Madalin

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru a se dovedi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de transmitere fictivă a participaţiilor, trebuia să se probeze că transmiterea nu a fost reală. În speță, instanța supremă a constatat că din probele administrate a reieşit că tranzacţia nu a fost una reală, inculpatul fiind administratorul în fapt al S.C. B. SRL şi după numirea în această calitate a martorului N. şi chiar şi după ce inculpatul a ieşit oficial din societate, el fiind singurul care avea dreptul de dispoziţie asupra resurselor băneşti ale firmei, astfel că nu se poate considera că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de transmitere fictivă a participaţiilor. (Decizia nr. 433/RC din 14 octombrie 2021, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție) Sursa

Nu are rost sa facem astfel de modificari, exista [/gps] si poti cauta ID-ul HQ-ului pentru a-l localiza, cine doreste sa-l vada, se poate duce pana acolo.

Nu, nu am facut nici o deplasare ca suporter.

Nu, nu am fost, insa mi-as dori pe viitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că executarea obligaţiilor la care persoana condamnată a fost supusă pe perioada termenului de supraveghere poate înceta mai înainte de împlinirea termenului fixat prin hotărâre dacă se apreciază că executarea în continuare a acestora nu mai este necesară. În speță, în condiţiile în care petentul are posibilitatea de a desfăşura în mod efectiv o muncă licită, faţă de evoluţia de care acesta a dat dovadă în cursul executării pedepsei de până în prezent, Înalta Curtea apreciază ca fiind corectă soluţia de încetare a obligaţiei de a nu conduce autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere. (Decizia nr. 856 din 19 octombrie 2021, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție) Sursa

Am susținut în cadrul dezbaterii „Rechizitoriul, un act în formă continuată?” Partea a II-a, următoarele aspecte: În ceea privește Decizia din 21 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑282/20, am reiterat faptul că aceasta privește doar situația constatării neregularității rechizitoriului în ceea ce privește descrierea eliptică, lacunară a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, ci nu și celelalte aspecte ce fac obiectul camerei preliminare, respectiv legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Referitor la analiza legalității administrării probelor în faza de judecată, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 802/2017, Decizia nr. 88/2019 și Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 293/RC/17.09.2020 au precizat în ce condiții examinarea probelor dincolo de faza de cameră preliminară, se poate realiza fără a relativiza efectele autorității de lucru judecat ale încheierii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, aspecte care prin extrapolare, ar trebui avute în vedere și în situația particulară dedusă dezbaterii. De asemenea am apreciat că instrumentul procesual prin care va fi pusă în executare decizia discutată, va fi conturat pe cale jurisprudențială, prin cristalizarea unei practici în care remedierea rechizitoriului, atunci când este cazul, să se realizeze în faza de cercetare judecătorească, de către procurorul de caz, a cărui poziție va fi susținută de procurorul de ședință, cu acordarea unui termen rezonabil apărării pentru pregătirea acesteia. Totodată, am apreciat că trebuie realizată o distincție între ciclurile procesuale în care se invocă neregularitatea, respectiv faza de cameră preliminară, faza de judecată în fond, sau în apel, aducând observații critice spețelor ce au ,,dezghețat” problema teoretică și am apreciat că nu se poate pune în discuție o eventuală sancțiune a nulității precizărilor făcute de procuror, rechizitoriul nefiind un act de urmărire penală, ci un act de sesizare ce poate fi sancționat prin constatarea neregularității acestuia. Sursa

Numele tău: Madalin Numele jucătorului sancţionat: @hala Data şi ora sancţiunii: 05.01.2022, 08:52 Sancțiunea acordată: x1 warn, acumulare de 3/3 avertismente, x1 verbal, x1 avertisment ramas Motivul sancțiunii: Acumulare de 3/3 avertismente. Link către topicul sancţiunii: Topicul acesta. Alte precizări: -

Numele tău: Madalin Numele jucătorului sancţionat: @hala Data şi ora sancţiunii: 05.01.2022, 08:52 Sancțiunea acordată: x11 Avertismente Verbale = 5 Avertismente și un Verbal => un warn, doua avertismente și un verbal Motivul sancțiunii: Posturi simpliste pentru a-și crește numărul de postări în mod abuziv. Link către topicul sancţiunii: aici aici aici aici aici aici aici aici aici aici aici Alte precizări: -

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

Răspuns simplist, avertisment verbal.

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 3 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 498/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Sabaiduc cu ocazia verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de recurs în casaţie. În opinia autorului excepției, dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 încalcă principiile fundamentale privind statul de drept, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât restrâng sfera hotărârilor penale ce pot fi supuse casării, atât prin exceptarea de la atacarea cu recurs în casaţie a hotărârilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, cât şi prin reducerea numărului motivelor de recurs în casaţie. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală: „(1) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.”; – Art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013: „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, se modifică şi se completează după cum urmează: […] 267. La articolul 438 alineatul (1), punctele 2-6, 9, 10, 13 şi 14 se abrogă.” Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că pot face obiectul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie numai hotărârile penale definitive. Prevederile de lege criticate exceptează de la recursul în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ca instanţe de apel – prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, ceea ce înseamnă că pot fi atacate cu recurs în casaţie numai hotărâri definitive prin care s- a soluţionat fondul cauzelor. Potrivit soluţiilor de la judecata recursului în casaţie prevăzute de dispoziţiile art. 448 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în casaţie, casează hotărârea atacată şi, după caz, în funcţie de motivul invocat, desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată, sau poate dispune rejudecarea de către instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, fiind evident că, şi în această din urmă situaţie, sentinţa dată cu încălcarea normelor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei este desfiinţată în recurs. Aşa fiind, Curtea a constatat că pe calea recursului în casaţie se asigură verificarea legalităţii – prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege – a unor hotărâri penale definitive prin care s -a soluţionat fondul cauzelor, ca garanţie a respectării principiului legalităţii consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fără a se aduce vreo atingere principiului accesului liber la justiţie, prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală. Curtea constată că soluţia legislativă criticată este pe deplin justificată de natura instituţiei recursului în casaţie, aceea de cale extraordinară de atac, având în vedere că o astfel de cale de atac se poate exercita numai împotriva unei hotărâri prin care o instanţă de judecată a statuat în mod definitiv cu privire la un proces penal. Or, în cazul deciziilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, litigiul penal nu a fost definitiv judecat şi, prin urmare, nu poate fi recunoscută o cale extraordinară de atac. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013, tot prin Decizia nr. 149 din 14 martie 2019, mai sus menţionată, paragraful 15, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, motivele de recurs în casaţie sunt limitate. Mai mult, conform prevederilor art. 438 alin. (2) din Codul de procedură penală, situaţiile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor. Prin urmare, toate celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti pot fi invocate doar prin intermediul apelului sau al contestaţiei. Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide: – Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. Sursa

Marți, 4 ianuarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității documentul prin care jud. Veronica Szasz, preşedintele Tribunalului Mureș, și-a exercitat dreptul la replică ca urmare a articolului intitulat „Iuliu Cosmin Pop (PSD Târgu-Mureș) și alți 6 oficiali ai clubului, trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție„, publicat de msnews.ro, în data de 13.12.2021. :: Drept la replică Sursa

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 7 din 4 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 643/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Horia-Camil Radu în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 28 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia penală în Dosarul nr. 1.335/97/2017, prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani. În opinia autorului excepției, prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 16, 21 şi 124 din Constituţie. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; [] c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.” Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că, anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea şi dobândirea, deţinerea sau folosirea) din Legea nr. 656/2002, republicată, reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menţionată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. Aşa fiind, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, anterior menţionată. Curtea reţine că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. Având în vedere că sesizarea Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a avut loc prin Încheierea din 17 septembrie 2018, prin urmare anterior pronunţării Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, şi ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv). Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide: – Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată. Sursa

Instanța de control judiciar a desființat încheierea de îndreptare a erorii materiale și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că procedura de îndreptare a erorilor materiale, se realizează prin aplicarea în mod corespunzător a normelor procesuale care reglementează dispunerea sau pronunțarea actului care va fi îndreptat, respectiv în privința căruia intervine înlăturarea omisiunii vădite, în speță fiind vorba despre un act efectuat în condiții de publicitate. Or, în cauză, ședința de judecată în care s-a soluționat sesizarea din oficiu privind înlăturarea omisiunii vădite din minuta sentinței penale apelate, nu a fost publică, fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. privind nulitatea absolută, fiind totodată incident și un alt motiv de nulitate absolută determinat de lipsa procurorului de la ședința respectivă. (Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Decizia penală nr. 1489 din 23 noiembrie 2021) Sursa

În data de 03.01.2022 s-a constituit un nou dosar (12D/2022) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 379 alin. (2) din Codul penal (cauza Bica Clara Ilinca). Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care această dispoziție, formează obiectul unui control de constituționalitate. Instanţa de trimitere pare a fi Judecătoria Sectorul 2 București. Spunem „pare” întrucât pe portalul acestei instanțe nu se regăsește nicio precizare privitoare la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză. Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ: Art. 379 (extras) – Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. Sursa

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu evidenţiază un viciu de legalitate a hotărârii recurate trimiterea recurentului la alte hotărâri judecătoreşti, în privinţa cărora nu s-a demonstrat că vizează o situaţie identică, câtă vreme jurisprudenţa nu reprezintă izvor de drept (art. 1 C. civ.). (Decizia nr. 1365 din 16 iunie 2021, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție) Sursa