CJUE. C-788/18 Stanleyparma și Stanleybet Malta. Jocuri de noroc. Impozit unic pe pariuri

[uS DeviL]

CJUE. C-788/18 Stanleyparma și Stanleybet Malta. Jocuri de noroc. Impozit unic pe pariuri. Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător raportor

 

 

 

Judecător raportor a fost prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 52, 56 și 57 TFUE, precum și a principiilor nediscriminării în materie fiscală și egalității de tratament.

 

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Stanleyparma Sas di Cantarelli Pietro & C. și Stanleybet Malta Ltd, pe de o parte, și Agenția Vămilor și a Monopolurilor, Biroul Monopolurilor, Emilia Romagna, sediul operațional din Parma, Italia, pe de altă parte, în legătură cu legalitatea deciziei acesteia din urmă referitoare la obligația de a plăti în Italia un impozit unic pe pariuri, care revine în principal centrelor de transmitere a datelor, cum este Stanleyparma, precum și, în subsidiar, Stanleybet Malta, în calitate de codebitor solidar.

 

Stanleybet Malta își desfășoară activitatea în Italia în domeniul colectării de pariuri, prin intermediul unor centre cum este Stanleyparma, pe baza unui raport de natură contractuală sub forma mandatului. Centrele Stanleyparma sunt situate în spații deschise publicului, pun la dispoziția jucătorilor o conexiune electronică și transmit mandantului lor datele fiecărui joc. Stanleybet Malta, care își desfășoară activitatea în Italia de aproximativ 20 de ani, nu este titulara nici a unei concesiuni, nici a unei autorizații din partea poliției.

 

Agenția Vămilor a adresat Stanleyparma și, în subsidiar, Stanleybet Malta, o înștiințare de plată pentru plata impozitului unic pe pariurile colectate în Italia în cursul anului fiscal 2011, care se ridica la 8 422,60 euro. Acest impozit era datorat ca urmare a faptului că Stanleyparma desfășura „în numele unor terți” o activitate de administrare de pariuri.

 

Stanleyparma și Stanleybet Malta au sesizat instanța de trimitere, cu o cerere având ca obiect anularea acestei decizii, arătând că reglementarea națională în discuție în litigiul principal introduce în privința lor o restricție privind libera prestare a serviciilor în sensul articolelor 52, 56 și 57 TFUE, precum și cu principiile egalității de tratament și nediscriminării.

 

Curtea a amintit că, în sectorul jocurilor de noroc, este validă recurgerea la un sistem de concesiuni, considerând că acesta poate constitui un mecanism eficient care să permită controlul operatorilor activi în acest sector pentru a preveni exploatarea acestor activități în scopuri criminale sau frauduloase. Ori, în speță, rezultă că impozitul unic se aplică tuturor operatorilor care administrează pariuri care sunt colectate pe teritoriul italian, fără a face distincție în funcție de locul de stabilire al acestor operatori, astfel încât aplicarea acestui impozit în privința Stanleybet Malta sau Stanleybet nu poate fi considerată discriminatorie. Astfel, legislația națională în discuție în litigiul principal nu prevede un regim fiscal diferit după cum prestarea de servicii este efectuată în Italia sau în alte state membre.

 

Prin urmare, Curtea a statuat că articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care supune la plata unui impozit pe pariuri centrele de transmitere a datelor stabilite în acest stat membru și în solidar și în subsidiar operatorii de pariuri, mandanții acestora, stabiliți în alt stat membru, independent de locul în care au sediul acești operatori și de lipsa unei concesiuni pentru organizarea pariurilor.

 

 

Sursa: juridice.ro