Dan Cooper

dezbaterele nu sunt matematice încât să avem un răspuns clar care să le exclude pe toate celelalte, din acest motiv pot argumenta oricare argument/contraargument îl văd pe pagină, inclusiv al tău l-aș putea argumenta însă am decis să arăt minusul lui. Nu am probleme cu ideea că o vârstă mai mare le-ar permite acestor persoane să acumuleze o experiență de viață și să vadă societatea așa cum este în realitate, întrucât la prima vedere e logic și plauzibil, totuși problema rezidă că discuția ține de ”vârstă” și nu văd de ce anume 25 și nu alta. Oricare număr l-ai fi pus în loc la acest 25 ar fi fost valabil conform argumentelor tale, așa că poziția ta nu e prea strălucită din punctul meu de vedere întrucât argumentele sunt străine de vârsta de 25, țin de experiență și dacă țin de experiență, atunci de ce să nu le oferim votul doar celor 50+ ani care ÎNTR-ADEVĂR au experiență de viață? și că nimeni nu merită votul meu, nu sunt aici la o programă de TV încât să discut problema actuală pe arena politică a României, dezbaterele date trebuie privite ca Politică pură, fără a băga situația actuală a României întrucât niște persoane incompetente și corupte nu pot corupe arhitectura și filosofi care stă la baza politicii și statului. Problema României nu rezidă în vârsta de votare, în tipurile de impozitare, etc. ci rezidă în persoanele care stau la funcție. Cineva competent poate să profite în cel mai bun sens a cuvântului de forma în care este organizat statul din toate punctele de vedere, în timp ce cineva incompetent chiar și să aibă o politică elvețiană nu o va putea face. Nu confunda și nu dirija discuția spre chestii străine acestei dezbatere politice în abstract.

cât îi plătești ca să mă ridice în slavi

pizdoasă poza de profil

le știu pe toate că le citeam și eu la greu cândva PS. Dacă privești Biblia pur religios atunci trist. Consider că Biblia nu ar trebui să fie ponegrită așa cum o fac ateii, ci ar trebui să fie privită ca o carte istorică, sociologică, filosofică și simbolică a omenirii. Poți învăța destul de multe despre oameni dacă nu ești un ateu de ăla care vede doar ca și un cal - doar ceea ce are în fața sa și nimic mai mult. Citește Maps of Meaning: The Architecture of Belief scrisă de Jordan Peterson. Decât să-ți povestesc eu, o va face el mai bine.

Pentru tine conștiința sau intuiția omului nu există (nu există niciun instrument și nici o metodă științifică de a dovedi existența acestora). Totuși, tema crezului cade sub incidența acestei ”conștiințe”, deci nu prea ai cum să o dovedești. În plus, e naivă această idee de ”nu cred până nu văd”. Să ne gândim că eu mă consider foarte competent să desenez o linie pe o foaie albă și tu-mi zici ”Nu cred până nu văd”, totuși eu decid să nu o fac. Înseamnă asta că nu sunt competent? Eu cred că o pot face. Tu nu crezi că o pot face. Totuși, eu nu m-am manifestat ca să avem un răspuns clar. Eu cred chiar dacă nu îmi văd acea linie desenată pe o foaie albă, în timp ce tu nu crezi. Crezul negativ a unuia nu exclude crezul pozitiv a altuia, acestea se pot afla între ele în armonie. Și consider că aici ar trebui să rămână tema religie, la un crez - nici religios, nici ateu - ci pur și simplu agnostic.

de nu erai matali, altfel ar fi fost fraza

nu prea găsesc cluburi, asociații sau persoane cu care să pot purta astfel de discuții sau dezbateri așa că măcar pe forum să o fac când deschizi așa conversații în viața reală parcă simți cum omul ăla îți cere să treci înapoi la discuții cotidiane, măcar aici știu că acuși primesc vreo critică sau vreun contrarăspuns care menține discuția

Da, Biblia e ușor de criticat pentru atei că e un fel de știință exacte: litere, fraze, etc., deci se folosesc de rațiunea și logică. Însă e diferit să critici Biblia și să critici o religie sau un crez - în acestea 2 discuția e mai complicată

Nu că citită cum trebuie. Un credincios o va citit cum trebuie în funcție de poziția lui, iar un ateu o va citi cum trebuie în funcție de poziția lui. Chiar dacă e citat de a lui Asimoov, nu e chiar strălucit. Parcă a fost scris de un licean la vreo compunere școlară. În plus, să critici Biblia o poate face oricine de asta cei care critică Biblia sunt micii atei (zic micii deoarece sunt cei care descoperă sfera asta filosofică a religie, care se iau mai degrabă după părerile și crticiilor celor mari atei), întrucât și să-i dau unui copil de 10 ani să citeasc ceva din Biblie îmi va putea spune ”Arată-mi unde există în realitate ce scrie aici?”. Cei mai mare atei în istorie, care au fost și filosofi la rândul lor, s-au legat mai degrabă de alte chestii ce țin de religie: credincioșii (ce îl face anume pe cineva să creadă, ce înseamnă a crede), despre ”interiorul” ființelor umane - acel interior care nu prea poți să-l explici folosindu-te de științe exacte-, despre rațiunea religiilor. Adică, să începi să critici prin intermediul fizicii, biologiei, astronomiei sau orice știința exactă ai vrea pe cineva care crede este absurd, întrucât a crede e ceva ce pornește din interiorul omului și nu viceversa, adică crezul nu este palbabil și nici vizibil, așadar nu poți să-l explici nici să-l argumentezi rațional sau prin intermediul științelor exacte întrucât vorbești despre chestii diferite: științele tale exacte vorbesc despre chestii exterioare a unei ființe umane, în timp ce crezul este ceva interior a ființelor umane. Ca să-ți dau un exemplu, cum anume ar putea să-mi povestească știința exactă, rațiunea sau logică, de ce anume oamenii râd (mi-ai putea spune râd că ceva e amuzant, însă ce face ca acel ceva să fie amuzant?). Chiar dacă mi-ar vorbi cineva despre teoriile de superioritate, sau despre scoaterea tensiunei, sau despre incongruența liniei narative. Ce anume îl face pe un nou născut să râdă? Aici e interensta discuția. Sau, la fel, cum ar putea știința exactă să determine cât de trist este o persoană? Să zicem că dai o scară de la 1 la 10 și trebuie 2 persoane să zică că sunt triste. Ambii zic că 10, le dăm teste, le facem teste, îi ținem în laboratoare însă cum determini STATISTIC care persoană este mai tristă dintre acestea 2? Poți apela la experiențele subiective, însă o experiență nu este ceva statistic, ci e ceva înțeles de fiecare om diferit care nu cade sub incidența științelor exacte. Vezi, asta e problema cu ateii din ziua de azi, nimănui nu îi trebuie să știe multă carte ca să poată critica Biblia și religia, însă ca să poți într-adevăr să faci o critică față de religie trebuie multă carte și când ai de a face cu oameni degeaba te folosești de științe exacte. Nici măcar psihologie nu te poate ajuta în teme de crez și religie (a se vedea cazul cu tristețea celor 2 persoane sau ce te face să râzi). Eram și eu mic ateu câțiva ani în urmă, însă discuția nu e așa ușoară cum mi se părea.

e piesă de aia on repeat which helps you focus and get shit done in your side hustle

@Kayac nu fi trist, pisi.

@Chinaski că tot ai luat funcție, meriți să fii felicitat cumsecade, cu o piesă remarcabilă i have a baby inside me

de unde așa bucurie au anunțat cumva că anulează Bacul și anul ăsta?

Atât impozitarea egală cât și cea diferențiată pot fi justificate și criticate, deci mă voi da cu părerea față de ambele însă dacă cineva are chef să mă contrazică voi apăra impozitarea diferențiată. 1. În primul rând, exclud categoric varianta cu ”Nu susțin impozitarea”. Impozitele sunt necesare pentru buna funcționare a societății și majoritatea atribuțiilor ce-i revin statului nu ar putea fi niciodată încredințate sectorului privat. Cum adică să lași justiția privaților? Sau să fie poliția privată - protejează doar pe cei care plătesc? Sau pompierii - sting focul doar după ce verifică dacă ai achitat contractul de prestare de servicii? Și cine ar controla monopolurile acestor privați pentru a preveni abuzurile? Dacă doar cei înstăriți își vor putea permite protecție, ordine și acces la medici, nu ar fi o discriminare BRUTALĂ față de cei mai săraci? Discuția poate merge la infinit despre TOATE (și sunt multe, a naibii de multe probleme) dacă nu ar exista ceea ce se numește stat - entitate care poate există mulțumită a acestor 2 chestii: Legitimatatea și impozitarea contribuabililor. Chiar dacă uneori sectorul privat este mai eficient în anumite activități realizate și de stat (a se gândi spitalele private) să încredințez această activitate exclusiv sectorului privat este problematică întrucât oricând poate decide să nu mai presteze anumite servicii, poate falimenta sau orice ar fi, în timp ce statul oferă ceva ce se numește ”continuitatea serviciilor publice”, adică 24/7 timp de 365 de zile cetățenii pot beneficia de aceste servicii deoarece achită impozitele. La fel, dacă ne gândim la activitățile sectorului privat, acolo stă pe primul plan profitul, în timp ce în instituțiile statului stă calitatea de cetățean. Recomand să citiți Leviatanul de Hobbes pentru o aprofundare în importanța statului (chiar dacă Hobbs vorbește despre dictatori) întrucât ”să nu mai fie impozite” este o temă care nici măcar nu poate fi deschisă pentru dezbatere deoarece pur și simplu dai dovadă de lipsă de carte. 2. Impozitarea egală a) un procentaj egal indiferent profitul realizat (e.g. 10% din venitul realizat pe lună) La o primă vedere poate părea chiar plauzibilă această varianta întrucât este într-adevăr EGALĂ, domnule. Totuși, consecințele nu le consider a fi egale. Cum afectează 10% o familie cu un venit de 3000 RON și cum afectează 10% pe cineva cu un venit de 100.000.000 RON? Mai mult decât atât, această egalitate în impozitare reflectă egalitate persoanelor între ele, totuși persoanele nu pot fi privite egal decât dacă se află în situații egale. În acest caz, dacă ne gândim la acea persoană care face mai mulți bani înseamnă că nu oferim egalitate, întrucât nu ținem cont de poziția fiecăruia. La fel, uneori poate fi chiar discriminator, să ne gândim de exemplu la acele deducții oferite părinților care fac un venit însă au și 2 copii de întreținut. Să impozitezi 10% pe cineva care face 1000 RON însă are 2 copii e o discriminare față de cineva care face 1000 RON și n-are copii. Ei bine, poate să vină aici cineva și să zică: Dacă se teme să nu rămână fără bani, să facă mai mulți bani. Totuși, nu poți obliga pe cineva să lucreze mai mult din cauza impozitării pe care i-o impui. Adică eu te oblig să-mi dai bani însă cum nu îți ajung, înseamnă că implicit te oblig și să mergi să lucrezi mai mult. Poate cineva realizează o activitate care i-e plăcută și care nu aduce venit: pictură, de exemplu, iar altcineva realizează o activitate care îi aduce un venit: day tradingul. Chiar putem sancționa pe acea persoană care îi place în timpul liber să picteze? Întrucât aceasta ar fi ideea, nu toate joburile oferă același salariu și nu toți pot fi bancheri sau avocați, deci trebuie să evităm discriminările și sancțiunile acestea abuzive. b) o sumă egală indiferent de profitul realizat. (e.g. TOȚI contribuie cu 1000 RON pe lună) Egalitate prostească. Cine face mai mulți bani, deseori, sunt antreprenori sau oameni de afaceri care și sunt acele persoane care cel mai mult beneficează de serviciile oferite de stat. Să ne gândim la Jeff Bezos, acesta MULȚUMITĂ securității oferite de poliție proprietății sale, străzilor puse la dispoziție de stat, etc. se folosește posibil cel mai des. Între o persoană cu un venit de 1000 EUR care are o casă și Bezos care are sute de magazine și zilnic circulă mii de camioane ale firmei sale pe străzi care duc produse încolo încoa arată clar că acesta uzează cel mai mult de serviciile puse la dispoziție de stat decât o persoană simplă. Dacă uzezi mai mult serviciile acestea, ar fi și logic să achiți mai mult pentru menținerea lor. Chiar aș putea spune că e și benefic pentru cei bogați să achite mai multe pentru serviciile date întrucât permit chiar dezvoltarea lor având și ei de câștigat: rapiditate sau orice ar fi. De exemplu, dacă ne gândim la cei care se ocupă de imobiliare, putem să ne gândim că importă foarte mult dacă sunt spitale, școli, străzi lângă un bloc de locuit pe care vor să-l ridice. Dacă te gândești la un bancher, există Curtea de Conturi, Bursa de Valori, Ministerul Economiei, al Finanței care mențin ordinea economică și piața capitală a țării deci e și în interesul lor să plătească impozite mai mari pentru a menține în continuarea funcționarea acestor autorități și inclusiv chiar îmbunătățirea lor. Ceilalți privați, care par să nu depindă atât de mult de societate, tot rămân până la urmă legați de ea - să zicem chiar și un dentist într-o clinică privat, acesta achiziționate produse realizate de o firmă privat care ne duce din nou cu gândul la uzarea drumurilor publice pentru transportarea mărfurilor necesare dentistului, protejarea acestor firme de furturi din partea poliției, prevenirea răspândirii unui foc prin intervenția pompierilor, etc., impozitul acestui privat permite să se mențină alte activități private de care depinde activitatea sa profesională și care sunt mai strâns legate de societate. 3. Impozitarea diferențiată a) un procentaj diferit în funcție profitul realizat (e.g. 1000 - 2000 RON: 3%; 2000 - 5000: 6%, . . . 10.000 - 15.000: 12%, etc.) b) o sumă diferită în funcție de profitul realizat (e.g. 1000 - 2000 RON: 500 RON; 2000 - 5000 - 800 RON; 10.000 - 15.000: 1200 RON, etc.) PS Revin cu o completare într-o altă zi când voi avea timp. PSS. Nu poți susține doar un tip de impozitare, niciun Cod Fiscal nu este făcută având la bază doar una sau alta, ci fiind o combinație întrucât bineînțeles pentru o situație poate fi preferabilă un anumit tip iar pentru altă situație poate fi preferată un alt tip de impozitare. PSSS Recomand acest video despre taxare dpdv a filosofiei politice:

ghitzăXx2003.FARAONUL care dă numai 3/3 la waruri aka #majie așteaptă cu nerăbdare să asculte dezbateri politice pe YouTube

ef

numai bine

ba da

Motivul pentru care se lasă cei de 18 ani se află în afara sferei de votare este mai degrabă că aceștea ar fi o umbră a societății. Fiind minor te afli sub tutela părinților tăi deoarece nu ai aceleași drepturi și nici obligații într-o societate precum le-ar avea cineva de +18 ani. Un minor, datorită faptului că are anumite interdciții (nu se poate căsători, nu poate încheia contracte serioase, etc.) are mai degrabă un rol de persoană și cetățean în formare, un fel de observator, din acest motiv dreptul de a vota a celor de +18 ani este făcut deoarece persoanele de 18 ani sunt și acele persoane care deja fac parte din societate având niște drepturi, libertăți și obligații depline. Dacă privești un minor de 18 ani acesta stă încă în băncile școlii și se flexează cu pantalonii săi Jack&Jones, merge cu prietenii la un bar, se duce să învețe istorie la școală, etc., în timp ce cei mai mari de 18 ani ori încep să lucreze, ori învață în băncile facultăților ori fac armată - adică deja începi să îndeplnești un rol într-o societate - așadar ai dreptul de a vota întrucât deja ești expus la ceea ce înseamnă ”societate”. Deci, zise acestea, mi se pare cam opresiv ca vârsta minimă să fie de 25 de ani întrucât cei de 18 - 25 ani ar fi priviți ca mai puțin cetățean decât cei de 25+ ani care se implică la fel de mult în societate precum cei de 18 - 25 de ani. Adică, dacă cei minori de 18 ani nu pot vota întrucât se află sub tutela părinților și aceștea sunt responsabili de copii atât acasă cât și în societate atunci se justifică lipsa lor de vot - părintele fiind cel care decide oarecum ce e mai bine pentru copilul său. Însă, cum s-ar justifica lipsa de vot pentru cei de 18 - 25 de ani? Poate, aș putea argumenta și poziția ta că acea perioadă de 7 ani între 18 - 25 le-ar permite acestor majori să fie expuși puțin realității și astfel să poată decide mai în cunoștință de cauză la votare ținând seama de probleme sociale și economice pe care le-a văzut în societate, totuși politica nu e strict empirică, problemele sociale pot fi înțelese și prin experiențele trecute de cei apropiați de noi, urmărind știri, privind probleme care le-ai observat în jurul tău, etc. Acei 7 ani pentru a acumula experiență sunt buni, însă asta e ca și cum ai spune că ar trebui să voteze doar cei de 50+ ani întrucât au văzut de toate și știu ce e mai bine. Totuși greșeala este că uneori aceste persoane (chiar și să zicem cazul tău cu 25 ani) pot fi deja șlefuiți după societatea în care trăiesc, de celelalte persoane, șlefuiți de realitate în timp ce cineva de 18 ani care nu a fost încă expus la cruda realitate și la acele aere de dezămăgire, de lipsă de speranță, să fie un idealist și să voteze pentru un partid mai progresist sau pe care ei îl consideră că ar fi mai potrivit cu realitatea care urmează. Că vezi, în timp ce părinții noștri aveau în primul plan securitatea financiară întrucât pe timpurile comuniste lumea nu știa ce înseamnă a putea face bani fără limită, tineretul de azi care are deja această securitatea financiară și care a văzut capitalismul poate are alte așteptări de la societatea lor și orice glas trebuie să fie auzit.

asta e suficient ca să nu mai continuăm discuția.

Și la mine se sufocă coaiele vara, de căldură. Îmi transpiră la greu. Însă ce ne facem, așa e situația climatică Vin în maiou și tot transpir. Poate închidem școala că se sufocă domnul.

lasă că-ți va fi și ție vesel cu mașina de patrulare de poliție mai rabdă oleacă că te așteaptă o viață ca din filme până te pensionezi, domn polițist

Periculosule, prea multe subiecte de dezbateri ai deschis, pe lângă dezbaterea de bază ai mai băgat 2 subiecte de dezbatere când vor să închidă topicul: ajutor din bani publici pentru achiziționarea uniformelor școale obligatorii (cu discuție și asupra posibilei sume alocate) și dacă elevii ar trebui să primească burse în funcție de medii. Că tot ai zis că un copil ar trebui să poată decide viitorul său, copii dispun de această posibilitate totuși dispun de ea în limita îngrădirilor puse de părinți, școli și societate. Nici măcar un adult nu este liber 100% întrucât tot plătești impozite, tot are anumite obligații și responsabilități în calitate de cetățean, tot se supune autorităților și tot așa și asta nu se face pentru a nu-i permite să decidă viitorul său și ce vrea să facă în viață, ci îi se impun astfel de conduite deoarece permit să funcționeze societatea într-o manieră mai armonioasă și organizată. Aici am putea încadra și uniformele școalare - întrucât țin de ordine și organizare. Nu faci școală 16 de ore pe zi încât purtarea uniformii să-ți ucidă partea aristică sau creativă pe care ai avea-o, ci școala durează 8 ore pe zi - timp în care te supui normelor școlii - celelalte 8 ore libere poți experimenta acasă cât vrei și inclusiv, odată ce dai Bacalaureatul cu doamne ajută, greu și vai și chin și Salam la radio, poți face din acest hobby al tău o profesie. Dacă stai și te gândești, școala tot dezvoltă creativitatea copiilor: opere de beletristică, educația plastică, educația tehnologică și tot așa mai departe. Argumentele contra precum că ar ucide creativitatea sunt 0, deoarece această creativitate e strict ceva ce țin de fashion și să o dai în fashion e un hobby. Sau cum, dacă am ca hobby să cânt la saxofon trebuie să mi se permită să vin cu el la școală, sau dacă ca hobby îmi place să călăresc calul vin cu el la școală, să mă manifest. ”Self-expression”? La școală îți arăți cine ești pe plan academic. Acasă te duci și îi arăți cui vrei ce te duce capul și ce-ți place, ce te interesează și ce gusturi ai. ”Copii nu se vor simți comod”? Păi, să-i bată dracul. Că nici mie nu-mi place, nu-mi era comod să mă duc la școală și să ascult 5 ore cursuri și discipline însă acum după câțiva ani parcă aș fi dorit să fiu impus să stau 12 ore. PS Decât să bagi o ”manifestare” AKA un ”flexin'” cu banii mamei investiți în noile tale Nike-uri, mai degrabă bagi un ”flexing” arătând că poți numi măcar un roman la română. Pro uniforme.

@Kayac Ideea ta nu merge pe discuția obligativității, ci mai degrabă pe cea a sancționării. Privești oarecum situația începând de la sfârșit, adică ”părinții a căror copii nevaccinați se îmbolnăvesc răspund juridic”. Doar acest aspect îl abordez și îl susții. Totuși, cum am mai zis anterior, nu poți să-i permiți cuiva ceva și apoi să-l sancționezi. Gândește-te la o astfel de situație: Este permis să stai pe loc, însă dacă atunci când stai pe loc are loc un cutremur vei răspunde juridic. Ce sancționezi aici? Dacă îți permite să stai pe loc pe de o parte și pe cealaltă parte te sancționează DEOARECE a avut loc un cutremur, atunci poți deduce că răspunzi juridic pentru un cutremur, nu anume că ai stat pe loc. Analog poți privi cazul tău: Este permis să nu vaccinezi copilul, însă dacă se îmbolnăvește atunci răspunzi juridic. Dacă copilul tău nu se îmbolnăvește, atunci nu răspunzi, dacă se îmbolnăvește atunci răspunzi, deci ceea ce cauți să sancționezi este îmbolnăvirea și unica formă în care un părinte s-ar putea face vinovat de îmbolnăvirea copilului său (dacă nu e handicap și-l expune prin laboratoare la acel virus) este că nu a prevenit apariția bolii prin vaccinarea puștiului. Sau mai pe lung, ce anume ai sancționa? Îți dau toate 3 scene diferite: a) Că nu l-a vaccinat? Atunci, dacă se sancționează nevaccinarea, înseamnă că nevaccinarea este temei de răspundere juridic - orice tip de nevaccinare atrage răspundere, deci nu putem lăsa pe de o parte persoane care nu au vaccinat copii său liberi și pe alții să-i tragem la răspundere - toate persoanele care nu-și vaccinează copilul răspund. PUNCTUM (de unde reiesă obligația de a vaccina fără discuție). În alte cuvinte, dacă nevaccinarea te face să nu răspunzi juridic (în cazul în care copilul nu se îmbolnăvește) sau poate să te facă să răspunzi juridic (în cazul în care se îmbolnăvește) atunci nu sancționezi nevaccinarea ci cauți să sancționezi urmarea vaccinării: dacă se îmbolnăvește sau nu copilul, de unde trecem la următorul punct. b) Că din cauza nevaccinării s-a îmbolnăvit? Atunci, înseamnă că părintele răspunde pentru nevaccinare - deoarece îmbolnăvirea este din cauza părintelui - adică părintele trebuia să facă ceva pentru ca copilul să nu se îmbolnăvească. Totuși pentru a răspunde trebuie să fii vinovat și în cazul dat, dacă chiar vrei să-l faci vinovat pe părinte trebuie să-l faci vinovat doar de nevaccinare deoarece să-l faci responsabil pentru îmbolnăvirea în sine e absurd, așadar ar trebui să-l faci responsabil de îmbolnăvire DIN CAUZA nevaccinării, adică că nu a luat o măsură de prevenire/protecție. Îmbolnăvirea în sine este străină părintelui, părintele putea DOAR să ia o singură masură de prevenire: vaccinarea. Deci, ar trebui să sancționăm nevaccinarea în sine deoarece îmbolnăvire e ceva străin, care nu a depins de părinte, unica faptă ce a depins de părinte a fost acea măsură de prevenire pe care n-a făcut-o, deci din nou, sancționezi ceva ce i-ai permis. Nu poți sancționa îmbolnăvirea în sine, vezi c) c) Că s-a îmbolnăvit copilul? Nu poți să-l faci responsabil de îmbolnăvire în sine (nu a inventat părintele virusului, nu îi l-a dat părintele cu lingura, etc.), poți să-l faci responsabil doar că nu a luat măsuriile de prevenire, cum am mai zis și anterior, deci ai sancționat nevaccinarea. Mai pe scurt, ceea ce vrei să sancționezi tu nu este anume nevaccinarea, te interesează în special dacă copilul se îmbolnăvește sau nu. Dacă o face atunci ceri ca părintele să răspundă însă temeiul răspunderii pentru tine este că nu a prevenit această îmbolnăvire, totuși unica manieră de preveni o astfel de îmbolnăvire este vaccinarea așadar răspunde juridic pentru nevaccinare și nu poți permite în același timp nevaccinarea însă să și răspundă de vaccinare. PS. Nu m-am folosit de termeni sau explicații juridice întrucât nu le cunoști, deci răspunsul e pur rațional și logic unde poți răspunde și neștiind drept.