DanieI

Nume: DanieI Rank: LV Rookie (2) Dovezi: https://imgur.com/a/SrStUI8 Precizari: -

Nume: DanieI Rank: LV Rookie (2) Dovezi: https://imgur.com/a/AMqhwEf Precizari: -

Slash vorbește din nou despre viitorul Guns N’ Roses, iar tonul lui nu lasă loc de interpretări: muzică nouă este pe drum. Invitat într-un interviu realizat de Abe Kanan pentru Audacy, chitaristul spune că trupa „a scris deja o tonă de material”, iar acum totul ține de găsirea momentului în care el, Duff McKagan și Axl Rose se pot închide în studio fără alte distrageri După ani întregi de turnee globale, cei trei muzicieni sunt pregătiți să intre în etapa în care aleg piesele, le definitivează și le înregistrează „așa cum trebuie”. Discuția vine în contextul lansării pieselor „Atlas” și „Nothin’”, primele materiale Guns N’ Roses după single-urile din 2023, „The General” și „Perhaps”. Ambele melodii au pornit de la înregistrări mai vechi din perioada „Chinese Democracy”, iar Slash confirmă că el și Duff au reimaginat părți din aceste compoziții, reînregistrând chitările și basul pentru a le aduce în zona actuală a trupei. Procesul s-a întins pe mai mulți ani, fiecare piesă fiind tratată ca un proiect separat, „o provocare artistică și un exercițiu de improvizație”. Într-un interviu recent pentru KOMP 92.3 din Las Vegas, Slash a vorbit din nou despre „Atlas” și „Nothin’”, subliniind că trupa se pregătește pentru un turneu masiv care va dura din martie până în decembrie 2026. Setlistul ar urma să includă și noile piese, care au fost deja repetate live, însă au fost scoase temporar din show-uri până la lansarea oficială. „Suntem nerăbdători să le cântăm în sfârșit”, spune chitaristul. După ani întregi de turnee globale, cei trei muzicieni sunt pregătiți să intre în etapa în care aleg piesele, le definitivează și le înregistrează „așa cum trebuie”. Discuția vine în contextul lansării pieselor „Atlas” și „Nothin’”, primele materiale Guns N’ Roses după single-urile din 2023, „The General” și „Perhaps”. Ambele melodii au pornit de la înregistrări mai vechi din perioada „Chinese Democracy”, iar Slash confirmă că el și Duff au reimaginat părți din aceste compoziții, reînregistrând chitările și basul pentru a le aduce în zona actuală a trupei. Procesul s-a întins pe mai mulți ani, fiecare piesă fiind tratată ca un proiect separat, „o provocare artistică și un exercițiu de improvizație”. Într-un interviu recent pentru KOMP 92.3 din Las Vegas, Slash a vorbit din nou despre „Atlas” și „Nothin’”, subliniind că trupa se pregătește pentru un turneu masiv care va dura din martie până în decembrie 2026. Setlistul ar urma să includă și noile piese, care au fost deja repetate live, însă au fost scoase temporar din show-uri până la lansarea oficială. „Suntem nerăbdători să le cântăm în sfârșit”, spune chitaristul. Legat de felul în care trupa va lansa muzica în era streamingului, Slash recunoaște că industria se află într-un punct confuz pentru rock: fanii tradiționali vor albume fizice și vinil, dar noile generații sunt obișnuite cu single-uri izolate. Cu toate acestea, el consideră că un album complet rămâne esențial pentru identitatea Guns N’ Roses. Planul este clar: piesele rezultate din rework-urile materialelor vechi vor fi grupate într-un proiect dedicat, iar următorul disc va conține exclusiv compoziții noi. Guns N’ Roses se pregătește și pentru un nou capitol pe scenă: în 2026, trupa revine în America de Nord, Mexic, Brazilia și Europa, cu un show special la Rose Bowl, prima întoarcere aici după mai bine de trei decenii. Anunțul turneului vine după succesul boxsetului „Live Era ’87–’93”, relansat în ediție deluxe și primit cu interes de comunitatea rock. Cu un palmares care include peste 100 de milioane de albume vândute și o influență culturală greu de egalat, Guns N’ Roses rămâne una dintre cele mai ascultate și apreciate trupe rock din lume. Iar dacă declarațiile lui Slash sunt un indicator, următoarea etapă în istoria formației este deja în mișcare și – într-un fel sau altul – muzica nouă este „în drum spre noi”. Sursă: https://www.infomusic.ro/2026/02/slash-noi-piese-guns-n-roses/

Concertul VAMA de la Arenele Romane a devenit, în timp, un reper al verii în București - o întâlnire firească între muzicieni și publicul lor. În 2026, cu ocazia aniversării a 20 de ani de muzică, formația promite un show de neratat. Află cât costă biletele de acces. De șase ani încoace, vara nu e completă fără VAMA la Arenele Romane. Pe 25 iulie 2026, una dintre cele mai iubite trupe din România revine pe scenă în aer liber, pentru un concert care promite exact ceea ce publicul așteaptă în fiecare an: energie, emoție, libertate și muzică trăită din plin. Atât pentru public, cât și pentru formație, evenimentul reprezintă un moment de reconectare, de reuniune și de a cânta la unison piesele care ne-au colorat vieție sau care, pur și simplu, ne-au făcut să ne simțim înțeleși. "E o replică în <<Rinocerii<<, piesa lui Eugene Ionesco: <<În cinci minute am trăit 25 de ani de căsnicie>>. Așa și cu 20 de ani de Vama. Au trecut în cinci minute. Dar adevărul e că s-au întâmplat multe. Foarte multe. Și asta se vede cel mai bine în fiecare concert pe care l-am făcut la Arene. Asta a devenit întâlnirea de familie, da' nu aia tradițională de sărbători unde se încaieră lumea. Aia relaxată și fericită. Am făcut niște albume în toți anii ăștia, trei la număr, unul în engleză (<<Better>>) de care suntem foarte mândri ca producție, am băgat și niște hituri, nu le mai amintesc, ne-am aruncat și în muzică electronică (<<Îmi pare rău>>), un pic de metal (<<Pandemie>>), l-am reinterpretat pe Moscopol și a devenit imn social (<<În țara în care m-am născut>>), am mai avut niște cântece <<sociale>> (<<Declar pierdută țară>>, <<Dumnezeu nu apare la știri>>, <<Tic-Toc>>), am cântat în festivaluri mari și în cluburi mici, am fost singuri pe plajă în Vama Veche la apus și l-a răsărit și a ieșit superb (Vama deschide Vama), am urcat oameni în autobuze și i-am dus în Vamă să le cântăm și să privim (a câta oară) răsăritul, am cântat pentru cauze ale unor oameni care nu se dau bătuți, ne-am distrat, ne-am certat, am încercat să rămânem relevanți și iată-ne tot aici. Acum vă chemăm să ne bucurăm de toate astea la Arene. Să fiți acolo! Ai voștri Tudor, Eugen, Gelu, Clopo și Prepe", a declarat formația. Pe 25 iulie, fanii se vor bucura de un show intens, cu hituri care au marcat generații, piese cântate la unison și momente care se trăiesc cu mâinile ridicate și vocea la maximum. Va fi o seară de vară autentică, în care muzica se împletește cu prietenia, emoția și bucuria de a fi împreună. VAMA a fost fondată de Tudor Chirilă și Eugen Caminschi, care au decis în 2006, după 10 ani de activitate alături de Vama Veche, să se reinventeze și să ducă mai departe ideea de spirit mereu tânăr. Repertoriul variat, ce înglobează elemente rock, pop, indie, a atras o paletă vastă de ascultători, iar temele abordate nu au făcut decât să îi transforme pe aceștia în admiratori fideli. Pe scenă, VAMA debordează de energie, accesând, în același timp, și emoții profunde, intime și autentice. Acestea sunt doar câteva elemente care au contribuit la succesul și relevanța sa în peisajul muzical românesc. Sursă: https://www.infomusic.ro/2026/02/vama-sustine-un-concert-aniversar-la-arenele-romane-2026/

Andrei Ursu și-a anunțat revenirea la pseudonimul wrs. Artistul explică într-un mesaj că wrs este peisajul urban al minții sale și că își dorește să exploreze din nou această latură artistică. Odată cu acest anunț, Andrei Ursu pare să confirme înscrierea sa la Eurovision 2026. Andrei Ursu: "Sunt un artist în continuă transformare și îmi dau voie să jonglez cu toate versiunile mele creative" "O vreme am simțit că trebuie să aleg. Am fost confuz, crezând că publicul și industria au nevoie de ceva simplu, ușor de pus sub o etichetă. Că, pentru a avea succes, trebuie să fii într-un singur fel, o singură poveste, o singură direcție, pentru că altfel e „prea mult”. Ca și cum arta ar avea nevoie de granițe ca să fie înțeleasă. După o perioadă de reflecție, de stat în studio, căutat inspirație, luptă cu blocaje creative, am gasit raspunsul: nu trebuie să aleg. Știu că pot fi toate versiunile mele, pe rând sau deodată. Mă întorc la wrs cu toată energia mea. Acesta e spațiul în care vreau “să respir” mai mult în perioada următoare. wrs e peisajul urban al minții mele, e ritm, e energie, experiment, libertatea de a simți fără explicații. E dansul, e locul în care împing limitele, unde las vibrațiile să vorbească înaintea cuvintelor. Și totuși, o parte din mine va continua să cânte în limba maternă, în nuanțe retro pop, sub proiectul eponim Andrei Ursu, acolo unde găsesc introspecția, întoarcerea la valori, liniștea. E spațiul în care poveștile se așază mai încet, unde emoțiile au timp să respire și să capete sens. Nu mai privesc aceste direcții ca pe alegeri definitive, ci ca pe două bătăi ale aceleiași inimi. Sunt un artist în continuă transformare și îmi dau voie să jonglez cu toate versiunile mele creative. Nu vreau să mă opresc din explorat. Pentru că, de fapt, acolo mă simt cel mai viu. Toate aceste frământări vin din dorința de a onora pe deplin drumul care mi-a fost dat, oferind tot ceea ce sunt, prin muzică și creație, fără rețineri. Pentru mine, dar și pentru voi", spune Andrei Ursu într-o postare publicată online. Prin acest mesaj, artistul pare să confirme bănuielile publicului cu privire la o nouă înscriere la Eurovision. În urmă cu o săptămână, Andrei Ursu publica un story cu o imagine reprezentativă pentru acest concurs. Este vorba despre logo-ul în formă de inimă folosit de Eurovision încă din 2015. Poza nu era însoțită de niciun alt mesaj, însă indiciul este suficient pentru a da publicului de înțeles că urmează un anunț legat de Eurovision 2026. Găsești mai multe detalii pe InfoMusic. Sursă: https://www.infomusic.ro/2026/02/andrei-ursu-wrs-participare-eurovision-2026/

După o ediție a premiilor Grammy dominată de Kendrick Lamar, gala din 2026 desfășurată duminică seară în Los Angeles a oferit mai multor artiști nominalizați ocazia de a străluci pe podium. Premiul pentru Albumul Anului a mers la Bad Bunny, artistul din Puerto Rico câștigând și în categoria Cel Mai Bun Album cu Muzică Urbană. În prima parte a discursului său a ales să vorbească în limba spaniolă, tocmai pentru a sublinia originile sale. Artistul a vorbit cu mândrie despre latini, atacând comentariile acide ale lui Trump cu privire la imigranți. Pentru a se asigura că mesajul său a fost înțeles, s-a adresat apoi celor prezenți și în limba engleză. "Mulțumesc, mamă, că m-ai născut în Puerto Rico. Vreau să dedic acest premiu tuturor celor care au trebuit să plece din țara natală pentru a-și urma visurile. Pentru toți cei care și-au pierdut o persoană apropiată și au trebuit să meargă înainte cu multă forță - acest premiu este pentru voi. Vă mulțumesc pentru toată iubirea. Vă iubesc! Tuturor latinilor din lumea întreagă și tuturor artiștilor care au fost înaintea mea și care au meritat să primească acest premiu. Vă mulțumesc!", a spus Bad Bunny, fiind aplaudat de colegi și îmbrățișat de Harry Styles, care i-a înmânat trofeul. Piesa Anului a fost declarată "Wildflower". Billie Eilish a acceptat premiul alături de Finneas, mesajul artistei având, de asemenea, substrat politic. "Nu-mi vine să cred că se întâmplă asta. Toți cei din această categorie sunt incredibili. Vă iubesc. Mă simt onorată de fiecare dată când sunt în această încăpere. Oricât de recunoscătoare m-aș simți, trebuie să spun asta: nimeni nu se află în ilegalitate pe un pământ furat. E foarte greu să-mi găsesc cuvintele sau să fac ceva în acest moment, dar simt multă speranță venind din această încăpere. Trebuie să continuăm să luptăm, să vorbim liber și să protestăm. Vocile noastre chiar contează", a spus Billie Eillish în aplauzele puternice ale colegilor de breaslă. Kendrick Lamar a plecat și anul acesta cu multe dintre trofeele serii, inclusiv premiul pentru Înregistrarea Anului, cu piesa "Luther". În total, rapper-ul și-a adăugat în palmares 5 trofee Grammy. Olivia Dean a câștigat primul ei premiu Grammy într-o categorie plină de artiști aflați pe val. Artista britanică a luat trofeul pentru Cel Mai Bun Artist Debutant. Și ea a făcut referire în discurs la originile sale. "Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi aici, nici măcar nominalizată nu mă vedeam. Un artist nu poate exista fără echipa lui. Emily, cea mai bună prietenă a mea, managerul meu, suntem împreună de 10 ani. Acest premiu este și pentru tine. Mulțumesc familiei mele. Vreau să spun că sunt aici în calitate de nepoată a unui imigrant. Sunt rezultatul unui act de curaj. Cred că acești oameni (imigranții) merită să fie celebrați. Suntem nimic dacă nu ne avem unii pe ceilalți. Vă iubesc! Vă mulțumesc!", a spus Olivia copleșită de emoții. Lola Young, nominalizată și ea la Best New Artist, nu a plecat acasă cu mâna goală. Hitul ei, "Messy", a primit trofeul pentru Cea Mai Bună Prestație Pop Solo. Din lista câștigătorilor a făcut parte și Lady Gaga, fiind premiată pentru Cel Mai Bun Album Pop și Cea Mai Bună Înregistrare Pop Dance. Titanii rock-ului alternativ britanic, The Cure, au plecat acasă cu două trofee, iar Yungblud a câștigat primul său Grammy, pentru cover-ul realizat după piesa "Changes". Câștigătorii Premiilor Grammy 2026: Record of the Year “DtMF” – Bad Bunny “Manchild” – Sabrina Carpenter “Anxiety” – Doechii “Wildflower” – Billie Eilish - Câștigătoare “Abracadabra” – Lady Gaga “Luther” – Kendrick Lamar With SZA - Câștigători “The Subway” – Chappell Roan “APT.” – Rosé, Bruno Mars Album of the Year Debí Tirar Más Fotos – Bad Bunny - Câștigător Swag – Justin Bieber Man’s Best Friend – Sabrina Carpenter Let God Sort Em Out – Clipse, Pusha T & Malice Mayhem – Lady Gaga GNX – Kendrick Lamar Mutt – Leon Thomas Chromakopia – Tyler, the Creator Song of the Year “Abracadabra” (Lady Gaga) “Anxiety” (Doechii) “APT.” (Rose și Bruno Mars) “DtMF” (Bad Bunny) “Golden [From “KPop Demon Hunters”]” (Hunter/x) “Luther” (Kendrick Lamar) “Manchild” (Sabrina Carpenter) “Wildflower” (Billie Eilish) - Câștigătoare Best New Artist Olivia Dean - Câștigătoare Katseye The Marias Addison Rae Sombr Leon Thomas Alex Warren Lola Young Best Pop Solo Performance “Daisies” — Justin Bieber “Manchild” — Sabrina Carpenter “Disease” — Lady Gaga “The Subway” — Chappell Roan “Messy” — Lola Young - Câștigătoare Best Pop Duo/Group Performance “Defying Gravity” – Cynthia Erivo & Ariana Grande - Câștigătoare “Golden [From “KPop Demon Hunters”]” – HUNTR/X: EJAE, Audrey Nuna, Rei Ami “Gabriela” – Katseye “APT.” – Rosé, Bruno Mars “30 for 30” – SZA With Kendrick Lamar Best Pop Vocal Album Swag – Justin Bieber Man’s Best Friend – Sabrina Carpenter Something Beautiful – Miley Cyrus Mayhem – Lady Gaga - Câștigătoare I’ve Tried Everything But Therapy (Part 2) – Teddy Swims Best Dance/Electronic Recording “No Cap” — Disclosure & Anderson .Paak “Victory Lap” — Fred Again.., Skepta, & PlaqueBoyMax “Space Invader” — Kaytranada “Voltage” — Skrillex “End of Summer” — Tame Impala - Câștigători Best Dance Pop Recording “Bluest Flame” – Selena Gomez & Benny Blanco “Abracadabra” — Lady Gaga - Câștigătoare “Midnight Sun” – Zara Larsson “Just Keep Watching (From “F1 The Movie”)” “Illegal” – PinkPantheress Best Traditional Pop Vocal Album Wintersongs — Laila Biali The Gift of Love — Jennifer Hudson Who Believes in Angels? — Elton John & Brandi Carlile Harlequin — Lady Gaga A Matter of Time — Laufey - Câștigătoare The Secret Of Life: Partners, Volume 2 — Barbra Streisand Best Dance/Electronic Album Eusexua — FKA Twigs - Câștigătoare Ten Days — Fred Again.. Fancy That — PinkPantheress Inhale / Exhale — Rüfüs Du Sol F*** U Skrillex You Think Ur Andy Warhol But Ur Not!! ❤️ — Skrillex Best Rock Performance “U Should Not Be Doing That” — Amyl and the Sniffers “The Emptiness Machine” — Linkin Park “Never Enough” — Turnstile “Mirtazapine” — Hayley Williams “Changes (Live From Villa Park) Back to the Beginning” — Yungblud Featuring Nuno Bettencourt, Frank Bello, Adam Wakeman, II - Câștigători Best Rock Song “As Alive as You Need Me to Be” – Trent Reznor & Atticus Ross - Câștigători “Caramel” – Sleep Toke “Glum” – Hayley Williams “Never Enough” – Turnstile “Zombie” – YUNGLUB Best Rock Album Private Music — Deftones I Quit — Haim From Zero — Linkin Park Never Enough — Turnstile - Câștigătoare Idols — Yungblud Best Metal Performance “Night Terror” — Dream Theater “Lachryma” — Ghost “Emergence” — Sleep Token “Soft Spine” —Spiritbox “Birds” — Turnstile - Câștigătoare Best Alternative Music Performance “Everything Is Peaceful Love” — Bon Iver “Alone” — The Cure - Câștigătoare “Seein’ Stars” —Turnstile “Mangetout” — Wet Leg “Parachute” — Hayley Williams Best Alternative Music Album Sable, Fable – Bon Iver Songs of a Lost World – The Cure - Câștigătoare Don’t Tap the Glass – Tyler, the Creator Moisturizer – Wet Leg Ego Death at a Bachelorette Party – Hayley Williams Best R&B Performance “Yukon” – Justin Bieber “It Depends” – Chris Brown Featuring Bryson Tiller “Folded” – Kehlani - Câștigătoare “Mutt (Live From NPR’s Tiny Desk)” – Leon Thomas “Heart of a Woman” – Summer Walker Best R&B Song “Folded” — Kehlani - Câștigătoare “Heart of a Woman” — Summer Walker “It Depends” — Chris Brown ft. Bryson Tiller “Overqualified” — Durand Bernarr “Yes It Is” — Leon Thomas Best R&B Album Beloved— Giveon Why Not More? — Coco Jones The Crown — Ledisi Escape Room — Teyana Taylor Mutt — Leon Thomas - Câștigător Best Rap Performance “Outside” — Cardi B “Chains & Whips” — Clipse, Pusha T & Malice Featuring Kendrick Lamar & Pharrell Williams - Câștigători “Anxiety” — Doechii “TV Off” — Kendrick Lamar Featuring Lefty Gunplay “Darling, I” — Tyler, the Creator Featuring Teezo Touchdown Best Melodic Rap Performance “Proud of Me” — Fridayy Featuring Meek Mill “Wholeheartedly” — JID Featuring Ty Dolla $ign & 6Lack “Luther” — Kendrick Lamar With SZA - Câștigători “WeMaj” — Terrace Martin & Kenyon Dixon Featuring Rapsody “Somebody Loves Me” — Partynextdoor & Drake Best Rap Song “Anxiety” — Doechii “The Birds Don’t Sing” — Clipse, Pusha T & Malice Featuring John Legend & Voices of Fire “Sticky” — Tyler, the Creator Featuring GloRilla, Sexyy Red & Lil Wayne “TGIF” — GloRilla “TV Off” — Kendrick Lamar Featuring Lefty Gunplay - Câștigători Best Rap Album Let God Sort Em Out – Clipse, Pusha T & Malice Glorious – GloRilla God Does Like Ugly – JID GNX – Kendrick Lamar - Câștigător Chromakopia – Tyler, the Creator Best Music Video “Young Lion” — Sade “Manchild” — Sabrina Carpenter “So Be It” — Clipse “Anxiety” — Doechii - Câștigătoare “Love” — OK Go Best Music Film Devo — Devo Live at the Royal Albert Hall — Raye Relentless — Diane Warren Music by John Williams — John Williams - Câștigător Piece by Piece — Pharrell Williams Songwriter of the Year, Non-Classical Amy Allen (Rosé, Jennie, Sabrina Carpenter) - Câștigătoare Edgar Barrera Jessie Jo Dillon Tobias Jesso Jr. Laura Veltz Producer of the Year, Non-Classical Dan Auerbach Cirkut (Lady Gaga, Rosé, Jade) - Câștigător Dijon Blake Mills Sounwave Best Latin Pop Album Cosa Nuestra – Rauw Alejandro Bogotá (Deluxe) – Andrés Cepeda Tropicoqueta – Karol G Cancionera – Natalia Lafourcade - Câștigătoare ¿Y ahora qué? – Alejandro Sanz Best Música Urbana Album DeBÍ TiRAR MáS FOToS — Bad Bunny - Câștigător Mixteip — J Balvin FERXXO VOL X: Sagrado — Feid NAIKI — Nicki Nicole EUB DELUXE — Trueno SINFÓNICO (En Vivo) —Yandel Best Compilation Soundtrack for Visual Media A Complete Unknown – Timothée Chalamet F1 The Album – Various Artists Kpop Demon Hunters – Various Artists Sinners – Various Artists - Câștigător Wicked – Various Artists Best Score Soundtrack For Visual Media (Includes Film and Television) How to Train Your Dragon – John Powell, composer Severance: Season 2 – Theodore Shapiro, composer Sinners – Ludwig Göransson, composer - Câștigător Wicked – John Powell & Stephen Schwartz, composers The Wild Robot – Kris Bowers, composer Best Score Soundtrack for Video Games and Other Interactive Media Avatar: Frontiers of Pandora – Secrets of the Spires — Pinar Toprak, composer Helldivers 2 — Wilbert Roget, II, composer Indiana Jones and the Great Circle — Gordy Haab, composer Star Wars Outlaws: Wild Card & a Pirate’s Fortune — Cody Matthew Johnson & Wilbert Roget, II, composers Sword of the Sea — Austin Wintory, composer - Câștigător Best Song Written for Visual Media “As Alive as You Need Me to Be” (From “Tron: Ares”) “Golden” (From “KPop Demon Hunters”) - Câștigător “I Lied to You” (From “Sinners”) “Never Too Late” (From “Elton John: Never Too Late”) “Pale, Pale Moon” (From “Sinners”) “Sinners” (From “Sinners”) Best Jazz Performance “Noble Rise” — Lakecia Benjamin Featuring Immanuel Wilkins & Mark Whitfield “Windows – Live” — Chick Corea, Christian McBride & Brian Blade - Câștigători “Peace of Mind / Dreams Come True” — Samara Joy “Four” — Michael Mayo “All Stars Lead to You – Live” — Nicole Zuraitis, Dan Pugach, Tom Scott, Idan Morim, Keyon Harrold & Rachel Eckroth Best Jazz Vocal Album Elemental — Dee Dee Bridgewater & Bill Charlap We Insist 2025! — Terri Lyne Carrington & Christie Dashiell Portrait — Samara Joy - Câștigătoare Fly — Michael Mayo Live at Vic’s Las Vegas — Nicole Zuraitis, Dan Pugach, Tom Scott, Idan Morim, Keyon Harrold & Rachel Eckroth Best Jazz Instrumental Album Trilogy 3 (Live) — Chick Corea, Christian McBride & Brian Blade Southern Nights — Sullivan Fortner Featuring Peter Washington & Marcus Gilmore - Câștigător Belonging — Branford Marsalis Quartet Spirit Fall — John Patitucci Featuring Chris Potter & Brian Blade Fasten Up — Yellowjackets Best Alternative Jazz Album Honey From a Winter Stone — Ambrose Akinmusire Keys to the City Volume One — Robert Glasper Ride into the Sun — Brad Mehldau Live-Action — Nate Smith - Câștigător Blues Blood — Immanuel Wilkins Best Musical Theater Album Buena Vista Social Club - Câștigători Death Becomes Her Gypsy Just In Time Maybe Happy Ending Best Country Solo Performance “Nose on the Grindstone” – Tyler Childers “Good News” – Shaboozey “Bad as I Used to Be [From “F1 The Movie”]” - Chris Stapleton - Câștigător “I Never Lie” – Zach Top “Somewhere Over Laredo” – Lainey Wilson Best Country Duo/Group Performance “A Song to Sing” — Miranda Lambert And Chris Stapleton “Trailblazer” — Reba McEntire, Miranda Lambert, Lainey Wilson “Love Me Like You Used to Do” — Margo Price & Tyler Childers “Amen” — Shaboozey & Jelly Roll - Câștigători “Honky Tonk Hall of Fame” — George Strait, Chris Stapleton Best Country Song “Bitin’ List” — Tyler Childers - Câștigător “Good News” — Shaboozey “I Never Lie” — Zach Top “Somewhere Over Laredo” — Lainey Wilson “A Song to Sing” — Miranda Lambert and Chris Stapleton Best Contemporary Country Album Patterns — Kelsea Ballerini Snipe Hunter — Tyler Childers Evangeline vs. the Machine — Eric Church Beautifully Broken — Jelly Roll - Câștigător Postcards From Texas — Miranda Lambert Sursă: https://www.infomusic.ro/2026/02/castigatorii-premiilor-grammy-2026-discursuri-video/

Serialul turcesc „O nouă șansă” (titlu original: „Gelsin Hayat Bildiği Gibi”) a început la Kanal D pe 2 februarie 2026 și promite o poveste cutremurătoare despre reabilitare și secrete din trecut. Urmărește aici rezumatul zilnic pentru fiecare episod și află cum se schimbă destinul personajelor principale. Povestea din „O nouă șansă”: De la interlop la profesor Povestea din „O nouă șansă” îl are în centru pe Sadi Payaslı (interpretat de Ertan Saban), un fost infractor temut care decide să își schimbe viața radical după ce o tragedie îi zguduie conștiința. Acesta intră în programul de protecție a martorilor, primește o nouă identitate și devine profesor de geografie într-un liceu special. Aici, el trebuie să ghideze cinci tineri delincvenți spre reintegrare, dar destinul îi scoate în cale fosta iubire, pe Derya, și un secret care îi va răsturna întreaga lume: unul dintre elevii săi este chiar fiul său. În episodul 4 al serialului turcesc «O nouă șansă», Sadi Payaslı descoperă o legătură surprinzătoare între două personaje cheie. Derya îl vede din nou pe Emin, bărbatul care a părăsit-o cu ani în urmă, într-un moment tulburător la școală, dar pleacă înainte ca acesta să o observe. Ajunsă acasă, ea încearcă să-l convingă pe Mert să se transfere la o altă școală, iar, după ezitări, acesta acceptă. Sadi, însă, promite să intervină pentru ca Mert să rămână, fără să știe inițial cine este sora băiatului. Tensiuni familiale pentru Aylin Între timp, Aylin este abordată de sora ei, Sanem, care încearcă să o convingă să revină acasă, dar Aylin refuză, spunând că locuiește la o prietenă. Oguz, tatăl ei, o presează pe Esra, mama vitregă, amenințând cu divorțul dacă fata nu este adusă înapoi. O nouă etapă pentru Sadi și Songül În același episod, relația tensionată între Sadi și Songül evoluează într-o conexiune autentică, cei doi hotărând să trăiască în armonie. Finalul episodului aduce un șoc pentru protagonist: Sadi face o descoperire șocantă, realizând că sora lui Mert este, de fapt, Derya. Sursă: https://www.tvmania.ro/rezumat-o-noua-sansa-kanal-d-episoade-zilnice-596569

Özge Özberk, actrița care îi dă viață personajului Derya în noul serial „O nouă șansă” de la Kanal D, ascunde o poveste de viață la fel de fascinantă ca a personajelor sale. Dincolo de celebritate, vedeta turcă scrie cărți pentru copii și studiază horticultura. Özge Özberk, de la platourile de filmare, înapoi în băncile facultății Deși are o carieră de peste 30 de ani în teatru, film și televiziune, Özge Özberk continuă să își surprindă fanii. Surprinzător pentru mulți, la 49 de ani, actrița este din nou studentă. Aceasta urmează cursurile secției de Plante Medicinale și Aromatice la Universitatea Üsküdar, fiind pasionată de flori, horticultură și natură. Pentru Özge, această direcție este o formă de echilibru și terapie care îi alimentează curiozitatea constantă. Această latură academică se adaugă studiilor sale timpurii la Centrul de Artă Müjdat Gezen și activității de regizoare din perioada 2000-2002, detalii care fac parte din biografia impresionantă a lui Özge Özberk. Succesul ca autoare de cărți pentru copii Maternitatea a scos la iveală o nouă latură creativă a actriței. Özge Özberk este autoarea mai multor cărți pentru copii, născute din poveștile pe care le inventa pentru fiul ei, Leo. Printre titlurile publicate se numără: „Pasărea albastră”; „Pădurea fursecurilor”; „Poți să o faci, prietene!”. În prezent, actrița lucrează la un nou proiect literar ambițios: o carte fantastică dedicată adolescenților, un proiect care o reprezintă profund. Sursă: https://www.tvmania.ro/cine-este-ozge-ozberk-actrita-o-noua-sansa-detalii-biografie-597012

Cunoscută publicului din România pentru rolurile memorabile din „Ramo” și „Patria mea ești tu”, Devrim Özkan revine în forță la Kanal D. Frumoasa actriță o interpretează acum pe Songül Acarerk, un comisar al Diviziei de Crimă Organizată, un personaj puternic care a cucerit deja milioane de telespectatori. Devrim Özkan, de la roluri dramatice la un personaj carismatic în „O nouă șansă” Cunoscuta actriță Devrim Özkan a revenit în atenția telespectatorilor din România odată cu premierea serialul „O nouă șansă”, difuzat la Kanal D. După ce și-a câștigat un public numeros cu roluri în seriale precum „Ramo” și „Patria mea ești tu”, actrița propune acum un personaj extrem de diferit de cele care au consacrat-o până acum. Publicul o cunoaște pe Devrim Özkan din: „Patria mea ești tu”, unde a interpretat-o pe Havva, un personaj dramatic care a emoționat telespectatorii. „Ramo”, unde a jucat rolul lui Nehir, o apariție care i-a consolidat statutul de actriță apreciată. În prezent, ea îi dă viață lui Songül Acarerk, un personaj puternic, carismatic și plin de autoritate. „SadGül”, cuplul care a devenit fenomen în Turcia Unul dintre motivele pentru care serialul „O nouă șansă” a devenit un adevărat succes este relația intensă dintre Songül Acarerk și Sadi Payaslı, personaj interpretat de Ertan Saban. Chimia dintre cei doi a fost atât de puternică, încât presa turcă și fanii au botezat rapid cuplul „SadGül”, care a devenit viral pe rețelele de socializare. Scenele încărcate de tensiune, replicile tăioase și evoluția neașteptată a relației lor au transformat acest cuplu într-unul dintre cele mai iubite din serialele turcești recente. Hashtagul „SadGül” a devenit rapid trending în Turcia. Povestea de iubire cu fotbalistul Lucas Torreira Nu doar relația de pe micul ecran ține publicul cu sufletul la gură. Devrim Özkan a fost intens mediatizată și pentru povestea sa de iubire din viața reală cu celebrul fotbalist uruguayan Lucas Torreira, vedeta echipei Galatasaray. Relația lor, presărată cu despărțiri dramatice și împăcări surprinzătoare, a ținut prima pagină a publicațiilor din Turcia. Torreira a recunoscut public că Devrim a fost iubirea vieții lui, iar după despărțire a admis că sentimentele nu au dispărut complet. În prezent, Devrim Özkan se declară singură, fiind mai focusată ca niciodată pe carieră și hotărâtă să lase iubirea pe plan secund pentru a străluci în lumina reflectoarelor. De la Arte Frumoase la statutul de vedetă a noii generații Născută pe 2 septembrie 1998, în Muğla, Devrim Özkan a crescut în Milas și Bodrum. A urmat cursurile Facultății de Arte Frumoase din cadrul Universității Muğla Sıtkı Koçman, însă a renunțat după primul an pentru a-și urma visul de a deveni actriță. Sursă: https://www.tvmania.ro/cine-este-devrim-ozkan-596882

Așteptarea a luat sfârșit pentru iubitorii de seriale turcești! Luni seară, 2 februarie, de la ora 20:00, Kanal D difuzează primul episod din „O nouă șansă”, o producție intensă despre pocăință, secrete de familie și puterea destinului, cu carismaticul Ertan Saban în rolul principal. Începând de astăzi, telespectatorii vor putea urmări noua serie în fiecare seară, de luni până vineri, de la ora 20:00. Producția „O nouă șansă” promite un mix exploziv de dramă și acțiune, având în prim-plan o intrigă modernă, marcată de răsturnări spectaculoase de situație. De la infractor temut, la profesor de geografie Serialul abordează teme sensibile și actuale, precum delincvența juvenilă și responsabilitatea părinților. În centrul acțiunii se află Sadi Payaslı (interpretat de Ertan Saban), un fost infractor care decide să lase în urmă lumea subterană și să își rescrie complet viața. Sadi ajunge într-o postură inedită: devine profesor de geografie la un liceu special, unde o grupă de foști tineri delincvenți încearcă să se reintegreze în societate. Misiunea lui este să îi țină pe aceștia departe de tentațiile răului care i-au marcat trecutul. Ertan Saban: „Sadi este un rol complex, e un om cu multe visuri” Protagonistul serialului a vorbit despre provocarea de a da viață acestui personaj care pendulează între două lumi. „Sadi este un rol complex, e un om cu multe visuri, care face un pas decisiv pentru a se schimba în bine. Este alături de copii pentru că înțelege cât de importante sunt responsabilitatea și educația pentru viitorul lor. Cred că aceasta este asemănarea mea cu Sadi, iubesc copiii și îmi doresc ca ei să aibă un start bun în viață și susținerea necesară pentru a se dezvolta corect. O nouă șansă va fi o experiență captivantă și emoționantă pentru telespectatori, cu momente de dramă, acțiune, suspans”, a declarat Ertan Saban. Secretul care schimbă totul: Tată și fiu, față în față Dincolo de lupta pentru reabilitarea tinerilor, serialul ascunde o dramă de familie tulburătoare. Sadi nu bănuiește nicio clipă că printre elevii săi rebeli se află chiar propriul său fiu, rezultat al unei povești de dragoste din trecut cu Derya. Sursă: https://www.tvmania.ro/o-noua-sansa-premiera-kanal-d-ertan-saban-program-difuzare-596445

Fanii serialelor mexicane au un nou motiv de bucurie! Postul Acasă TV anunță lansarea producției „Monteverde”, o poveste intensă despre supraviețuire, identități ascunse și iubiri neașteptate, cu Gabriel Soto și África Zavala în rolurile principale. Promo-urile noului serial rulează deja pe post, iar așteptarea se apropie de sfârșit. Telenovela mexicană, produsă de Lucero Suárez, promite să cucerească publicul din România printr-un scenariu inedit și o distribuție de excepție. Când are loc premiera „Monteverde” la Acasă TV Marea premieră a telenovelei va avea loc pe 23 februarie. Serialul va fi difuzat zilnic, de la ora 18:00, ocupând un slot important în grila postului Acasă TV. Producția a fost deja un succes în Mexic, unde s-a încheiat recent, pe 12 octombrie 2025, la postul Las Estrellas, având un total de 87 de episoade. Povestea: O călugăriță falsă într-un sat de femei Scenariul o urmărește pe Carolina Robles (África Zavala), o mamă disperată care este nevoită să fugă alături de fiul ei după ce este trădată de propriul soț. Într-o încercare riscantă de a-și salva viitorul și libertatea, ea decide să preia identitatea surorii sale gemene, Celeste, care este călugăriță. Sub această mască, Carolina ajunge în satul Monteverde, un loc aflat în centrul unui experiment social bizar, numit „Operațiunea Génesis”: un plan de repopulare a localității exclusiv cu femei. În acest context tensionat, Carolina îl întâlnește pe Óscar León (Gabriel Soto), un bărbat marcat de traumele trecutului și de abandonul fostei soții. Óscar a dezvoltat o neîncredere profundă în femei și privește cu ostilitate valul de noi locatare din sat. Mai mult, el declară deschis că nu o poate suporta pe noua „călugăriță”, fără să bănuiască secretul uriaș pe care aceasta îl ascunde, notează publicația Las Estrellas. Monteverde: o distribuție de excepție Pe lângă protagoniștii Gabriel Soto și África Zavala, „Monteverde” reunește o serie de actori consacrați ai telenovelelor mexicane: Cynthia Klitbo Marcelo Córdoba Alejandro Ibarra Ana Patricia Rojo Arturo Carmona Óscar Bonfiglio Mario Morán Aceștia sunt completați de tinere talente precum Fernanda Urdapilleta, Aldo Guerra și mulți alții. Unde i-ai mai văzut pe Gabriel Soto și África Zavala Gabriel Soto este unul dintre cei mai iubiți actori de telenovele difuzate în România, fiind cunoscut pentru rolurile din „Vino el amor”, „Mi camino es amarte”, „Caer en tentacion” și „Un refugio para el amor”. Partenera sa, África Zavala, a cucerit publicul cu interpretările din „La doble vida de Estela Carrillo”, „Papás por conveniencia” și „La malquerida”. Sursă: https://www.tvmania.ro/monteverde-noua-telenovela-de-la-acasa-595498

Cel mai nou serial din universul Star Trek, o poveste SF coming-of-age, s-a lansat luna aceasta pe SkyShowtime. În centru se află prima generație de cadeți ai academiei, la un secol după un eveniment catastrofic. Starfleet Academy reunește interpreți legendari precum Holly Hunter și Paul Giamatti, în roluri de adversari, cu actori tineri ca Zoë Steiner (Tarima Sadal), Karim Diane (Jay-Den Kraag) și Bella Shepard (Genesis Lythe). Într-un interviu plin de entuziasm și voie bună, cei trei au rememorat momentul în care au primit vestea că au fost distribuiți în producție și au vorbit despre personajele lor. Care a fost reacția voastră când ați aflat pentru prima dată că veți face parte din universul Star Trek? Zoë Steiner: Să plâng. Oh, de fapt, nu, nici asta nu e chiar adevărat. Am plâns mai târziu. Mai întâi a fost șocul. Apoi am fost atât de fericită — asta îmi amintesc clar — încât chiar nu știam ce să fac cu mine. Era atâta bucurie când am aflat că am obținut rolul. Țin minte că mă plimbam pe străzile din cartierul meu, încercând efectiv să nu dansez pe stradă. Mergeam singură, zâmbeam pur și simplu. Karim Diane: Îmi amintesc că eram într-un autobuz care mergea din DC spre New York City. Stăteam în spate și voiam să țip, dar nu puteam. Atunci agenții mei au confirmat că se întâmplă cu adevărat. Iar cei doi oameni din fața mea m-au auzit și au zis: „Ce se întâmplă? Ce e așa fain? Ai primit un rol nou?” Și eu: „Da, nu pot vorbi încă despre asta.” Dar m-au felicitat — niște străini mă felicitau. Bella Shepard: Și o să-și amintească momentul ăla. O să-și amintească. Pentru mine, sincer, a fost înfricoșător. Joc de ceva vreme, dar să știu că voi intra în universul Star Trek și că va trebui să mă mut la Toronto pentru jumătate de an și să lucrez cu oameni pe care nu îi cunosc deloc — asta a fost foarte intimidant. Am mai făcut asta înainte, dar nu știi niciodată ce te așteaptă și ce fel de comunitate vei găsi. Dar mi s-a schimbat imediat perspectiva când am ajuns la Toronto. Mi-a plăcut orașul, mi-a plăcut să-i cunosc pe oamenii ăștia. Din primul moment am fost: „Ok, o să fiu bine.” Karim Diane: Adică, înainte să ajungi la Toronto, îți scriam mesaje, gen: „Hei, ce faci? Hai să ne prezentăm.” Bella Shepard: Vorbeau despre mine în grupul de chat înainte să fiu distribuită. Karim Diane: Dar erau numai lucruri pozitive. Eram gen: „Doamne, e atât de bună”, bla-bla-bla. Zoë Steiner: Ai găsit niște chestii foarte obscure despre mine. Nici măcar nu erau poze postate de mine, erau doar etichetări. Bella Shepard: Da, Karim o să te urmărească obsesiv. Cum v-ați descrie personajul și unde îi întâlnim pentru prima dată la Starfleet? Bella Shepard: O întâlnim prima dată pe Genesis când dă peste Sam, și cred că o reprezintă perfect, pentru că vede un alt cadet care caută un prieten și pe cineva cu care să se conecteze, iar ea simte asta imediat și intervine bucuroasă. Genesis e foarte deschisă, de aceea o abordează pe Sam. Și da, e curajoasă, e inteligentă și aleargă repede. Asta e Genesis. Karim Diane: Îl întâlnim prima dată pe Jay-Den Kraag când se înscrie la școală, la cursuri. Și înțelegem imediat că nu este ca ceilalți klingonieni pe care i-am văzut înainte. Nu e interesat de luptă, nu e interesat de război. Urmărindu-i parcursul, mai ales pe durata primului episod, înțelegem că e un suflet blând, cineva care e mult mai interesat să colaboreze cu ceilalți decât să se lupte cu ei. Cred că asta e foarte tare. Zoë Steiner: O întâlnim prima dată pe Tarima când ajunge la academie împreună cu tatăl ei — președintele planetei Betazed — și cu fratele ei, în momentul în care urmează să intre în negocieri cu Federația pentru a decide dacă se realătură sau nu. După Burn, pe Betazed a existat o barieră psionică pentru protecție. Atunci când o întâlnim prima dată pe Tarima, vedem cum asta se reflectă și emoțional. Are ziduri ridicate, dar o vedem conectându-se. În prima scenă în care apare, îl întâlnește pe Caleb, iar ceva deja începe să se schimbe în ea. Vede în el o libertate, vrea să știe mai mult, iar asta se dezvoltă pe parcursul întregului serial. Câteva detalii din culise au oferit și actorii Robert Picardo (care reia rolul Doctorului din Voyager) și Gina Yashere (Lura Thok). Cum influențează acest nou început parcursul personajului vostru? Gina Yashere: Oare cât trăiesc klingonienii sau Jem’Hadar? Robert Picardo: Nu știu, dar ești primul de felul tău. Ești primul dintre hibrizi. Gina Yashere: Da, deci aș fi fost eu prin preajmă în ultimul secol, când a fost ultima generație de cadeți aici? Nu cred. Așa că, pentru mine, este pur și simplu un nou început. Sunt la fel de nouă în asta ca și cadeții, ca cineva nou în Federație — sau relativ nou — ca un hibrid jumătate Jem’Hadar, jumătate klingonian. Deci, da, personajul meu e… pur și simplu personajul meu. Robert Picardo: Eu, pe de altă parte, am cam 800 de ani de la activarea inițială, poate puțin mai mult. Și, desigur, eram activ în momentul Burn-ului, iar, în mod miraculos, cumva programul meu a supraviețuit — ceea ce înseamnă că nu eram în apropierea vreunui dilitiu care să explodeze, presupun. Dar am trecut prin toată acea tragedie incredibilă și prin sentimentul de pierdere, cu Starfleet doborâtă și forțată să-și închidă porțile pentru mai bine de un secol. Așa că cred în optimismul redeschiderii Academiei Starfleet, al reconstrucției, al reînnoirii angajamentului nostru față de valorile fundamentale ale Starfleet — care sunt și valorile de bază ale Star Trek-ului lui Gene Roddenberry: incluziune, știință și tehnologie care ne dau putere fără să ne distrugă, dorința de a explora galaxia pentru că asta îți oferă o înțelegere mai profundă a propriei persoane. Toate aceste idealuri pure ale viziunii originale a lui Roddenberry sunt prezente în acest serial. Și este, cred, cel mai optimist Star Trek de la seria originală încoace. Iar pentru personajul meu, care poate fi destul de cinic, a avea în jur toate aceste minți tinere, entuziaste, este, sunt sigur, atât o binecuvântare, cât și un blestem. De fapt, este cu siguranță o binecuvântare. Uneori mă enervează, alteori mă entuziasmează. Văzând uniformele, tehnologia, construcția lumii, cum a fost să pășiți pe platou pentru prima dată? A existat un moment în care ați realizat: „Asta e, fac parte din Star Trek”? Și pentru Robert, cum a fost să te întorci la acest rol iconic? Gina Yashere: Pentru mine, prima intrare pe platou a fost ireală. Am urmărit Star Trek în copilărie și am văzut filmele de-a lungul anilor. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodată că aș putea face parte din acest univers. Așa că să pășesc pe platou complet machiată, cu proteze, interpretând un personaj extraterestru a fost extrem de emoționant. Foarte emoționant. A fost și intimidant — să intri pe platou și să spui: „Wow, e incredibil. Și eu sunt aici.” Evident, joc alături de Holly Hunter, ceea ce e absolut nebunesc, mai ales că este persoana cu care am cele mai multe scene. Dar, mai presus de toate, a fost entuziasmant. Abia așteptam să încep. După ce am trecut peste primele emoții — „O să-mi amintesc replicile? Să nu uit nimic, să nu uit nimic” — și după ce am terminat prima scenă, mi-am zis: „Ok, emoțiile au trecut. Hai să mergem mai departe.” După aceea a fost bine. Robert Picardo: Am fost îngrijorat la început, când am fost abordat pentru personajul din Voyager, în legătură cu modul în care s-ar integra în această versiune mai nouă de Star Trek. Limbajul s-a schimbat. Nu mai există acel fel de vorbire „mid-galactică” din serialele vechi, precum Voyager. Acum vorbim într-un registru contemporan, iar Doctorul are chiar și câteva momente cu limbaj licențios, ceea ce m-a șocat. Dar mi-am justificat asta spunând că el vorbește cu cadeții într-un mod pe care ei îl înțeleg, le captează atenția folosindu-le propriul limbaj. Așa că unele lucruri au necesitat adaptare. Amploarea și dimensiunea serialului nostru sunt uriașe. Toate platourile din Voyager ar încăpea în atriul Academiei Starfleet. Totul a fost dus la un alt nivel. Aspectul vizual al serialului este spectaculos, la fel și dimensiunea lui. Faptul că avem un căpitan interpretat de o vedetă de cinema, Holly Hunter — o actriță pe care o admir de zeci de ani — și pe Paul Giamatti, antagonistul din primul sezon, pe care îl admir de decenii. Sunt interpreți extraordinari și ridică ștacheta, alături de decorurile superbe și de toți ceilalți actori. Doi comedianți străluciți, Tig (n.r. Notaro) și Gina, cu care e o plăcere să stai toată ziua, și, bineînțeles, acest grup numeros de tineri actori extrem de talentați, foarte serioși în munca lor, care fac o treabă excelentă cu personajele unice pe care le-au creat. Așa că se simte la fel, dar diferit — și atât de mare, atât de bogat. Trebuie să spun că, la vârsta asta, nu mă așteptam să am parte de o experiență atât de incitantă. Starfleet Academy îmbină poveștile de maturizare cu aventura SF. Cu ce credeți că vor rezona noii spectatori, chiar dacă nu au mai urmărit Star Trek până acum? Gina Yashere: Cred că este un serial bine scris. Are multă acțiune, arată foarte bine și oferă câte ceva pentru toată lumea. Are suficiente elemente pentru fanii vechi, pentru Trekkies-ii de cursă lungă, dar a fost și împrospătat pentru a atrage un public nou, mai tânăr. Cred că este ceva pentru fiecare. Eu l-am urmărit ca un non-fan Star Trek la început și m-am bucurat pur și simplu de calitatea poveștii. Și cred că asta va atrage oamenii. Robert Picardo: Sunt de acord: nu trebuie să fi văzut niciun alt Star Trek ca să urmărești Starfleet Academy și să fii complet la curent din primul moment, pentru că este prima zi de școală. Cine nu își amintește prima zi de școală? Doar că aceasta are loc la 1.100 de ani în viitor. Este vorba despre acest grup incredibil de divers de tineri care vor să fie exploratorii de mâine. Dacă ești fan Star Trek, vei observa toate referințele, toate „Easter egg”-urile, peretele eroilor cu numele faimoase ale personajelor iconice care decorează Academia Starfleet proaspăt redeschisă. Pentru fanii vechi, experiența va fi extrem de bogată. Pentru cei noi: ești imediat la zi, dar vei învăța despre saga Star Trek și poate vei fi tentat să te uiți și la serialul nostru, și la cele mai vechi. Nu e necesar, dar este un punct de intrare excelent în această saga SF optimistă, incredibil de longevivă, de 60 de ani. În final, acest serial prezintă o nouă generație de tineri Starfleet, un nou „ambasador” al Federației. Cum credeți că abordează serialul respectarea moștenirii Star Trek în timp ce creează ceva care se simte clar nou și ancorat în prezent? Gina Yashere: Te las pe tine să răspunzi la asta. Robert Picardo: Moștenirea înseamnă valorile fundamentale ale Star Trek: incluziunea, diversitatea, aprecierea fiecărui individ din echipaj pentru caracterul său, nu pentru culoarea pielii — sau a pielii extraterestre — ori pentru preferințele sale sexuale. Totul ține de cine ești și ce aduci grupului ca membru al echipajului. La acestea se adaugă tema generală conform căreia știința și tehnologia nu ne vor distruge, ci ne vor da putere, și ideea că, explorând spațiul, ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, în timp ce învățăm mai multe despre univers. Toate valorile de bază ale Star Trek-ului original sunt aici. Star Trek-ul original a apărut într-un moment de mare frământare culturală și politică. Iar, surpriză, ne aflăm din nou într-un astfel de moment. Așa că optimismul legat de viitor — ideea că umanitatea va supraviețui și va fi mai bună peste sute de ani — este un mesaj de care avem nevoie acum. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/actorii-din-star-trek-starfleet-academy-impartasesc-detalii-din-culise-54237/

Un zvon l-a făcut pe mogulul tech să emită o astfel de sentinţă categorică Când ai vreo 800 de miliarde de dolari şi deţii şi X, îţi permiţi să pierzi toată ziua dându-ţi cu părerea pe populara platformă. Iată că Elon Musk, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei şi adesea emitent de păreri controversate, l-a luat în vizor pe Christopher Nolan, unul dintre cei mai respectaţi regizori de pe glob, care acum se află în montaj cu ecranizarea poemului epic Odiseea. Comentariul de şase cuvinte a lui Musk, "Chris Nolan has lost his integrity", vine ca un răspuns la o postare provocată de zvonul că actriţa afroamericană Lupita Nyong'o ar interpreta-o în Odiseea pe Elena din Troia, tânăra aristocrată a cărei frumuseţe şi piele "albă ca laptele" provoacă Războiul Troian. Mai multe publicaţii confirmă că actriţa apare în film, fără ca rolul interpretat să fie o certitudine. Comentariul lui Musk are în prezent 25.000 de aprecieri şi 1.100 de reacţii, iar unele sunt de-a dreptul amuzante. Dacă unii internauţi îl încurajează pe Musk, criticând "race-swapping"-ul hollywoodian, adică distribuirea unor actori de altă rasă în roluri caucaziene (cel mai recent exemplu), alţii îl întreabă pe "tatăl" Starlink de ce nu are o problemă că protagonistul, Ulise, nu e interpretat de un actor grec. Unele comentarii vizează integritatea lui Musk din timpul colaborării sale cu administraţia Trump, unde lua decizii contradictorii, sau numeroasele eşecuri Grok. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/elon-suparat-pe-nolan-si-a-pierdut-integritatea-are-dreptate-54235/

Doar 22 de persoane au reuşit performanţa în istorie. Ce înseamnă La cea mai recentă ediţie a premiilor Grammy, Steven Spielberg a fost laureat cu un trofeu pentru producţia filmului Music by John Williams, despre lengendarul compozitor care a unele dintre cele mai memorabile coloane sonore din istoria cinema-ului, pentru care a fost nominalizat de 56 de ori la Oscar, câştigând de cinci ori pentru Fiddler on the Roof, Jaws, primul film Star Wars, E.T. şi Lista lui Schindler. Un premiu Grammy este G-ul din EGOT, un acronim ce reuneşte cele mai importante distincţii din industria creativă americană: Emmy, Grammy, Oscar şi Tony, adică cele mai râvnite trofee din televiziune, muzică, film şi teatru. Iar Steven Spielberg a devenit cel mai proeminent nume din scurta listă, de doar 22 de artişti, care se pot lăuda cu statutul EGOT. Cele mai multe nume din listă reprezintă compozitori, producători sau actori, Spielberg fiind doar al treilea regizor din istorie care reuşeşte performanţa, după John Gielgud şi Mike Nichols şi de altfel singurul care se poate lăuda cu trei Oscaruri. Alte nume celebre sunt Audrey Hepburn, Mel Brooks, Whoopi Goldberg, Viola Davis, Elton John şi Andrew Lloyd Webber. Aşteptăm cu nerăbdare următorul film al regizorului, care se întoarce la una dintre temele sale favorite, "întâlnirile de gradul trei". Ziua adevărului este categoric una dintre cele mai aşteptate premiere ale lui 2026. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/steven-spielberg-este-egot-54233/

Penélope Cruz, Kieran Culkin, Jude Law, Emma Mackey şi Owen Wilson, în filmul care s-ar putea lansa în 2027 Alături de Nora Ephron, Nancy Meyers este indiscutabil una dintre cele mai ascultate voci feminine ale comediei americane, după ce ne-a oferit Private Benjamin, Father of the Bride, The Parent Trap, What Women Want şi The Holiday, printre multe altele. Iată că la 11 ani de la The Intern, film cu Robert De Niro şi Anne Hathaway, Meyers se întoarce în atenţie cu o nouă comedie cu distribuţie entuziasmantă: Penélope Cruz, Kieran Culkin, Jude Law, Emma Mackey şi Owen Wilson. Variety anunţă că proiectul este o actualizare a unei idei mai vechi a lui Meyers, concepută pentru o colaborare cu Netflix din 2023, sub numele Paris Paramount. Bugetul colosal, de 150 de milioane de dolari, a descurajat atunci gigantul streaming-ului, care a impus o serie de restricţii ce au descurajat-o într-un târziu pe Meyers. Noua reiterare a lui Paris Paramount este găzduită de studiourile Warner (care într-un târziu tot în curtea Netflix ar putea să ajungă), dar cel mai probabil se va lansa sub un alt titlu. În 2023, Meyers anunţase că Paris Paramount este "despre un grup de oameni care realizează un film şi despre magia şi misterul a ceea ce facem noi[, cineaştii]". Acum, trebuie spus că cel mai nemagic şi nemisterios lucru este să vorbeşti despre magie şi mister, aşa cum cel mai neromantic lucru este să vorbeşti la nesfârşit despre dragoste. Dar poate că Meyers şi actorii reuşesc să ocolească această capcană şi să ne impresioneze la premiera ce va avea loc cel mai probabil în 2027. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/nancy-meyers-se-intoarce-pregateste-o-noua-comedie-plina-de-staruri-54231/

Atunci când este răpit de extratereștri, Charlie dezvoltă puteri supranaturale și poate în sfârșit să ajute oamenii cum a visat. Însă eroismul vine cu un preț. Producătorul de animații Shea Wageman (Spider-Man) își face debutul ca unic regizor în filmul de lungmetraj cu Charlie, câinele minune, o comedie de familie despre un cățel (Owen Wilson) nevoit să salveze lumea de pisica vecinului după ce amândoi au fost modificați genetic de extratereștri, o premisă asemănătoare cu cea din recentul Super-Charlie – coincidența face ca și numele protagonistului să fie același. Producția arată prețul plătit de eroi și cum modul în care creștem poate afecta comportamentele noastre ulterior, chiar și în cazul animalelor. Morala: Tratează-ți cum se cuvine patrupedul, că nu știi când devine mai puternic decât tine și caută răzbunare. Danny l-a primit pe Charlie cadou în copilărie și cei doi au crescut împreună ca cei mai buni prieteni. Însă acum că băiatul e adolescent, trebuie să facă față unei realități crude: viața companionului său bătrân e pe sfârșite. Asta până când o navă spațială îi trage pe el și motanul Puddy la bord, alături de alte creaturi ciudate de pe alte planete. Se află acolo pentru ca fiul râzgâiat al reginei să își aleagă un animal de companie. Acesta le modifică pe toate după placul lui și tot nu reușește să se decidă, iar ele sunt trimise acasă cu noile puteri obținute: Charlie ajunge întinerit, cu super-auz, super-forță și abilitatea de a zbura, iar Puddy cu o dimensiune mult mai mare și telechinezie. Pe deasupra, amândoi vorbesc limba oamenilor. Protagonistul titular începe să se folosească de noile privilegii pentru a ajuta persoanele în situații de urgență. E empatic datorită iubirii primite de la familia lui – i se adresează mamei lui Danny cu „mamă”, deci îi vede ca pe mai mult decât simpli stăpâni. În scurt timp devine un erou național viral și ajunge fața brandului de mâncare de animale lansat de președinta țării, o manipulatoare care își urmărește doar propriul interes. Dar cu cât gloria este mai mare, cu atât mai dureroasă e căderea. De cealaltă parte, însă, Puddy, mânat de resentimente și frustrări, își supune stăpânul leneș și dezinteresat unui tratament abuziv. Astfel își ia revanșa pentru toți anii în care l-a ignorat. Deși câinele și motanul aveau o rivalitate încă de la început, situația se înrăutățește considerabil atunci când mâncarea preferată de pisici a lui Puddy dispare de pe piață din cauza succesului noului produs, iar acesta declară război câinelui și îi înscenează un jaf, planificând să transforme oamenii în pisici fără creier cu noua lui armată de patrupezi malefici. Cu mult umor și ancorat în contextul actual, Charlie, câinele minune oferă micilor și marilor spectatori deopotrivă o privire asupra modului de funcționare a societății contemporane: cât de duplicitari pot fi politicienii, ce înseamnă marketingul în era digitalizării și cum poate reputația unei vedete stimate de o lume întreagă să fie distrusă peste noapte din cauza unor neînțelegeri și înscenări – ce a pățit Taylor Swift cu Kim Kardashian și Kanye West cu zece ani în urmă este un foarte potrivit exemplu din realitate. Însă accentul animației cade cu precădere pe prietenie, pe înțelepciunea de a te ajuta mai întâi pe tine însuți, apoi pe cei apropiați și abia apoi pe restul, dar și pe ideea că oricine poate fi erou. Nu e nevoie de superputeri, ci doar de dorința de a face o faptă bună când resursele o permit. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/oricine-poate-fi-erou-charlie-cainele-minune-54229/

Socoteala de la birou nu se potriveşte cu cea de pe o insulă pustie, arată horror-ul lui Sam Raimi După ce a împins Universul Cinematografic Marvel spre horror cu Doctor Strange in the Multiverse of Madness, Sam Raimi ne propune un film în care, pe durata a mai bine de o oră, pe ecran sunt doar două personaje. Send Help/Ajutor! suferă din cauza unor consistente similitudini cu celebrul Triangle of Sadness, câştigătorul Palme d'Or-ului din 2022, dar se salvează cu întorsăturile de situaţie, dar şi cu o (contondentă) meditaţie asupra jocurilor de putere şi asupra a cât de repede ne putem pierde umanitatea într-o situaţie-limită. Totul începe cu Linda (Rachel McAdams), angajata unei corporaţii unde, în ciuda priceperii de a rezolva cele mai spinoase provocări contractuale, este trecută cu vederea, ba chiar ridiculizată din cauza vestimentaţiei şui şi a atitudinii inadecvat de entuziaste. O favorită a fondatorului companiei, Linda are un şoc când fiul şi moştenitorul acestuia, Bradley (Dylan O'Brian), o ignoră imperial şi oferă postul promis ei unui amic al său. Doar că, în timpul unei călătorii de afaceri în Asia, avionul se prăbuşeşte, iar Linda şi Bradley, unicii supravieţuitori, eşuează pe o insulă tropicală pustie. Dacă Bradley este complet depăşit de situaţie, Linda îşi pune imediat la treabă obsesia pentru show-ul Survivor şi devine protector şi provider, dar nu trece mult şi Bradley, tot mai frustrat şi gata să-şi urle în fiece moment privilegiul, începe s-o calce pe nervi. Ce urmează este tot mai deraiat, dar şi neaşteptat, astfel încât filmul rămâne o surpriză plăcută (mai ales pentru cine n-a văzut Triangle of Sadness). Regizor al filmelor Evil Dead şi Drag Me to Hell, Raimi scoate din mânecă câţiva din aşii lui favoriţi, anume jump scares înspăimântătoare, dar până la urmă ieftine, inclusiv un mistreţ cumplit de neverosimil. Dar nu sperieturi e puterea filmului, ci în tango-ul dement dintre cei doi protagonişti care devin treptat adevăraţi monştri cu faţă umană, în eforturile lor diametral opuse: al lui de a evada dintr-o lume în care este masculul omega, iar al ei de a-şi păstra statutul de alfa. Cumva răfuiala dintre cei doi protagonişti devine mai mult decât lupta a doi (im)posibili parteneri cu viziuni diferite despre strategia de supravieţuire. Ai spune că, o dată ce dai la o parte locaţia exotică şi gros-planurile uneori exagerate, Send Help este mai degrabă o exemplificare dement-jucăuşă a ideii de conflict ireconciliabil: că e un divorţ, gâlceava a doi fraţi care se ceartă pe o palmă de pământ sau a două naţiuni devastate de un război purtat de decenii întregi, când nimeni nu vrea să dea înapoi unica evoluţie posibilă este escaladarea, iar escaladarea nu poate trage după ea decât anihilarea. Fără a spune cum se termină filmul (indiscutabil cea mai nefericită decizie a scenariului scris de Mark Swift şi Damian Shannon), Send Help descurajează speranţa într-un viitor paşnic al omenirii. Pe lângă că te ţine în suspans, filmul ar putea descuraja încăpăţânarea unora de a se lăuda cu eforturile colegilor, practică mult mai răspândită decât ar trebui. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/send-help-iarta-uita-razbuna-te-54227/

Izolat pe o insulă pustie din Scoția, Mason își petrece zilele doar cu un câine fără nume. Asta până când salvează o fată orfană din mare. Începutul lui 2026 pare să fie plin pentru regizorul și producătorul Ric Roman Waugh, cel puțin în România. La scurt timp după ce s-a lansat Groenlanda: Migrația, continuarea filmului său din 2020, a avut premiera și Protectorul, cu Jason Statham în rol principal. Thrillerul de acțiune se concentrează pe Mason, un bărbat capabil să ucidă o armată întreagă, și trecutul lui misterios, care revine la suprafață atunci când salvează o copilă rămasă complet singură din valurile necruțătoare. Furtuna propriu-zisă de la început doar anticipează, totuși, furtuna metaforică ce urmează. Scenariul prezintă similarități cu filme clasice de acțiune ca Leon sau recentul Monstrul din camera mea: un bărbat foarte abil în arta uciderii dă dovadă de un puseu de empatie, ia sub aripa lui o fată fără familie și o învață cum se mânuiesc armele. Dar cam aici se oprește asemănarea. Pentru că dacă ceilalți doi sunt fără doar și poate asasini, Mason ascunde un secret puțin mai complicat de atât, care implică operațiuni speciale ale guvernului și insubordonare. Însă motivele lui au o justificare simplă și umană. Bodhi Rae Breathnach, o tânără speranță plină de talent (care a debutat în lungmetraj cu Hamnet, nominalizat la Oscar), o joacă cu multă convingere pe Jesse, al cărui unchi, singurul membru al familei, a murit în timpul unei furtuni când îi aducea provizii protagonistului. Simțindu-se responsabil și dator, Mason se atașează de fată și nu se oprește până când nu îi oferă siguranța meritată. Ea devine misiunea și prioritatea lui numărul unu, pentru ca apoi să urmeze răzbunarea pe cei ce continuă să îi distrugă liniștea. Jocul de-a șoarecele și pisica e imprevizibil, fiecare personaj urmărindu-și propriul interes într-o luptă pe viață și moarte. Suspansul atinge cote maxime, întrucât povestea de viață a protagonistului se dezvăluie încet, lăsând loc pentru speculații. Mason trece de la erou la antagonist și invers până când piesele puzzle-ului sunt puse cap la cap, dar chiar și atunci nuanțele se mențin. Perspectiva personală devine primordială în determinarea caracterului său. Adrenalina derivă și din multiplele scene de acțiune, diversificate în natura lor: supraviețuire în marea învolburată, împușcături, urmăriri cu mașini, lupte corp la corp și moduri inventive de ucidere, totul culminând cu scena violentă din clubul plin de petrecăreți. Cu o coloană sonoră când ritmată când lentă, în acord cu dinamica secvențelor, și cu o cromatică bazată pe tonuri de gri, la fel ca viața ștearsă a personajului principal, Protectorul abordează teme precum conflictul dintre omenie și datorie, supravegherea constantă a guvernelor fără știrea cetățenilor și interesul propriu versus interesul colectiv. Însă la bază rămâne o poveste profund umană despre cum o prietenie frumoasă poate înflori între o fată care nu mai are pe nimeni și își dorește conexiune și un bărbat care și-a reprimat de mult aceste nevoi și ajunge să le descopere din nou datorită ei. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/jason-statham-mister-si-adrenalina-protectorul-54225/

Am votat ,,all", deoarece ascult orice gen muzical.

Personal am votat pentru acasă. Este mai intim, mai relaxant și mai comod.

Votează-ți categoria preferată de filme/seriale. Argumentează răspunsul tău!

Numele artistului: Sabrina Carpenter Anul apariției: 2024 Colaborări pe album: - Tracklist: 1."Taste" 2."Please Please Please" 3."Good Graces" 4."Sharpest Tool" 5."Coincidence" 6."Bed Chem" 7."Espresso" 8."Dumb & Poetic" 9."Slim Pickins" 10."Juno" 11."Lie to Girls" 12."Don't Smile" Link album:

Animaţia nominalizată la Oscar este în cinematografe După ce au ocupat diverse funcţii în pregătirea unor animaţii apreciate precum The Little Prince (2015) sau Calamity, a Childhood of Martha Jane Cannary (2020), regizorii Maïlys Vallade şi Liane-Cho Han debutează în regie cu Micuţa Amélie/Amélie et la métaphysique des tubes, o animaţie inedită care se îndepărtează de stilul hollywoodian aproape omniprezent, îmbrăţişându-l pe cel japonez, dar reuşind şi să-şi creeze un stil personal şi ataşant. Nu e deloc de mirare că filmul a câştigat un premiu important la cel mai mare festival de animaţie din lume, cel de la Annecy, şi că zilele trecute a primit o nominalizare la Oscarul pentru Cea mai bună animaţie. Povestea inspirată de cartea autobiografică a autoarei belgiene Amélie Nothomb, "Métaphysique des tubes", o are în centrul atenţiei pe micuţa Amélie care se naşte în casa unei familii de belgieni stabiliţi în Japonia anilor '60. La început, micuţa doar mănâncă şi doarme (şi meditează la statutul de stăpână absolută a micii ei lumi), dar o dată ce creşte şi începe să meargă devine tot mai conştientă de ceea ce o înconjoară. Sub oblăduirea dădacei japoneze, Nishio-San, Amélie se bucură de copilărie, dar descoperă curând şi aspecte problematice ale existenţei umane: moarte, ură, război şi inechitate socială. Simplul fapt că povestea e spusă la persoana întâi, din perspectiva micii eroine, are din start un avantaj şi un dezavantaj. Al doilea ar fi că mesajul animaţiei este unul foarte simplu şi probabil că nu am putea găsi nicio altă animaţie lansată în ultimul an care să fie mai potrivită pentru cei mai mici spectatori, doar că adulţii îşi vor dori mai mult. Primul ar fi că scenariul scris de cei doi regizori împreună cu Aude Py şi Eddine Noël este un omagiu adresat inventivităţii copiilor: rămâi adesea uimit de neprevăzutul conexiunilor pe care povestea le face, prin dialog şi imagine, cu diverse concepte, înşelând încontinuu aşteptările publicului. Dar poate că cel mai lăudabil merit al animaţiei este că dă un exemplu de maturitate în relaţia cu copiii, în contrast cu ceea ce părinţii din ziua de azi par să se încăpăţâneze să facă, anume să încerce să-i protejeze pe cei mici de orice neplăcere, cu orice preţ. Un eveniment din viaţa lui Amélie are repercusiuni profunde în fericirea familiei, învăţând-o pe eroină că tot ce are un început are şi un sfârşit şi că ceva ce iubim infinit poate fi pierdut într-o secundă. Mai mult, că mai important decât faptul că te-ai împiedicat e să te ridici în picioare şi să continui să mergi. Într-o lume în care copiii sunt feriţi de orice conflict şi apoi se maturizează într-o lume deloc lipsită de conflicte, Micuţa Amélie ne invită să avem mai multă încredere în puterea de înţelegere a copiilor şi să-i privim ca nişte parteneri de conversaţie şi nu doar ca valori de protejat cu preţul vieţii. Un alt mesaj preţios al filmului este că ura şi ranchiuna nu sunt niciodată motoare pentru un viitor mai bun. Aici intră în scenă Kashima, bătrâna proprietară japoneză a casei unde locuieşte familia lui Amélie, pentru care orice occidental nu este altceva decât o reamintire a bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki... Şi vizual Micuţa Amélie este o surpriză plăcută. Când cinematografele sunt dominate de animaţii americane realizate pe calculator, Vallade şi Han, ajutaţi de zeci de desenatori, sunt hotărâţi să arate că inventivitatea transcende reţetele deja încercate şi că ecranul se poate umple cu forme şi culori care sfidează limitele imaginaţiei. Simbolistica culorilor (verdele inocent al ochilor eroinei, violetul îndoliat al vârstnicei Kashima, printre multe altele) este imediat recognoscibilă până şi de către cei mai mici spectatori ai acestei animaţii lipsite de antagonişti, în care răul cel mai mare sunt soarta şi refuzul de a ierta... Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/micuta-amelie-pregatire-in-fata-neprevazutului-54195/

Celebrul regizor s-a mutat în Noua Zeelandă pentru că nu mai poate sta într-o ţară "care întoarce spatele ştiinţei" Avatar: Fire and Ash a ocupat prima poziţie în topul încasărilor din Statele Unite şi Canada pentru al cincilea weekend consecutiv, dar aprecierea publicului nord-american pentru blockbusterul lui James Cameron nu este deloc sincronizată cu opinia celebrului regizor pentru ţara sa natală: schimbările de atitudine din societatea americană l-au determinat pe unicul regizor din lume cu trei filme ce au depăşit două miliarde de dolari să se mute definitiv în ţara de adopţie, Noua Zeelandă. Iniţial, Cameron a petrecut lungi perioade de timp în Noua Zeelandă pentru producţia filmelor Avatar, dar pare hotărât să nu revină în Statele Unite. Invitat la podcast-ul "In Depth with Graham Bensinger" ("În adâncul lucrurilor cu Graham Bensinger), Cameron a explicat motivaţiile sale şi se pare că totul a început în perioada pandemiei. "Când a venit pandemia, Noua Zeelandă a eliminat virusul complet. Au făcut asta de două ori, chiar. Abia a treia oară, când a apărut o mutaţie, virusul a început să se răspândească, dar atunci 98% din populaţie era deja vaccinată. De asta iubesc Noua Zeelandă. Oamenii de acolo sunt întregi la cap, nu ca în America, unde procentul de vaccinare e doar 62% şi totul pare că merge în direcţia greşită", a spus Cameron, citat de Variety. Unul dintre cei doar doi regizori (celălalt este Steven Spielberg) ale căror filme au depăşit zece miliarde de dolari încasări, Cameron întreabă deloc retoric: "Unde ai trăi? Într-un loc care crede în ştiinţă şi unde oamenii colaborează întru binele comun sau într-o societate în care oamenii se omoară pe stradă, sunt polarizaţi, ignoră ştiinţa şi unde va fi haos absolut dacă apare o nouă pandemie?". "Am ales Noua Zeelandă nu pentru peisaje, ci pentru sănătatea mintală", a mai spus Cameron. Cu un an în urmă, regizorul a anunţat că a depus documentaţia pentru obţinerea cetăţeniei în Noua Zeelandă. Atunci Cameron şi-a justificat alegerea prin decăderea valorilor morale din SUA: "Văd o continuă degradare a tot ceea ce este cumsecade. America nu mai reprezintă nimic dacă nu mai susţine valorile pe care le-a susţinut dintotdeauna. A devenit o idee fără valoare şi asta s-a întâmplat ca unii să câştige din asta". Hollywood-ul a vociferat îndelung din cauza schimbărilor din societatea americană, sute de cineaşti criticând iliberalismul şi subminarea valorilor liberale tot mai evidente în timpul preşedinţiei lui Donald Trump. Tragedia recentă a lui Renee Nicole Good, femeia ucisă de un agent ICE în Minneapolis, a inflamat şi mai mult spiritele, încărcând politic recenta gală de decernare a Globurilor de Aur. Cinemagia a intervievat-o recent pe Rebecca Zlotowski, regizoarea filmului Viaţă privată, lansat luna aceasta pe ecrane. Zlotowski sugerează că însăşi situaţia politică din Statele Unite a contribuit la decizia celebrei Jodie Foster de a petrece luni de zile în Franţa pentru a lucra la filmul ei. "Este şi o anumită conjunctură favorabilă în Statele Unite, în sensul că actorii vor să plece de acolo, ca într-un exil cultural. George Clooney tocmai a primit cetăţenia franceză, Mark Ruffalo s-a stabilit în Franţa, Natalie Portman trăieşte aici de atâta timp, avem şi un cuvânt pentru această tendinţă, Frollywood, de la 'French Hollywood'", a spus regizoarea. Sursă: https://m.cinemagia.ro/stiri/james-cameron-mesaj-dur-la-adresa-americii-54191/

Francis Buchholz, basistul care a definit epoca de aur a Scorpions și unul dintre muzicienii responsabili pentru ascensiunea globală a trupei în anii 80 și începutul anilor 90, a murit joi, 22 ianuarie, la vârsta de 71 de ani, după o luptă cu cancerul. Anunțul a fost făcut de familia muzicianului printr-un mesaj publicat pe pagina oficială de Facebook, unde a fost menționat că Francis s-a stins în liniște, înconjurat de cei dragi. Familia a transmis un mesaj emoționant, mulțumind fanilor pentru loialitatea din ultimele decenii și subliniind că, deși corzile basului au amuțit, spiritul artistului rămâne în fiecare piesă înregistrată și în fiecare scenă pe care a urcat. Hella, Sebastian, Louisa și Marietta au scris că au stat alături de Francis în fiecare etapă a bolii, exact așa cum muzicianul i-a învățat să rămână uniți. Scorpions au reacționat rapid, publicând un mesaj de condoleanțe în numele lui Klaus Meine, Rudolf Schenker și Matthias Jabs. Cei trei au vorbit despre prietenia de decenii cu Francis Buchholz și despre rolul său în formarea identității sonore a trupei, afirmând că moștenirea lui va rămâne definitiv în istoria Scorpions. Cariera lui Buchholz acoperă cea mai importantă perioadă a formației. După debutul în Dawn Road alături de Uli Jon Roth, Francis s-a alăturat Scorpions în 1973, înregistrând albume esențiale pentru hard rock: Virgin Killer, Animal Magnetism, Blackout, Love at First Sting și Crazy World. A contribuit la lansarea a zece albume de studio și două discuri live, inclusiv Tokyo Tapes și World Wide Live, materiale care au cimentat succesul global al trupei și au vândut milioane de exemplare. Buchholz a părăsit Scorpions după Crazy World, dar și-a continuat activitatea în anii 2000, reunindu-se cu Roth și ulterior alăturându-se proiectului Temple of Rock condus de Michael Schenker, cu care a și înregistrat. În interviuri, Francis amintea frecvent momentul din 1990 când trupa a fost invitată la Kremlin de Mikhail Gorbaciov, considerând acea vizită o confirmare a impactului pe care muzica îl poate avea într-o perioadă tensionată istoric. Pe lângă activitatea muzicală, Buchholz a fondat o companie de sonorizare și iluminat de scenă și a publicat volumul Bass Magic, continuând să fie implicat în industrie ca producător și consultant. Sursă: https://www.infomusic.ro/2026/01/francis-buchholz-murit-basist-scorpions/