Andrada

Closed.

Daca te mai vad făcând post-hunt in portofoliu, te sancționez. Sa nu mai spun ca nu e prima oara cand îți zic. Acel logo este făcut de către el, prin vectori daca ai auzit de așa ceva. Cat despre avatare, lasă omul sa învețe, se vede ca e la început.

Nebeu

Nu am nimic cu voooooooooi

N-am nimic cu Moldovenii, stii

Nu neg

Mvaaaaaaai

Iti trimit eu prin posta clatite

Bine tuuuuuuuu?

Te inteleg. Invoire acceptata.

Vă invoiesc, insa dacă sunteți online pe joc incepand cu ora 18:55, va anulez învoirile.

Neataaaa

Ai ales.

Hei si voua. Tineti minte ca in topicul trecut am inceput sa discutam pe tema ''Tu cum vorbesti cu tine?''? Ei bine, continuam cu partea a doua, unde vom afla care este acel factor (unul dintre ei), care ne face sa fim asa. Acum ca am redactat introducerea, sa trecem la continutul a ceea ce ne intereseaza. DE CE ESTI CEL MAI ASPRU CRITIC AL TAU? Exista si chiar pot exista destul de multe cauze pentru faptul ca felul in care vorbesti cu tine, este extrem de dur pot spune. Acest fel, influenteaza si chiar contribuie la a ne forma o imagine negativa despre noi insine, pe care incercam sa o tinem sub control, respectand o serie de reguli. Unul dintre factorii ce influenteaza, il reprezinta relatia cu parintii. Da, chiar ei, mama si tatal ce in mod normal trebuie sa ne ofere iubire si educatie (mai ales educatie sufleteasca), tind sa fie mai distanti, va criticau frecvent, va respingeau, va tineau sub un control excesiv. Acei parinti care puneau mii de conditii pentru a primi tu afectiune de la ei, insa acea conditie era reprezentata de anumite realizari. Persoanele ce au avut ori inca au astfel de parinti, chiar este cel mai probabil sa aiba o imagine negativa despre sine, iar nivelul de auto-critica sa fie ridicat. Acum, am spus mai sus ca unii parinti puneau ca si conditie niste 'achievements'. Mai pe inteles: ''Iti ofer afectiune doar daca imi atingi asteptarile.'' Daca stam sa ne gandim mai bine, primirea de afectiune doar atunci cand atingi asteptarile celor din jur va functiona o vreme in avantajul tau pentru ca vei fi motivat sa depui efort pentru a castiga afectiunea si aprecierea parintilor iar ulterior a persoanelor apropiate tie, dar de la un punct incolo acele solicitari vor deveni din ce in ce mai greu de indeplinit; si nu o sa mai poti face fata standardelor, iar asta va incepe sa devina o amenintare pentru imaginea ta despre tine. Acum pentru a incheia, pentru ca nu doresc sa fac partile atat de lungi, sa dau un mic exemplu. Daca eu ma consider valoroasa, doar in momentul in care ma simt norocoasa, atunci cand am succes si primesc aprecierea celor din jur atunci când situatiile devin mai dificile si voi simti ca nu mai fac fata ma voi simti incapabila si nedemna de a primi apreciere si afectiune. Pai, poti gandi acest lucru din doua perspective, avand doua posibilitati. Fie ma voi reculege pentru o vreme, si voi continua sa depun din ce in ce mai mult efort, DAR cu un dublu nivel de stres (ridicat, evident); fie eviti sa te mai expui unor situatii mai dificile decat cele la care esti per convins ca faci fata, pentru a evita un posibil esec. Ei bine, cam atat si cu partea a doua din ''Tu cum vorbesti cu tine?''. Sper ca v-a placut, partea a treia va sosi curand. Dar pana atunci, acordandu-ne la subiectul de azi, cum v-am obisnuit, vreau sa va vad raspunsurile ARGUMENTATE la intrebarea: ''Crezi ca unul dintre factorii ce contribuie la felul in care-ti vorbesti, poate fi reprezentat de parinti?'' Pana data viitoare, #stayclose. sursa

Invoit.