Da, am zis bine, trebuie să interacţionezi cu televizoare (non-LCD, desigur, cel mai probabil cu lămpi, funcţionale pe bază de pumn când juca Steaua în finala Ligii Campionilor) şi să „închiriezi” casete cu filme-parodie. Ar mai fi şi o serie de dosare ale unuia dintre oamenii de ştiinţă şi o grămadă de containere cu bani şi muniţie care abia aşteaptă să fie jefuite.

 

Rex creşte şi în nivel, însă nu ai niciun fel de control sau vreun arbore cu care să te joci. Pur şi simplu ai un maximum de 30 de niveluri şi primeşti diverse bonusuri şi abilităţi. Cea mai multă experienţă vine din misiuni, dar şi din eliminarea dragonilor, activitate extrem de intensă; pe de altă parte, uriaşele creaturi pot fi folosite pentru a curăţa avanposturile de soldaţi inamici – nu pot trece de scuturile protectoare, dar îşi pot folosi laserele ucigătoare prin ele. Sau intri încetişor, stealth, şi dezactivezi scutul, lăsându-i pe „bieţii” soldăţei cu spatele neacoperit.

 

Ca orice super soldat respectabil, Rex cară după el un arsenal impresionant, augmentat şi de modificările deja menţionate. Un pistol cu amortizor şi laser, o mitralieră, o puşcă cu lunetă şi, desigur, arcul pentru drăguţele asasinate stealth. Mai avem şi o mitralieră grea, stil Rambo, dar pe care n-am prea folosit-o; am preferat fie abordarea stealth, fie legarea asasinatelor cu ajutorul prietenului cuţit.

 

Opţiunile au rămas cam la fel, poţi omorî de sus, de dedesubt, din apă şi din salturi, cât mai rapid şi mai curat pentru a nu le lăsa inamicilor timp să dea alarma. Unele misiuni secundare te obligă să foloseşti o armă anume şi pot spune că e de-a dreptul sadic să omori rechini cu explozibili sau tigri cu arcul. Fie ei şi rechini sau tigri mutanţi. Corpurile pot fi scotocite pentru muniţie, bani şi cyber-inimi, însă la un moment dat m-am cam săturat de animaţia smulgerii respectivelor organe.

 

În continuare poţi folosi diverse vehicule pentru a acoperi distanţele sau doar pentru distracţie, pe pământ sau pe apă; controlul este la fel de ciudat şi problematic fără un gamepad, însă alergatul face bine şi te păstrează în formă. Chiar şi un cybersoldat poate face burtă de la prea multe injecţii de viaţă.

 

La capitolul vizual lucrurile stau la fel dacă priveşti dincolo de roşul futuristic şi de avanposturile pline de maşinării sau de ouă de dragon. Ies în evidenţă de la o poştă secvenţele cinematice, însă faptul că nu poţi sări peste ele s-ar putea să le facă enervante destul de repede. Alţii s-ar putea să găsească combinaţia cam stupidă, 16-bit cu DirectX 11, însă trebuie să fi trăit epoca jocurilor pe dischetă ca să „prinzi” cu adevărat importanţa simplei existenţe a unui filmuleţ.

 

Coloana sonoră se foloseşte şi ea de ritmurile anilor ’80 când rock and roll-ul era la putere alături de sincopele electronice care probabil cauzau coafurile înalte şi problemele mentale din cauza cărora se purtau pantalonii bufanţi şi paietele în miezul zilei. Exact ca în ziua de azi 

Din păcate, distracţia se termină repede, chiar şi cu toate misiunile secundare şi eventual încăpăţânarea ta de a omorî toţi porcii pe care scrie Sloan. Avem de-a face cu un DLC şi cu toate dialogurile aluzive şi călătoria într-un trecut nostalgic măcar mai bun, dar mai vedem şi ecranul cu „Game Over” (adică ţi s-a terminat viaţa, adică ai murit).

 

Probleme tehnice nu am avut, însă pe forumuri veți găsi mulţi jucători care au avut probleme cu salvările; aparent, Ubisoft e într-o pasă cam proastă cu lansările (da, de add-on-ul pentru Heroes VI e vorba); singura neplăcere ar fi că checkpoint-urile din timpul misiunilor nu sunt chiar checkpoint-uri, fiindcă de fapt trebuie să duci la capăt obiectivele pentru a salva de-a binelea.

 

Dincolo de nostalgia anilor trecuti, Far Cry 3 Blood Dragon nu aduce nimic nou sub soarele francizei și nici poveste nu se prea poate spune că are.

 

Durata este consistentă pentru un DLC, însă prezentarea ca joc independent s-ar putea să fi fost prea ambiţioasă. Sau poate e doar începutul unei ramuri speciale a francizei Far Cry, cu Roy în rolul unui nou Duke Nukem cu glume despre sex şi steagul Americii în piept. Mark IV style!

 

 

sursă: computergames.ro

 

 

English version:

Cover is akin to condoms for shooters, it keeps you safe from STDs like bullets and lasers. Grenades explode. Lots of credits were spent on colored fonts. Tigers eat scientists. Omega forces kill scientists. You partner looks like a Mortal Kombat character and the cinematics come in 16-bit, resembling the visuals of the 80s.

 

I’m not that far gone, at least no more than the Ubisoft guys behind Blood Dragon. The link with Far Cry 3 is only in name and (some) gameplay mechanics, the rest is marketed as a standalone production, aiming to capitalize on the nostalgia for the century past. The 20th century, which seems weird for those of us who were born then and are now smiling all knowingly from the corner of our mouths. Blood Dragon mixes dinosaurs, genetic manipulations and the pretext of a story to bring forward various ideas, from the D20 dice to the Ninja Turtles, Die Hard, rock’n’roll and Sylvester Stallone.

 

Meet Rex Colt, cybercommando. That would be part man, part machine, result of some changes spawning from a devastating war that irradiated the planet and made once loyal soldiers go haywire. Or not, if you follow the antagonist Sloan, which leaves Rex with nationalist lines and a 7 missions fight. Actually, the whole story is just a pretext to kill everybody, especially the dragons in the title and Blood Dragon doesn’t make a secret about it. Probably just another way to pay homage to the movies with tons of bullets and blood and the ever conquering hero, arm in arm with the girl of his dreams.

 

You can still kill the local fauna, but no more plant or hives collection to enlarge the wallet. No more plants either, so in this post-apocalyptic world you find health packs in some corners. That is, if you trust a syringe found on the street. And aside from the secondary missions, wild animals only give money and some bonuses if you kill a minimum number.Although Blood Dragon is marketed as a standalone title, it doesn’t have too many gaming hours in it, though for their price, it’s pretty interesting. It comes with elements from the original, but all is shrunk and, consequently, gets repetitive quite rapidly. You get 10 outposts to liberate from the enemy cybercommandos, secondary missions to save scientists (actually Save a Nerd) or to hunt rare animals.

 

Freeing scientists, hunting and other actions unlock gun attachments and, if you want them for free, you’d better go find those TVs and VHS tapes. Yeah, that’s right, you gotta interact with TVs (non-LCD, most probably lamps) and “rent” parody-movie tapes. There are also some files from a scientist and lots of containers with money and ammo just waiting to be pilfered.

Rex also levels up, but there’s no skill tree to play with. It’s just a maximum of 30 levels and various bonuses and abilities. The most experience comes from missions, but also from killing dragons, which is one intense activity; on the other hand, the huge creatures can be used to clean the outposts – they can’t pass the protective shields, but their lasers will kill your enemy just fine. Or go in slowly and stealthy, deactivate the shield and let the “poor” soldiers get roasted.

 

Like any respectable supersoldier, Rex carries with him an impressive arsenal, made more powerful with the mentioned attachments. A handgun with a silencer and laser, a machine gun, a sniper rifle and, of course, the bow for stealthy kills. There’s also a heavy machine gun, Rambo style, but I didn’t really use it; I went mostly for stealth and chaining kills with my friend the knife.

 

The options are pretty much the same, you can kill from above, from below, from water and jumps, fast and clean, without any chance for the victims to raise the alarm. Some secondary missions force you to use a certain gun and I can tell you it’s pretty sadistic to kill sharks with explosives and tigers with the bow. Even if they are mutant or cyber sharks or tigers. You can then loot the bodies for ammo, money and cyberhearts.

 

Vehicles can still be used to cover distances or just for fun, on land or water; the control however is just as weird without a gamepad, but running is good for your health. Even a cybersoldier can grow a belly due to the numerous health injections.

Visually, things are pretty much the same if you look beyond the futuristic red and the machineries filled outposts or the dragon eggs. The cinematics stand out by far, but not being skippable might make them annoying. Others might find them pretty “dumb”, 16-bit in a DirectX11 era and all, but you’ve had to have lived in the floppy disk age to really grasp the importance of the simple existence of a cinematic back then.

 

The music is also very 80s inspired, when rock’n’roll ruled the streets together with the electronic tunes which probably caused the weird hairstyles and the mental issues due to the extra-large pants and blings which were worn in the middle of the day. Just like nowadays

 

Unfortunately, the fun is over fast, even with all the secondary missions and perhaps the stubbornness to kill all the Sloan “engraved” pigs. It’s pretty much a DLC and despite all the allusive dialogues and the ride to the past, you get to see the Game Over screen (that means you’re dead).

 

I didn’t ran into any technical issues, but you’ll find plenty of players on forums who had troubles with the saved games; apparently, Ubisoft is in a “broken released” period (yeah, I’m looking at you, Heroes VI add-on); the only nasty thing is that the in-mission checkpoints aren’t really checkpoints, since you have to finish all objectives to really get a save game.

 

Aside from the nostalgic feelings, Far Cry 3 Blood Dragon doesn’t bring anything new and doesn’t really have a story. The length is consistent for a DLC, but the presentation as a standalone game might have been a little too much. Or maybe it’s just the beginning of a special branch of the Far Cry franchise, with Roy playing the role of a new Duke Nukem with sex jokes and the American flag imprinted on his chest. Mark IV style!

Edited May 30, 2013 by rTs Adrian28

[Trip.]

De această dată vei primi doar avertisment verbal.

A mai fost postat acest topic.

 

Altă dată mai multă atenție!

 

Edited May 30, 2013 by LL DavisoN