Assassin's Creed 4: Black Flag - review

[Adrian28]

De cand sunt la Zon@ am facut toate introducerile posibile seriei Assassins Creed. L-am numit un gambit al celor de la Ubisoft, un joc care poate mult mai mult, un joc cu asassini bun, o idee buna, dar care merita mai mult spatiu de dezvoltare si lista continua. Un lucru este cert, de la Revelations, franciza a inceput sa isi piarda din lustru si sa lase un gust salciu pana si fanilor Hard Core. Lucru in mare parte pseudo indepartat de catre AC3, care a reusit sa il retraga pe Etzio Audacul a lu’ Florenta, in favoarea unui indian talpa iute, cum te prinde… cum iti spune noapte buna, care si el, cu toate ca trata o serie de subiecte mai mature, nu prea a prins la public. Culmea, tatal lui Connor a rezonat mai mult cu jucatorii, acestia preferand un personaj principal mai putin plangacios. Ei bine, in acest ultim joc, il avem ca personaj principal pe Edward Kenway, bunicul lui Connor, individ ce pe langa faptul ca este Assasin, este si un pirat. Sa fie acest titlu jocul care scoate jocul din seria de note de maxim 8,5 pe care le tot acordam jocului? Sau este inca un titlu “memorabil” si nu prea. Ramane de vazut in review-ul urmator.

 

 

Cu mana pe inima spun ca acest Black Flag este primul joc de la AC 2 in coace care chiar mi-a facut cu ochiul si mi-a atras atentia intr-un mod placut. Asta pana am inceput sa joc. De ce spun asta? Ei bine, Desmond nu mai este personajul din umbra care maneaza povesteea, ci tu. Da tu…! Tu esti acum noul protagonist din umbra care ia deciziile marte si salveaza lumea de Templari. Si da stiu ca se spune Templieri, dar pana la urma, este review-ul meu si ii numesc pe purtatorii de cruci rosii pe piept cum vrea muschiul meu.

 

 

Dar Andrei! Cum adica te joci cu tine in joc? Ma scuzati! Reformulez! Dar, Andrei! Cum adica esti tu personajul principal in joc? Ei bine dragii mosului, avand in vedere ca Desmond in jocul trecut a facut pe pomul de craciun si sa sarcificat ca un erou, Ubisoft a decis ca un nou protagonist era necesar. Iar avand in vedere ca discutam aici de scenaristii de la Ubisoft, care livreaza una calda si una pe care iti vine sa o omori cu o cazma si sa o ingropi in curtea din spate si sa uiti ca a existat, au decis ca noul personaj de fundal nu are o fata, jucatorul exprimenntand acum lumea din aproape zilele noastre, plus minus cateva zeci de ani, intr-o perspectiva first persson, unde tu preiei comanda unui individ fara fata in sediul Ubisoft. Ahhhhh…. mii de scuze… Upstergo. Le tot incurc.

 

 

In fine, ideea este ca acum experienta din spatele povestii cu Pirati, Barba Neagra si alte barcute si fregate, o controlezi intr-o perspectiva first persson, care sincer sa fiu, nu este chiar atat de rea. Doar ca este lipsista de personalitate. Personajele nu sunt credibile, multe dintre ele lasadu-mi impresia ca am pierdut ceva pe drum sau scenariul a fost scris in graba, iar micile insertii si easter egg-uri, precum si QR codurile fac experienta mai interesanta, dar nu indeajuns cat sa te faca sa te simti investit total in poveste. Stii ca Upstergo sunt “aia rai” asa cum stii ca Upstergo este un proxxy pentru Templari si Ubisoft. Singurul lucru pe care il face bine, este sa livreze povestea intr-o maniera aierisita si usor de digerat, fara sa iti inghesiuie la final o dorie de infromatii inutile legate de universul Assassins Creed.

 

 

Ei si am ajuns la partea povestii care chiar mi-a placut. De la Etzio, cel putin cel din AC2, seria nu a mai avut un personaj atat de ambivalent. Practic Edward este atat asssin cat si pirat, fiind motivat mai mult de cata prada poate sa adune, cate femei sa seduca si cat rom sa dea pe beregata, dar si de atributiile sale ca Asssin. Partea interesanta si in egala masura dinamica, este ca Edward nu are o apartentanta clara intre aceste doua grupuri, intrand in multe ipostaze in conflict cu una dintre cele doua factiuni, tot timpul existand o tensiune intre el, asasini si pirati, conferinnd o dinamica unica povestii de care am amintit mai devreme. Practic, singurul lucru care il motiveaza pe Edward este PUNGA! Atat si nimic mai mult, compasul sau moral fiind dictat de aceasta. Lucru intarit de radacinile acestuia, care, surprinzator, nu este un nobil plin de bani sau cine stie ce mare assasin platit, ci doar un pusti sarantoc satul de conditia precare in care se zbate, la un punct decizandu-se ca viata de pirat poate aduce un profit concret. De aici intra in scena Assasinii si restul personajelor de suport, care, sincer sa fiu, sunt mult mai memorabile decat in titlurile precedente. De la celebrul pirat Barba Nearga pana la Calico Jack sunt prezenti, Edward facand cunostinta cu toti rand pe rand, integrandu-se in randurile acestora destul de organic, povestea asssinilor picand pe un plan secunnd intr-o oare care masura. Totusi, telul final aici este Observatorul Ascuns, de care chiar nu are sens sa va spun, pentru ca trebuie sa descoperiti voi ce si cum.

 

 

Pe departe, cel putin cand vine vorba de povestea lui Edward, Black Flag are cel mai bun scenariu de pana acum din toata seria. Musteste de originalitate si are acel ceva autentic si credibil. Assasinii si temele gen razbunare si motivatii personale sunt inalaturate, dezvoltand un personaj placut, o lume care chiar iti lasa impresia ca esti intr-un joc cu pirati romantica si plina de drama si intriga ca un roman de Sandra Brown, plin ochi cu priati cu piepturi dezgolite si domnite amorezate de lampioane cu dinti. Ba din potriva, te face sa crezi ca piratii chiar asa se comportau, intr-o oare care masura fiind o portretizare realista a acelor timpuri. Te poti pierde in lumea creeata de Ubisoft, eu unul pierzand in jur de 60 de ore. Dar asta poate sa difere de la jucator la jucator. Daca vrei sa explorezi toata harta, sa gasesti toate secretele si sa faci toate misiunile secundare, poti pierde in jur de 100 de ore cel putin ca un caine de mare. Pentru poveste, sta toata lumea jos…. 9.5. Pe aceasta il rog pe Chuck Norris sa ma lase in pace sa imi termin review-ul. Trecem la Gameplay.

 

 

Ca si in review-urile precedente, incepem cu ce e de rau. Pentru ca nu pot sa am un joc Assassins Creed fara sa pot sa ascund intr-un boschet cel putin 200 de inamici si un inteligent artificial prost ca noaptea. Mare parte din problemele precedente le regasim si aici. Inamici cu care te poti duela pana la marginea unui hau, doar ca sa pice ca niste scobitori lipsite de simt de ponderabilitate, daca pici odata cu ei, ei fac buba irecuperabil si tu esti fresh ca in reclama aia pentru after shave. Asta ca sa nu mai spun ca daca pica in apa, ei crapa, tu, n-ai nici pe dracu. Plus ca, daca ai rabdare, poti disponibiliza intregi carduri de inamici, doar stand ascuns si culengand suavele floricele una cate una la momentul oportun. Cum spuneam, suspectii uzuali sunt aceeasi cu mici imbunatatiri ici si colo. Asta pe uscat.

 

 

Locul in care Edward este intradevar acasa, este marea. In AC3 am avut doar un strop din ceea ce poate se ofere seria cand vine vorba de batali navale. Aici, totul este dus la un cu totul alt nivel, rafinand experienta la niste cote pe care chiar nu le-am putut imagina nici eu. Jackdaw este noua ta casa departe de casa. Aceasta corabie pe care Edward o imprumuta, intre ghilimele de rigoare, o sa fie punctul central de interes, in timp ce cutreeri marile si intreprinzi actiuni prietenoase tipic pirateresti. Toate astea intr-un spatiu, care, pentru multi, o sa para prea mare de explorat. Versiunea celor de la Ubisoft pentru apele din Caraibe este o harta de proportii titanice, pe care tu ca jucator o sa o explorezi in cele mai mici detalii. Spun asta, pentru ca la inceput m-am vazut speriat de vastiatatea pe care aceasta o prezenta, doar ca sa fiu atras incet, dar sigur, de valurile sarate ale marii.

 

 

In tot periplul pe mare, o sa ai ce face. Luptele navale sunt cireasa pe coliva in acest caz. Totul joaca un rol important intr-o astfel de confruntare. De la valuri, pana la conditiile atmosferice, poti sa folosesti totul intr-o maniera isteata, rezultatul fiind o batalie navala extrem de satisfacatoare. Incepi prin a diminua capabilitatile ofensive ale oponentului, ca apoi lupta sa se mute la bordul vasului atacat, folosind carlige sau franghii, Edward utilizand in aceste secvente abilitatile sale de assasin, secventele de parkour printre catarge si panze fiind cu atat mai incitante in acest caz. Totusi, nu totul este atat de simplu. In functie de nava pe care o ataci, vei invata in timp ca nu toate vasele sunt atat de usor de cucerit. Cele mici, au nevoie doar de efort minim din partea ta, in timp ce colosi marilor din acele timpuri au nevoie de ceva mai multa bataie de cap, trebuind sa distrugi butoiele cu praf de pulbere, sa disponibilizezi niste scouti si sa le iei steagul. Dar in momentul in care ai pus punct unei batalii si ai terminat tot balamucul, un sentiment ciudat de implinire si auto apreciere te cuprinde, fiind greu de egalat. Acest gen de batalii te fac sa te simti ca un adevarat pirat, lucru pe care nici eu nu cred ca il spun fara sa ma indoiesc de el.

 

 

Dupa ce ai pradat vasul, jocul iti pune la dispozitie trei optiuni. Unu: Poti sa folosesti materialele acumulate si sa iti repari vasul. Doi: Poti folosi vasul pentru a scapa de urmaritori. Trei: Sa o trimiti in Flota Kenway, unde iti aduna frumusel niste banet si niste mici easter eguri si tot felul de trofee. Bine, asta daca nu alegi sa faci una cu pamantul tot vasul, caz in care poti doar sa salvezi jumatate din prada, pe care o sa o investesti in upgrade-uri pentru Jackdaw. De la panze mai colorate si alte imbunatatiri estetice, pana la tunuri, berbeci de atac, mortare si alte plusuri de atac, tot timpul gasesti ceva de adaugat la aceasta nava. Ca de exemplu un submarin rudimentar in forma de clopot, ce iti da accees la comori scufundate si te lasa sa explorezi mai in detaliu lumea subacvatica din Caraibe. Iar aici, lucrurile se schimba dramatic. Aceste portiuni sunt pline ochi de mini game-uri, in timp ce te feresti de rechini si de o frumusete rara, in timp ce cauti cate un butoi pentru o gura de aer. Poti sa te mai indeletnicesti cu ceva pescuit cu harponul, precum o vanatoare mica de rechini sau balene, asa pentru ca PETA s-au suparat rau pe acest subiect, dar pentru cei care vor incerca pentru prima data sa vaneze un rechin, sugeram o galeata si niste servetele. O sa intelegeti de ce. Din pacate controlul nu este prea stralucit in portiunile de explorare sub acvantica, asa ca fiti atenti la directii si la sensitivitate.

 

 

Toata vanatoare, atat pe uscat, cat si pe mare, are un scop clar. Piei de animale si alte bunuri pe care le poti transforma in borsteture si alte upgrade-uri pentru Edward, semanand mai mult cu sistemul de upgrade din FarCry 3. In timp ce explorezi cele trei mari orase, Nassau, Havana si Kingston, jocul o sa iti arunce in brate questuri si side-questuri, fiecare cu modificari in functie de zona. In timp vei debloca si o ascunzatoare, un fel de cosmelie din lemne si paie la inceput, pe care o sa o poti la randul ei sa o upgradezi. Aici veteranii seriei se vor simtii ca acasa, cele trei orase oferind misiuni de asasinare, parkour pe cladiri si alte indeletniciri tipice, piperate cu cate o cafteala doua si ceva Red Coars de impuns sau infipt.

 

 

Si pentru ca tot am ajuns la portiunea “Scandal” a review-ului, hai sa vorbim si putin despre acesta, care, dupa indelungi rugaciuni la zeul DPI si sacrificii de capre sub clar de luna a primit un upgrade. Lupta nu mai este atat de simpla, asa cum era in trecut. Edward nu mai pareaza la fel de repede ca nepotul sau. Cateva gloante te pot ucide si viata nu se regenereaza in timpul unei lupte. Initial am crezut ca imi iau campii, doar pentru a realiza, dupa o analiza atenta, ca miscarile si pararile sunt mult mai naturale, Edward ne mai comportandu-se ca o fiinta umana, nu ca un robot care reactioneaza la o comanda rapida. Un alt lucru de bine, este faptul ca de aceasta data accentul pica pe o abordare mai Stealth a misiunilor, fiind necesar sa te ascunzi si sa nu fii vazut in unele dintre acesteea. Primind puncte in plus pentru acest aspect din partea noasta. Armele au fost si ele aierisite, acum avand o selectie mai … firava de armament pe care il poti purta cu tine, variand de la sabie, doua sabii, lamele ce au consacrat seria, un pistol si pumnii.

 

 

Per total, gameplay-ul este extrem de satisfacator, folosind tot ceea ce era mai de pret in serie, imbunatatind acolo unde era de imbunatatit, dar si cu bugurile si glitchurile de rigoare. De la inamici care dispar, lasand un mesaj suparator pe ecran, pana la animatii ciudate la tot pasul, putem spune ca nimic nu este perfect. Speram ca patchurile urmatoare o sa rezolve multe dintre probleme. In toate cele aproape 50 de ore pe care le-am petrecut cu acest joc, am cazut prin mare, prin orase, am vazut cum prin anumite portiuni ale nivelului cadrele abia se impingeau unul pe celalalt pentru a obtine un umil 10 cadre pe secunda, iar in unele cazuri am ramas blocat intr-o ghereta sau portiuni a hartii. Lucruri pentru care depunctam. Pentru gameplay un 8 si trecem la grafica si sunet.

 

 

Black Flag arata superb. Mai ales pe mare. Conditiile atmosferice imbogatesc atmosfera, luptele sunt scenografiate superb, unele animatii, mai ales cele sub acvatice sunt de nota zece si secventele de pescuit balene o sa iti lase un sentiment placut pentru multa vreme. Cele trei mari orase au fost si ele bibilite si editate in cel mai mic detaliu, avand fiecare o savoare unica, in functie de locatie, dialectul fiind diferit si extrem de autentic. Exista extrem de putine ecrane de loading in joc, doar orasele mare avand nevoie de ele, imersiunea fiind sparta din acest punct de vedere rare ori. Peisajele sunt de-a dreptul pitoresti, iar ca tot unitar, intreg Caraibele a fost redat in joc intr-un mod extrem de placut. Dar… umbrele sunt tot lafel de suparatoare, fiind niste pixeli pe perete, inamicii mai au sindromul ” imi bag geometria prin textura”, vasele care dispar si reapar in triunghiul bermudelor de oriunde in joc si sa nu uit de ochii de sticla si lipsiti de sclipire a personajelor. Totusi, jocul isi spala pacatele la capitolul sunet. De la plimbarile pe mare, acompaniate de corul piratilor fericiti in timp ce iti virezi barcuta, pana la replicile lui Barba Neagra, jocul are o coloana sonora si actori vocali de nota zece. Defapt, tot sunetul este de nota zece. Fiecare voce pentru fiecare personaj este aleasa la mustata, potrivindu-se perfect, potrivindu-se perfect. Barba Neagra este combinatia perfecta de tacanit cu criminal in serie, Calico Jack si toata sleahta de pirati sunt interpretati cu un accent autentic si extrem, extrem de preganat, care o sa iti ramana intimparit in minte multa vreme. Pentru grafica si sunet un 8.5 si trecem la concluzie.

 

 

Assassins Creed 4 Black Flag este una dintre cele mai mari surprize pentru mine din acest an. Mi-a reaprins interesul pentru serie, mi-a demonstrat ca poate sa iasa din mediocritate si sa livreze ceva nou si diferit, dar multe dintre greselile trecutului au fost repetate. Noi la Zona ii acordam un … 9. Da un 9 lui Black Flag. Iar in acest moment cineva in sectiunea de comentarii a site-ului nostru sau pe canalul de youtube scrie urmatorul mesaj: “Ahhh Annndreeii… unde e Multiplayerul. Vai ce nab esti…. nu stii nimic” Cu gramatica de rigoare. Ei bine draga @rmata, am o surpriza pentru voi. Portiunea de multiplayer o sa o scrieti voi. Nu de pomana, ca nimic nu e gratis pe lumea asta ci pentru una dintre cele trei copii de AC 4 de PC pe care le punem la bataie. Cum vine asta? Ei bine, intrati pe site-ul nostru Arealit. tv, cauta review-ul lui AC 4 Black Flag, si in sectiuneea de comentarii a site-ului, NU CEA DE FACEBOOK, postati review-ul vostru al multiplayerului. Cele mai bune trei review-uri vor fii premiate cu un joc AC 4 de PC, iar cel mai bun, pe langa ceva in plus, care ramane inca surpriza, va avea oportunitatea sa ii dea lui Andrei sa critice un joc la alegere. Indiferent de alegere. Pana una alta, Share, Subscribe si Like, It keeps the Internet Alive, vorba prea cuviosului Codin.

 

sursă: ArealIT

[AliNNN]

Plin de actiune si grafica super, chiar azi l-am jucat.

Recomand acest joc.

[ExteeL]

Foarte bun jocul. Are un storyline frumos.