Adrian28

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 5. Alte precizări: -

CI Games a anunțat că FPS-ul Sci-Fi, Alien Rage, va sosi în Xbox Live Arcade, PlayStation Network în această toamnă, iar de astăzi este disponibil pe Steam pentru PC la prețul de 15.99 de euro redus (preț ce va expira în 11 ore). Subiectul din Alien Rage este lupta pentru o sursă a puterii supreme: promethium; sursă capabilă să alimenteze o întreagă planetă sau s-o distrugă complet. Jocul are 14 niveluri în care jucătorii vor descoperi și se vor echipa cu 10 arme epice, fiecare cu câte două moduri strategice de foc unice, cu care vor lupta împotriva multor inamici și creaturi de tip boss gigantice. sursă: ComputerGames.ro

Jocul ce constituie subiectul acestui review este foarte special. Nu din cauză că ar fi vreo capodoperă a industriei de gaming, ci pentru că în primul rând este un nou joc XCOM, iar în al doilea rând… este un joc ce a stat în producţie vreme de peste 5 ani, timp în care de câteva ori echipa a decis să şteargă totul şi să repornească de la zero. Aşadar, este interesant să vedem ce au reuşit să creeze până la urmă producătorii de la 2K Marin după atât de multă vreme de reflecţie, mai ales că The Bureau este un joc atipic pentru seria XCOM, în sensul că este un third-person shooter tactic, cu elemente de strategie. Acţiunea jocului începe în anul 1962, în plin Război Rece.Jocul ne pune în pielea lui William Carter, un agent CIA care are misiunea de a înmâna un pachet de provenienţă extraterestră directorului organizaţiei nou-înfiinţate numităThe Bureau of Operations and Command, cunoscută şi drept XCOM. Deşi această organizaţie fusese construită pentru a preveni o eventuală invazie sovietică a Statelor Unite, directorul Myron Faulke avea un cu totul alt inamic în minte: The Outsiders, adică nişte trupe extraterestre care dădeau semne că ar putea veni pe Pământ în forţă, după ce XCOM a descoperit pe planeta noastră un puternic element chimic extraterestru numit Elerium. Nu durează mult şi lucrurile o iau razna – protagonistul Carter este atacat de o persoană din interiorul organizaţiei iar pachetul de înaltă importanţă se activează şi porneşte o invazie extraterestră de proporţii gigantice, un eveniment ce distruge o mulţime de baze militare, întrerupe reţelele de telecomunicaţii şi adaugă rase extraterestre în lista vieţuitoarelor de pe planeta noastră. Din acest punct, Carter trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a opri puternica invazie. De aici jucătorul preia controlul şi face pentru prima data cunoştinţă cu modul de a se lupta cu extratereştrii invadatori. Întreaga campanie se desfăşoară în echipă de trei, adică protagonistul şi încă două personaje ce pot fi alese dintr-o listă înaintea fiecărei misiuni. Fiecare personaj aparţine unei clase (Commando, Engineer, Support sau Recon), lucru ce permite schimbarea reţetei de joc în fiecare misiune. Luptele cu extratereştri se desfăşoară în timp real, ca în cazul oricărui shooter third-person, însă prin apăsarea unui buton jocul intră în aşa-numitul Battle Focus Mode, un mod de vizualizare a împrejurimilor în slow motion care transformă lupta în ceva mai mult decât ne-am obişnuit în jocurile de tip shooter. În modul Battle Focus camera nu mai este lipită de Carter, iar toţi cei trei membri XCOM din luptă au în dreptul numelui lor anumite abilităţi ce pot fi executate la ordinul jucătorului. De exemplu, un membru al echipei poate fi trimis după un cover pe flanc, în timp ce alt membru va dezlănţui un baraj de artilerie iar Carter îşi va folosi abilitatea de regenerare pentru a umple barele de viaţă ale tuturor membrilor. Apoi coechipierul de pe flanc poate instala o mitralieră automată. Abilităţile mai speciale au un timp de cooldown, adică nu pot fi folosite de mai multe ori în succesiune rapidă. Acest mod de Battle Focus este de fapt atracţia principală a jocului şi singurul lucru care îi dă o personalitate şi un rost lui The Bureau: XCOM Declassified. Dimensiunea strategică pe care o oferă managementul abilităţilor şi poziţionarea fiecărui membru al echipei este una ce îi va tine ocupaţi pe cei care s-au plictisit de jocurile de tip shooter care se bazează doar pe ţintirea cu acurateţe. Abilităţile trupelor XCOM sunt puternice şi pot fi îmbunătăţite pe măsură ce personajele avansează în experienţă. Extratereştrii sunt şi ei de diverse feluri iar anumite situaţii de luptă sunt chiar interesante. De exemplu există momente când poziţia de cover a membrilor XCOM devine o poziţie complet vulnerabilă dat fiind că un nou val de inamici vine de pe flanc sau din spate. Din păcate AI-ul nu este foarte intelligent, ba este chiar incompetent uneori. Momentele în care nu este utilizat Battle Focus presupun folosirea de comenzi rapide pentru echipă, precum follow, hold sau attack. Problema este că partenerii lui Carter par că nu îşi doresc să trăiască, uneori aruncându-se direct în focul inamic sau pur şi simplu comportându-se stupid (să tragi gloanţe într-un perete sună stupid, nu-i aşa?). Aceste probleme de inteligenţă artificială fac ca Battle Focus-ul să fie nu numai o opţiune care încurajează abordarea strategică a luptei, ci o adevărată necesitate – este singurul mod în care cei doi parteneri pot fi luaţi “de mânuţă” şi poziţionaţi în afara pericolului. Grafica jocului este chiar interesantă, cu o paletă de culori bine aleasă şi un mediu de joc care arată într-adevăr a anii ’60. La începutul jocului am avut de mai multe ori senzaţia că de fapt am în faţă Mafia II, însă această bulă de frumuseţe se spărgea odată ce vedeam întoarcerile bruşte şi lipsite de naturaleţe ale AI-ului prieten şi inamic, sau glitch-urile de coliziune prin care Carter se teleporta pe o masă, înapoi pe sol şi din nou pe masă, de 10 ori pe secundă. Nici voice acting-ul personajelor nu este strălucitor. În afara faptului că unele replici par să fi fost scrise de copii de grădiniţă, vocile ce interpretează personajele nu reuşesc să pară autentice şi să stârnească interesul. De menţionat aici este şi faptul că jocul conţine un sistem de dialoguri prin care Carter poate obţine informaţii de la alte personaje, iar uneori există probleme de continuitate ale dialogurilor. Dincolo de toate neajunsurile legate de execuţia scenariului, luptele sunt de multe ori interesante şi pot capta atenţia jucătorului pentru câteva ore bune. Practic, The Bureau încearcă să îmbine acţiunea real-time cu elementele strategice din seria XCOM turn-based şi reuşeşte să creeze un rezultat interesant, dar care va fi trecut cu vederea de foarte mulţi jucători. Totuşi, am speranţa că un sequel va îmbunătăţi toate acele elemente la care acest joc a dezamăgit. Pentru moment, când rostesc numele The Bureau: XCOM Declassified, mă gândesc în special la Battle Focus Mode, care este chiar un element interesant. sursă: ComputerGames.ro

2005. Third Echelon. Chaos Theory. 2013. Fourth Echelon. Blacklist. Între cele două, Double Agent şi Conviction, nu tocmai cele mai apreciate titluri din seria Splinter Cell. Cu riscul de a supăra, le voi şterge de pe listă pentru a discuta de două jocuri aflate la aproape un deceniu distanţă, dar care au un comun un element esenţial: stealth-ul. În momentul în care Splinter Cell s-a orientat mai mult spre acţiune, cu execuţii automate, jucătorii n-au fost foarte încântați şi se pare că Ubisoft i-a ascultat. Blacklist joacă pe toate fronturile: stealth, acţiune şi o combinaţie din ambele în aşa fel încât să mulţumească pe cât mai multă lume. Pasionaţii de acţiuni fantomatice vor descoperi obstacole serioase, cei care preferă zgomotul şi exploziile pot să se exprime, iar când răbdarea ajunge la limită, poţi combina o grenadă explozivă cu o strangulare non-letală pentru a duce misiunea la bun sfârşit. Din fericire, cel puţin din fericire pentru mine, jocul înclină mult mai mult spre partea stealth decât spre nebunii cu mitraliera în mână. Partea single-player descurcă o poveste de-acum obsedantă pentru americani – un grup care ţinteşte tot ce are ţara aia mai drag: consumerismul, combustibilul şi libertatea. Sam Fisher şi echipa sa trebuie să împiedice distrugerile puse la cale de terorişti, iar periplul îi va purta cam pe tot globul la bordul unui nou cartier general, zburator – avionul de ultimă generaţie Paladin. Povestea principală vine cu 13 misiuni, dar pe lângă acestea, coechipierii lui Sam (Grim, Charlie şi Briggs) au şi ei câteva oferte, abordabile single-player sau cooperativ. Misiunile lui Briggs sunt singurele care pot fi jucate doar cooperativ, ceea ce înseamnă un coleg de “suferinţă” care să te ajute la deschis uşi sau căţărat peste obstacole. Misiunile solo sunt mai interesante când sunt abordate cooperativ, ceea ce înseamnă acces la rute altfel blocate. Pe de altă parte, în afară de momentele obligatorii de lucru în doi, cooperarea rămâne la latitudinea jucătorilor. Iar în măsura în care ai cu cine să te coordonezi, poate fi mult mai interesant să execuţi inamicii în tandem sau să-i atragi înspre tine în timp ce colegul pune un microfon sau recuperează documente importante. Fiecare dintre cei trei colegi ai lui Sam are tipul său de misiune, iar îndeplinirea lor oferă sume importante de bani pentru îmbunătăţirea avionului şi echipamentului. Grim are în ofertă obiective 100% stealth, în care orice detecţie sau alarmă te întorc la începutul misiunii; Charlie propune recuperarea anumitor informații din diverse ambasade, de fapt un mod survival cu minimum cinci valuri de inamici înarmaţi până în dinţi. Aceste obiective secundare sunt ocazia ideală de a te dezlănţui cu armele de foc, personale sau luate de la inamici, însă tot e nevoie de tactică pentru a nu da colţul prematur. După cum spuneam, Briggs este singurul cu ofertă de misiuni exclusiv cooperative. Din fericire, nu sunt esenţiale în dezvoltarea poveştii, iar restul grupului de misiuni secundare oferă suficient de multe fonduri. Din acest punct de vedere, aduni bani foarte rapid şi cam după patru, cinci ture poţi să îmbunătăţeşti la maximum avionul şi apoi să te concentrezi pe echipamentul lui Sam. Gameplay-ul este împărţit în trei ramuri, iar echipamentul este oferit în mod corespunzător. Ghost cere acţiune din umbră, Assault intră cu armele zgomotoase, iar Panther combină cele două opţiuni. În acelaşi mod, Sam poate fi echipat corespunzător celor trei ramuri, având costume care să atenueze sunetele sau armură puternică pentru a absorbi damage-ul sau cu o combinaţie echilibrată pentru a supravieţui şi unui atac cu AK-47 până te ascunzi sau opreşti curentul electric. Pistolul sau mitraliera uşoară cu amortizor vor fi însă cei mai buni prieteni, împreună cu diverse tipuri de lasere, dispozitive optice sau muniţie. Ai şi puşcă cu lunetă sau câteva arme disponibile de pe piaţa neagră, însă nu prea ai ocazii reale să fii lunetist în condiţiile în care cele mai multe misiuni se desfăşoară în interior. Pentru o perioadă scurtă de timp ai ocazia să joci şi la persoana întâi, controlându-l pe Briggs, iar cu alte câteva ocazii controlezi drone sau armele din dotarea avionului Paladin. Blacklist readuce în cadrul seriei elementul stealth, pierdut pe drumul presărat de agenţi dubli şi condamnări (sau convingeri). Iar felul în care o face mi-a adus cu mare plăcere aminte de Chaos Theory şi de faptul că a fost printre puţinele jocuri în care chiar am avut răbdare să joc stealth. Şi Blacklist a reuşit acelaşi lucru, oferind motivaţie pentru a rămâne nevăzut şi neauzit într-un mod care rareori dă în enervare. Ce-i drept, pe dificultate Perfectionist nu e tocmai simplu, fiindcă nu mai ai gadget-uri fanteziste și nici nu mai poţi executa inamicii, astfel că totul e mult mai „up close and personal”. Ca să fii fantomă 100% trebuie enorm de multă răbdare; iar la acest capitol, ideea de salvare doar cu checkpoint-uri în timpul unei misiuni exclusiv non-letale sau fără detecţie este de o prostie cruntă. Fiindcă după ce petreci 40-50 de minute strecurându-te prin toate colţurile, atârnând, târâş prin canale de ventilaţie sau studiind rutele soldaţilor, numai să reiei tot nivelul n-ai chef. Celelalte combinaţii sunt ceva mai uşor de realizat, iar AI-ul este de cele mai multe ori bine dozat pentru a-ţi viaţa grea, dar nu imposibilă. Ecuaţia implică şi câini care te pot detecta de la o distanță mai mare, o grămadă de camere şi lasere, plus banala lumină. Pentru Sam este esenţial să rămână ascuns, iar ieşirea din anonimat va marca pentru inamici ultima poziţie cunoscută. De cele mai multe ori e de ajuns să spargi becurile, dar oprirea unui generator, de exemplu, va ridica nivelul de alertă al inamicilor şi va altera rutele normale de deplasare. Pe de altă parte, perfecţiunea e doar un ideal, iar AI-ul dă cu bâta în baltă nu doar o dată. Indiferent de nivelul de dificultate (şi am trecut prin toate, de la Easy la Perfectionist), vei avea soldaţi care se holbează fix ca o pisică la un perete gol; dacă se dă alarma, încep toţi să alerge de nebuni şi e mai simplu să-i elimini. E de preferat să ascunzi corpurile pentru a nu ridica nici măcar o sprânceană suspicioasă, dar alte ori ai nevoie să cari un inamic în spate pentru a deschide o uşă. Sau laşi uşa în pace şi aştepţi să o deschidă cineva de pe partea cealaltă, interesat de un „psssssst” discret. Partea bună este că poţi alege nu doar cum să scapi de adversari, dar şi pe unde să mergi. Design-ul nivelurilor a fost gândit pentru abordări multiple, de la spart uşi cu piciorul până la intrat pe fereastra unui turn după ce-ai lipit de ziduri deasupra unui gol mortal. Ai rute exterioare direct spre acoperiş, rute interioare pentru a merge din etaj în etaj, canale de ventilaţie, structuri metalice pe care să te urci, ziplines pentru a traversa aerian o zonă descoperită sau funii pentru căţărat sau coborât rapid de-a lungul zidurilor. Din păcate, „jucăriile” pot fi utilizate doar în puncte predefinite, iar disponibilitatea lor scade pe măsură ce creşti nivelul de dificultate. Poţi vedea prin pereţi, ai infraroşu pentru noapte sau întuneric, ai şi o dronă care să descopere amplasamentul pentru tine, grenade de diverse tipuri, un taser şi o arbaletă pentru atacuri non-letale… lista poate continua, iar combinaţiile sunt la latitudinea jucătorului; Blacklist te răsplăteşte pentru orice activitate, letală sau nu, plus pentru descoperirea de rute ascunse şi a diverselor obiecte ascunse prin niveluri (laptopuri, dead drops) sau capturarea unor ţinte inamice importante. La nivel grafic, Blacklist nu se poate lăuda cu cine ştie ce inovaţii, dar nici nu arată rău. Puţinele zone deschise sunt decent realizate, iar interioarele au atâtea detalii cât e nevoie să descoperi elementele necesare pentru a înainta în nivel. Personajele şi animaţiile în schimb sunt la nivel mediu, la fel şi secvenţele cinematice. Zona de comandă din avion şi interfaţa SMI ce joacă rol de meniuri sunt interesant realizate, însă nu e tocmai o idee bună să fie nevoie să intri în single-player pentru a lansa multiplayer-ul. La fel, numărul mare de taste s-ar putea să te pună la ceva balet, dar tot e mai bine decât restricţiile artificiale impuse de un controller. Pe de altă parte, nu înţeleg de ce o tastă se schimbă pentru 5 minute în timpul unei secvenţe contra-cronometru. Dacă aveam căţăratul pe scară pe Space, brusc l-am redescoperit pe E, iar la finalul momentelor tensionate revenise cuminte la setarea iniţială. O fi uitat programatorul… sau, în timpul unei secvenţe similare, de ce ai include o mişcare de deschidere/închidere a unei uşi în timp ce timpul se scurge? Ca să măreşti suspansul? Mai bine pui mai puţin timp pe ceas decât să introduci elemente inutile. Camera s-a dovedit a fi un alt element problematic, cu tendinţe de a bloca vizibilitatea fix când ai mai multă nevoie să ştii încotro te îndrepţi. Urcatul, coborâtul, căţăratul sunt puncte extrem de bine definite, astfel că dacă eşti la 2mm mai la stânga, nu vei putea să acţionezi. Mişcarea lui Sam este şi ea destul de bizară pe taste, fiind în mod clar gândită pentru un controller; din acelaşi punct de vedere, nu prea ai cum să înnăbuşeşti zgomotul făcut de Sam, oricâte upgrade-uri i-ai face la costum, pentru că ori merge la pas, ori fuge de-a binelea. Cu un controller ai mai mult control, dar ai şi trei acţiuni desemnate pe acelaşi buton şi nu întotdeauna o să o faci pe cea corectă. Capitolul multiplayer este dominat de revenirea modului Spies versus Mercs, cu spionii la persoana a treia şi mercenarii la persoana întâi. Modul clasic 2v2 seamănă cu Pandora Tomorrow, iar Blacklist adaugă 4v4 cu echipamente ce pot fi personalizate. Diferenţa dintre spionii rapizi, dar vulnerabili şi mercenarii greoi, dar înarmaţi până în dinţi face din multiplayer o provocare foarte interesantă și chiar de durată pentru cei care apreciază acest tip de gameplay. Pe de altă parte, Team Deathmatch este un haos total, pentru că permite combinarea echipelor şi nu mai ştii care cu cine umblă; un meci rapid se poate transforma într-o plimbare din lobby în lobby dacă se schimbă gazda şi deocamdată nu sunt atât de mulţi jucători pentru a aduna 8 participanţi, oricât am aşteptat. Uplink este mult mai interesant, cu o constantă luptă pentru puncte de control, în timp ce Extraction pune toată presiunea pe cel care are în posesie valiza cu informaţii. Așadar, abordarea din Blacklist îl pune la aproape acelaşi nivel cu Chaos Theory, combinând gameplay-ul pentru a oferi câte ceva pentru orice tip de jucător. Accentul este pus pe stealth, fiindcă până la urmă asta este moştenirea seriei, dar poţi să te şi dezlănţui dacă ţi-a ajuns răbdarea în gât. Campania merită rejucată cu abordări şi echipament diferit, iar multiplayer-ul este intens şi are şanse de viaţă lungă odată ce va fi mai populat. sursă: ComputerGames.ro

Knack a primit primele imagini din mod-ul co-op local de doi jucători. Este dezoltat de SCE Japan Studio pentru PlayStation 4 și va fi lansat din 15 noiembrie în Statele Unite și din 29 noiembrie în Europa, iar în Japonia jocul va veni la pachet cu consola PlayStation 4, din 22 februarie, sub forma unui cod pentru descărcare în format digital. Jocul, care arată a o combinație între Crash Bandicoot, God of War și Katamari Damacy, va include “sute de camere secrete” pline de comori și alte secrete precum gadget-uri și obiecte de cristal care-l vor îmbunătăți pe Knack. Echipa din spatele acestui joc au lucrat la titluri precum Shadow of the Colossus, Ape Escape și God of War III. sursă: ComputerGames.ro

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 8. Alte precizări: -

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 4. Alte precizări: -

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 7. Alte precizări: -

Acordați-mi un + dacă vă place .

Assassin’s Creed IV: Black Flag se lansează pe un număr record de platforme, Ubisoft plănuind versiuni pentru nu mai puţin de cinci console – Xbox 360, PlayStation 3, Nintendo Wii U, Xbox One şi PlayStation 4 – pe lângă obişnuita variantă pentru PC. Totuşi, ediţiile next-gen (PC, PlayStation 4 şi Xbox One) vor beneficia de îmbunătăţiri graficeevidente, după cum reiese din următorul trailer. În Assassin’s Creed IV: Black Flag, căpitanul Edward Kenway va avea posibilitatea de a vizita peste 50 de locaţii, dintre care nu vor lipsi cele trei mari oraşe din joc: Havana, Kingston sau Nassau. Folosindu-şi propria corabie, The Jackdaw, Edward va putea explora chiar şi fundurile oceanelor, în căutare de epave şi comori. Assassin's Creed IV: Black Flag va fi lansat pentru Xbox 360, PlayStation 3 şi Nintendo Wii U pe 1 noiembrie 2013 în Europa. Versiunea de PC va urma după câteva săptămâni. Ediţia pentru PlayStation 4 va fi disponibilă în Europa pe 29 noiembrie 2013, în timp ce varianta de Xbox One va putea fi achiziţionată începând cu 22 noiembrie 2013. sursă: go4games.ro

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 7. Alte precizări: Am avut foarte mult pe plus la scorurile la care nu s-au afișat scorul și puteam lua chiar și un best

Nick: [RTS]Adrian28 Rank: 3 ( Inca ). Nick-ul reclamantului: El_Nino Level-ul reclamantului: 7. Descriere: Face DB aiurea. Dovezi: .

Echipa dezvoltatoare de la EA Sports ne oferă trailerul de lansare pentru al său NHL 14 ce este creat pentru a ne prezenta mecanicile de baza ale jocului de hochei dar și potențialul de luptă al violenței ce implică jocul. “Experimentează marile vedete, lupte adevărate, viteză incredibilă și abilități de hochei în noul NHL 14.” Jocul utilizează un îmbunătățit engine fizic atât pentru jucători cât si pentru puc, aducând un realism mult mai mare pe gheață, permițându-le jucătorilor să abordeze jocul cu mai multă tactică. Încăierările sunt unele dintre realitățile din hochei, iar EA Sports le oferă cu acest nou simulator posibilitatea de a le experimenta, încingând atmosfera de pe gheață. NHL 14 este disponibil pe PlayStation 3 și Xbox 360, dezvoltatorul anunțând că nu are nici un plan pentru a lansa jocul pe consolele next-gen. sursă: DigitalGames.ro

Activision a lansat un nou trailer pentru Call of Duty: Ghosts, de această dată dedicat campaniei single player din viitorul titlu al celor de la Infinity Ward. Ca de obicei, vom avea de-a face cu scenarii imposibile “made in Hollywood”, un exemplu fiind câinii care atacă elicoptere. Pe lângă versiunea normală, Call of Duty: Ghosts va fi lansat in două ediţii de colecţie: Hardened Edition şi Prestige Edition. Prima dintre acestea va conţine un season pass pentru toate pachetele DLC ce vor fi lansate, ambalaj metalic Steelbook şi o brăţară Paracord. Ediţia Prestige va oferi tot acest conţinut, alături de Call of Duty: Ghosts Tactical Camera, o cameră video full HD 1080p, rezistentă la apă, ce poate fi montată pe cap, asemenea celor purtate de forţele speciale. Call of Duty: Ghosts va fi lansat pe 5 noiembrie 2013, pentru PC, Xbox 360, PlayStation 3, PlayStation 4, Xbox One şi Nintendo Wii U. sursă: go4games.ro

Grand Theft Auto V se lansează în România! Grand Theft Auto V, poate cel mai aşteptat joc al anului, va apărea în cursul săptămânii viitoare, iar gamerii din România vor primi jocul simultan cu cei din restul lumii. Astfel, GTA V se va lansa în noaptea de luni, 16 septembrie, în magazinul Media Galaxy din Mall Vitan, Bucureşti. Începând cu ora 22:30, toţi fanii seriei GTA vor fi aşteptaţi pentru a fi printre primii din România care joacă GTA V pe console PlayStation 3 şi pentru a participa la un adevărat spectacol, care va recrea atmosfera din joc. Pe lângă prezentarea noului GTA V, evenimentul va găzdui mai multe surprize, precum cunoscutul DJ Phlo Da Shaolin, care va mixa cele mai noi melodii hip hop sau trupa de dans BlockBusters Crew. Pentru a avea o petrecere adevărată, ca în Los Santos, toţi cei prezenţi vor putea participa la concursuri şi vor avea ocazia de a câştiga premii legate de joc. GTA V promite cea mai cuprinzătoare lume de joc deschisă realizată vreodată de studiourile Rockstar Games: întregul Los Santos (replica virtuală a Los Angeles-ului real), precum şi împrejurimile acestuia vor fi recreate în detaliu. De asemenea, pentru prima dată într-un astfel de joc, povestea din GTA V va avea nu mai puţin de trei personaje principale, jucătorii fiind liberi să comute între aceşti eroi oricând doreşte. Fiecare dintre aceşti eroi reprezintă un alt tip de criminal: Franklin este un borfaş de stradă care vrea să se îmbogăţească cât mai uşor şi repede, Michael este un escroc retras care vrea doar puţină linişte, iar Trevor este un maniac violent şi imprevizibil. Din cauza unor evenimente neprevăzute ei ajung să formeze o echipă nu tocmai obişnuită, care se angajează într-o serie de activităţi deosebit de riscante, în speranţa de a se îmbogăţi peste noapte. Aşadar, toţi fanii sunt aşteptaţi luni, pe 16 septembrie, începând cu orele 22:30, în magazinul Media Galaxy din Bucureşti Mall, Calea Vitan 55-59, Bucureşti, pentru a celebra lansarea unuia dintre jocurile care promit să-şi lase amprenta asupra istoriei gamingului. sursă: go4games.ro

Nick: [RTS]Adrian28 Screenshoot cu scorul de la war: click. Numărul de war-uri la care am participat: 7. Alte precizări: -