[28 iunie] 1919 - Tratatul de la Versailles

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

Primul Război Mondial a început la 28 iulie 1914, având drept pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, fapt săvârșit la Sarajevo la 28 iunie.

 

Dar Austro-Ungaria nu a declarat imediat război Serbiei, adresând un ultimatum statului balcanic. După ce a primit asigurări din partea Germaniei că o va sprijini în cazul în care protectoarea slavilor balcanici, Rusia, va interveni, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, declanșând astfel Primul Război Mondial, conflagrație ce a condus în final la destrămarea imperiului multinațional.

 

Marile puteri europene au intrat, rând pe rând, în război. La 1 august, Germania a declarat război Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august, Franței, iar la 4 august a declarat război Belgiei. Într-un interval de două săptămâni războiul a căpătat o dimensiune europeană.

 

La 14/27 aug. 1916, după doi ani de neutralitate, România s-a alăturat Antantei, care promitea satisfacerea dezideratului desăvârșirii unității statului național. După câteva succese militare în Transilvania, Armata română, suferind mari pierderi, s-a retras. În decembrie 1916, trupele inamice au ocupat Bucureștiul și, o dată cu el, aproximativ 2/3 din teritoriul României, frontul stabilindu-se la începutul anului 1917 pe linia Siretului, de-a lungul Dunării și a brațului Sf. Gheorghe.

 

În sprijinul Angliei și Franței vin, în 1917, Statele Unite ale Americii și Grecia.

 

Angajarea treptată în conflict a unor state din afara continentului european, animate de aceleași proiecte imperialiste și colonialiste sau de sentimente naționale a transformat războiul într-un război mondial. Fiecare dintre marile puteri implicate în război urmărea realizarea unui anumit scop. Austro-Ungaria și-a direcționat expansiunea politică și militară în Balcani, spre Dalmația, Albania, Bosnia-Herțegovina. Reichul german, urmărea crearea unei Mitteleurope prin înglobarea unor teritorii din Europa și Asia, și crearea unui imperiu colonial, desființarea Franței ca mare putere.

 

Celor două mari puteri, Austro-Ungaria și Germania lui Wilhelm al II-lea, le-a revenit răspunderea directă și imediată pentru declanșarea Primului Război Mondial. Obiectivele și planurile celor două mari puteri le situau automat pe poziții adverse față de Italia, Serbia și mai ales față de Rusia țaristă, "protectoarea" slavilor din regiune, prima "putere ortodoxă" a lumii și a continentului și principala competitoare, alături de Franța și Marea Britanie, în lupta pentru stăpânirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele.

 

Primul Război Mondial a implicat toate marile puteri și toate țările europene, cu excepția Spaniei, Olandei, a celor trei țări scandinave și a Elveției. S-au confruntat două coaliții politicomilitare — Antanta și Puterile Centrale treptat, în orbita războiului au fost cuprinse peste 25 de state cu o populație de 1,5 miliarde de locuitori. Forța militară angajată a fost impresionantă.

 

Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldați la care se adăuga și tehnica militară cu o mare capacitate de a acționa și de a distruge. Utilizarea avionului și submarinului a oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat și pe apă, fiind șterse deosebirile dintre front și spatele frontului. Tancul și armele chimice au transformat războiul de tranșee într-unul de uzură.

 

România, care încheiase pacea de la Buftea-București, cu Puterile Centrale (semnată la 24 aprilie/7 mai 1918), o denunță la sfârșitul lunii octombrie 1918, și armata română, mobilizată din nou, a trecut pentru a doua oară Carpații în Transilvania.

 

Intrarea în război a Statelor Unite de partea Aliaților, în 1917, a permis acestora să îl câștige în 1918. Prăbușirea Puterilor Centrale s-a produs în toamna anului 1918: Bulgaria a semnat armistițiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie, iar Germania cedează după abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea, armistițiul fiind semnat la Rethondes, lângă Compiegne, la 11 noiembrie 1918.

 

A fost primul război total: în acțiuni fiind implicate nu numai efectivele armate ale țărilor beligerante, ci și întreaga populație, antrenată în organizarea unei uriașe industrii militare; urmările lui au fost resimțite pe întreg teritoriul statelor beligerante (chiar și pe al celor neutre), nu numai în zonele de operațiuni; a fost purtat în toate mediile fizice posibile: pe uscat, în aer, pe apă și sub apă. O altă fațetă a războiului a fost războiul economic; blocada economică instituită de Antantă contribuind din plin la înfrângerea blocului austro-german. 

 

Noua ordine mondială stabilită după Primul Război Mondial a fost statuată prin Conferințele de la Paris și Washington, ce au format Sistemul Versailles-Washington. Sistemul de tratate încheiate au legiferat noul raport de forțe de pe arena internațională. 

 

La 18 ianuarie 1919, în Sala Oglinzilor de la Versailles, președintele Franței, Raymond Poincaré, a deschis lucrările Conferinței de Pace, care, timp de doi ani (1919-1920), a focalizat atenția opiniei publice internaționale. La lucrările ''Parlamentului Lumii'', cum a fost numită Conferința de Pace de la Paris, au participat peste 10.000 de delegați, oameni politici, diplomați, consilieri, experți, reprezentând 32 de țări învingătoare, asociate și învinse în această mare conflagrație mondială. Conferința trebuia să pună capăt unui război îndelungat și nimicitor, să stabilească bazele unui nou cadru internațional în care trebuia să se dezvolte omenirea în perioada următoare.

 

Dezbaterile au fost dominate inițial de Consiliul celor zece, din care făceau parte câte doi reprezentanți ai Franței, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei și Japoniei, apoi de Consiliul celor patru, care-i reunea pe președintele guvernului francez, Georges Clemenceau, primul ministru britanic, Lloyd George, președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson și președintele guvernului italian Vittorio Orlando. 

 

Liderii Antantei vedeau diferit modul de rezolvare a problemelor. Statele Unite au lansat în ianuarie 1918, prin președintele Woodrow Wilson, programul de pace (în 14 puncte), care promova: dreptul popoarelor la autodeterminare, abandonarea diplomației secrete, libertatea mărilor, dezarmarea. Programul venea în contradicție cu aliații europeni, care în timpul războiului au recurs la practica diplomației secrete pentru a atrage noi parteneri. Diferențe de opinie existau și între marile puteri europene. Franța era preocupată de propria sa securitate și căuta să-și asigure cele mai avantajoase poziții față de Germania. Marea Britanie nu dorea revenirea Franței în poziția de principală putere continentală și nu dorea nici slăbirea prea accentuată a Germaniei, pe care o vedea ca un obstacol în calea răspândirii comunismului. Și Italia era preocupată de respectarea tratatelor de la Londra (1915) și de la Saint-Jean-de-Maurienne (1917), care îi asigurau o poziție dominantă în sud-estul continentului.

 

Recrearea unui nou echilibru european era dificilă și din perspectiva excluderii a două centre de putere din Europa — Germania și Rusia. Prima era învinsă, iar a doua trecea printr-o situație complicată, regimul sovietic nefiind recunoscut de celelalte state.

 

Conferința a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace, ce s-au concretizat în cinci documente, cel mai important fiind Tratatul de la Versailles — Tratatul de Pace cu Germania, semnat la 28 iunie 1919.

 

Tratatul conținea și două prevederi cu referire strictă la România. Articolul nr. 224 prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor și privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanța-Istanbul care intra astfel în posesia statului român.

 

A doua prevedere avea în vedere renunțarea de către Germania la Tratatul de la București din 24 apr./7 mai 1918, tratat ce prin conținutul său aservea economic România celui de-al doilea Reich.

 

Tratatul cu Germania includea și Statutul Societății Națiunilor, primul organism internațional ce urma să vegheze la menținerea păcii. România prin semnarea tratatului recunoștea și această organizație a cărui membru fondator va fi.

 

Totodată, toate aceste tratate au consfințit destrămarea celor patru mari imperii ce au dominat Europa secolului al XIX-lea — Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman.

 

În acest context, o delegație română condusă de primul ministru Ion I.C. Brătianu s-a deplasat la Paris pentru a prezenta, spre confirmare și recunoaștere internațională, în fața Marilor Puteri și a forumului păcii din capitala Franței, hotărârile plebiscitare de Unire din 27 martie/9 aprilie, 15/28 noiembrie și 18 noiembrie/1 decembrie 1918. 

 

În acest fel, Conferința de Pace de la Paris era chemată să recunoască de jure noul statut teritorial al României.

 

Pe de altă parte, o importanță deosebită aveau pentru România articolele referitoare la obligația Germaniei de a recunoaște noua ordine teritorială ce urma să fie stabilită prin tratatele de pace.

 

Germania se obliga a recunoaște ''completa valoare a tratatelor de pace și a convențiunilor adiționale care vor fi încheiate de către Puterile Aliate și Asociate cu puterile care au luptat alături de Germania, să accepte dispozițiunile ce vor fi luate cu privire la teritoriile fostei Monarhii a Austro-Ungariei, ale Regatului Bulgariei și ale Imperiului Otoman și să recunoască noile state înlăuntrul fruntariilor ce le sunt astfel fixate''. Prin aceste articole, Germania se obliga să recunoască hotărârile Conferinței de Pace în privința Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei.

 

În problema reparațiilor față de România, tratatul avea doar două dispoziții, restul prevederilor decurgând din alte capitole cu caracter general.

 

Germania era obligată să plătească "toate pagubele cauzate populației civile a fiecăreia din Puterile Aliate și Asociate", cuantumul urmând a fi stabilit de o comisie. Problema reparațiilor de război a făcut obiectul mai multor întâlniri și aranjamente internaționale în perioada interbelică; din nefericire, România nu a beneficiat din partea Germaniei de nici o sumă în contul pierderilor sale de război.

 

Tratatul de la Versailles consacra, pe de altă parte, responsabilitatea celui de-al treilea Reich pentru declanșarea războiului, prevederile politice, teritoriale, militare, economice, reflectând acest fapt. Alsacia și Lorena au revenit Franței, iar Renania era demilitarizată, pentru a preveni un eventual atac prin surprindere.

 

S-a recunoscut independența și integritatea teritorială a Poloniei, care primea acces la Marea Baltică printr-un coridor al cărui terminal era orașul Gdansk.

 

A fost recunoscută existența independentă a celor trei țări baltice: Letonia, Estonia, Lituania.

 

Clauzele militare prevedeau reducerea forțelor armate ale Republicii de la Weimer la 100.000 de oameni, dintre care 5.000 de ofițeri. Germania nu mai avea aviație militară, tancuri, artilerie grea, marină de război. Germania pierdea toate coloniile care erau transferate sub tutela marilor puteri coloniale care le primea de la Societatea Națiunilor sub mandat. La fel de dure au fost și clauzele economice și financiare, Germania fiind obligată la plata unor importante despăgubiri de război.

 

Tratatul de la Versailles a nemulțumit atât Franța, care nu-și vedea materializate toate doleanțele, dar mai ales Germania, care îl considera un adevărat dictat.

 

Alte tratate încheiate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris au fost: Tratatul de la Saint-Germain (10 septembrie 1919), Tratatul de la Neuilly (27 noiembrie 1919), Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) și Tratatul de la Sevres (10 august 1920).

 

Conferința de Pace de la Paris și-a încheiat lucrările la 21 ianuarie 1920 prin inaugurarea Adunării Generale a Ligii Națiunilor.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited June 30, 2022 by BIS aka OldNab

[zewTs.]

A fost nedrept acest tratat. Prea multe cheltuieli pentru Germania!

[Hori1919]

2 hours ago, Machinegewehr 45 said:

A fost nedrept acest tratat. Prea multe cheltuieli pentru Germania!

Tinand cont ca am luptat impotriva lor si ca in urma lui s-a facut Romania Mare, nu inteleg de ce il consideri nedrept. Cat despre sanctiunile Germaniei, au incercat sa reduca forta militara a acesteia, pentru a evita un nou razboi mondial, lucru care s-a intamplat 25 de ani mai tarziu.

[zewTs.]

12 minutes ago, Hori1919 said:

Tinand cont ca am luptat impotriva lor si ca in urma lui s-a facut Romania Mare, nu inteleg de ce il consideri nedrept. Cat despre sanctiunile Germaniei, au incercat sa reduca forta militara a acesteia, pentru a evita un nou razboi mondial, lucru care s-a intamplat 25 de ani mai tarziu.

Daca nu impuneau acele restrictii, urmatorul razboi nu il mai incepea Germania  

 

Nu inteleg ce are Unirea cu tratatul. 

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[zewTs.]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.