Terapia dialectic comportamentală (DBT). Terapia emoțiilor dificile.

[Elena]

 

Emoția este primul răspuns la interacțiunea cu mediul înconjurător. Plângem, râdem, ne bucurăm, suferim, suntem entuziasmați, triști – și tot așa, în fiecare zi. Însă frecvența cu care experimentăm emoții pozitive sau negative diferă de la un om la altul.

O persoană vulnerabilă emoțional este o persoană al cărei sistem nervos autonom reacționează excesiv la niveluri relativ scăzute de stres, iar revenirea din acea stare durează mai mult decât în mod normal, chiar dacă stresul a fost înlăturat.

Dialectica este o metodă importantă de integrare a discrepanțelor, ce reflectă modul în care mintea umană percepe și înțelege majoritatea conceptelor și ideilor fundamentale. Iar domeniul psihologiei conține astfel de concepte, precum: stimă de sine, încredere, curaj, onestitate, furie, pasivitate, retragere, impulsivitate, inhibiție, vinovăție și așa mai departe.

Dialectica s-a clădit pe ideea că nu putem înțelege pe deplin niciunul dintre aceste concepte, dacă nu evaluăm și conceptul opus. Dialectica este cea care descompune fiecare concept în părțile sale aparent contradictorii, privindu-le dintr-o altă perspectivă: ca teză, antiteză și sinteză (sau alb, negru și gri). Gândirea dialectică înseamnă o explorare a posibilităților contradictorii, ce are ca rezultat cogniții care reduc disonanța cognitivă. Îndoiala cercetează fiecare credință.

„S-ar putea să fie așa, dar este într-adevăr?“

Marsha Linehan a dezvoltat o abordare unică în tratamentul Tulburării de Personalitate Borderline (BPD), abordare pe care a ales să o numească Dialectical Behavior Therapy (DBT).

Cercetările arată că DBT a fost folosită cu succes pentru a trata persoanele care suferă de depresie, bulimie, tulburare bipolară, borderline, tulburare de stres posttraumatic și abuz de substanțe. Se crede că acest tip de terapie îi poate ajuta pe cei care doresc să-și îmbunătățească abilitatea de a-și regla emoțiile, de a tolera stresul și sentimentele negative, de a fi atenți și prezenți în momentul dat și de a comunica și interacționa eficient cu ceilalți.

După cum afirmă Marsha Linehan (psihologul și fondatorul terapiei dialectic comportamentale), gândirea dialectică este un teren de mijloc între două moduri opuse de a gândi și de a acționa. Și împacă abordările antitetice, făcute în termeni de absolut – ca atunci când avem credința că o persoană are dreptate, iar interlocutorul său, nu.

Ce înseamnă inițialele DBT?

„D“ înseamnă „dialectică“. O sinteză sau o integrare a contrariilor. În DBT, strategiile dialectice ajută atât terapeutul, cât și clientul să se desprindă de pozițiile extreme.

„B“ înseamnă „comportamental“. Așadar, este necesară o abordare comportamentală. Aceasta înseamnă evaluarea situațiilor și comportamentelor-țintă.

 

”T“ înseamnă „terapie“. O posibilă definiție ar fi aceasta: ajută clienții să se elibereze de idei, tipare și răni vechi, care le restricționează fericirea și mulțumirea.

Principiile terapiei comportamentale ne învață că mediul nostru are o influență semnificativă asupra comportamentului.

Iar DBT menține accentul pus asupra influenței mediului în care un individ funcționează și lucrează activ. Mediul poate facilita sau descuraja interacțiunile dintre oameni și tot mediul este cel care ne poate influența starea de spirit.

Terapia dialectic comportamentală este cunoscută și sub numele de „tratament bazat pe dovezi“, ceea ce vrea să spună că s-au făcut numeroase cercetări privind eficacitatea acesteia. Cel mai vizibil succes al DBT constă în faptul că această formă de terapie ajută la dezvoltarea unor puternice abilități de coping.

DBT face uz de tehnici mindfulness din budismul Zen, pentru a reuși prezența minții aici și acum. Acest lucru poate ajuta persoanele aflate în terapie să evalueze în mod obiectiv și calm diferite contexte. Pregătirea mindfulness le permite oamenilor să țină cont de experiența lor actuală, să evalueze faptele și să se concentreze atât asupra esenței, cât și asupra detaliilor.

Dialectica este utilizată pentru a sprijini și terapeutul, dar și persoana aflată sub tratament. Fiecare se poziționează la câte o extremă a unei probleme. Așadar, terapeuții folosesc dialectica pentru a ajuta oamenii să accepte acele aspecte care nu le plac. De asemenea, ei folosesc dialectica pentru a-l motiva și încuraja pe client să schimbe acele aspecte.

Unul dintre conceptele-cheie în DBT este „acceptarea radicală“ sau, altfel spus, renunțarea la ceea ce ne dorim și acceptarea situației așa cum este. Oamenii presupun că acceptarea este similară cu aprobarea. Însă acceptarea radicală înseamnă, pur și simplu, să recunoaștem realitatea. Acceptarea radicală nu are nicio legătură cu pasivitatea sau cu renunțarea. Dimpotrivă, este vorba despre canalizarea energiei pentru a merge mai departe.

Liderii budiști subliniază adesea că „acceptarea“ nu înseamnă resemnare în fața unei situații stresante, negative, mai ales atunci când situația se află sub controlul nostru. Spre exemplu, suntem nevoiți să acceptăm un deces, dar nu suntem nevoiți să acceptăm un tratament nedrept din partea altor persoane.

Așadar, DBT ne arată că experiențele noastre sunt reale și ne învață cum să acceptăm cine suntem, indiferent de provocări sau de experiențele dificile.

 

sursa: paginadepsihologie

[Madalin]

Mulţumim pentru postare!

[Paull]

Multumim pentru acest articol, este foarte interesant.

[Elena]

T/C.