Mr.Richard

Nu ii pasa nimanui ce vreti voi sau ce vrem noi.. playerii sunt esenta. Fara playeri nu sunteti nici voi nici noi.

Bine zici Elena. Foarte bine i?????

Am vazut.. sunt atat de superiori ca au ore doar pe /sleep. Power

Nu exista un server principal sau unul secundar

Servere pricipale, deci sincer sunteti penibili si nu stiti ce inseamna egalitate. Era un player care imi zice "noi am fost aici prima data" si saracu` avea cont de doua luni. Hai ma lasi, incercati sa va deschideti mintea.

imi place.

Intr-o luna abea ai avut cateva ban-uri si tot tu te plangi, cu ce a gresit staff-ul daca tu nu te ocupai? :))) Tare iti place sa ironizezi aiurea.

Rolul nasului in procesul de respiratie este extrem de important, fiindca actioneaza ca un filtru - retine impuritatile, regleaza temperatura aerului. Iar totul cu ajutorul microorganismelor care traiesc in interiorul lui. Exact aceste microorganisme atrag din ce in ce mai mult atentia specialistilor, care le studiaza pentru a afla mecanismele prin care reusesc sa "curete" aerul pe care il inspiram. De altfel, astfel de bacterii traiesc in tot corpul uman si au un rol esential, cum sunt si bacteriile din flora intestinala sau cele din flora vaginala. Bacteriile au capacitatea de a crea anumiti compusi, numiti bacteriocine, care ataca sau inhiba alte bacterii. Practic, este un fel de "razboi" al bacteriilor, iar organismul uman s-a adaptat pentru gazduirea celor care il ajuta sa le elimine pe cele daunatoare. Lugdunin, bacteria cu capacitati unice Oamenii de stiinta germani au descoperit in interiorul nasului uman o bacterie ce produce un antibiotic capabil sa ucida unul dintre cei mai greu de tratat agenti patogeni. Stafilococul auriu este o bacterie periculoasa, care poate produce septicemii si duce chiar la deces. Provoaca in special infectii ale pielii, ale plagilor deschise, pneumonie si infectii sanguine. Substanta descoperita a primit numele "lugdunin" si a fost declarata eficienta in tratarea infectiilor cutanate la soareci. Urmeaza extinderea testelor, pentru a stabili in ce masura poate fi extrasa si utilizata pentru efectele saue antimicrobiene. Ce lucruri surprinzatoare poate face nasul Nasul tau este principala ruta pentru respiratia corecta Nasul si gura pot servi drept niste cai prin care aerul patrunde si iese din plamani. In cazul respiratiei normale, nasul este principala cale prin care circula aerul. Chiar si in cazul exercitiilor fizice solicitante, cand respiratia pe gura predomina, o parte a aerului continua sa treaca prin nas. Nasul joaca un alt rol important in respiratia noastra. Exista un mecanism de reflex care coreleaza nasul de plamani. Pe masura ce nasul se "inchide", plamanii devin si ei din ce in ce mai inchisi, iar cand nasul se "deschide", si plamanii se deschid. Nasul umidifica aerul pe care il respiri Nasul proceseaza aerul pe care il respiram, pentru a-l pregati pentru plamanii si gatul nostru, care nu tolereaza prea bine aerul uscat. Pe masura ce aerul inhalat trece prin nas, acest organ umidifica aerul, gratie unui unei structuri complexe, cu mai multe straturi. Acum stii de ce iti simti gatul uscat cand ai respirat o perioada lunga de timp pe gura: aerul inhalat nu a fost umidificat in nas, asa cum era normal. Nasul tau curata aerul pe care il respiri Aerul pe care il respiram contine tot felul de elemente si de particule - incepand de la oxigen si nitrogen, pana la praf, poluare, alergeni, fum, bacterii, virusuri, mici insecte si nenumarate alte lucruri. Din fericire, nasul ajuta la curatarea aerului pe care il respiram. Pe suprafata tesuturilor nazale, exista celule mici speciale, numite cili, care prind "in capcana" mare parte din aceste lucruri. O data capturate particulele, acestea stau prinse in mucoasa si, treptat, sunt impinse in gat, acolo unde sunt inghitite. Nasul modeleaza sunetul vocii tale Ceea ce auzim atunci cand oamenii canta si vorbesc are legatura, in mare parte, cu structurile rezonante din gat si din nas. Vocea este produsa in laringe, dar bogatia acelui sunet este determinata de modul in care sunetul este procesat deasupra laringelui, lucru care se intampla in nas si in gat. Vocea nazala pe care o auzim la o persoana care are o raceala si sufera de alergii se datoreaza pierderii acestei rezonante nazale, deoarece aerul nu poate trece prin nas, asa cum ar fi normal. Nasul tau te ajuta sa iti gasesti un partener Nasul joaca un rol important in perceptiile noastre legate de sex, prin intermediul sistemului olfactiv. Simtul mirosului este o componenta-cheie a modului in care identificam oamenii atunci cand suntem aproape de ei. Mirosul caracteristic al parfumului unei persoane sau al apei de colonie sau mirosul samponului ori sapunului unei persoane ar putea fi important pentru excitatia sexuala. Mirosul transpiratiei umane are un efect direct asupra receptorilor din creier, iar pierderea mirosului este corelata cu scaderea apetitului sexual, explica oamenii de stiinta. Sa nu uitam de feromoni, care sunt foarte importanti pentru reproducerea la animale, precum si in cazul sexualitatii si stimularii sexuale la oameni. Considerat foarte fascinant in acest sens este un mic organ auxiliar din nas - organul lui Jacobson sau organul vomeronasal - care este corelat cu sistemul olfactiv. Unii considera acest organ al saselea simt. Organul lui Jacobson este localizat la baza septului nazal si este prezent la aproape toate animalele. La oameni, acesta este nefunctional sau actioneaza ca o ramasita veche, precum apendicele, insa unii cercetatori cred ca acesta joaca un rol in comunicatia feromonilor si a altor substante chimice. sursa

Studentii spun NU amnistiei pentru plagiat, dupa ce ideea a aparut chiar in forul care ar trebui sa-l sanctioneze Organizatiile studentesti condamna ideea aparuta recent in spatiul public si provenita chiar din sanul CNATDCU, care presupune prescrierea acuzatiilor de plagiat dupa un anumit numar de ani. "Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR) se arata profund ingrijorata de propunerea venita din partea Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), care presupune prescrierea acuzatiilor de plagiat ale tezelor de doctorat mai vechi de un anumit numar de ani. Intr-o perioada in care conceptul de amnistie este mult prea des utilizat in spatiul public, din pacate, nici in mediul academic nu se face exceptie", transmite ANOSR intr-un comunicat remis joi dimineata Ziare.com. Amintim ca forul care verifica acuzatiile de plagiat in tezele de doctorat vrea sa amnistieze plagiatorii cu state vechi. Seful interimar al CNATDCU, Horia Iovu, a sustinut ca ideea a venit din chiar Comisia de Drept a forului, unde cineva ar fi spus ca ar trebui sa nu mai cerceteze plagiatele vechi, pentru ca nu ar avea baza legala. Acum CNATDCU asteapta un punct de vedere de la Ministerul Educatiei care sa arate daca juridic se poate impune un termen de la care sa nu se mai analizeze plagiatele. Studentii: Argumentele sunt nefondate In comunicatul ANOSR, studentii sustin ca "o posibila amnistie ar da un mesaj extrem de ingrijorator si anume, periodic, daca un anumit grup de persoane care sunt susceptibile a fi plagiat, respectiv al caror plagiat a fost dovedit, ajung intr-o pozitie in care pot influenta politic o astfel de decizie, aceasta are toate sansele sa fie luata". In plus, studentii considera ca "argumentele care se bazeaza pe inexistenta unei baze legale in ceea ce priveste plagiatul sunt total nefondate", pentru ca "legislatia in vigoare prevede sanctionarea impostorilor academici, atat de catre organele de stat cu competente in acest domeniu, cat si de catre universitati". Pe de alta parte, chiar daca ar exista doar sanctionarea morala a plagiatorilor dovediti, "ea este totusi necesara pentru a combate acest flagel al imposturii si pentru a descuraja initierea acestor practici", adauga sursa citata. O dilema falsa Cat despre problema citarii in cazurile de plagiat, studentii arata ca intreaga dilema este una falsa, pentru ca "exista diferite stiluri de citare general acceptate, mentinandu-se obligativitatea mentionarii surselor unei lucrari stiintifice - un element fundamental in elaborarea acesteia". Pe de alta parte, insusi "principiul autonomiei universitare incurajeaza libertatea alegerii modalitatii de citare de catre fiecare institutie organizatoare de studii universitare de doctorat, iar cercetarile desfasurate de organismele cu competente in stabilirea plagiatului se bazeaza pe respectarea principiilor generale enuntate de catre legiuitor si a principiilor specifice fiecarei IOSUD in parte, enuntate in regulamentele interne si respectiv Carta universitara". Responsabilitatea primara cu privire la garantarea originalitatii lucrarilor stiintifice si a altor tipuri de creatii este atat a autorului, cat si a indrumatorului si respectiv a institutiei de invatamant superior de provenienta, adauga comunicatul studentilor. Un pas inapoi Studentii sunt convinsi ca daca s-ar lua o astfel de masura, aceasta ar reprezenta "un pas inapoi extrem de hotarat, aratand ca mediul academic romanesc, prin reprezentantii sai, respectiv Ministerul Educatiei Nationale si structurile din subordinea acestuia, nu doresc in mod real combaterea fenomenului de plagiat si a imposturii academice, disimuland lupta impotriva acestora". In consecinta, studentii fac apel la responsabilitate catre Ministerul Educatiei, solicitand continuarea luptei impotriva imposturii academice. "Propunerea privind aceasta masura de a nu se mai considera plagiat in cazul tezelor de doctorat mai vechi de un anumit numar de ani reprezinta o lipsa de respect fata de absolventii si cercetatorii care au depus eforturile necesare pentru elaborarea unor lucrari stiintifice in mod onest. In plus, nu de mult au fost luate masuri de preventie a plagiatului, anume introducerea cursurilor de etica si deontologie academica obligatorii la master si doctorat in universitatile din Romania. sursa

Răspunsul evident este: „pentru că nu e deloc elegant”. Dar mai este un motiv pentru care scobitul în nas ar trebui evitat, iar acesta nu ţine de bunele maniere, ci mai degrabă de sănătatea ta. Să recunoaştem, toţi o facem când suntem în intimitate, feriţi de ochii curioşilor, nu are rost să ne ascundem pe după cireş. Scobitul în nas e o activitate „plăcută” să-i zicem, ne dă un fel de satisfacţie şi, orice ni s-ar spune, tot revenim la acest obicei dezgustător. Dar ai mai face asta dacă ţi-am spune că te expui unui pericol imens să te îmbolnăveşti? Fie că vrei să scapi de mucusul uscat – care ia naştere prin lipirea particulelor de praf, mizerie, polen şi alte substanţe de cili, adică acei perişori mici din interiorul nasului –, de o mâncărime insistentă sau, pur şi simplu, acest gest te face să te simţi bine, ar fi bine să cauţi o altă soluţie decât să-ţi bagi degetele în nas. Potrivit medicului orelist Erich P. Voight, scobitul în nas poate duce la apariţia unor leziuni sau sângerări ale foselor nazale. Asta nu e neapărat un capăt de lume, dar dacă acestora li se adaugă bacteriile pe care le transmiţi de pe degetele murdare, lucrurile se complică şi pot apărea infecţii. De exemplu, dacă nu te speli pe mâini după ce intri în contact cu o persoană răcită sau gripată, aceste microorganisme ajung în căile nazale şi, la rândul tău, vei ajunge în scurt timp să te plângi de simptomele acestor infecţii respiratorii. Chiar dacă şi adulţii „se dedau” la scobitul în nas, gestul este preferat în special de copiii mici, care nu ţin cont de părerea celor din jur. Şi pentru că prichindeii sunt tot timpul curioşi, îşi bagă mâinile prin tot felul de locuri şi nu se spală atât de des cât ar trebui, riscul e cu atât mai mare, pentru că sistemul lor imunitar este încă fragil şi sensibil în faţa infecţiilor. De altfel, sângerarea nazală la copii este, de multe ori, consecinţa scobitului în nas. „Pielea subţire din interiorul nasului este foarte delicată şi mult mai uşor de lezat. Odată apărută rana, aceasta se vindecă mai greu, uneori chiar în câteva săptămâni, timp în care organismul este vulnerabil în faţa infecţiilor”, declară pentru Time.com doctorul Brett Corner, orelist la Universitatea Kentucky. În cazuri grave, scobitul în nas poate duce chiar şi la perforarea septului nazal – adică acea membrană subţire care separă cele două fose nazale –, însoţită de dureri de cap puternice, sângerări nazale abundente sau dificultăţi respiratorii. Există mai multe căi prin care poţi evita astfel de probleme. Prima, şi cea mai evidentă, estespălarea temeinică a mâinilor „înainte de a trece la treabă”. Apoi, există varianta să îţi acoperi degetul cu pricina cu un tifon curat. Dacă ai unghiile lungi, e de preferat să eviţi de tot acest obicei, pentru că rişti să îţi zgârii pielea sensibilă care căptuşeşte fosele nazale. Pentru a preveni uscarea mucusului, ai la dispoziţie două opţiuni: fie foloseşti un spray nazal cu apă de mare sau soluţie salină, fie îţi instalezi în cameră un umidificator – acestea fluidifică secreţiile nazale. În cazul în care ai reuşit „performanţa” de a-ţi zgâria pielea din interiorul nasului, poţi aplica ocremă cu vaselină, care calmează iritaţia, ajută la vindecare şi menţine zona hidratată. sursa

@Kelton o mica intrebare... Un admin/helper ce are de facut? Cate ticket/wanted etc.

Confuzie la Ministerul Educației! Teste grilă la Bac și Evaluarea națională 2019 Teste grilă la Bac 2019 și Evaluarea națională 2019. La o zi după ce s-a anunțat că la Bacalaureat 2019 și Evaluare Națională 2019 se vor introduce teste grilă, Ministerul Educației își schimbă poziția și anunță că modelele de teste grilă au fost publicate dintr-o eroare, scrie observator.tv. Teste grilă la Bac 2019 și Evaluarea naţională 2019 Miercuri, președintele Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), Marian Șuță, a anunțat că elevii care vor susține Evaluarea Națională și Bacalaureatul în 2019 vor avea de rezolvat teste grilă și întrebări deschise. Potrivit acestuia, schimbările urmau să fie aplicate chiar la examenele din 2019, stabilindu-se ca subiectele de la BAC și Evaluare să aibă 40% itemi obiectivi, adică întrebări deschise și tip grilă. Modele de teste grilă la Bac 2019 și Evaluarea naţională 2019 Joi, Ministerul Educației a anunțat că de fapt nu s-a luat o decizie în acest sens și că abia vineri se va hotărî dacă se va menține vechiul format sau se vor introduce și testele grilă, potrivit unor surse. Discuțiile vor fi purtate între reprezentanții Ministerului Educației, părinții, elevi și reprezentanții Consiliului Național de Evaluare și Examinare. După ce miercuri s-a anunțat introducerea testelor grilă, modele de teste grilă pentru Bac 2019 și Evaluarea națională 2019 au fost publicate, miercuri seară, pe site-ul edu.ro. Între timp, acestea au fost retrase de pe site-ul Ministerului Educației. sursa

Vacanța de vară la Laguna Albastră Laguna Albastră este un loc spectaculos şi unic în România, situat la 30 de kilometri de municipiul Cluj-Napoca, în apropierea localităţii Aghireşu. Lacul Laguna Albastră s-a format în locul în care, în trecut, a funcţionat o mină de caolin şi atrage atenţia prin coloritul extrem de frumos al apei. Considerată o minune a naturii din România, Laguna Albastră atrage sute de turişti care vin să se răcorească în apele de culoarea smaraldului. Recent, Laguna Albastră a fost scoasă la vânzare şi cumpărată de un om de afaceri din judeţul Cluj, urmând să fie amenajată şi repusă în circuitul turistic. Vacanța de vară pe șoseaua Transrarăul Cea mai nouă şosea din România situată la mare altitudine străbate Munţii Rarău şi impresionează prin peisajele extrem de frumoase pe care le oferă. Transrarăul are o lungime de 26 de kilometri şi face legătura între DN17 şi DN17B din judeţul Suceava. Şoseaua şerpuieşte la o altitudine de peste 1.400 de metri şi are o lungime de 26 de kilometri. Dacă vrei să te aventurezi pe acest drum de poveste în vacanța de vară, vei avea parte de privelişti minunate, însă trebuie să ai foarte mare grijă deoarece şoseaua este îngustă, iar pe unele porţiuni nu au loc două autoturisme. Noi îţi recomandăm să parcurgi doar distanţa dintre Pojorata şi intersecția Cabana Rarău. Vacanța de vară la Peştera Gheţarul de la Scărişoara Dacă temperaturile ridicate din această perioadă te fac să îţi doreşti să te afli într-un loc cu răcoare, pregăteşte-ţi rucsacul, bocancii şi porneşte în drumeţie în zona staţiunii Arieşeni, unde vei avea prilejul să te răcoreşti în Peştera Gheţarul Scărişoara. Grota se află la o altitudine de peste 1.100 de metri şi adăposteşte cel mai mare gheţar subteran din lume. La Gheţarul Scărişoara ajungi pornind din localitatea Garda de Sus, iar şoseaua te va duce până în apropiere de gura peşterii. Un bilet de intrare costă 7 lei, iar ultima intrare se face la ora 18. În Peştera Gheţarul Scărişoara vei avea parte de gheaţă şi răcoare în miezul verii. Vacanța de vară pe ruta feroviară Oravița – Anina Dacă în vacanța de vară vrei să te delectezi cu panorame spectaculoase, atunci de ce să nu faci o excursie inedită cu trenul pe ruta Oravița – Anina. Începe-ți aventura în Oravița, unde poți vizita câteva obiective interesante, inclusiv Teatrul “Mihai Eminescu”, primul teatru din Romania, ce datează din 1817, sau Muzeul Farmaciei Montane, găzduit într-o veche farmacie din secolul al XVIII-lea. După ce descoperi atmosfera orașului Oravița este vremea să pornești la drum pe prima cale ferată montană din România. Ruta are o lungime de 34 de kilometri, ea fiind inițial construită pentru transportul cărbunelui din Anina la portul din Baziaș. Acest traseu de cale ferată a fost finalizat la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind folosit nu doar pentru trenurile de marfă, ci și pentru transportul de persoane. Astăzi, traseul este considerat drept cea mai spectaculoasă cale ferată montană, ea traversând una dintre cele mai pitorești zone din România. Ruta feroviară șerpuiește prin văile Jitinului și Gârliște, traversează 10 viaducte, inclusiv Jitin, cel mai înalt viaduct de cale ferată, și 14 tuneluri. Diferența de nivel al căii ferate este de 337 metri. Trenul pleacă în fiecare zi din gara Oravița, la ora 11:15, drumul fiind de aproximativ două ore. Poți să te întorci în Oravița cu același tren, care pleacă din gara Anina la 14:40. Vacanța de vară în Munţii Retezat Un loc sălbatic, cu păduri virgine, culmi semeţe şi lacuri cu ape limpezi. Este vorba despre Munţii Retezat şi Parcul Natural cu acelaşi nume, unde vei putea cutreiera cele mai spectaculoase trasee montane şi vei putea admira privelişti minunate. Masivul Retezat este considerat bijuteria Munţilor Carpaţi şi este renumit pentru varietatea mare de plante şi animale sălbatice care trăiesc aici, dar şi pentru numărul mare de lacuri glaciare cu ape extrem de reci, chiar şi în timpul verii. Masivul Retezat este locul ideal în care să te ascunzi de căldură în vacanța de vară şi unde te poţi bucura de trasee montane care te vor duce pe vârfuri a căror altitudine depăşeşte 2.000 de metri. Vacanța de vară la Peştera Ialomicioarei În inima Masivului Bucegi un alt loc de poveste şi răcoros aşteaptă să fie descoperit de turişti. Este vorba despre Peştera Ialomicioarei, situată pe versantul drept al Cheilor Peşterii de pe Valea Ialomiţei. Ca să ajungi la gura peşterii poţi opta pentru o călătorie cu maşina pe Valea Ialomiţei, pentru un tur cu telecabina din Buşteni, Sinaia sau telescaunul din zona Babele. Peştera Ialomicioarei oferă un peisaj subteran spectaculos şi se mândreşte cu numeroase grote tematice şi încăperi de care se leagă legende şi poveşti. Şi dacă ai ajuns până aici, fă-ţi timp să vizitezi şi alte obiective din apropiere, precum Cheile Tătarului şi Spintecătura Urşilor. Vacanța de vară la Mănăstirile din Bucovina Nu te poţi numi un turist pasionat de România dacă nu ai vizitat încă mănăstirile din Bucovina. Leagănul spiritualităţii româneşti te întâmpină cu o ofertă turistică de excepţie. Bucovina este una dintre cele mai pitoreşti zone ale ţării noastre şi locul în care vei putea cunoaşte tradiţii şi obiceiuri care se păstrează nealterate de trecerea timpului. Tot aici vei putea gusta din cele mai savuroase bucate ale gastronomiei româneşti, dar cele mai populare atracţii turistice de aici sunt mănăstirile pictate. Trece pe lista ta cu obiective turistice de vizitat Mănăstirile Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa şi Humor. Vacanța de vară în Brașov Unul dintre cele mai pitorești orașe din România și o destinație minunată indiferent de sezon, Brașov te așteaptă în această vară cu o mulțime de atracții turistice interesante. Așadar, descoperă atmosfera medievală a acestui oraș superb – vizitează Piața Sfatului, plimbă-te pe străzile cu piatra cubică ce șerpuiesc prin centrul istoric, ia la rând toate turnurile și porțile vechi ale orașului, admiră Biserica Neagră și simte-te precum un uriaș pe strada Sforii. Tot în Brașov nu ai voie să ratezi Prima Școală Românească, în curtea Bisericii Sf. Nicolae. Aici au avut loc primele cursuri în limba română, iar curioșii pot vizita muzeul instituției și pot afla mai multe despre profesorii care au predat aici, inclusiv marele povestitor Anton Pann. După ce ai descoperit îndeaproape toate aceste locuri minunate, trebuie să admiri orașul și de la înălțime. Pentru asta nu trebuie decât să faci o excursie pe muntele Tâmpa de unde vei admira cele mai frumoase panorame peste orașul Brașov. Vacanța de vară în Delta Dunării Delta Dunării este cel mai nou teritoriu din Europa, un loc mlăştinos de o frumuseţe deosebită – al treilea ca mărime din lume, şi casă pentru milioane de păsări migratoare. Situată la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră, Delta Dunării este locul în care te vei conecta cu natura, vei putea observa păsările în mediul lor natural, iar la întoarcere, dacă eşti pescar, te vei putea lăuda prietenilor cu capturi impresionante. Delta Dunării fascinează prin sălbăticie şi simplitate şi este un loc din care te vei întoarce cu bateriile încărcate. Vacanța de vară la Cascada 7 Izvoare Ascunsă în inima munților Bucegi, Cascada 7 Izvoare face parte dintr-un traseu spectaculos pe care nu trebuie să-l ratezi în vacanța de vară. Despre Cascada 7 Izvoare se spune că are apa cea mai pură din România și nu a secat niciodată, iar o mulțime de temerari s-au avântat până aici numai pentru a gusta din această apă. Cascada 7 Izvoare se află la o altitudine de 1.300 de metri, are un debit de aproximativ 400 de litri pe secundă și se alimentează dintr-un lac subteran. Cascada face parte din traseul Cheile Zanoagei-Lacul Scropoasa-Cascada Șapte Izvoare, marcat cu cruce albastră și care poate fi străbătut în aproximativ două ore. La câțiva pași de Cascada 7 Izvoare se află Lacul Scropoasa, un lac de baraj artificial înconjurat de peisaje minunate. Vacanța de vară la Mănăstirea Curtea de Argeș Una dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult din România, Mănăstirea Curtea de Argeș este o oază de liniște și spiritualitate la poalele Munților Făgăraș. Mănăstirea se află în orașul omonim, în capătul sudic al șoselei Transfăgărășan, fiind și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din regiune. Mănăstirea Curtea de Argeș a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea de Neagoe Basarab, de-a lungul timpului ea fiind refăcută de mai multe ori. Planul său triconc a inspirat o mulțime de alte mănăstiri din România, inclusiv Mitropolia din București. De asemenea, una dintre cele mai faimoase legende din folclorul românesc, cea a meșterului Manole și a soției sale Ana, este legată de Mănăstirea Curtea de Argeș, iar în curtea mănăstirii poți vedea și azi fântâna Meșterului Manole. Curtea de Argeș este și locul de veci al membrilor familiei regale românești. Vacanța de vară la Moldova Nouă Dacă vrei să-ți petreci vacanța de vară la Dunăre, atunci noi îți sugerăm să vizitezi orașul Moldova Nouă. Aflat în partea de vest a Defileului Dunării, acest oraș din Caraș-Severin datează încă din secolul al XVIII-lea. Pe lângă panoramele excepționale peste Dunăre, în Moldova Nouă poți explora castrul roman, realizat lângă o cetatea dacică mult mai veche, Grota Haiducilor, în Munţii Locvei, o salbă de cascade de-a lungul râului Moldovița, ce pot ajunge și la 30 de metri înălțime, satul Sfânta Elena, cel mai vechi sat încă locuit de cehi din Banat sau Insula Ostrovul Decebal în mijlocul Dunării. Moldova Nouă este și locul perfect din care să pornești în drumeții prin Banatul Montan sau la Porțile de Fier.

Vitamina D imbunatateste cresterea in greutate si dezvoltarea creierului la copii Dozele mari de suplimente cu vitamina D imbunatatesc cresterea ponderala si dezvoltarea limbajului si a abilitatilor motorii in randul copiilor care sufera de subnutritie, potrivit unui nou studiu, din 2018. Expertii spun ca dozele mari de vitamina D, sub forma de suplimente nutritive, imbunatatesc cresterea in greutate si dezvoltarea limbajului si a altor abilitati la copiii subnutriti, potrivit unui studiu nou condus de oamenii de stiinta de la Universitatea din Punjab, Pakistan, si de cei de la Universitatea Queen Mary din Londra. Vitamina D, numita si "vitamina soarelui", este bine cunoscuta pentru efectele sale benefice asupra sanatatii oaselor si a muschilor, iar un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Queen Mary, anul trecut, a descoperit ca aceasta ar putea sa protejeze si impotriva racelilor si gripei. Acum, noua cercetare de la aceasta echipa de specialisti scoate la iveala si mai multe beneficii ale vitaminei D. Autorul principal, dr. Javeria Saleem, de la Universitatea din Punjab si de la Universitatea Queen Mary din Londra a declarat: "Dozele mari de vitamina D au stimulat semnificativ cresterea in greutate a copiilor care sufereau de malnutritie. Aceste concluzii ar putea fi un factor care schimba regulile in ceea ce priveste managementul malnutritiei severe acute, care afecteaza 20 de milioane de copii din intreaga lume". Autorul senior al studiului, profesorul Adrian Martineau de la Universitatea Queen Mary din Londra a adaugat: "Acesta este primul trial clinic facut pe oameni, care arata ca vitamina D poate afecta dezvoltarea creierului, ceea ce da greutate ideii ca vitamina D are efecte importante asupra sistemului nervos central. Sunt necesare acum mai multe trialuri, in medii diferite, pentru a vedea daca descoperirile noastre pot fi sau nu reproduse in alta parte. De asemenea, noi planificam acum un trial mai mare in Pakistan, pentru a investiga daca dozele mari de vitamina D ar putea reduce sau nu mortalitatea in randul copiilor cu malnutritie severa". Studiul, publicat in "Jurnalul American de Nutritie Clinica", a avut loc in Pakistan, acolo unde un numar estimativ de 1,4 milioane de copii traiesc cu malnutritie severa acuta si prezinta un risc crescut ca malnutritia aceasta sa aiba efecte pe termen lung asupra sanatatii lor fizice si mentale. Plicurile alimentare cu un continut energetic mare sunt tratamentul standard pentru malnutritie, dar ele contin cantitati relativ modeste de vitamina D. In acest studiu, 185 de copii care sufereau de malnutritie severa, cu varste cuprinse intre 6 luni si 58 de luni, au fost tratati cu plicuri alimentare (pe durata a 8 saptamani) cu un continut energetic mare si au primit, randomizat, fie doze mari aditionale de vitamina D (doua doze de 200.000 de unitati internationale, echivalentul a 5 miligrame, administrate pe gura), fie o substanta placebo. Dupa cele 8 saptamani, suplimentarea cu vitamina D a dus la imbunatatiri clinice semnificative in ce priveste greutatea micutilor (in medie, copiii au luat in greutate 0,260 kilograme, in comparatie cu grupul de control). Suplimentarea cu vitamina D a rezultat, de asemenea, in reduceri substantiale in proportia de copii cu o dezvoltare motorie intarziata, cu o dezvoltare intarziata a limbajului si cu o dezvoltare generala intarziata (copiii au atins anumite etape importante, cum ar fi ca au invatat sa mearga sau au invatat sa vorbeasca). Cercetatorii spun ca rezultatele bune pe care le-au obtinut le-ar putea ajuta pe autoritatile din domeniul sanatatii, din Pakistan, sa rezolve problema malnutritiei la copii. Oamenii de stiinta mai spun ca studiul lor are anumite limitari, inclusiv faptul ca nu s-a axat pe varierea dozei de vitamina D, pentru a se vedea daca o doza mai mica ar fi fost suficienta sa accelereze cresterea in greutate si dezvoltarea creierului micutilor. sursa

Interesant.

Scurt documentar. În urmă cu aproximativ cinci ani, aveam să ajung pentru prima dată în Franța. Nu pot spune că știam la acel moment suficiente aspecte legate de sistemul francez de învățământ. Însă, la sfatul unor colegi, luasem decizia de-a urma cursurile de master ale Facultății de Teologie Protestantă de la Universitatea din Strasbourg. Aflasem că, spre deosebire de alte țări europene, Franța prezintă o ofertă mai atractivă în ceea ce privește aspectul calitativ, cât și cel financiar. Taxele, destul de modeste, nivelul performant al infrastucturii universitare și facilitățile de care se bucură un student în Franța fac din universitățile ei centre de interes pentru tot mai mulți studenți din întreaga lume. Deviza îliberté, égalité, fraternité”, expresie a aspirațiilor Revoluției franceze de la 1789, constituie până astăzi unul dintre pilonii de susținere ai întregii societăți. Gravată pe fațadele școlilor, aceasta reprezintă resortul principiilor fundamentale ale sistemului de educație. Din perspectivă istorică, una dintre cele mai marcante reforme este cea inițiată și aplicată de Jules Ferry, în 1881-1882, care legiferează obligativitatea, gratuitatea și laicitatea învățământului public. Fondate pe principiile emanate la Revoluție, acestea marchează practic avantajul ireversibil al republicanilor, care câștigaseră alegerile în 1879. După alegeri, educația devenise instrumentul privilegiat al republicanilor în lupta contra catolicilor conservatori și a monarhiștilor: îÎnvățământul public - declara Ferry - este primul dintre serviciile publice și trebuie secularizat mai devreme sau mai târziu, așa cum au fost, de la 1789, guvernul, instituțiile și legile”. Dacă, anterior acestei reforme, multe comunități își încredințau încă școlile publice monahilor și monahiilor, date fiind costurile mai modeste, după instituirea gratuității s-a trecut la etapa de laicizare a personalului, etapă încheiată în 1904 prin legea care interzicea congregaționiștilor să mai predea în aceste școli. Dar să observăm cum anume se reflectă fiecare dintre cele trei principii în situația actuală a sistemului educațional din Franța. Predarea „faptului religios” în școlile publice Prin legiferarea obligativității, nu cumva se infirmă principiul libertății în învățământ? Stabilită inițial de la 6 la 13 ani, obligativitatea este extinsă în prezent de la 3 la 16 ani. Dar această obligativitate nu contrazice cu nimic principiul libertății. Acesta din urmă se traduce prin interzicerea unui monopol din partea Statului și prin ființarea de instituții private, alături de cele publice, ceea ce conferă învățământului francez un caracter dualist sau chiar pluralist. În medie, 15-20% dintre elevii din Franța sunt absolvenți ai școlilor private, de confesiune catolică, în majoritatea lor. Spre exemplu, în 2012 existau aproximativ 9.000 de școli confesionale catolice, cu un efectiv ce depășea 2.000.000 de elevi. Într-adevăr, această formă privată de învățământ este expresia unei anumite rezistențe în fața măsurilor laice din ultimele două secole. Mai ales în a doua parte a secolului al XIX-lea, sectorul privat se adresa, în special, familiilor care-și doreau ca fiii și fiicele lor să fie educați de Biserică. Dacă, în instituțiile publice, principiul neutralității confesionale este observat cu strictețe, excepție făcând regiunea Alsace-Lorraine, care se bucură de un statut particular încă de pe vremea lui Napoleon, în instituțiile private, educația religioasă este permisă, deși peste 90% dintre acestea se află acum sub contract cu Statul. Evident, au existat dezbateri îndelungate și tensionate pe tema școlilor private, iar o ultimă încercare de realizare a unui îînvățământ unificat și laic” eșuează în 1984, în fața unei mobilizări masive a părinților. De altfel, chiar în școlile publice este prevăzută pentru ciclul primar o zi liberă pe săptămână pentru învățământul religios, cu condiția să se țină în afara orelor de curs și a edificiilor școlare. Mai mult, sub presiunea evenimentelor nefaste din ultimii anii, președintele actual al Franței a propus în data de 21 ianuarie 2018 demararea unei „noi etape” în care să se dezvolte predarea „faptului religios” în școlile publice. Actualmente, sunt tot mai multe dezbateri privind posibilitatea predării concomitente și articulate a laicității și a faptului religios în sistemul public. „Codul educației” În ceea ce privește principiul egalității, acesta se referă la neutralitatea necesară pentru funcționarea, fără discriminare, a învățământului public. În baza acestui principiu, se garantează accesul egal al oricărui copil la educație, indiferent de origine, gen, rasă sau religie. Principalul derivat al acestui principiu, care a generat și continuă să genereze numeroase dezbateri, este laicitatea, instituită de Ferry în anul 1882. Dacă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, laicitatea presupunea secularizarea învățământului public, prin transferul către Stat al funcțiilor deținute de clerici, astăzi, dezbaterile pe tema laicității se centrează pe problema manifestării, de către personal și de către elevi, a apartenenței religioase. Astfel, plecând de la premisa unui respect egal față de toate credințele religioase, Codul educației le permite elevilor purtarea de semne religioase, cu condiția să fie foarte discrete, și interzice cu acrivie corpului didactic purtarea și afișarea în instituțiile publice a îcelui mai mic semn” care ar indica o apartenență religioasă. Printre piesele vestimentare și accesoriile interzise se regăsesc: vălul sau fularul islamic, kippa și crucea. Se dorește în acest fel garantarea egalității de șanse în accederea la posturile de învățământ, indiferent de credință, dar și interzicerea oricărei forme de prozelitism. Trebuie notat că una dintre temele sensibile este stimulată și întreținută de comunitatea musulmană, tot mai numeroasă, care-și propune afirmarea cutumelor religioase, culinare și vestimentare. Referitor la principiul fraternității, menționat chiar în primul articol al Declarației universale a drepturilor omului, acesta se definește prin solidaritate, toleranță și respect reciproc. El servește, în principal, ca fundament pentru sprijinirea și ajutorarea celor mai nevoiași din societate. Expresia aplicării acestui principiu rămâne gratuitatea învățământului public, fapt care asigură egalitatea de șanse pentru toți copiii, indiferent de statutul social. Structurat în învățământ primar, gimnazial și liceal, sistemul educațional francez comportă câteva particularități care merită semnalate. Învățământul primar regrupează școala maternală (3-6 ani) și școala elementară (6-11 ani). Spre deosebire de multe alte țări, școala maternală publică a devenit obligatorie în Franța și aplică, pe parcursul a trei ani, un program național bine delimitat. Urmează apoi școala elementară, care, spre deosebire de România, se întinde pe cinci ani, denumiți astfel: CP, CE1, CE2, CM1, CM2. Ulterior, elevul intră la gimnaziu, unde rămâne 4 ani (11-15 ani), iar la sfârșitul acestei etape susține examenul de brevet. Deoarece brevetul nu mai este astăzi obligatoriu pentru continuarea studiilor, elevul optează, indiferent de rezultate, pentru liceu, care durează doar trei ani (15-18 ani). Sunt trei categorii de licee: general sau tehnologic - dacă elevul intenționează să continue cu studii universitare, sau liceul profesional - dacă dorește să se formeze într-o meserie. Două facultăți de teologie subvenționate de stat În ceea ce privește studiile universitare, acestea integrează sistemul Bologna: 3 ani facultatea, 2 ani masterul și 3 ani doctoratul. Făcând apel la experiența personală ca masterand, pot afirma că pentru cineva obișnuit cu sistemul universitar românesc, tranziția spre sistemul francez poate fi destul de solicitantă, chiar dificilă, la început. Dar odată familiarizat cu mediul francez, avantajele încep să-și facă simțită prezența. Un prim aspect interesant pentru mine a fost posibilitatea de a alege majoritatea cursurilor pe care am dorit să le urmez. Deși cursurile debutează la începutul lui septembrie, înscrierile în an se fac pe tot parcursul lunii, astfel încât studentul să aibă posibilitatea de-a participa la toate cursurilor din grilă și de-a opta în consecință. În Strasbourg, dat fiind contextul geografic, sunt două facultăți de teologie, catolică și protestantă. Facultatea protestantă oferă trei programe de master: cercetare, științe religioase și teologie practică, iar fiecare program impune în grilă doar două materii, rămânând ca studentul să aleagă singur diferența până la 6 sau 7 materii. Deși nu există examen de admitere, numărul studenților și al masteranzilor în teologie este destul de modest. Pentru exemplificare, în anul I de master, la toate cele trei secții, erau înscriși, în anul universitar 2013-2014, doar 12 persoane, dintre care doar 6 francezi. Situația este cu atât mai sensibilă, cu cât Universitatea din Strasbourg este singura din Franța care subvenționează de la bugetul de stat cele două facultăți de teologie, ceea ce ar trebui să stimuleze o competiție mai strânsă. Examenele de validare a cursurilor nu se desfășoară nici ele după ritmul sau modelul românesc. Datorită sistemului de control continuu, care constă în validarea treptată a materiilor, pe parcursul întregului semestru, practic nu mai există la final o perioadă rezervată exclusiv examenelor. În ceea ce privește modalitatea de examinare, fiecare profesor este liber să aleagă: unii propun studentului să întocmească una sau mai multe fișe de lectură pe marginea anumitor studii sau capitole din opere importante, alții propun realizarea de eseuri pe anumite teme, iar alții examene orale care se desfășoară în mod confidențial. Dintre cele peste 30 de examene, susținute în cei doi ani de master, nu am avut decât două examene scrise. Această abordare exprimă interesul profesorilor de a stimula și dezvolta aptitudinile individuale de cercetare și analiză. Sistemul de notare în Franța este de la 1 la 20, iar nota de trecere este 10. Ceea ce am apreciat foarte mult și consider că trebuie implementat și în România este confidențialitatea strictă a notelor de la examene, grație căreia nici un elev sau student nu are acces la notele și rezultatele colegilor. Fiecare primește la înscrierea în anul universitar un cod și un cont pe site-ul Universității, iar fișa notelor îi este trimisă fiecăruia în contul personal. În puținele momente când rezultatele sunt afișate la panou, în locul numelor sunt trecute acele coduri, astfel încât studentul să-și poată afla doar rezultatele proprii, nu și pe cele ale colegilor. Consider că această abordare ajută enorm la coeziunea grupului, deoarece previne excluderea sau disprețuirea colegilor pe criterii de performanță școlară. Greu de surprins în cuvinte experiența descoperirii unei culturi noi, a unor persoane diferite de mediul nostru de origine, a unui mod diferit de abordare. O experienţă care nu poate fi decât ziditoare pentru orice tânăr care-și propune să slujească Biserica în timpurile ce vin, într-o Europă care caută și se caută. Toate acestea lărgesc cu mult orizontul de raportare la ceilalți, ajută la formarea unei perspective de ansamblu și la intuirea provocărilor viitoare pentru Biserică și neam. sursa

O afecţiune misterioasă similară poliomielitei produce îngrijorări în Statele Unite. Nimeni nu ştie ce o cauzează Oficialii americani investighează izbucnirea unei boli asemănătoare poliomielitei care cauzează slăbiciune într-unul sau în mai multe membre. Boala rară, numită mielită flacidă acută, a afectat 62 de persoane, majoritatea copii, şi este suspectată în alte 65 de cazuri, conform anunţului din 16 octombrie realizat de Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Începând cu 120 de cazuri care au atras atenţia naţională în 2014, s-a ajuns ca acum să fie confirmate 400 de cazuri în Statele Unite, scrie Science News. „Acesta este un mister”, a precizat Nancy Messonnier, director al National Center for Immunization and Respiratory Diseases din Atlanta din cadrul CDC. „Nu am putut să-l rezolvăm”, a adăugat aceasta. Deşi boala este înfricoşătoare, mai puţin de unul dintr-un milion de oameni din SUA se aleg anual cu această maladie. „Părinţii trebuie să ştie că mielita flacidă acută este foarte rară, chiar şi cu creşterea cazurilor pe care le vedem acum”, a precizat Messonnier. Chiar şi aşa, CDC recomandă ca pacienţii care simt slăbiciuni în braţe sau picioare să meargă imediat la doctor. Maladia afectează coloana vertebrală, ceea ce duce la slăbirea tonusului membrelor. Simptomele pot include dureri de ceafă, de cap, dificultăţi de vorbire, de înghiţire sau de respiraţie. Cele mai serioase sunt cele de respiraţie, putând duce chiar şi la sufocare. Copiii cu această boală acuză prima dată simptome precum febra sau boli respiratorii înainte de a pierde capacitatea de a îşi mişca una sau mai multe membre. Paralizia se poate înrăutăţi rapid, de aceea doctorii recomandă vizita imediată la medic. Cauzele posibile pot fi virusuri sau toxine din mediu, dar nu s-a găsit până acum niciun agent responsabil pentru izbucnirea recentă a numărului de cazuri. Mai mult, infecţia cu alte virusuri poatr duce la simptome care se potrivesc cu cele ale mielitei flacide acute. Nu există un tratament sau remediu pentru această maladie. Simptomele se pot ameliora cu terapie fizică pentru a menţine tonusul muscular. susra

Primul centru din România de terapie prin escaladă şi sport pentru copiii nevăzători sau cu dizabilităţi a fost deschis în Capitală. Înfiinţat de Kaufland România şi Asociaţia Climb, Again, Centrul găzduieşte o sală de escaladă şi aventură, săli de antrenament şi spaţii de terapie pentru tinerii beneficiari. Echipa Centrului Climb Again reuneşte specialişti din diferite domenii, care oferă o abordare terapeutică integrativă. Pe lângă antrenamentele sportive dedicate, copiii beneficiază de sprijin psihologic şi terapeutic, precum şi de coaching, pentru o mai bună integrare socială. Asociaţia Climb Again oferă sesiuni gratuite de terapie prin escaladă, kinetoterapie şi consiliere psihologică pentru copii şi tineri cu deficienţe, iar rezultatele sunt impresionante. Primii beneficiari şi-au reconfigurat stilul de viaţă şi au realizat lucruri ce păreau imposibile, fie că vorbim despre cei care se simt pregătiţi să-şi găsească un job, de tinerii nevăzători care şi-au învins jena de a ieşi în public cu bastonul sau de cei care, acum, fac performanţă la competiţii naţionale şi internaţionale de paraclimbing. ,,Misiunea Climb Again este să ofere o viaţă normală persoanelor cu dizabilităţi. Ce înseamnă o viaţă normală? Înseamnă o viaţă în care au şansa să îşi atingă propriul potenţial, la fel cum o au şi persoanele fără dizabilităţi. Punem foarte mare accent pe abilităţile care îi ajută pe copii să aibă o viaţă independentă şi să se integreze cu normă întreagă în societate,” spune Claudiu Miu, fondator şi Preşedinte al Asociaţiei, dar şi campion balcanic la escaladă. sursa

Radiografia învățământului românesc. Expert: Putem să spunem ne-am bătut joc de copii 30 de ani Anul școlar abia a început, dar nemulțumirile părinților sunt aceleași dintotdeuna. Există în continuare școli care nu respectă siguranța și sănătatea elevilor, interzicerea meditațiilor cu profesorul de la clasă se află încă sub semnul întrebării, iar directorii de școală nu își fac meseria, deși salariile lor depășesc, în medie, 6.000 de lei, spun reprezentanții părinților. Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație: Putem să spunem ne-am bătut joc de copii 30 de ani, nu-i nicio problemă, ne mai batem joc încă 20 sau acesta este momentul critic în care ne uităm la copii ca la averea noastră cea mai mare pentru că sunt copii prețioși, sunt puțini, sunt copii doriți. Neajunsurile sistemului educațional din România au adus atât părinții, cât și experții în educație, în punctul de fierbere. Iulian Cristache, președinte FNAP: Sunt mari probleme, cert este că ne-a ajuns cuțitul la os, cert este că trebuie să plecăm odată de jos și să punem piciorul în prag. Guvernul, nu numai guvernul actual, toate guvernele care vor veni trebuie să înțeleagă că investește. Investiția în copii este investiția în țara noastră. Anii trec, dar problemele rămân aceleași. Manuale pline de greșeli, școli subfinanțate și unități de învățământ în care puterea banului face legea. Școli care stau să cadă. Pentru unii dintre elevi, siguranța și sănătatea rămân în voia sortii. Acestea sunt condițiile în care învață copiii din România anului 2018. Daniela Vișoianu: O așteptare rezonabilă a cadrelor didactice ar fi ca la începutul anului școlar să aibă un mesaj din partea decidenților în care să li se spună: acestea sunt noutățile anului școlar, noi ne așteptăm de la cadrele didactice, de la directorii din școli, ca aceste lucruri să se întâmple anul acesta, aceste lucruri bune care s-ar întâmpla sunt niște indicatori că sistemul merge într-o direcție sănătoasă. Pentru că nu-i normal să fie un întreg sistem și să te întrebi: dar care-i misiunea sistemului de educație anul acesta în România? Nimeni nu își asumă greșelile Există reguli, însă doar pe hârtie. Nimeni nu-si asuma greșelile, nici macar directorii școlilor. Daniela Vișoianu: Niciodată nu au fost mai importanți parcă directorii de unități școlare, pentru că au putere, întrebarea este dacă sunt înțelepți și își înțeleg rostul și misiunea și știu ce au de făcut cu puterea aceasta. În momentul ăsta putem să ne uităm la directori pentru că da, salarizarea s-a îmbunătățit, și ar trebui să punem un pic de presiune pe rolul directorului. Iulian Cristache: Nu mai poate spune un director că nu e bine plătit. Putem vorbi de un nivel de salarizare scăzut la intrarea în sistem, la debutanți, da, acolo este o problemă, este un salariu foarte mic. Dar un director acum are în jur de 6000 de lei net. Între 5000-6000. Daniela Vișoianu: Dacă directorul e un model, școala îl urmează. Profesorii îl urmează. Iulian Cristache: Avem în lege sancțiuni, avem în ROFUIP sancțiuni, nu se respectă, nu se aplică. Tu ca director trebuie să supraveghezi, acolo unde sunt abateri să intri în consiliul profesoral, în comisii de disciplină. Şcoala a început şi anul acesta sub semnul întrebării. O parte din vină o poartă și părinții, care, pe alocuri, îngreunează mersul lucrurilor. Problema claselor supraaglomerate persistă, iar obținerea facilă a vizelor de flotant este doar una dintre „găurile” sistemului. Părinții aleg școala și învățătorul în funcție de preferințe, nu de zona de circumscripție. Iulian Cristache: Este o vină comună. Și a noastră, a părinților, și a sistemului educațional, care din punctul meu de vedere ar trebui să asigure același nivel calitativ al școlilor la nivel național. Este aproape imposibil, pentru că vorbim de resursă umană. Oricât am vrea noi, un profesor nu se compară cu celălalt, chiar dacă vorbim și despre aceeași școală. Daniela Vișoianu: Apar interesele părinților, care vor într-o anumită clasă și o anumită învățătoare, eu felicit, și o să repet în toate contextele în care am ocazia, decizia inspectoratului general Timiș de anul acesta, care a anunțat în iarnă, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare, că înscrierile în clasa pregătitoare se vor face în ordine alfabetică. Astfel încât nu a mai fost inflație de vize de flotant, nu a mai vrut toată lumea la anumite învățătoare și în anumite școli, pentru că toți părinții au știut dinainte de a începe înscrierile că va exista această regulă. Reguli pentru cadouri Profesorul este cheia sistemului, crede Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru educație. Nu toți dascălii își fac însă meseria cu simț de răspundere. O problemă reală ramine situația cadourilor pentru cadrele didactice, spun părinţii. Daniela Vișoianu: Dacă într-o școală nu s-ar primi deloc cadouri, nu am ajunge într-un scandal că un profesor a primit un anumit cadou, pentru că în cultura școlii nu există acest lucru. Iulian Cristache: Nu vorbesc de flori, de ceva simbolic, vorbesc de cadouri în adevăratul sens al cuvântului, unde sunt părinți care cotizează cu 200-300 de lei. Deci vorbim de un fond de cadouri de 6.000-7.000-8.000 de lei. Eu acolo aș interveni și aș apela la instituțiile statului. Acel profesor trebuie ridicat din școală și dus acolo unde trebuie. Ăla nu mai este profesor. Daniela Vișoianu: Cadrul didactic este cel care transmite mesajul. Eu sunt profesionist, așa că părintele rămâne la ușa clasei. Pentru ceea ce se întâmplă în clasă eu răspund, am fost la școală, mă formez încontinuu, învățarea este una dintre pasiunile mele, nu este an să nu trec printr-un curs de formare pe ceea ce am nevoie, așa că părinții rămân la ușa clasei. Manuale pline de greșeli Elevii sunt principalele victime ale sistemului. Anul școlar 2018-2019 este primul în care pe băncile copiilor au apărut manuale tipărite de editura Ministerului Educației. Măsura controversată face, in acest moment, subiectul unui scandal: cărțile de pe care ar trebui să învețe elevii sunt pline de greșeli. Liviu Pop, fost ministru al Educației: În ceea ce privește manualele de anul acesta, trebuie corectate și cu siguranță vor fi corectate pentru că e o problemă de 20 de ani prost gestionată, deci de 20 de ani de când editurile private au intrat în competiție cu EDP-ul au venit cu manuale greșite, toate manualele, nu există niciun manual astăzi în sistemul de învățământ care să fie perfect. Drepturile de autor fiind ale Ministerului Educației, astăzi dacă oricine constată că este o eroare în manual, această eroare se poate repara. Iulian Cristache: Se creează o psihoză că toate materialele sunt proaste. Nu sunt toate, că nu au cum să fie toate proaste. Dacă se caută nod în papură, se găsește. Și cu certitudine vă spun că și în manualele dinainte, de la editurile private, erau greșeli. Asta nu înseamnă că are o scuză. EDP-ul trebuie să își asume acest eșec. Maria Nistor, director EDP: La Geografie, v-am spus, este imperios necesară retipărirea, și ar fi fost imperios necesar și ca autorii și evaluatorii să își ceară scuze public alături de scuzele pe care și le-a cerut EDP-ul în ceea ce privește redactarea manualului. Cum am spus, voi acționa în instanță atât Centrul Național de Valoare și examinare, cât și autorii. Daniela Vișoianu: Povestea manualelor e încă o oglindă în care se vede foarte clar ce nu știe sistemul să facă. Și sistemul transmite foarte clar „bă, nouă nu ne plac greșelile. Noi le penalizăm, le sancționăm, nu le considerăm o oportunitate de învățare”. Pentru că dacă profesorii spuneau „am greșit" transmiteau un semnal, da, greșeala este omenească, este posibilă, hai să vedem cum nu mai greșim atât de grav data viitoare. Informațiile greșite din manuale nu sunt singura problemă. Greutatea ghiozdanului, care poate atinge până la 7 kilograme la ciclul gimnazial, precum și afacerea auxiliarelor, comandate masiv de unii profesori, sunt alte două situații pentru care, de ani de zile, nu s-a găsit nicio soluție. Daniela Vișoianu: Eu știu școli în București în care profesorii au pus în dulăpioare manualele primite de la școală și au cerut părinților cumpărarea altor manuale. Adică industria își face în continuare treaba și determină decizia profesorilor de a folosi un manual sau altul. Iulian Cristache: Teoretic auxiliarul trebuie să completeze ceea ce copilul a dobândit în baza manualului de la clasă. Dacă tu la început de an școlar îi ceri auxiliar, fără să parcurgi nici măcar un semestru din acel manual, este un mare semn de întrebare. Dar încă se lucrează la negru cu aceste comisioane, acuma am aflat unele merg până la 65% comision. Nu poți spune că profesorii se îmbogățesc după acest comision, dar este un lucru imoral ceea ce se întâmplă, ceea ce fac în acest moment acest domni profesori. Ghiozdanul, în afară de aceste manuale, este încărcat de aceste auxiliare. Am vorbit cu părinți, am vorbit cu conducerile școlilor și am solicitat să facă niște dulăpioare în spatele claselor astfel încât acele manuale să fie închise acolo. Nu pot primi aviz de la ISU. Este crunt. Dacă vă uitați la toți copiii care se duc către școli parcă au pietre de moară în acel ghiozdan. Daniela Vișoianu: Eu cred că problema ghiozdanelor nu se va rezolva până când nu decidem ca în România să se învețe într-un singur schimb. În momentul în care înveţi într-un singur schimb, poţi să laşi în sala de clasă manualele inclusiv pe bancă. Copilul poate să plece acasă cu o fişă, cu o foaie de hârtie pe care o are de rezolvat. Dacă în școlile din mediul urban se trag continuu semnale de alarmă, în școlile din mediul rural situația este de-a dreptul dramatică. Pe lângă unitățile de învățământ care funționează fără aviz de securitate în caz de incendiu, sute de clădiri nu au autorizație sanitară. Daniela Vișoianu: Este evident că anumite şcoli din România nu vor avea niciodată aviz de ISU. Clădirile acelea trebuie abandonate, evaluat demografic potenţialul localităţii şi construite clădiri noi care au şi toaletă unde trebuie. Nu au avize de ISU? Nici nu o să aibă avize de ISU, pentru că nu au cum. Standardele de acum 100 de ani nu au cum să îndeplinească condițiile din 2018. Iulian Cristache: Am avut un reprezentant al federației la o acțiune și îmi spunea că un elev, ceea ce cred că este foarte ok dacă s-au întâmpla așa ceva a propus ca toaletele din unitățile școlare a propus să nu mai fie separate cele ale profesorilor de cele ale elevilor. Nu mai vorbesc de acele haznale din mediul rural care pur și simplu îți iau respirația. Nu știu acești directori de instituții publice cum își fac datoria. I-aș demite în secunda unu dacă aș avea vreo putere. Nu se poate așa ceva. I-aș ruga să își ia propriul coăpil de mână și să intre într-un astfel de grup, un minut să vadă dacă poate să stea acolo. Vorbim de un focar de infecție. Nu există apă să se spele pe mâini. Gândiți-vă că într-o școală din mediul rural care are 200 de elevi toți copiii intră la clasă nespălați pe mâini, despre ce vorbim? Mai avem și laptele și cornul și merele pe care le consumă, bănuiesc că nici alea nu sunt spălate. Prăpastia în care se află educația copiilor din România pare din ce în ce mai adâncă, iar responsabilitatea este a părinților, a profesorilor, a directorilor de școli și, nu în ultimul rând, a Ministerului Educației. În tot acest dezastru însă, lăsați în urmă sunt chiar elevii. Iulian Cristache: Școala nu poate fi ruptă de societatea în care trăim. Școala până la urmă reprezintă societatea în care noi ne aflăm, cu plusurile și minusurile pe care noi le avem, din păcate. Daniela Vișoianu: Nu o să vedem lucruri dezvoltate atâta timp cât nu avem descentralizare în România. Eu sunt convinsă că lucrurile în educație ar arăta mai bine dacă anumite comunități, toate comunitățile, dar să zicem că cele mai curajoase, ar avea cadru legal să schimbe lucruri în școală. Și sistemul, Inspectoratul sau ministerul, se va împotrivi cât se poate de mult, pentru că dacă apare o practică de succes, un director care-și face treaba, niște profesori care schimbă școala, ei trebuiesc, ca în dulcele stil românesc, opriți. sursa

Muntele Rushmore, o capodoperă sculpturală în Dakota Este situat în Dakota de Sud, în Statele Unite ale Americii şi este o sculptură în granit care acoperă toata suprafaţa muntelui. Deosebita sculptură are 18 metri şi înfăţişeazăportretele a patru şefi ai Statelor Unite, poate cei mai celebri dintre ei: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosvelt şi Abraham Lincoln. Cei patru şefi de stat ai SUA sculptaţi în roca Muntelui Dakota Opera de artă a fost realizată de către doi bărbaţi cu origini daneze, stabiliţi mai apoi pe tărâm american. Gutzon Borglum şi fiul său Lincoln Borglum sunt artiştii care au sculptat în Muntele Rushmore chipurile celor patru preşedinţi. Întreaga lucrare ocupă mai bine de 5 kilometri pătraţi şi se află la o înălţime de 1745 de metri. Se pare că ideea capodoperei din Dakota de Sud aparţine istoricului Doane Robinson care a gândit că această sculptură va fi simbolul regiunii şi va atrage foarte mulţi turişti din întreaga lume. Şi nu s-a înşelat. Robinson a ales această sculptură pentru puternicele accente naţionale pe care le conferă cei patru şefi de stat. Muntele Rushmore, Dakota, SUA. Cioplirea în granit începe în anul 1927, lucrarea fiind finalizată complet la sfârşitul lui octombire 1941. Grandiosul proiect este început de Gutzon Borglum, dar din păcate acesta moare înainte de finalizarea lucrării. Astfel, fiul său îi continuă opera de artă şi aşa se justifică derularea lucrărilor pe parcursul a 14 ani. Desigur, condiţiile meteo au fost un factor decisiv în crearea proiectului. Altitudinea destul de ridicată, ploile, ninsorile, frigul, toate au trecut peste artiştii nevoiţi să suporte capriciile vremii. Dar iată că au trecut cu stoicism peste aceste aspecte şi din mâinile lor a luat naştere această capodoperă. Muntele Rushmore, Dakota, SUA Desigur, controversele şi speculaţiile nu au întârziat să apară. Unii cred că la baza acestei construcţii stau nişte secrete bine ascunse. Alţii afirmă că, sculptura celor patru preşedinţi este o discriminare rasială sau că personajele sculptate au fost alese intenţionat pentru a fi promovate în interes de obţinere a unor funcţii importante. Probabil că adevărul este la mijloc şi oricum ar fi capodopera din Muntele Rushmore este o lucrare de amploare, unicată în lume. Statuile celor patru şefi ai SUA, de la stânga la dreapta G.Washington, T.Jefferson, T. Roosvelt, A. Lincoln Turismul în Dakota de Sud este al doilea element care aduce venituri considerabile în economia regiunii. Portretele celor patru şefi de stat sunt atracţia numărul unu în Dakota, zona nu deţine atât de multe obiective turistice. Cifrele arată că, anual 3 milioane de turişti din afara graniţelor Statelor Unite vizitează Muntele Rushmore. Muntele Rushmore, Dakota, SUA Datorită faimei sale ca şi monument, Muntele Rushmore este frecvent discutat în mass-media, apare în filme şi este parte a culturii populare. O apariţie memorabilă este cea din filmul lui Alfred Hichcock din anul 1959 cu numele de North by Northwest. Eforturile de conservare ale monumentului nu au întârziat să apară, astfel Muntele Rushmore este supravegheat cu fel de fel de dispozitive complexe care arată în orice moment stadiul de degradare al lucrării. Momentan, procesele de reconstrucţie nu au fost necesare şi se doreşte ca forma originală a proiectului să fie menţinută cât mai mult timp. Aşadar, sculptura de pe Muntele Rushmore rămâne o capodoperă realizată de două talente ale lumii care şi-au folosit mâinile şi nişte instrumente rudimentare pentru a crea ceea ce vedem astăzi. Noi putem decât să privim cu respect şi consideraţie minunatul proiect. sursa

Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” este o afecţiune psihiatrică destul de rară, care se manifestă prin perceperea distorsionată a propriului corp. Persoanele afectate au impresia că anumite părţi ale corpului sunt mai mari sau mai mici decât în realitate sau că au forme ciudate Aşa cum Alice devine în poveste ba foarte mică, ba uriaşă, la fel şi pacientul diagnosticat cu această tulburare are halucinaţii vizuale sau senzoriale, care îl fac să simtă că întregul corp sau doar anumite părţi ale acestuia au crescut, ori s-au micşorat subit. Straniul sindrom, care mai este cunoscut şi ca „halucinaţia liliputană”, după micile personaje ale unei alte scrieri de ficţiune, „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift, este legat de expunerea la anumiţi viruşi şi droguri, dar poate apărea şi în contextul altor afecţiuni. Această tulburare perceptivă pare a fi provocată de infecţii virale, epilepsie, migrene, tumori pe creier sau consumul de droguri psihoactive. Studiile au demonstrat că pacienţii prezintă o activitate anormală în cortexul vizual, responsabil de perceperea corectă a formei şi mărimii obiectelor. Persoanele afectate pot prezenta micropsie sau macropsie. Micropsia este o condiţie vizuală anormală, care apare de obicei în contextul halucinaţiei vizuale, în care persoana afectată vede obiectele ca fiind mai mici decât în realitate. Aceste halucinații sunt insoțite frecvent de migrene. În plus, distorsionarea simţului timpului este un alt simptom care completează lista manifestărilor acestei stranii tulburări psihiatrice. Persoana afectată de acest sindrom poate pierde, de asemenea, sentimentul de timp, o problemă similară cu lipsa perspectivei spaţiale. Cu alte cuvinte, timpul pare să treacă foarte încet. Lipsa de timp şi spaţiu conduce la dezorientare severă şi sentimente intense de neadecvare. Perceperea distorsionată a realităţii îi fac pe pacienţii cu sindromul „Alice în Ţara Minunilor” să aibă senzaţia că sunt foarte vulnerabili, expuşi unor riscuri majore, mai ales că în timpul manifestării atacurilor acestei afecţiuni mişcările pe care cei în cauză le fac sunt adesea însoţite, în mintea lor, de un sunet, ceea ce îi face pe pacienți să aibă reţineri în a se mai mişca. De altfel, manifestările paranoide legate de sindromul „Alice în Ţara Minunilor” pot crea un pericol real pentru aceşti oameni. Din fericire, acest ciudat sindrom este rar. Din nefericire, tocmai faptul că apare rar lasă fără răspuns multe întrebări legate de manifestările sale enigmatice. Conform psihiatrului Nabil Kitchener, acest sindrom este o colecție extraordinară de simptome prezente, care ascund în spate, de obicei, afecțiuni organice (de exemplu, epilepsia lobului temporal, migrenă pediatrică, infecția cu virusul Epstein-Barr, hiperpirexie nespecifică etc ...). Este un sindrom numit după „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor" (1865), scrisă de Lewis Carroll, caracterizat prin distorsiuni corporale și percepții disordante ale distanțelor, dimensiunii, formei și relațiilor spațiale dintre obiecte. Deși este considerat un sindrom care afectează preponderent copiii, An-Guor Wang a raportat în 2018 un caz la vârsta de 81 de ani, apărut în urma unei encefalite virale. Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. După o experiență de peste 10 ani la Institutul de Psihiatrie Socola Iași, acum își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați. Este medic primar psihiatru, profesor universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. De asemenea, colaborează cu Clinica Medlife din Galați și cu clinica Helicomed din Iași sursa

Insula Madagascar este una speciala in multe privinte. Desi se afla la o distanta de numai 400 de kilometri de coasta de sud-est a Africii, nu a fost calcata de om pana in urma cu aproximativ 2.000 de ani. Si nici atunci de africani, ci de marinarii aventurieri din Arhipelagul Indoneziano-Malaez, aflat la o distanta de 6.400 kilometri spre Orient. Astazi, populatia tarii este un freamat tumultos si cosmopolit de malaezieni, africani, arabi, francezi, chinezi si indieni. Comorile stravechi uitate de istorie Madagascar este recunoscuta ca unul dintre cele mai diverse locuri de pe planeta, din punct de vedere biologic. In timp ce insula, de dimensiunile Californiei, reprezinta doar 0,4% din totalul de suprafata uscata a Pamantului, numeroasele specii de animale si plante pe care le gazduieste constituie 4% din totalul tuturor celor de pe planeta noastra. Dintre toate aceste specii, 80% sunt endemice, ceea ce inseamna ca nu se mai gasesc in niciun alt loc. De asemenea, desi Madagascar ocupa numai 1,9% din regiunea de uscat a Africii, insula este acoperita de mai multe orhidee decat intregul Continent Negru, fiind locul de bastina pentru mai mult de 25% dintre toate plantele Africii. Si, desigur, aproape 99,9% dintre toate speciile de lemuri se gasesc tot in Madagascar. Insula isi datoreaza diversitatea biologica geologiei. Cu peste 165 milioane de ani in urma, Madagascar era un platou inconjurat de uscat, fara iesire la mare, aflat in centrul supercontinentului Gondwana. In acele vremuri, reptile gigant domneau pe Pamant, iar primele plante cu flori si primele pasari incepeau sa apara. Gondwanaland s-a fragmentat apoi treptat, lasand Madagascarul izolat in Oceanul Indian, populat de multe dintre aceste specii antice. Acestea au intrat in contact cu plante, animale si oameni care au ajuns intr-un fel sau altul pe insula, creand astfel un melanj magnific, deosebit de oricare altul de pe Terra. Ce este insa cu spectaculoasa diversitate de rubine si smaralde pe care le ascund galeriile subterane din Madagascar? O ocheada rapida pe harta Gondwanalandului ofera raspunsul. Inainte de marea fragmentare a masei de uscat, cei mai apropiati vecini ai insulei erau estul Africii, sudul Indiei si Sri Lanka de astazi. Aceste regiuni reprezinta unele dintre cele mai bogate depozite de pietre pretioase de pe planeta. Madagascar se afla chiar la intretaierea acesor comori naturale. Doua regiuni principale unde se exploateaza si se prelucreaza pietrele pretioase in Madagascar sunt Ilakaka, in sudul indepartat, si Andilamena, la o zi de condus spre nord fata de capitala Antananarivo. Pentru a intelege calatoria prin Madagascar este suficient de imaginat un drum "bun" de la Bucuresti la Arad si un altul, "rau", de la Arad la Zalau: un total de aproximativ 800 de kilometri. Sunt singurele drumuri decente care pot fi parcurse cu masina. Ilakaka – paradisul safirelor Inainte de descoperirea safirului in octombrie 1998, Ilakaka era doar un punct pe drum. Astazi, el reprezinta centrul universului Madagascarean al safirelor. Accesul este posibil printr-un drum de doua zile la volan dinspre sudul capitalei. Deoarece aceasta zone are granita si se intinde in parcul National Isalo, ingrijorarile de natura ecologista au complicat situatia exploatarilor. Zona miniera Ilakaka este uriasa, acoperind, proababil, peste 4.000 de kilometri patrati. Aceasta suprafata include localitatile Ilakaka, Sakaraha, Manambo, Voavoa, Fotiyola, Andanolava si Murarano. In prezent, cea mai prolifica activitate miniera are loc in sudul autostrazii dintre Ilakaka si Sakaraha, dar exploatari de aceeasi natura au loc de-a lungul unei intregi centuri pe distanta dintre cele doua localitati. Cantitati enorme de safire roz, albastre, violet, portocalii, galbene si incolore sunt produse aici. In timp ce Ilakaka este faimoasa pentru productia sa prodigioasa de safire roz, si unele exemple extrem de rafinate de safire albastre pot fi descoperite aici. De asemenea, safirul de tip Geuda din aceasta regiune raspunde bine tratamentului termic. Cele mai multe safire din Ilakaka se disting printr-un numar mare de basici interioare din zirconiu, care apar izolat sau in clustere. Materialul dur este netezit sau indepartat de apa, prezentand putine urme ale formei originale a cristalului. Majoritatea pietricelelor tind sa aiba sub o carata dupa taiere, dar si pietre mai mari sunt, ocazional, descoperite. Pietrele pretioase taiate care sa aiba peste cinci carate sunt, in general, rare. Desigur, vizitarea localitatilor miniere ale Lumii a Treia se dovedeste adesea "o treaba murdara", unde conditiile de acomodare sunt primitive, iar calitatea mancarii lasa de dorit. Totusi, langa Ilakaka, cu placuta surprindere va fi descoperit de vizitatori Relais de la Reine, o statiune ca o... bijuterie. Conceputa ca popas intermediar pe drumul dintre Tulear si Fianarantsoa, Relais de la Reine a fost construita la intrarea in Parcul national Isalo cu mult inainte ca safirele sa fie descoperite in Ilakaka. Vizitatorul isi poate petrece dimineata plimbandu-se incoace si incolo, de-a lungul unor drumuri aride spre mine indepartate, pentru a-si petrece apoi dupa-amiza, relaxant, la Relais de la Reine, unde se va bucura de vinurile fine si de preparatele rafinate ale bucatariei franceze. Este o placere simpla, care trebuie experimentata la prima mana. Apologie pentru Africa Calatorind prin Madagascar, vezi oameni si regiuni care te obliga sa iti pui intrebarea, deja existentiala, "cum se face ca unele locuri sunt atat de prospere si cu oameni atat de fericiti, iar altele asa sarace si triste?" Raspunsul ar putea fi: geografia. Aliniamentul est-vest al unor continente, versus cel nord-sud al altora a jucat, probabil, un rol important in determinarea bogatiei natiunilor. In timp ce dovezile fosile sugereaza ca originile tuturor oamenilor se afla in Africa, de unde s-au raspandit apoi in toata lumea, doar anumite regiuni s-au dezvoltat. Responsabila este vremea. Eurasia, cu marea sa expansiune latitudinala (est-vest), le-a permis oamenilor sa calatoreasca pe distante uriase, impartasindu-si atat culturile agricole, cat si ideile si bolile. Acest transfer intr-o "piscina" geografica, genetica si intelectuala, de-a lungul a mii de ani de istorie umana, a produs oameni cu avantaje in surplus atunci cand s-au mutat in alte parti de lume. Geografia le-a permis societatilor europene si asiatice nu doar sa dezvolte tehnologii superioare, dar si o rezistenta superioara la boli. In contrast cu Europa si Asia, Africa, Americile si chiar Australia se desfasoara mai ales longitudinal (nord-sud), de-a lungul unor zone climatice foarte diferite, facand calatoria in teritoriu dificila pentru oameni, culturi si animale. Acest lucru a restrictionat intinderea populatiilor umane, limitandu-le accesul la idei si inventii straine si transformandu-le in tinte usoare atunci cand au intrat in contact cu "armele, microbii si otelul" eurasiatic. Aceasta teorie, apartinandu-i omului de stiinta Jared Diamond, ofera o posibila explicatie a faptului ca Madagascar, la numai 400 kilometrei de Africa, a fost initial populata nu de africani, ci de marinari polinezieni, care au calatorit peste 6.400 de kilometri pentru a ajunge pe insula. Andilamena - Goana dupa Aur Micutul oras Andilamena se afla, fata de capitala Madagascarului, la o distanta de aproximativ o zi de condus. In acest loc, zacamintele de rubin si de safir sunt cunoscute de peste cincisprezece ani, dar numai recent a devenit posibila exploatarea lor. Satul minier principal, Moramanga, este amplasat la o zi de mers spre nord-estul orasului. Cererea din Thailanda pentru rubine de calitate joasa care sa poata fi imbunatatite prin umplerea crapaturilor cu sticla a motivat in buna masua activitatea curenta la mina de aici. Un alt punct minier din zona, Andrbabe, este recunoscut pentru safir. Vizitarea minelor de pe raza orazului Andilamena presupune permise speciale, a caror obtinere poate dura o zi intreaga. In general, turistii sunt asistati de cel putin doi politisti atunci cand abordeaza aceste locuri, deoarece jafurile se intampla des si chiar crime au loc. Exceptand regiunea Ilakak-Sakaraha, de departe cea mai intensa activitate miniera din Madagascar are loc pe dealurile din jurul Moramangai. Traseul pana aici implica aproximativ o ora de mers cu masina, combinata cu mers pe jos prin jungla si parcurs ape cu barca. Cu putin noroc, cel care paraseste Andilamen dimineata devreme, are sanse sa fie in Moramanga pana la caderea noptii. Desigur, in mod normal, drumul poate dura si doua zile. Muste tsetse si sobolani mari pot fi intalniti in aceasta aventura, nelipsita de traversarea unor mari noroaie. Odata ajuns in Moramanga, turistului i se va desfasura sub priviri o vale de dimensiuni apreciabile, cu o multime de corturi si colibe ingramadite haotic una in cealalta, prin tot luministul lasat de lipsa din acel loc a vegetatiei, ca un fel de sarpe maroniu urias care se taraste prin jungla. Peisajul pare desprins fix din marea goana americana dupa aur... doar ca este intalnit in jungla. Astazi, aproximativ 15 - 20.000 de oameni sapa dupa rubin si safir prin dealuri, pe fundurile raurilor si pe varfurile muntilor. Sapa chiar si campurile inundate ale orasului. Literalmente, aici mii de mineri traiesc si muncesc unii peste ceilalti. Andrebabe – taramul vrajitorilor pigmei O zi de mers la sud de Andilamena ii dezvaluie calatorului o mica tabara din inima junglei, la Andrebabe, unde se dezgroapa safire de inalta calitate. Locul este, se pare, mina de safir din centrul Insulei "de la capatul Universului". Se spune ca zona a fost populata de pigmei, oameni descendenti din primii locuitori ai Madagascarului. Se mai zice si ca erau vrajitori, oameni cu abilitatea de a aparea si a disparea dupa voie. Cei care vor sa viziteze acest spatiu sunt avertizati sa fie extrem de atenti la "fady", unul dintre cele mai curioase obiceiuri din Madagascar. In traducere aproximativa "tabu", termenul caracterizeaza, pe intelesul nostru, superstitiile si obiceiurile localnicilor. In timp ce unele "fady" sunt destructive - in trecut, gemenii erau uneori ucisi sau abandonati - altele sunt benefice; cum ar fi interdictia uciderii anumitor animale sau a perturbarii zonelor dimprejurul morminetelor. Obiceiurile "fady" variaza de la o regiune la alta, chiar de la o familie la alta, avand, in final, baza individuala. Acest lucru face cumva problematica introspectia calatorului strain prin aceste locuri, deoarece nu poate sti niciodata ce este bine sau rau sa faca. Drumetii sunt instruiti expres de autoritati sa respecte absolut toate "fady"..., dar trebuie sa le si cunoasca pentru a face asta. Se pare ca cele mai importante masuri de luat includ eliminarea culorii rosii din tinuta, a uciderii de animale si a muncii in anumite zile ale saptamanii. Drumul spre Andrebabe este sinuos si cetos, iar din padurea tropicala apropiata razbat constant zgomote bizare. Poate de la lemuri, sau poate sunt cantecele taraganate ale vrajitorilor retrasi. In mare, cam aceasta este insula Madagascar: minele desertice din Ilakaka, jungla si raul din jurul asezarii Moamanga, Andrebabe, cele mai pure safire si rubine din lume. Si lemuri. Alte locuri de pe insula unde se exploateaza pretioasele pietre sunt Andranondambo, nordul indepartat, Vatomandry si Ambohiamandroso. Se pare ca prima mentiune a bogatiilor din Madagascar a fost facuta de capitanul francez Jean Fonteneau (sau Jean Alphonse), care pretindea ca a gasit acolo pietre pretioase in 1547. Pana in 1658, Etienne de Facourt vorbea deja despre topaz, acvamarin, smarald, rubind si safir cum ca s-ar gasi pe insula. Dar toate au fost uitate cu totul pana la inceputul anilor '90, cand interesul pentru bogatia Madagascarului a renascut. sursa

Căutările pentru descoperirea unui medicament care să funcţioneze pentru a tratat Alzheimer par a se apropia de un real succes, după ce, pentru prima dată într-un studiu clinic amplu, un astfel de medicament a fost capabil să reducă placa amiloidă din creierul pacienţilor şi să încetinească progresul demenţei. Sunt necesare studii mai ample pentru a şti dacă noul medicament este cu adevărat eficient, dar dacă rezultatele sunt pozitive, medicamentul poate fi primul care combate cu succes atât modificările cerebrale, cât şi simptomele bolii Alzheimer. În afară de câteva medicamente care pot încetini declinul memoriei timp de câteva luni, nu există un tratament eficace pentru Alzheimer, care afectează aproximativ 44 de milioane de oameni din întreaga lume, inclusiv 5,5 milioane de americani. Se estimează că aceste cifre se vor tripla până în 2050. Studiul a implicat 856 pacienţi din Statele Unite, Europa şi Japonia, cu simptome timpurii de declin cognitiv. Ei au fost diagnosticaţi fie cu insuficienta cognitiva uşoară, fie cu demenţă uşoară a boolii Alzheimer, şi toate au avut acumulări semnificative de proteine amiloide, care se constituie în plăci la nivelul scoarţei cerebrale la persoanele cu boala Alzeheimer, a spus Dr. Lynn Kramer, medic-sef al Eisai, o companie cu sediul in Japonia a dezvoltat medicamentul, cunoscut sub numele de BAN2401, împreună cu Biogen, cu sediul în Cambridge, Massachusetts. Multe alte medicamente au reuşit să reducă nivelurile de amiloide, dar nu au prevenit declinul memoriei sau alte dificultăţi cognitive. În cazul administrării acestui medicament s-a constatat atît un nivel de amiloid redus, cît şi scăderea declinului cognitiv comparativ cu pacienţii cărora li sa administrat placebo. Dintre cei 161 de pacienţi din grupul care a luat cea mai mare doza, 81% au avut scăderi semnificative ale nivelurilor de amiloid, pe care le-au transformat din amiloid pozitiv în amiloid negativ, ceea ce înseamnă ca nivelurile de amiloid pacienţilor a scăzut într-un procent suficient de mare pentru a ajunge sub pragul care provoacă demenţa. Şi pe o serie de teste cognitive şi funcţionale care măsoară memoria şi abilităţile cum ar fi planificarea şi raţionamentul, grupul cu doze mari de medicament a demonstrat un declin cognitiv care a scăzut cu 30% mai mult decât rata de scădere a grupului placebo. Rezultatele au fost semnificative statistic la 18 luni după ce pacienţii au început să ia medicamentul, dar îmbunătăţirea a început să fie observată după aproximativ şase luni. Cei 253 de pacienţi din grupul care a primit cea de-a doua doză cea mai mare aveau şi rezultate privind nivelul de amiloide şi cognitive care au urmat o tendinţă similară. sursa