All Activity

Nume: Edwin Rank: Leader A fost sanctionat membrul: [XO]Valent1nnJR Sanctiune: Faction Warn Motiv: Furt client - PM Dovezi: PM

Nick: Roberte Data sancţionării: 20.9.2025 A fost sancţionat membrul: adrian3[CAPY] Sancţionat cu: Faction Warn Motivul: Acumulare 2 AV Dovada: AiCI1 si AICI2 Alte precizări: Mai multa grija pe viitor.

Nick: Agentdarius[CAPY] Data sancţionării: 20.09.2025 A fost sancţionat membrul: adrian3[CAPY] Sancţionat cu: 50.000$ + Avertisment Verbal Motivul: FVR Neanuntat Dovada: Click Aici Alte precizări: Grija mai mare.

Nume: AdelaV. RPG Link: https://www.rpg.b-zone.ro/players/general/AdelaV. Numărul de pachete de care am beneficiat săptămâna aceasta [x/2]: 1/2 Doresc pachetul [1-4]: 4 Anunțul dorit: Pure Will recruteaza colegi noi, condițiile sunt expuse pe website. Aplicatiile se depun pe website. Poză cu suma achitată liderului sau subliderului: https://imgur.com/a/zDCsmvL Alte precizări: -

Nume în joc: RAULL[ToV] Contractul ales: Contractul ales

Nume: Narcis12 Data redactării ziarului: 20.09.2025 Ziarul a fost corectat de către [/f]: Narcis12 Poză cu ziarul (dovadă): https://imgur.com/a/zqjDEyk Alte precizări: spor!

Nume: Zalmoxis Rang: Captain (5) Candidatul testat: SilenceGODFATHER. Rezultatul probei teoretice: 3/3 Rezultatul probei practice: - Rezultatul probei SWAT: - Rezultat total: Negativ Alte precizări: Succes!

În sesiunea de recrutare din 15 septembrie 2025 - 18 septembrie 2025 au fost acceptați următorii: NICK FORUM grasule.LINGMUIERI click SilenceGODFATHER. click Constantino click Neji. click Projectdeluxev4 click Cuzo click Cipul69 click Felicitări! În continuare, vă rugăm să deschideți spoilerul de mai jos. NOT NECESSARY FOR THIS SESSION

Guvernul elen a adoptat o serie de măsuri de schimbare a Codului Rutier, pentru reducerea numărului accidentelor și a urmărilor deosebit de grave cauzate de conducerea periculoasă a vehiculelor, noile reguli de circulație fiind de interes inclusiv pentru șoferii din România, informează Consulatul General al României din Salonic. Legea 5209/2025 a intrat în vigoare în 13 septembrie. Nu este despre sancțiuni, spun autoritățile, ci despre monitorizare și prevenție. Pentru controale, poliția rutieră utilizează tehnologii de ultimă generație care permit identificarea fără dubiu a contravenienților, întocmirea dosarului electronic al șoferului, inclusiv retragerea digitală a permisului de conducere (dacă este cazul). Destinațiile turistice nu fac excepție Controalele vizează în principal: conducerea fără centură de siguranță sau cască, utilizarea telefonului mobil, parcarea pe locuri nepermise, condusul pe benzile alocate mijloacelor de transport în comun și, nu în ultimul rând, viteza excesivă. Destinațiile turistice nu fac excepție. Controalele s-au extins și pe insule, o atenție deosebită fiind acordată cazurilor de conducere sub influența alcoolului, precum și vehiculelor neasigurate sau ilegale. Care sunt măsurile Care sunt măsurile? Iată numai un exemplu (poate cel mai frecvent), folosirea telefonului mobil în timpul conducerii vehiculului: daca un șofer este surprins utilizând telefonul mobil, fără a provoca un accident, acesta va fi obligat să plătească o amendă de 350 € și i se va retrage permisul de conducere pentru 30 de zile. La prima recidivă, amenda crește la 1.000 € și permisul este suspendat pentru 180 de zile. La a doua recidivă, amenda ajunge la 2.000 € și permisul este suspendat pentru un an. Dacă șoferul cauzează un accident în timp ce folosește telefonul mobil, amenda ajunge la 4.000 €, iar permisul este suspendat pentru 8 ani. Sezonul estival a adus în atenția Consulatului General al României la Salonic un număr foarte mare de cazuri în care bugetul turișilor români a fost afectat serios în urma unor episoade contravenționale. Pentru toate încălcările legii, măsurile sunt drastice. Sursă: https://www.digi24.ro/stiri/externe/noi-reguli-de-circulatie-in-grecia-valabile-din-septembrie-controalele-s-au-extins-inclusiv-in-destinatiile-turistice-3416535

Singurul lăcaș de rugăciune din București care păstrează în patrimoniul său sacru fragmente din cinstitele moaște ale Sfinților Mari Mucenici Eustație și soția sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist, biserica Parohiei Iancu Vechi-Mătăsari, și-a cinstit astăzi, 20 septembrie 2025, ocrotitorii. Manifestările liturgice care au marcat hramul de toamnă al parohiei din sectorul 2 al Capitalei au debutat în ajun, când soborul de slujitori ai sfântului lăcaș a oficiat, după Taina Sfântului Maslu, slujba Vecerniei cu Litie. În ziua prăznuirii celor patru sfinți ocrotitori, comunitatea parohială s-a adunat în rugăciune pentru a-i cinsti pe membrii acestei familii sfinte și a le mulțumi pentru ajutorul și mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu. În dimineața zilei de sâmbătă, după oficierea Utreniei, racla ce adăpostește cinstitele moaște ale sfinților ocrotitori a fost purtată în procesiune, potrivit tradiției, pe străzile din jurul bisericii. În continuare, un sobor format din slujitorii lăcașului de închinare și din alți clerici a săvârșit Sfânta Liturghie. La final, părintele paroh Constantin Stoica ne-a vorbit despre particularitățile hramului din acest an și despre programul amplu al sărbătorii: „Sărbătoarea Sfinților Mari Mucenici Eustație împreună cu soția sa, Teopista, și cu cei doi fii, Agapie și Teopist, reprezintă hramul de toamnă al parohiei noastre. De 185 de ani, biserica noastră păstrează părticele din sfintele lor moaște aduse de la Baia, prima cetate de scaun a Moldovei, de către un credincios din București, Mihai Zitaru, un om «harnic și darnic», așa cum am găsit în documentele vremii. Ca în fiecare an, cu ocazia hramului de toamnă organizăm mai multe evenimente. Este vorba, în primul rând, de cele liturgice: aseară am oficiat Taina Sfântului Maslu și Vecernia cu Litie, iar astăzi, slujba Utreniei care a fost urmată de o procesiune cu racla în care se păstrează sfintele lor moaște pe străzile din jurul bisericii, după care am săvârșit Sfânta Liturghie. Programul din acest an va continua după-amiază cu un moment al Federației Asociațiilor Vânătorești din România, care îl au ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Eustație, iar dânșii au un invitat special, pe maestrul Grigore Leșe. În continuare, corurile «Canticum» și «Vox Coelestis», dirijate de domnul Răzvan Rădos, vor prezenta pe treptele bisericii un concert coral foarte apreciat aici, în zonă. Anul acesta, mottoul sub care organizăm acest hram este «Credință, spiritualitate, cultură și tradiție românească». Nu întâmplător, în premieră, am organizat un târg de produse tradiționale, bio și vânătorești, în parteneriat cu Asociația Producătorilor din Agricultura BIO și cu Federația Asociațiilor Vânătorești din România. Astăzi și mâine, în curtea bisericii, locuitorii din zonă, dar și din alte părți ale Capitalei, pot găsi astfel produse tradiționale. Am organizat acest târg cu scopul de a-i conștientiza pe semenii noștri în privința importanței unei alimentații sănătoase și de a încuraja și susține producătorii români“. Manifestările dedicate sărbătorii de toamnă a Bisericii Iancu Vechi-Mătăsari se vor încheia în seara aceasta când, după momentul Federației Asociațiilor Vânătorești din România, cele două grupuri vocale dirijate de Răzvan Rădos vor susține tradiționalul concert „Bucuria credinței”, ajuns în acest an la ediția a 16-a. Sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfantul-mare-mucenic-eustatie-si-familia-sa-praznuiti-in-capitala-200798.html

Cu toții întâmpinăm dificultăți în a percepe și înțelege realitatea (sau realitățile) în care trăim. Ar putea fi acesta un aspect definitoriu pentru momentul actual al istoriei? Trăim în mijlocul unui zgomot existențial constant: zi de zi, sub presiunea propagandelor de tot felul, de la cele religioase la cele ideologice, asaltați de explicații, informații, teorii manipulate, trunchiate, trucate. Realități multiple și personale E suficient să petreci un timp pe rețelele de socializare – aceste vehicule globale cu ajutorul cărora oamenii se exprimă pe sine, adică spun ce simt, ce gândesc, ce plăceri sau ce temeri au etc., intrând instantaneu în dialog unii cu alții – ca să realizezi că, deși trăim pe aceeași planetă, uneori chiar în același oraș sau în aceeași familie, nu împărtășim aceeași realitate, uneori pare că trăim în epoci diferite de-a dreptul. Personalitatea, frustrările, traumele și fobiile, adică vulnerabilitățile noastre mentale și emoționale, nivelul de educație și de încredere în știință, credințele noastre religioase și convingerile politice și, deloc în ultimul rând, propagandele, teoriile conspirației și prelucrarea informației vizuale cu ajutorul tehnologiei – toate acestea contribuie la conturarea unor realități primare, unice, alternative, compensatorii, false – le putem numi în fel și chip – în interiorul cărora oamenii, bieți oameni, se retrag de bunăvoie, uneori brusc, alteori pe nesimțite, de-a lungul unui proces natural în felul lui. Sub presiunea acestor vremuri complicate și conflictuale (marcate de crize financiare, violență stradală și domestică, pandemii și războaie, propagande și monopoluri, un avans tehnologic pe care nu-l mai înțelegem), preluăm de la alții sau ne construim noi înșine o realitate la purtător, în căutarea unor sensuri, al înțelegerii și acceptării, al unor variante personale de confort psihic. Dezinformarea și solidaritatea credulității Pseudoștiința, dezinformarea, manipularea, falsul, toate acestea găsesc teren fertil în slăbiciunile, fricile, ignoranța, egoismul și aroganța noastre. Mase enorme de oameni se unesc nu într-o solidaritate a binelui, ci într-o solidaritate a credulității. Mediile de socializare (un nume mai exact ar fi „medii de disocializare“) ne încurajează să fim dispuși să credem (în) orice realitate ni s-ar putea potrivi, una în interiorul căreia să avem măcar iluzia apartenenței la o comunitate și, implicit, a unui surplus de sens ori de control: mintea, religia și spiritualitatea, corpul și identitățile sexuale și de gen, naționalitatea, etnia și rasa, toate reclamă – ni se spune – un alt fel, uneori radical diferit, de a vedea realitatea. Care realitatea pare că e peste tot și totodată mereu în altă parte. Realitatea personalizată Algoritmii marilor companii de tehnologie generează variante de realitate personalizată (vedem doar ce vrem să vedem, auzim doar ce vrem să auzim, credem doar ce suntem dispuși să credem) și ni le servesc prin tot felul de aplicații, afectându-ne existența în moduri în care nici geografia, nici religiile, nici ideologiile n-au făcut-o de-a lungul istoriei umanității. Istoria evadărilor din realitate Sigur, cum am punctat și cu altă ocazie, niciodată realitatea n-a părut să fie de-ajuns, iar de-a lungul istoriei, religiile, artele, drogurile au oferit omenirii forme și posibilități de evadare care mai de care mai temporare, mai iluzorii, mai profunde, mai tulburătoare. Suferința, plictisul, lipsa de control, căutarea sensului, frumosului, adevărului, teama de insignifianță, teama de moarte, pentru a nu le numi decât pe acestea, fiecare a motivat omenirea să (încerce să) străpungă țesătura a ceea ce a părut să fie o realitate nesatisfăcătoare ori nedemnă. Noile realități tehnologice Dar acum, din curiozitate, dar mai mult din fragilitate și singurătate, există oameni care folosesc deja aplicații de relaționare privată și intimă cu entități AI (futurologii prevăd că sexroboții vor concura serios relațiile umane într-un viitor neașteptat de apropiat), platformele de realități imersive (virtuală sau augmentată) oferă experiențe deopotrivă de reflecție și de loisir tot mai diverse, iar influenceri din social media, creați de inteligența artificială, atrag milioane de urmăritori umani. VR (realitatea virtuală) îți oferă o lume complet artificială, dar pe care o trăiești cu tot corpul, scos din cotidian și trecut în vis programat. AR (realitatea augmentată) suprapune informații digitale peste ce vedem cu ochiul liber, adăugând realității un fel de subtitrare. MR (realitatea mixtă) e un amestec, o lume complexă unde digitalul interacționează cu fizicul, iar elementele 3D țin cont de spațiul existent. Aceste „realități“ sunt expresia nevoii noastre de evadare din propriul spațiu, din propriul corp, din propria identitate, dar totodată și forme noi de a controla toate acestea în lipsa interacțiunii cu lumea. Riscul fragmentării umanității În voiajul nostru existențial comun, ca specie, traversăm forme ale realității parțial suprapuse, tangențiale, paralele, uneori complementare, alteori de-a dreptul incompatibile. Putem însă supraviețui trăind incompatibil, îndepărtați unii de alții? Căci am uitat, sau nu mai recunoaștem, sau respingem beneficiile traiului într-o realitate împărtășită de toți, o realitate ancorată în fapte, valori și idealuri comune. Viitorul și sănătatea mintală Ce existență va genera această dispersie a omenirii? Cu ce sănătate mintală vom întâmpina viitorul? Existența în această post-istorie necesită deja un continuu efort psihic. Statistic, bolile și afecțiunile mintale se află pe o culme istorică. În viitor, fiecare va avea dreptul la 15 minute de stabilitate psihică – iată o foarte probabilă mantră a omenirii. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/realitatea-pe-bucati-de-ce-fiecare-traieste-alta-versiune-a-lumii/

Camerele foto DLSR si cele compacte point & shoot au fost mereu la mare cautare. Dar a fost nevoie si de o categorie de mijloc, de o serie de camere care sa ofere o calitate foarte buna a fotografiilor ca la DSLR-uri si flexibilitatea de la aparatele point & shoot. Asa au aparut camerele foto tip Bridge. Istoria lor, desi scurta, este interesanta si aduce in atentia fotografilor si celor pasionati de fotografie un altfel de camera foto care inca nu a disparut de pe piata si din atentia profesionistilor din domeniu. Termenul camera foto tip Bridge a aparut undeva pe la 1988, cele mai populare aparate foto din aceasta categorie fiind Yashica Samurai, Ricoh Mirai, Chinon Genesis. Camerele aveau autofocus, un singur obiectiv, zoom incorporat mare. Designul lor era deosebit, inedit chiar, pentru a nu fi asociate cu SRL-urile conventionale, prea dificile si complexe pentru fotografi. De aici si denumirea Bridge, erau o punte de legatura intre camerele compacte point & shoot si SLR-urile venite la pachet cu avantajele unor fotografii de calitate. In epoca, camerele tip Bridge erau cunoscute in randul fotografilor profesionisti ca „Prosumer cameras” sau ZLR-uri, de la Zoom Lens Reflex-seria Olympus IS de camere tip Bridge e doar un exemplu. Practic aveam un SLR cu obiectiv ce nu se putea detasa. In mod normal, camerele foto tip Bridge au senzori mai mici, obiectivele sunt mai micute decat obiectivele SLR 35mm sau APS-C, dar cu acelasi zoom oferit utilizatorilor, limita de zoom teleobiectiv e de 400mm, dar se poate ajunge si la peste 2000mm. Canon Digital Rebel/300D a venit ca o tornada in piata, in 2003, la un pret de 1.000 dolari, iar DSLR-urile au avut preturi din ce in ce mai mici. Cei care detineau deja camere tip Bridge s-au orientat rapid spre DSLR-uri, producatorii de camere tip Bridge au fost nevoiti si ei sa se indrepte spre alte piete. Imbunatatirile aduse in zona EVF-urilor i-au determinat pe producatori sa se duca spre camerele cu forma DSLR-urilor cu un vizor un pic modificat, obiective cu zoom bun si control total asupra functiilor. Doar seria Canon G a supravietuit si aminteste de modelele originale de camere foto tip Bridge. Revolutia camerelor digitale nu a insemnat deloc disparitia camerelor tip Bridge. S-a trecut la formatul digital, aparetele foto din aceasta categorie ofereau control manual asupra functiilor importante, obiective cu zoom mai „lung”, fara a avea costuri uriase ca in cazul DSLR-urilor. Nu exista vizor optic, dar aveam un vizor electronic EVF. Marimea camerelor digitale tip Bridge era apropiata de cea a DSLR-urilor mai mici, pe unele camere tip Bridge aveam si teleobiective. Senzorii de mari dimensiuni introdusi pe camerele tip Bridge au fost o alta etapa importanta in istoria acestor camere. Sony a inceput cu Cyber-shot DSC-RX100 in 2012, venind cu un senzor de 1 inch, dupa care a venit si RX10 in 2013, Panasonic FZ1000 in 2014, cu zoom foarte mare pentru camerele tip Bridge. In anii 2000, Olympus lansa E-10, camera tip Bridge cu obiectiv 35-140mm/2-2.4 (echivalentul a 35mm). Dar vanzarile nu au fost asa de bune si Olympus a renuntat la idee pentru ca apareau camerele de la telefoanele smart si alte variante de camere cu un zoom ridicol de mare. In 2024, Panasonic a readus in atentia fotografilor camerele tip Bridge. Era vorba despre Panasonic Lumix FZ80D/FZ82D, o incercare modesta de refacere a unui model din 2017. Noua versiune lansata pe piata are incarcare USB, un upgrade EVF si ecran in partea din spate, functie asistenta zoom utila in relocarea subiectilor in cadru cand exista zoom. La final, cateva aparate foto tip Bridge importante, mai recente, care au definit si conturat istoria camerelor din aceasta serie: 2000 Olympus C‑2100 UZ – super‑zoom stabilizat timpuriu. 2001 Canon Pro90 IS – IS la Canon în zona bridge. 2003 Panasonic FZ10 – 12× f/2.8 constant. 2003 Sony F828 – high‑end avansat al epocii. 2005 Panasonic FZ30 – zoom manual, ergonomie pro. 2010 Fujifilm HS10 – 30× devine mainstream. 2012 Canon SX50 HS – 50×, etalon al clasei. 2013 Sony RX10 – primul bridge cu senzor 1″ orientat spre calitate. 2014 Panasonic FZ1000 – 1″ + 4K, foarte popular. 2015 Nikon P900 – 83×, zoom extrem. 2016 Panasonic FZ2000/2500 – orientare video (4K, ND intern). 2017 Sony RX10 IV – AF foarte rapid, 24 fps. 2018 Nikon P1000 – 125×, record de zoom. 2015–2018 Panasonic FZ200/FZ300 – 24× f/2.8 constant, rezistent la intemperii (clasă 1/2.3″). Sursă: https://www.photomagazine.ro/istoria-camerelor-foto-tip-bridge

Mihai Băncilă oferă în expoziția „For my people walking blindly spreading, losing time…”, deschisă la galeria Orizont, un experiment plastic. El îi reunește pe oamenii din viața sa în picturi pe pânză, și de 10 metri lungime, alături de miniaturi sculptate din sticlă, totul explicat pe muzică, la căști. Curatoriată de Ana Negoiță, expoziția din centrul Bucureștiului se încadrează perfect în peisajul urban: „oamenii” artistului dialogheză cu trecătorii, cu cei care trec zilnic prin fața galeriei. Pentru Mihai Băncilă „my people” reprezintă prietenii, familia, profesorii, cunoscuții, oamenii întâlniți ad-hoc, dar care au lăsat urme, toți cei care au marcat în vreun fel sau altul istoria lui personală și care s-au sedimentat în memoria acestuia. Figurile lor, deși estompate, chiar standardizate conform unui model plastic care generează o anatomie schematizată, asexuată, depersonalizată, au capacitatea de a trimite inechivoc la personaje și figuri identificabile prin raportare la biografia artistului. Titlul expoziției redă un vers din poemul ”For My People” semnat de poeta americană Margaret Walker (1915-1998), alegerea acestuia fiind motivată de existența unui context care integrează similitudini la nivel personal glisate pe experiențe punctuale ale artistului, context care a generat, a catalizat o serie de emoții transpuse într-o dimensiune cu un puternic caracter personal, autoreferențial (Curatorul expoziției – Ana Negoiță). Expoziția poate fi vizitată până în 13 octombrie. Sursă: https://curatorial.ro/arta/oamenii-lui-mihai-bancila-la-galeria-orizont-galerie-foto/

În miezul unei adevărate furtuni, brăzdate de „valurile” măsurilor de austeritate, România se regăsește într-un punct de răscruce, al cărui deznodământ implică, aproape paroxistic, conștientizarea mării primejdioase pe care aceasta navighează. Plecând de la temeiul complexului de dificultăți pe care țara noastră îl întâmpină, anume deficitul bugetar galopant, observăm, cu tristețe, că situația nu cunoaște îmbunătățire pe numeroase planuri sociale. Observăm cum instituții cruciale pentru bunăstarea poporului român, plecând de la facilități educaționale și medicale și ajungând la proiecte de infrastructură, fie acestea noutăți sau simple revigorări ale unor idei vehiculate în trecut, ajung să piardă finanțare esențială derulării activității în condiții optime, dacă nu chiar minime. Spitale, școli, drumuri rămân, în prezent neterminate, lucrările fiind sistate pe termen nedefinit. În virtutea ideii de sacrificiu, asemenea pierderi ar fi putut fi admise, temporar, în măsura în care acestea s-ar fi dovedit rodnice și, într-adevăr, ar fi contribuit la diminuarea deficitului bugetar. Așa cum a fost lămurit în articolul precedent, însă, se constată o compensare a celor șapte procente deficitare cu numai 0,02% din Produsul Intern Brut. Pentru un elev din cadrul învățământului preuniversitar, persistența unor asemenea dificultăți în viața națiunii pesemne că nu prezintă un interes deosebit, în afara acelor măsuri cu un impact direct asupra activității acestuia. În fond, totuși, povara suplimentară a austerității nu face decât să se integreze în rândul celorlalte neajunsuri prezente în sistemul de învățământ, a cărui natură teoretică pare a se confrunta, cel puțin la nivel declarativ, cu realitatea. Dorința actuală a Ministerului Educației și, în esență, a Guvernului, așa cum ne-am obișnuit de mai bine de două decade, este aceea de a structura învățământul pe baza unor modele europene, percepute drept superioare. Prin prisma acestui raționament, se vizează, aproape paradoxal, modernizarea instituțiilor educaționale și, mai mult decât atât, simplificarea aparatului administrativ, prin intermediul digitalizării și optimizării cu tentă economică. Dacă primul obiectiv este, în prezent, neutralizat tocmai de actualele strategii de guvernare, al doilea este compromițător la adresa formațiunilor politice care s-au consolidat și care se consolidează pe „supremul jilț al guvernării”. Firește că efectul este vizibil pe băncile elevilor. Observăm cum manuale școlare redactate cu câțiva ani anterior nașterii prezenților elevi umplu bibliotecile liceelor, laboratoarele școlare lipsesc dintr-un număr îngrijorător de mare de unități, în timp ce are loc o strictă conformare la numărul de elevi maxim alocat fiecărei clase, dar și cum populația didactică nu posedă, în prezent, capabilitatea de reînnoire, atât cantitativ, prin numărul redus de noi profesori, cu precădere în disciplinele exacte, cât și calitativ, pregătirea acestora fiind una îndoielnică. Sentimentul care guvernează masele tinere, în zilele noastre, însă, privitor atât la calitatea propriei educații, cât și la viitoarea societate în care vor activa este, din păcate, una apatică, inertă, în afara strictei utilități. Trebuie, de asemenea, constatat, fără niciun fel de aluzii, că o asemenea atitudine, indiferentă față de depășirea propriei condiții, indolentă față de concepte depășind spectrul nevoilor primare, facilitează întocmai consolidarea controlului clasei politice responsabile de inocularea acesteia în rândurile tineretului și populației generale. Absolventul clasei a XII-a din zilele noastre, în situația în care acesta este conștient de prezenta condiție națională, cu siguranță a avut cel puțin o dată gândul de a părăsi România în urmărirea studiilor superioare, posibil fără a se întoarce. Comparația în termeni de calitate a actului educațional între cele două medii nu se poate face, însă, printr-o simplă relație de ordine. În timp ce învățământul universitar occidental, spre exemplu, este caracterizat de o mai amplă aplicabilitate a programelor educaționale, fapt datorat, printre altele, și finanțării adecvate a instituțiilor superioare, permițând modernizarea acestora și a tehnicii de care dispun în corespondență cu cerințele și valențele economice regionale și globale, sistemul este, totodată, atacat de problema supra-specializării, față de care mediul universitar românesc se află tocmai în polul opus, optând pentru o abordare teoretică, conexiunea acesteia cu realitatea economică diminuându-se în mod explicit ca rezultat al subfinanțării. Întrucât necesitatea unui loc de muncă primează asupra celei care presupune deschiderea spre multiple specializări, un număr covârșitor de tineri absolvenți, remarcabili prin performanțe precum olimpiadele internaționale, competiții de renume mondial sau activități creatoare deosebite preferă să aleagă drumul străinătății. Mediul economic românesc devine unul ostil în fața inteligenței, uneori pare-se voit. Departamentele de cercetare naționale, neglijate cronic, atât financiar, cât și tehnic, rostesc un îndemn la exil tineretului capabil să revoluționeze cunoașterea, posibil chiar pe plan global, în timp ce universități de prestigiu de pe întregul mapamond izbutesc în pregătirea, pentru această populație, a unei școlarizări garantate, beneficiind de bursă de studiu, precum și integrarea viitorului absolvent în activitatea economică specifică regiunii și statului respectiv, într-o poziție de maximă valorificare a potențialului acestora. Câștigul este, evident, compunerea de personal calificat, de exemplu, în rândurile giganților tehnologici globali, nicidecum cea de îmbunătățire a imaginii României pe plan internațional, cel puțin în manieră statală. Un alt impediment perceput, adeseori, în învățământul superior românesc, de către absolvenții de liceu care iau în calcul părăsirea hotarelor, este scăderea, în cadrul majorității departamentelor de studiu și facultăților, a standardelor educaționale, în vederea sporirii numărului de absolvenți și atingerea unei proporții de absolvenți universitari în rând cu alte state dezvoltate. Ceea ce se omite, însă, atât în cazul particular al României, cât și în cel general, prin care facem referire la politica educațională occidentală, este faptul că sporirea numărului de absolvenți ai învățământului superior nu reflectă o sporire a nivelului general de educație atât de mult pe cât reflectă o diminuare a calității adjectivului „superior”. Demonstrația logică a acestei constatări reiese din simpla absurditate a ideii că admiterea într-o instituție de învățământ superior garantează ridicarea drastică a nivelului de cultură a individului în cauză. Asemenea definiției economice, și în rândul diplomelor acordate într-o societate este prezent fenomenul de inflație, în sensul în care valoarea și prestigiul pe care o diplomă le acordă sunt invers proporționale cu numărul de asemenea diplome acordate. Însăși renunțarea la organizarea examenelor obligatorii pentru admiterea în învățământul superior certifică faptul că, atunci ca și în momentul de față, atitudinea sistemului de învățământ față de populație și, implicit, de viitorul țării, pare a fi nu una de modernizare și interes vădit, ba, dimpotrivă, una anti-competițională, a cărei finalitate este, în fond, eliminarea oricărui imbold de depășire a mediei, a mediocrului. Întrebarea care sosește de data aceasta este: „De ce?” În fond, atitudinea funcționalistă a guvernării actuale demonstrează că, în fapt, inhibarea dezvoltării intelectuale pe plan național pare a deservi interesul conducerii. În această privință, aș dori să las chiar cititorii să își răspundă la aceste dileme. De ce ar dori statul o plafonare totală a forței intelectuale și a dezvoltării naționale pe plan cultural-științific, îndepărtând și, prin aceasta, dezrădăcinând elementele conștiente, condamnându-le la indiferență, și cufundând restul într-o mediocritate aflată în perpetuă cădere? În interesul cui este un popor dorit incult, incapabil de o deșteptare națională, a cărui interes nu depășește pragul nevoilor fiziologice? În ce fel confirmă sau infirmă această atitudine pretinsele valori democratice ale societății românești? În calitate de elev în clasa a XII-a, viitor candidat al examenului de Bacalaureat, pot spune, însumând toate cele antepuse, că politica actuală și menținută a Guvernului, perspectiva acestuia față de situația critică din învățământ, dar și față de nevoile, doleanțele și aspirațiile națiunii, nu îmi aduc, în gând și în simțire, decât sentimentul de a fi dat afară din propria țară, din propria casă. Adeseori, privind emisiunile de știri, citind articole despre noile evenimente la nivel național sau, în mod specific, din învățământ, mulți tineri, printre care mă regăsesc, sunt cuprinși de o arzătoare dorință de completă detașare. Dezamăgirea, frustrarea, lipsa de ascultare din partea Guvernului și Statului care, în fond, ar trebui să evoce interesele poporului în lupta pentru integritate și dezvoltare națională, devin dominante în constelația de perspective și simțiri ce cuprind pe mulți în această perioadă a deciziei. Aproape ca și cum ar fugi pământul de sub picioare, frontul rece al conștientizării tragicei realități naționale aduce, pentru mulți, o senzație de înstrăinare, față de țară, oraș, chiar și propria locuință, conturând o imagine sumbră a zadarnicului, a zădărniciei trecutului față de prezent, a poporului față de stat, a culturii față de educație, tocmai pentru că, de fapt, statul se înstrăinează de noi, de națiune, iar „educația” triumfează asupra culturii. Sub asemenea împrejurări, plecarea din țară devine un fenomen cu o nuanță obligativă, prin prisma căreia, asemenea unui Jean Valjean fugar, a cărui crimă a fost, de această dată, conștiența privitor la criza națională, tânărul absolvent este supus unei surghiuniri umilitoare. Exilul devine, așadar, un fenomen involuntar, care decurge din banala necesitate a unui viitor. Sursă: https://www.edupedu.ro/exilul-act-voluntar-sau-involuntar-perspectiva-unui-elev-de-clasa-a-xii-a-op-ed-david-dumitrescu/

Nume: SoRyN Rank: 5 Am dat test cu: NeutRu Data testului: 20.09.2025 Admis/Respins: Admis Rezultat la proba de arme: 6/8 Alte precizari: Bine ai venit in echipa SWAT !

Nume: Gushter Rank: Lieutenant (4) Doresc premiu: II Dovezi: https://imgur.com/a/S8FalmV Alte precizari: Sanatate!

Evenimentul HUAWEI de ieri 19 septembrie ne-a adus o mulțime de noutăți și aș menționa aici ceasurile Watch GT 6, Watch GT 6 Pro, ba chiar și modelul Watch Ultimate 2 care aduce comunicare subacvatică pe bază de sonar. Am avut prezentate și căștile HUAWEI FreeBuds 7i, plus o tabletă MatePad 12 X 2025 lansată acum global și pe care o descoperim mai jos. Așadar avem de-a face cu o extindere a disponibilității și cu o tabletă mare după cum indică și denumirea sa. Are diagonală de 12 inch și folosește un ecran IPS LCD cu rezoluție de 2800 x 1840 pixeli și luminozitate de până la 1000 nits. Are chiar și refresh rate uriaș de 144Hz. Mai bifăm și soluția PaperMatte, adică finisaj mat pentru ecran, anti-reflexii. Primim suport pentru stylus HUAWEI M-Pencil Pro, iar ecranul se mai laudă și cu suport HDR Vivid. HUAWEI MatePad 12 X 2025 aduce până la 12 GB RAM, 256 GB stocare, procesor Kirin T92B și are un vapor chamber 3D. Mai avem baterie de 10100 mAh cu încărcare la 66W pe fir, cameră de 50 mpx cu bliț în spate și 8 mpx selfie. Această tabletă ne mai oferă WiFi 7 dual-band, Bluetooth 5.2 și are 6 difuzoare, microfoane duale. Are 5.9 mm grosime, cântărește 555 grame, vine pe alb sau verde și are un modl de cameră ce amintește de un smartphone HUAWEI nova. Prețul de pornire este de 690 euro. sursa

A trecut mai mult de un an de la sosirea căștilor wireless Samsung Galaxy Buds3 și deși așteptam ca în această toamnă să vedem modelul succesor, în realitate am primit un Buds3 FE. Rămâne totuși în cărți un debut până la final de an pentru Galaxy Buds4, asta dacă nu cumva lansarea este împinsă până spre ianuarie-februarie atunci când vin flagship-urile din seria Galaxy S26. Descoperim astăzi o apariție a modelelor Buds4 (SM-R540) și Buds4 Pro (SM-R640) chiar în build-ul One UI 8.5. Mențiunile acestora sunt clare, astfel că nu este nici urmă de îndoială că avem la orizont noi căști wireless - probabil unele menite să se ia la duel cu Apple AirPods Pro 3 care s-au lansat de curând cu un ANC superior și senzor de puls. Nu avem alte detalii în afara acestor mențiuni de aici, dar ne putem aștepta ca Samsung să meargă all-in pe AI și să ne ofere extra funcționalități, printre care și o îmbunătățire a funcției de traducere în timp real. Mulți văd lansarea acestora cuplată cu seria S26, dar nu se știe niciodată dacă sud-coreenii au alte planuri. Să vedem! sursa

Nothing vine cu propuneri noi în materie de căști wireless acum la mijloc de lună septembrie, iar în articolul de față Preț și Disponibilitate vorbim despre varianta Nothing Ear (3) care promite un design actualizat și îmbunătățit plus o funcție interesantă numită Super Mic. Ne reamintim dotările și aflăm prețurile din tabelul de mai jos. Legat de design, căștile folosesc componente de metal și au o carcasă transparentă în zona tijelor, iar legat de acea funcție Super Mic, aceasta implică un sistem dual-mic menit să livreze apeluri mai clare. Poate tăia până la 95 dB din zgomot și este activat la apăsarea butonului Talk de pe carcasă. Nothing Ear (3), prețuri în România: Preț Disponibilitate evoMAG Amazon DE 182 eur (~920 lei) Precomandă Compari Apăsarea butonului cu pricina servește și la înregistrarea de notițe vocale folosind aplicația nativă voice memo din Android sau iOS. Pe fiecare casă avem driver dinamic de 12mm pentru bas puternic, iar aici bifăm AAC, SBC, LDAC, plus Spatial Audio. Căștile au câte 3 microfoane și pot livra ANC adaptiv în timp real până la 45 dB. Nothing ne mai oferă un mod low-lag, detectare purtare, certificare Hi-Res și avem Bluetooth 5.4 cu suport dual-conexiune. Avem și certificare IP54 pentru căști și toc. Nothing Ear 3 livrează 10 ore de autonomie fără ANC sau 5.5 ore cu ANC, iar tocul duce totalul la 38 de ore (fără ANC). De menționat și faptul că avem suport pentru încărcare rapidă wireless. Căștile vin pe negru sau alb. sursa

HUAWEI nu aduce doar noi smartwatch-uri acum pe final de septembrie în România, ci ne propune și noi căști wireless. În zona de buget le întâlnim astfel pe FreeBuds 7i, model anunțat chiar în primele zile ale începutului de toamnă și care de astăzi se găsesc la vânare și local. Cât costă aflăm din articolul de față Preț și Disponibilitate. Avem aici de-a face desigur cu succesorul modelului FreeBuds 6i de anul trecut care a primit recenzia noastră. Lăudam la acea vreme ANC-ul surprinzător pentru sub 500 lei, basul puternic și upgrade-ul de autonomie. Ca diferențe, avem acum un toc de transport/încărcare rotund vs. oval, în timp ce design-ul căștilor rămâne familiar, cu tijă la bază și dopuri din silicon. Avem dimensiunile XS, S, M și L la pachet. Huawei FreeBuds 7i, prețuri în România: Preț Disponibilitate Ofertă evoMAG 499 lei Precomandă HUAWEI Store 499 lei Precomandă -50 lei folosind codul AFB7i50 Amazon DE 100 eur (~505 lei) Precomandă Compari HUAWEI FreeBuds 7i oferă drivere dinamice de 11mm cu 5 magneți pentru un sunet echilibrat mai spre naturalețe. Primim conectivitate Bluetooth 5.4, certificare Hi-Res Audio și ne bucurăm de suport SBC, AAC, L2HC 2.0 și LDAC. Căștile oferă și un egalizator pe 10 benzi, ba chiar și sunet spațial la 360 de grade. ANC-ul a fost upgradat la Intelligent Dynamic ANC 4.0, ce folosește un agloritm nou pentru răspuns în doar 0.5 secunde și anulare a până la 28dB din zgomot. Ca autonomie privim aici spre 8 ore fără ANC sau 5 ore cu ANC, iar totalul ajunge la 35 de ore cu ANC dezactivat. Fiecare cască are baterie de 55 mAh, iar tocul are 510 mAh. Căștile vin pe negru, roz și alb. sursa

Audi și-a aruncat o nouă provocare pe piața electrică din China și nu sub sigla clasică cu cele patru inele, ci ca AUDI (cu litere mari), parte a unui brand separat creat pentru piața chineză. Aceștia nu se joacă: în doar 30 de minute după deschiderea comenzilor, au fost plasate peste 10.000 de comenzi pentru modelul E5 Sportback. Acest E5 Sportback este construit în colaborare cu SAIC, pe linia de fabricație SAIC‑Volkswagen din Anting, în Shanghai. E5 este un EV exclusiv pentru China și nu va fi exportat în momentul de față. Ce oferă concret noul E5 Sportback? Motorul simplu pe spate plus bateria de 76 kWh pentru versiunea de bază generează 295 de cai putere și oferă o autonomie de până la 618 de kilometri. Varianta de top, cu tracțiune integrală, vine cu 776 de cai putere, o baterie mai mare, de cam 100 kWh, o autonomie de 647 de kilometri și accelerează de la 0 la 100 de km/h în doar 3,4 secunde. Printre dotările regăsite pe noul E5 Sportback, avem suspensie pneumatică adaptivă, direcție pe roțile din spate, încărcare la 800 V, display imens de 27 de inch 4K care acoperă aproape tot bordul, și camere laterale ce țin locul oglinzilor. Impact și ce înseamnă asta Din moment ce s-au făcut peste 10.000 de comenzi în jumătate de oră, e clar că răspunsul este unul mai mult decât bun. Asta sugerează că piața chineză de electrice este una foarte competitivă, dar și extrem de receptivă la modele noi. Audi, cu această nouă identitate fără inele încearcă să atingă segmente de consumatori pe care nu le abordase înainte, poate pe cei care vor performanță și design electric, dar nu sunt neapărat interesați de lux extrem. Prețul, unul care te va surprinde cu siguranță Prețul de bază pentru E5 Sportback este de aproximativ 30.000 de euro. Da, ai auzit bine. Ținând cont de câte oferă, nu e de mirare că s-au plasat așa multe comenzi. Astfel, AUDI E5 Sportback nu vrea să fie un moft; vrea să fie un model care zguduie piața, să fie relevant. Nu va impresiona pe toată lumea, dar Audi a câștigat deja. Nu vă mai reamintesc iar câte comenzi s-au făcut în jumătate de oră, v-ați prins voi. sursa

Într-un nou fragment din cel mai recent episod de „Podcast cu Prioritate”, Vlad Micșunescu a vorbit despre un subiect pe care multă lume l-a trecut cu vederea. Și anume, este vorba despre dispariția monovolumelor. Modele precum Volkswagen Sharan, altădată foarte populare, au dispărut treptat din oferta producătorilor, fiind înlocuite de SUV-uri. „Deși uite, din păcate, monovolumele, stilul Volkswagen Sharan, au dispărut. Eu nu știu câți realizează cât de mari sunt mașinile alea. Adică e singurul format de mașină care, cu toate locurile ocupate, ai foarte mult portbagaj și poți să cari în ele niște volume inimaginabile, adică canapene întregi, cu tot cu taburet, într-un SUV nu poți să faci chestia asta”, a spus Vlad. SUV-urile fac spectacol, dar monovolumele duceau greul Observația vine într-un moment în care SUV-urile domină piața auto, fiind promovate ca soluția universală pentru orice tip de client, ceea ce, deși multă lume nu știe, nu e chiar adevărat. Deși există limite clare, SUV-urile având calitățile lor, monovolumele rămân de neegalat. Această categorie de mașini, deși catalogată de mulți ca plictisitoare, oferea un mix unic de spațiu, confort și versatilitate. Pentru familii mai numeroase sau pentru cei ce aveau nevoie să transporte volume mari, monovolumul era soluția perfectă. Monovolumul, mașina pe care n-o apreciai până n-ai avut de mutat tot apartamentul Mesajul lui Vlad Micșunescu aduce un strop de nostalgie, dar și realism. Mulți dintre noi am cunoscut cu adevărat aceste mașini, poate mulți dintre noi au și deținut vreun Volkswagen Sharan sau un Opel Zafira. Deși Vlad nu a intrat chiar în detaliu pe acest subiect, putem spune că în goana după trenduri și SUV-uri, industria auto a lăsat deoparte mașini extrem de practice, greu de înlocuit. Poate că SUV-urile au cucerit piața, însă adevărata utilitate a unui monovolum rămâne greu de contestat. sursa

Rolls-Royce a prezentat o nouă versiune personalizată a SUV-ului de lux, Cullinan. Se numește Cullinan Cosmos și este realizată prin divizia Bespoke a producătorului britanic, care se ocupă exclusiv de comenzi personalizate. Modelul a fost comandat de o familie din Orientul Mijlociu și reflectă o temă centrală: spațiul cosmic. Interior pictat manual și iluminare stelară Elementul central al designului interior este plafonul. Acesta a fost pictat manual de artiștii de la Rolls-Royce, într-un proces care a durat aproximativ 160 de ore. Tabloul reprezintă galaxia Calea Lactee și include accente de albastru, galben și teal, aplicate direct pe pielea neagră. În mod interesant, plafonul păstrează sistemul clasic Starlight Headliner, adică acele fibre optice care imită un cer înstelat. Acestea rămân funcționale, ceea ce creează un efect vizual tridimensional și de-a dreptul plăcut. Principala culoare din interiorul mașinii este Charles Blue, ce se află în combinație cu elemente albe și inserții decorative de lemn Piano White. Cusăturile și gravurile au aceeași tema a spațiului și a stelelor, și sunt aplicate inclusiv pe cotieră și pe fețele ușilor. Ce a realizat Rolls-Royce la exterior? Caroseria poartă culoarea Arabescato Pearl, nuanță inspirată de marmura italiană. Jantele de 23 de inch completează aspectul impunător dar în același timp, foarte elegant. Simbolul modelelor Rolls-Royce, Spirit of Ecstasy, este realizat dintr-un material transparent, ce luminează din interior, opțiune recent introdusă de marcă. Unicat, nu ediție limitată, a nu se încurca Cullinan Cosmos este un exemplar unic, nu vreo ediție limitată. Prețul nu a fost comunicat, dar se crede că s-a depășit cu mult costul unul Cullinan normal. Rolls-Royce a anunțat că acest model va merge la o familie din Orientul Mijlociu, după cum am menționat și mai sus, familie ce și-a dorit un automobil pe care să nu-l uite niciodată. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, prețul nu e un criteriu de selecție. Clienții care comandă modele ca acesta nu se raportează la un cost anume. Procesul de comandă se concentrează pe exprimarea unei idei sau a unei identități, iar mașina rezultată este mai apropiată de o operă de artă personalizată decât de un produs comercial. În astfel de cazuri, valoarea nu se măsoară în bani, ci în unicitate. Un SUV de lux cu inspirație cosmică, creat fără limite Cullinan Cosmos nu este o simplă mașină, ci mai mult o declarație oficială a luxului și a personalizării extreme. Nu aduce noutăți tehnice sau performanțe radicale, aduce mai mult de atât. Aduce artă și individualitate. Când cerul devine inspirație, iar bugetul nu impune limite, Rolls-Royce a reușit să creeze o mașină care privește în sus, la stele, dar rămâne fidelă luxului de la sol. sursa

Dacia a luat Dusterul, SUV-ul atât de renumit pe care îl știm cu toții, și i-a spus: gata cu plimbările, hai la treabă. Așa a apărut noul Duster Cargo, și acesta vine cu tot ce ăi trebuie pentru a fi util, rezistent și surprinzător de versatil. La ce se referă Dacia, mai exact, prin Cargo? În spate, scaunele dispar, iar în locul lor apare o podea plată din lemn, acoperită cu un material durabil, perfectă pentru transport. Cu o capacitate de încărcare de până la 1149 de litri, Duster Cargo devine o mini-dubă cu poftă de muncă. Mai pui și un perete despărțitor din plasă, puncte de ancorare, geamuri opace și o husă de portbagaj și ai o mașină care chiar muncește serios. Interiorul? Nu e lux, dar e logic. Ai ecran de 10,1 inch, Media Display cu Apple CarPlay și Android Auto, aer condiționat, cruise control, camere, frână electrică, scaune reglabile, geamuri electrice, adică tot ce trebuie ca să nu te doară capul la volan. Și totul e inclus în echiparea Expression. Ce găsim sub capotă? La Duster Cargo, ai două motorizări disponibile. Ai varianta Mild-Hybrid 130 4×4, care vine cu un motor pe benzină, de 1,2 litri, și cu cutie manuală. Perfectă pentru cei ce își doresc tracțiune integrală și acces în zone mai nefavorabile. Aceasta vine cu Terrain Control și Hill Descent Assist, plus o gardă la sol de 217 mm, deci chiar e gata să iasă de pe asfalt oricând ai avea nevoie. A doua varianta, cea Hybrid 155, vine cu o combinație dintre un motor pe benzină de 1.8 litri și două motoare electrice, transmisie automată fără ambreiaj, eficiență remarcabilă și condus electric în oraș. Preț corect, garanție solidă Prețurile pentru România nu au fost afișate încă, dar în Marea Britanie varianta 4×4 pleacă de la 28.694 lire, cu tot cu TVA, pe când varianta Hybrid 155 are un preț de pornire de 29.414 lire, cu TVA inclus. Conversia este făcută direct în fabrică, deci totul e omologat și acoperit de garanția Dacia, de 3 ani sau 60.000 mile, extensibilă la 7 ani cu pachetul Dacia Zen. Dacia Duster Cargo e o propunere simplă, logică, accesibilă. Un SUV de teren cu aere de dubă. Sau o dubă cu spirit de aventurier. sursa

Folosește speedometrul complex. Am făcut niște modificări prin care sper să nu se mai reproducă asta la jobgoal/reward.