Huawei P40 Pro review: cea mai bună cameră, ofertă limitată de aplicaţii

[Madalin]

 

Huawei P40 Pro este probabil cel mai important produs pe care compania chineză îl lansează în 2020. Acesta nu este doar primul său telefon high-end al anului, care va fi probabil întrecut în performanţă de procesare şi capabilităţi foto de către inevitabilul Huawei Mate 40 Pro la toamnă, însă va fi şi testul suprem pentru piaţa vestică care va răspunde la o întrebare pe care toţi cei care urmăresc industria de tehnologie şi-o pun probabil de aproape un an de zile. Va reuşi Huawei să continue să aibă succes în Europa fără serviciile Google?

 

Huawei P40 Pro: hardware excelent într-un pachet atrăgător

 

Răspunsul scurt pe termen lung mi se pare momentan că ar putea fi „probabil că da”. Noul Huawei P40 Pro demonstrează că în ciuda dificultăţilor, compania nu se dă înapoi şi merge înainte cu capul sus. Noul său flagship este dovada clară că Huawei continuă să considere telefoanele sale dispozitive de top, comparabile cu oricare altele din această categorie şi chiar speră ca avantajele sale la anumite capitole, precum camera foto, să atragă utilizatorii altor branduri.

 

Pentru P40 Pro, Huawei a ales un design complet nou pentru seria sa de telefoane. Acesta este primul model din gama flagship a companiei care adoptă un ecran perforat faţă de un decupaj, dar este totodată şi primul ecran de pe piaţă curbat pe patru laturi. Pe spate, modulul de cameră este acum mai pronunţat, într-o manieră similară cu cea a făcut şi Samsung pe modelul S20 Ultra: avem de a face cu un dreptunghi mare, ieşit în relief, care găzduieşte cei trei senzori şi camera 3D. Sticla de pe spate este decorată pe modelul testat de noi în nuanţe vii în degrade, o variantă populară între fanii Huawei din ultimii ani.

 

Nu pot să nu remarc faptul că Huawei nu a mai adoptat acel ecran „cascadă” de pe Mate 30 Pro, care mi-a dat bătăi de cap cu setarea volumului în urmă cu câteva luni. Compania a adoptat clasicele butoane fizice, o soluţie semnificativ mai bună şi pe care te poţi baza în orice situaţie, fie că ecranul este stins sau aprins. De altfel, acesta este unul dintre puţinele telefoane de top de anul acesta care nu se transformă într-o „cărămidă”. Da, este un telefon mare, cu ecran cu diagonală mare a ecranului, însă nu exagerat faţă de modelele din anii precedenţi. Alţi producători au preferat să meargă în direcţia dimensiunilor de aproape 7” pentru modelele high-end, în timp ce Huawei pare să adopte o atitudine conservatoare la acest capitol.

 

Desigur, acest model va fi cu siguranţă prea mare pentru o parte dintre utilizatori, însă faptul că integrează componente în plus, necesare pentru tehnologia 5G, înseamnă că dimensiunile nu ar putea fi cu mult reduse oricum. Pentru o mai bună prindere a unui dispozitiv atât de alunecos, care de multe ori necesită utilizarea cu două mâini, pentru că este curbat efectiv pe toate laturile, recomand utilizarea husei din pachet, dacă nu chiar a unei huse mai rezistente la şocuri, pentru că riscul să îl scăpaţi din mână este mare. Cu sticlă pe toate părţile şi doar puţin metal pe margini şi pe la colţurile ecranului, sunt slabe şanse să nu se spargă la impactul cu solul.

 

De altfel, acele colţuri sunt cam singura problemă pe care am întâmpinat-o cu design-ul acestui dispozitiv. În fotografiile de presă, P40 Pro dă impresia că are un ecran aproape „infint”, care are margini doar la colţuri. În realitate însă, ecranul are ramă vizibilă pe toate părţile, iar colţurile rotunjite sunt foarte evidente. Desigur, nu este o problemă gravă, însă parcă acele colţuri strică puţin din aspectul „aproape” impecabil al telefonului.

 

Probabil că unii s-ar plânge şi de decupajul în ecran, unde este poziţionată camera frontală şi o selecţie generoasă de senzori, însă fiind utilizator de iPhone X de când a apărut şi de câteva luni de iPhone 11 Pro Max, am devenit imun la decupaje în ecran. Ba chiar cred că soluţia celor de la Huawei este destul de elegantă, având în vedere faptul că în acest decupaj este integrat şi un sistem avansat de recunoaştere facială. Desigur, nu este la fel de performant sau sigur precum cel de pe iPhone sau Huawei Mate 20 şi Mate 30 Pro, însă foloseşte un senor infraroşu dedicat pentru a asigura deblocare instantă în orice condiţii de iluminare. Acest sistem este atât de performant încât nu poate fi păcălit cu o simplă fotografie, ca în cazul recunoaşterii faciale cu camera frontală şi destul de rapid pentru a transforma senzorul de amprentă într-o componentă aproape inutilă.

 

Da, P40 Pro încă include un senzor de amprentă integrat în ecran, care este foarte rapid şi foarte bine poziţionat (nici prea jos, nici prea sus). Acesta funcţionează perfect şi asigură deblocare instantanee, însă de obicei telefonul este deja deblocat înainte să apuci să duci degetul spre el, datorită senzorilor frontali. Personal, am considerat că merită sacrificiul câtorva pixeli de pe ecran pentru o deblocare facială atât de rapidă. Cu siguranţă, această soluţie nu va mulţumi pe toată lumea, însă pare mai elegantă decât un decupaj semnificativ mai mare în centrul ecranului.

 

Huawei P40 Pro: performanţă comparabilă cu cele mai puternice modele de pe piaţă

 

La capitolul performanţă, P40 Pro nu rezervă prea multe surprize. Deja Mate 30 Pro, echipat cu aceeaşi platformă hardware, Kirin 990, a demonstrat că Huawei poate face procesoare high-end competitive, performanţa fiind la un nivel apropiat de Exynos 990 de la Samsung, Apple A13 sau Snapdragon 855 şi 865. În cazurile de utilizare obişnuite, diferenţele între telefoanele de top vor fi practic inexistente, anumite procesoare având avantaje la anumite capitole.

 

Benchmark

 

• AnTuTu: 463.155
• GeekBench 5: Single-Core - 753 / Multi-Core - 2.957
• 3DMark Sling Shot Extreme - Vulkan: 5.459
• PCMark: 8493

 

Când tragi linie însă, toate vor oferi un nivel de performanţă similar, chiar dacă testele scot anumite modele deasupra celorlalte în punctaj. 8 GB memorie RAM sunt mai mult decât suficienţi pentru un telefon de top, în timp ce 256 GB stocare vor oferi mai mult spaţiu decât folosesc majoritatea utilizatorilor. Există şi posibilitatea de a adăuga un card de memorie, însă după cum bine ştim de câţiva ani deja, Huawei foloseşte carduri Nano Memory proprietare, mai scumpe decât cele de tip microSD.

Ce poate face însă telefonul să se simtă mai rapid decât un iPhone, de exemplu, este ecranul la 90 Hz. Nu este la fel de rapid precum panoul la 120 Hz de pe Samsung Galaxy S20, însă face o treabă bună în a oferi senzaţia de fluiditate crescută. De altfel, cei 90 Hz asigură un consum mai redus de energie în utilizare, oferind astfel un balans între fluiditate şi autonomie, ceva ce Samsung nu oferă. Poţi reduce frecvenţa la 60 Hz, dacă doreşti, din opţiuni. Ba chiar poţi şi ascunde decupajul din ecran, afişând pe bara de sus o culoare neagră pe tot parcursul utilizării. Acest lucru nu este ceva ce aş recomanda, pentru că face telefonul să semene mai mult cu modelele din gama Pixel 4, cu acea „frunte” pronunţată.

 

Huawei este o companie cunoscută pentru autonomie bună pe modelele sale de top, iar Huawei P40 Pro nu dezamăgeşte la acest capitol. Pe lângă faptul că se încarcă foarte repede cu adaptorul de priză din pachet de 40W, acesta poate fi şi încărcat rapid la 27W prin tehnologia Qi wireless. Din păcate, nu prea sunt pe piaţă multe încărcătoare compatibile, deci va trebui să optaţi probabil pentru încărcătorul produs de Huawei pentru a beneficia de viteză atât de mare de încărcare. La aproape două zile de utilizare cu ecranul la 90 Hz în utilizare normală, putem spune că Huawei şi-a făcut treaba şi de data aceasta. Pentru două zile complete însă, frecvenţa va trebui scăzută la 60 Hz, iar cei care folosesc telefonul intensiv îl vor încărca probabil zilnic.

 

Huawei P40 Pro: un software încă incomplet

 

Despre experienţa software fără Google am vorbit mai pe larg în review-ul pentru Mate 30 Pro şi spuneam la momentul respectiv, acum aproape jumătate de an, că nu pot recomanda un dispozitiv care nu are acces la toate serviciile de bază şi la multe aplicaţii uzuale. Astfel, părerea mea rămâne valabilă, până când magazinul App Gallery va fi mai bine populat, însă este clar că se fac eforturi în această direcţie.

 

De exemplu, deja mai multe bănci din România au lansat aplicaţiile lor pe magazinul Huawei, însă nu toate. În continuare nu există Revolut, de exemplu, aplicaţie cu peste 1 milion de clienţi doar în România. În acelaşi timp, servicii de streaming de muzică precum Spotify sau Netflix încă nu sunt prezente, iar instalarea lor din alte surse nu este tot timpul simplă. Huawei pare să facă mai degrabă parteneriate cu servicii şi companii locale momentan, pentru negocierile la nivel mondial fiind nevoie de mai mult timp.

 

Încă nu am găsit o alternativă destul de bună la Google Maps, de exemplu, fiind nevoit să folosesc hărţile din browser. La fel şi în cazul YouTube. Mulţi vor spune să caut alternative mai mult sau mai puţin bune pentru YouTube, însă personal nu pot renunţa la funcţiile pe care mi le oferă aplicaţia de bază, precum lista de recomandări, canale abonate, istoricul de pe contul personal şi restul de funcţii, precum abonamentul Premium.

 

Pentru o parte dintre aplicaţii, magazinele alternative precum Amazon AppStore, Apptoide sau Apkpure îşi fac treaba, însă este greu să ţii pasul cu ce aplicaţie găseşti în care magazin. În funcţie de cât de dependenţi sunteţi de aplicaţiile Google şi cât de mult vă pasă de cumpărăturile deja făcute pe Google Play Store, probabil că veţi putea sau nu să folosiţi un telefon fără servicii Google. Eu, care nici măcar nu folosesc Android ca telefon principal, tot nu ma pot adapta la lipsa lor. Iar instalarea serviciilor prin metode alternative este o luptă zadarnică, întrucât orice update de software sau orice verificare extra de la Google poate bloca utilizarea lor în orice moment. Nu pot risca să rămân fără funcţionalitatea pe care o aştept de la un telefon în orice moment.

 

Recomandarea mea este să cumpăraţi un astfel de telefon doar dacă ştiţi cu siguranţă că NU aveţi nevoie de serviciile Google şi că puteţi face orice aveţi nevoie fără ele, folosind ceea ce oferă Huawei.

 

În rest, diferenţele între EMUI 10 şi 10.1 sunt minore. A apărut de exemplu un soi de alternativă la Google Discover în partea stângă a ecranului principal, cu ştiri locale din diverse surse, aplicaţiile pot fi acum rulate în fereastră, iar anumite funcţii mai avansate fie încă nu sunt active, fie nu sunt disponible în România, precum noul asistent virtual Celia.

 

Am apreciat însă faptul că Huawei te întreabă la configurare dacă vrei sau nu să instalezi aplicaţiile „bloatware” pe care le găseam de obicei direct în meniul telefonului. Ceva ce am apreciat însă este prezenţa aplicaţiilor Microsoft Office, pe care oricum le-aş fi instalat independent, întrucât nu sunt utilizator de Google Docs.

 

Huawei P40 Pro: mici detalii importante

 

Acum că am băgat în seamă şi „elefantul” din cameră, rămâne să mai vorbim puţin despre câteva elemente secundare ale telefonului, înainte să ajungem la camera foto, probabil cel mai important aspect dintre toate. Este dezamăgitor că un telefon de top, atât de bine construit, foloseşte doar un difuzor mono când deja difuzoarele stereo sunt standard pe majoritatea telefoanelor de top. Huawei face asta pentru a evita includerea unui difuzor tradiţional în partea de sus, sunetul în apeluri fiind redat prin vibraţii ale ecranului, însă cei care ascultă muzică sau se uită la multe clipuri pe telefon vor simţi lipsa celui de-al doilea difuzor.

 

Sursa

[Dark Night]

Topic închis.