F4L John

Soferii nu vor mai putea fi sancționați de către polițiștii care folosesc radarul și care nu poartă uniformele specifice, nu folosesc o mașină cu însemnele poliției sau radarele nu sunt semnalizate corespunzător, cu ceva distanță înainte, potrivit unei propuneri legislative care a primit mai devreme votul decisiv la deputați. În cazul nerespectării acestor prevederi, procesul-verbal de constatare a contravenției devine nul. O Propunere legislativă pentru modificarea art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost adoptată azi de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională și va merge acum la promulgare de către șeful statului. Potrivit acestei propuneri legislative, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor ar urma să se facă direct de către polițistul rutier sau polițistul de frontieră, aceștia fiind obligați să poarte uniforme cu înscrisuri și însemne distinctive. “Dispozitivele destinate măsurării vitezei se instalează exclusiv pe autovehicule care prezintă înscrisurile și însemnele distinctive ale poliției rutiere și care sunt poziționate vizibil. Dispozitivele mobile, de tip pistol, destinate măsurării vitezei se utilizează la o distanță maximă de 10 metri de autovehiculele care prezintă înscrisurile și însemnele distinctive ale poliției rutiere. Se interzice utilizarea dispozitivelor de măsurare a vitezei din autovehicule care nu prezintă înscrisurile și însemnele distinctive, de către polițiști care nu poartă uniforme, cu înscrisuri și însemne distinctive”, prevede propunerea legislativă. În continuare, deputații au votat și pentru lămurirea aspectului că autovehiculele pe care sunt instalate dispozitivele radar pot fi utilizate staționar sau în mișcare. Radarele fixe vor trebui presemnalizate cu măcar 500 de metri înainte în localitate și cu măcar doi kilometri în afara localității. Procesele verbale de contravenție încheiate cu nerespectarea acestor reguli vor fi nule. Aceste modificări sunt propuse pentru a schimba situația actuală, în care polițiștii rutieri se concentrează, cel mai des, pe activități de constatare și aplicare de sancțiuni și nu desfășoară suficiente acțiuni de prevenție a accidentelor. În același timp, se urmărește și schimbarea percepției șoferilor asupra polițiștilor, în condițiile în care aceștia sunt văzuți în prezent ca niște “vânători” de șoferi și nu ca niște reprezentanți și apărători ai legii, care ajută conducătorii auto să se comporte legal, adecvat și responsabil pe drumurile publice. Ca argumente în favoarea acestor modificări, în propunere se vorbește de faptul că, în ciuda sancțiunilor dure aplicate de către polițiști șoferilor, aceștia nu și-au schimbat comportamentul, iar numărul accidentelor rutiere înregistrate în România nu s-a redus foarte mult. Atenţie! Prevederile proiectului legislativ NU se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie promulgat prin decret prezidenţial şi publicat în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Closed.

Edit: Observ ca ai ales, https://imgur.com/a/pTgtcji Topic closed.

De ceva vreme, pe străzile și bulevardele din mai multe orașe ale țării, inclusiv pe cele din București, se pot vedea adulți care circulă cu trotinete, multe dintre aceste vehicule fiind electrice. Legislația rutieră în vigoare nu reglementează în mod expres circulația trotinetelor electrice pe drumurile publice, dar încercăm astăzi să vedem dacă putem încadra trotinetele într-o categorie de vehicule prezentă în Codul rutier și care ar fi obligațiile conducătorilor acestora. Potrivit art. 6 din Codul rutier, poate fi considerat moped un "autovehicul, cu două sau trei roți, a cărui viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h și care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depășește 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depășește 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric". Așadar, cele mai multe trotinete electrice pot fi considerate mopede. Totuși, pentru a circula cu un moped, conducătorii acestora trebuie să îndeplinească o serie de condiții. Spre exemplu, aceștia trebuie să aibă o vârstă minimă. În condițiile în care vârsta minimă pentru a conduce o bicicletă pe drumurile publice este de 14 ani, vârsta necesară pentru a conduce un moped pe aceleași drumuri este, în mod evident, mai mare, și anume ea este de 16 ani. Apoi, tot din Codul rutier aflăm și că bicicletele și mopedele "care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare". Așadar, încă o condiție pe care trebuie s-o îndeplinească cei ce conduc trotinete electrice pe șosele. După cum stipulează același Cod rutier amintit mai sus, pentru a conduce un moped, conducătorul acestuia trebuie să dețină un permis de conducere de categoria AM. Totuși, legislația permite conducerea unui moped în baza oricărei categorii de permis auto. Mai exact, un moped poate fi condus de orice persoană care deține un permis de conducere, indiferent de categoria acestuia. Legislația rutieră stabilește că "pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor și persoanele transportate pe acestea au obligația să poarte casca de protecție omologată" și, pentru că am stabilit deja că o trotinetă electrică poate fi considerată moped, conducătorul unei astfel de trotinete este și el obligat să poarte echipament de protecție. E necesară înmatricularea trotinetelor electrice? Ne lămurește, din nou, Codul rutier: pentru a circula pe drumurile publice,"vehiculele, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna și a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, și să poarte plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni și conținut prevăzute de standardele în vigoare". Conform aceluiași act normativ, mopedele trebuie înregistrate (nu înmatriculate) la nivelul primarilor comunelor, ai orașelor, ai municipiilor și ai sectoarelor municipiului București. Așadar, a cincea condiție este: trotineta electrică trebuie să aibă o plăcuță de înregistrare. Teoretic, acestea sunt regulile pe care ar trebui să le respecte un conducător de trotinetă electrică atunci când circulă pe drumurile publice, dar, în lipsa unor reglementări clare, acest set de reguli este doar orientativ. Sursa: avocatnet.ro

Persoanele fizice care dețin carduri bancare și care au nevoie de bani în numerar se pot adresa, începând de astăzi, și comercianților de bunuri sau servicii. În anumite condiții, aceștia pot elibera o sumă de până la 200 de lei, în limita disponibilului existent în casă la acel moment. Cu toate acestea, măsura nu va avea efectele scontate, numărul comercianților care vor oferi facilitatea fiind extrem de redus, în contextul în care pragul de la care există obligația de a accepta plăți cu cardul va crește în curând, în mod semnificativ. Începând de astăzi, clienții care dețin carduri bancare și achiziționează bunuri sau servicii de la comercianți le vor putea solicita acestora acordarea unui avans în numerar, în baza Legii nr. 209/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată. Deși legea a avut termen de intrare în vigoare în data de 1 ianuarie 2017, întârzierea publicării normelor de aplicare a făcut ca măsura să se aplice efectiv începând de astăzi. Comercianții care ar putea să acorde clienților această facilitate sunt, în baza Legii nr. 209/2016, doar aceia care realizează anual o cifră de afaceri mai mare de 10.000 de euro în echivalent lei. De asemenea, de la acest prag apare obligația acestora de a accepta ca mijloc de plată cardurile bancare. Cu toate acestea, conform unui proiect de act normativ adoptat recent de Camera Deputaților, doar firmele cu o cifră de afaceri de peste 50.000 de euro vor avea obligația de a accepta plăți cu cardul și în viitor. Acest lucru va face ca numărul magazinelor care vor putea acorda avans în numerar de până la 200 de lei posesorilor de carduri să fie mai mic. Măsura îi va afecta într-o măsură și mai mare pe cei care locuiesc în mediul rural, acolo unde nici unitățile bancare sau bancomatele nu sunt foarte des întâlnite. Prin urmare, cu toate că a fost gândita ca o facilitate acordată consumatorilor, eventuala creștere a pragului de la 10.000 de euro la 50.000 de euro începând de la care comercianții trebuie să accepte plata cu cardul bancar va reduce și mai mult numărul magazinelor care ar putea acorda astfel de avansuri clienților. Atunci când solicită bani în numerar comercianților, clienții vor plăti un comision de cel mult 1% din această sumă, cost care se va adăuga celorlalte comisioane percepute de bancă pentru tranzacțiile cu cardul. Sursa: avocatnet.ro

Darea în plată a fost o lege cu “cântec”, multe dispoziţii au fost criticate iar unele au constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate. Art. 4 din Legea nr. 77/2016 prevede că pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. Potrivit ultimelor noutăţi legislative punctul b) prevazut mai sus a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate instituie o discriminare nejustificată între persoanele care au luat un credit ce depăşeşte suma de 250.000 euro şi cele care au luat un credit cu o valoare mai mică sau egală cu această sumă. Prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Curtea Constituţională a reţinut că orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile cu privire la teoria impreviziunii din Codul civil. Curtea a mai reţinut că, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementărilor vechiului Cod civil sau al noului Cod civil şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa de judecată, care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea teoriei impreviziunii. Astfel, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.271 din noul Cod civil, instanţa de judecată poate pronunţa o hotărâre prin care să dispună fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa. În concluzie critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, soluţie pronunţată în Decizia nr. 44/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 553/2018. Sursa: lexcafe.ro

Probabil ați aflat deja că multe, multe modificări la Codul de procedură penală au fost adoptate săptămâna aceasta în Parlament. Ați aflat, poate, din informațiile oferite de alții, că în urma acestor modificări nu se vor mai putea folosi la fel de simplu în procesele penale înregistrări video ca probe; că se va putea pleca de la magazin cu produse neplătite, pentru că nu vor mai servi înregistrările de pe camerele de supraveghere, ori că un viol în plină stradă, surprins pe o filmare, n-ar mai putea fi probat cu filmarea respectivă. Dacă ne uităm la documentul care a fost adoptat la Parlament, vom vedea că aceste exemple sunt exagerări grosolane. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală a obținut votul final în Parlament zilele trecute, după ce a avut un parcurs legislativ destul de scurt. Pentru ca modificările cuprinse în acest document să aibă efecte în practică, trebuie ca șeful statului să promulge legea și ea să apară apoi în Monitorul Oficial. "Înregistrările de pe camerele de supraveghere, precum şi cele realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă", e prevederea cuprinsă în proiectul votat de parlamentari. O filmare a unei camere de supraveghere sau de pe un telefon mobil, pe care se vede clar săvârșirea unei fapte penale într-un spațiu public, va putea fi folosită în continuare ca mijloc de probă. Dacă, de exemplu, pe o cameră video se surprinde un furt dintr-un magazin, un viol, o agresiune ș.a.m.d., astfel de înregistrări vor putea fi folosite apoi. S-au făcut, într-adevăr, modificări ce privesc înregistrările de toate felurile, dar nu în sensul în care să se restrângă complet folosirea filmărilor care sunt făcute de camerele de orice fel. S-au făcut schimbări la supravegherea făcută de organele penale, precum și cu privire la înregistrările făcute de cei implicați în procesul penal. Însă există o exagerare în prezentarea modificărilor ca un impediment absolut în folosirea unor astfel de mijloace de probă în viitor. Atenție! Prevederile proiectului cu modificări la Codul de procedură penală NU se aplică încă. Proiectul trebuie promulgat de șeful statului și publicat în Monitorul Oficial ca să se aplice efectiv. Sursa: avocatnet.ro

Românii n-au voie să încheie căsătorii fictive, după cum este explicat actualmente în Codul civil. Mai precis, două persoane nu pot încheia un mariaj pentru alte motive în afară de întemeierea unei familii. În cazul unei căsătorii fictive, legea prevede că aceasta poate fi anulată în instanță la cererea oricărei persoane interesate. Potrivit Codului civil, căsătoria fictivă nu este văzută cu ochi buni de către autorități. Concret, cei care apelează la mariaj pentru alte motive în afară de a întemeia o familie riscă să li se anuleze căsătoria. „Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută”, scrie în actul normativ amintit, fiind completat că „orice persoană interesată poate introduce (în instanță - n. red.) acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei”. Cu alte cuvinte, orice persoană interesată se poate adresa instanței pentru anularea unui mariaj fictiv (încheiat pentru bani sau pentru obținerea altor foloase, de exemplu). Totuși, o căsătorie fictivă poate căpăta ulterior legitimitate. „(...) nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei”, mai scrie în Cod. Sursa: avocatnet.ro

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria 159/17 din 22 iunie 2018 a fost publicat Protocol adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului. Obiectivul prezentului protocol este de a completa, între părțile la protocol, prevederile Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, deschisă spre semnare la Varșovia, la 16 mai 2005, (denumită, în continuare, „convenția”) în privința incriminării actelor descrise în articolele 2-6 din prezentul protocol, sporind astfel eforturile părților în prevenirea terorismului și a efectelor sale negative asupra beneficiului deplin al drepturilor omului, în special a dreptului la viață, atât prin măsuri la nivel național cât și prin cooperare internaționala, cu luarea în considerare a tratatelor sau acordurilor multilaterale sau bilaterale existente aplicabile între părți. În sensul prezentului protocol, „participarea într-o asociere sau grup în scopuri teroriste” înseamnă participarea la activitățile unei asocieri sau grup în scopul de a comite sau de a contribui la comiterea uneia sau mai multor infracțiuni teroriste de către asociere sau de către grup. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracțiune, conform dreptului său intern, „participarea într-o asociere sau grup în scopuri teroriste”, așa cum a fost definită în prezentul protocol, atunci când fapta a fost comisă ilegal și cu intenție. Sursa: lexcafe.ro

Micii producători de energie regenerabilă vor avea în curând posibilitatea să furnizeze electricitate în reţea şi să compenseze factura emisă de furnizorul lor, la zece ani de la apariţia unei legi care le promitea persoanelor fizice acest lucru. Consumatorii casnici care deţin instalaţii de producere a energiei electrice (eoliene şi panouri fotovoltaice), inclusiv în cogenerare, vor avea acum posibilitatea să vândă energia pe care o produc acasă în exces faţă de propriul consum. Deşi există cadru de reglementare aprobat în urmă cu 10 ani, prin Legea nr. 220/2008, au fost mai multe bariere în aplicarea acestei schemei de sprijin. „În Legea nr. 220/2008 exista o prevedere că pentru producătorii casnici de energie regenerabilă se vor aproba nişte scheme de sprijin. Principala barieră în calea acestei scheme de sprijin a fost legislaţia fiscală. Încă din 2009 – 2010, am început discuţiile cu Ministerul Finanţelor pentru a găsi soluţii pentru aceşti mici producători şi am eşuat“, a declarat recent Zoltan Nagy-Bege, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE). Prin acest proiect, s-a introdus termenul de „prosumator“, adică acel client final care deţine instalaţii de producere a energiei electrice, inclusiv în cogenerare, a cărui activitate specifică nu este producerea energiei electrice, care consumă şi care poate stoca şi vinde energie electrică din surse regenerabile produsă în clădirea lui, inclusiv un bloc de apartamente, o zonă rezidenţială, un amplasament de servicii partajat, comercial sau industrial sau în acelaşi sistem de distribuţie închis, cu condiţia ca, în cazul consumatorilor autonomi necasnici de energie din surse regenerabile, aceste activităţi să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară“ Sursa: http://lexcafe.ro/economie-2/industrie/micii-producatori-de-energie-regenerabila-vor-avea-posibilitatea-sa-furnizeze-electricitate-retea-2/

Redeschis la cerere.

Vacanța de vară vine cu drepturi sporite pentru 120 milioane de turiști. Călătorii care rezervă pachete de vacanță vor dispune de o protecție mai puternică în calitatea lor de consumatori. Noile norme nu vor reglementa doar pachetele de vacanță tradiționale, ci vor proteja și consumatorii care rezervă alte forme de servicii de călătorie combinate, inclusiv pachete personalizate. De asemenea, este introdusă protecția serviciilor de călătorie asociate, formulă în care călătorul cumpără servicii de călătorie de la un punct de vânzare, însă este invitat să rezerve alte servicii prin intermediul unei pagini de internet separate. Věra Jourová, comisarul pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, a declarat: „Este ușor să rezervi o vacanță pe internet, însă dacă ceva nu merge bine, vrei să fii sigur că ești pe deplin protejat. Noile norme privind pachetele de servicii pentru călătorii sunt acum adaptate la era digitală și la noile moduri de rezervare a vacanțelor. Călătorii vor beneficia totodată de noi drepturi și vor fi bine protejați în cazul în care operatorul dă faliment. Grație noilor norme, companiile turistice vor putea să își ofere serviciile la nivel transfrontalier.” Printre beneficiile aduse consumatorilor se numără: informații mai clare pentru călători, privind tipul, elementele și caracteristicile pachetului sau serviciilor asociate oferite, drepturile în calitate de consumatori, prețul și orice alte costuri suplimentare; rambursare și repatriere în caz de faliment, companiile turistice fiind nevoite să își asigure protecția în caz de insolvență; norme mai clare privind răspunderea, responsabilitatea revenind organizatorului pachetului, indiferent de entitatea care prestează serviciile de călătorie; drepturi mai solide de anulare, un pachet de vacanță putând fi anulat de călători din orice motiv, prin plata unui comision rezonabil sau gratuit, în cazul în care destinația lor devine periculoasă sau în cazul în care prețul pachetului este majorat cu peste 8% din prețul initial; asigurarea cazării în cazul în care călătoria de întoarcere nu poate fi efectuată, fiind garantate până la maximum trei nopți suplimentare de cazare; asistență pentru călătorii în dificultate, în special prin furnizarea de informații privind serviciile de sănătate și asistența consulară. Noile norme vor aduce beneficii și companiilor, prin intermediul: unor norme mai clare ce vor facilita activitățile transfrontaliere, prin respectarea unui singur set de norme privind cerințele de informare, răspunderea și alte obligații pe întreg teritoriul UE; de cerințe modernizate de informare care nu se mai bazează exclusiv pe broșurile turistice; reducerii sarcinii de reglementare, călătoriile de afaceri organizate în temeiul unui acord-cadru nemaifiind acoperite de directivă. Etape următoare Statele membre trebuiau să transpună normele în legislația națională până la data de 1 ianuarie 2018. A urmat apoi o perioadă de tranziție de șase luni, până la 1 iulie, care este data de la care măsurile naționale de transpunere a directivei vor începe să se aplice. Comisia va examina modul în care normele au fost transpuse și sunt aplicate în statele membre și va lua măsurile adecvate, dacă este necesar. Context Pentru a extinde protecția prevăzută de Directiva UE privind pachetele de servicii pentru călătorii din 1990, Comisia a prezentat, în luna iulie 2013, propunerea, care a fost adoptată în mod formal de Parlamentul European și de statele membre în noiembrie 2015. Noile norme urmau să fie transpuse de statele membre până la 1 ianuarie 2018. Începând cu data de 1 iulie, aceste norme sunt aplicabile în statele membre. Noile norme se aplică în cazul combinațiilor de cel puțin două tipuri de servicii de călătorie (transport, cazare, servicii de închiriere auto sau alte servicii, de exemplu, vizitele ghidate), inclusiv în cazul pachetelor și a serviciilor de călătorie asociate. Sursa: ec.europa.eu

Data viitoare incearca sa vii si cu o opinie legata de lucrarile ei.

Procedura de achitare a amenzilor contravenționale va fi ușurată în mod semnificativ, potrivit unui proiect de act normativ adoptat de senatori acum trei ani și care a primit și votul deputaților chiar astăzi. Reglementările propuse de Guvern și transmise Parlamentului au fost gândite, în principal, pentru a veni în ajutorul persoanelor care sunt sancționate contravențional. Măsurile pentru eficientizarea procedurii de achitare a amenzilor contravenționale se regăsesc într-un proiect de lege inițiat de Guvern, adoptat de Senat în 2015 și care a primit chiar astăzi votul decisiv al deputaților. Pentru a se aplica, propunerea legislativă mai trebuie doar să fie publicată în Monitorul Oficial. Amenzile vor putea fi plătite la orice unitate a Trezoreriei Statului, indiferent de domiciliul persoanei sancționate, potrivit documentului. În același timp, pentru a veni în ajutorul contravenienților, perioada în care se poate achita jumătate din cuantumul minim al amenzii nu va mai fi de doar 48 de ore, aceasta urmând să fie mărită. În prima fază, noul mecanism va fi folosit în sistem-pilot pentru amenzile rutiere, iar apoi va fi extins și pentru plata altor amenzi contravenționale. "Prevederile (...) se aplică, în sistem pilot, amenzilor contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice aplicate conducătorilor de autovehicule", scrie în propunerea de act normativ. Termenul de plată a jumătate din cuantumul minim al amenzii, extins semnificativ Deoarece contravenienții pot avea dificultăți în a obține rapid banii necesari pentru plată, autoritățile propun și o extindere a perioadei în care se poate achita doar jumătate din cuantumul minim al amenzii. Astfel, dacă în momentul de față termenul este de 48 de ore, acesta va fi mărit la 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție. "Întrucât termenul de 48 de ore poate fi insuficient pentru a identifica rapid anumite sume de bani, se propuse o intervenție asupra condițiilor în care se achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ de sancționare. Ca urmare, se instituie o regulă generală (nu doar pentru situațiile în care prin legi speciale se prevede această posibilitate) de plată a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal. Excepții de la această regulă vor putea fi stabilite prin legi speciale numai dacă termenele de plată vor fi mai mari de 15 zile", explică inițiatorii în expunerea de motive (pdf) anexată proiectului. PDF - Expunere de motive Sursa: avocatnet.ro

Introducere Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) Cod penal. Printre altele, se arată faptul că, prin definiția legală a infracțiunii continuată, cuprinsă în cadrul art. 35 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat condiția ca, acțiunile sau inacțiunile să fie comise împotriva aceluiași subiect pasiv. Prin această condiție nou introdusă, se consideră de către autoaul excepției că se aduce încălcare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi. În final, după ce s-a urmat procedura în fața Curții Constituționale, judecătorii au deliberat și au rămas în pronunțare. În urma deliberărilor, cu privire la cele două excepții invocate s-a decis că: dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal, care prezintă definiția legală a infracțiunii continuate, sunt neconstituționale, sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” aducând atingere principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor; dispozițiile art. 39 alin. (1) Cod penal, care vorbesc despre tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, sunt constituționale raportat la criticile aduse de către autorul excepției de neconstituționalitate. Ce s-a schimbat? Ca urmare a intrării în vigoare a actualului Cod penal, s-a adus o modificare importantă definiției legale a infracțiunii legale. Astfel, s-a adăugat o condiție nouă pentru a putea discuta despre o infracțiune continuată, aceea a unității subiectului pasiv impotriva căruia se desfășurau acțiunile sau inacțiunile din cuprinsul infracțiunii continuate. Așadar, potrivit noii reglementări, dacă nu aveam un subiect pasiv unic, nu puteam discuta despre o infracțiune continuată (cu excepția cazului în care bunurile ce constituiau obiectul material al infracțiunii se aflau în coproprietate sau a cazului în care prin comiterea infracțiunii se aducea atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, însă subiectul pasiv era unic), ci despre un concurs de infracțiuni, chiar în ipoteza în care autorul avusese o rezoluție infracțională unică. De la momentul intrării în vigoare a actualului Cod penal, respectiv de la data de 15 februarie 2014, au fost ridicate numeroase excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile articolului art. 35 alin. (1). Cu toate acestea, Curtea Constituțională a respins pe rând toate excepțiile invocate. Spre exemplu, prin intermediul Deciziei nr. 726 din 6 decembrie, Curtea Constituțională a stabilit faptul că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal nu aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) Constituție, privind legalitatea incriminată. Mai mult, prin Decizia nr. 54/2015 din 24 februarie 2015, Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate a art. 35 alin. (1) Cod penal, prin care se arată faptul că dispozițiile acestuia aduc atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Este de subliniat faptul că, ultima decizie menționată a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Așadar, anterior Deciziei nr. 368/2017, Curtea Constituțională, în cazuri asemănătoare sau chiar identice în care s-a invocat neconstituționalitatea sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul art. 35 alin. (1) Cod penal, a decis să respingă toate excepțiile, considerând că noua definiție a infracțiunii continuate respectă dispozițiile Constituției României. Așa fiind, se nasc cel puțin două întrebări: Ce s-a modificat în cadrul Constituției, între decembrie 2015 și mai 2017, având în vedere că, în urma sesizării cu două excepții identice de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a pronunțat, cu unanimitate de voturi, două decizii diametral opuse? În cadrul Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională arată că este „necesară schimbarea jurisprudenței sale cu privire la dispozițiile art.35 alin.(1) din Codul penal, ținând cont de evoluția legislației, a doctrinei și a practicii judiciare în materia infracțiunii continuate și reevaluând impactul dispozițiilor de lege criticate sub aspectul excluderii aplicării lor în numeroase situații în care nu se poate justifica însă, în mod rațional și obiectiv, incidența tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni”. Așadar, așa cum ne spune Curtea Constituțională, în decurs de un an și jumătate, a existat o evoluție atât de amplă a legislației, doctrinei și practicii judiciare în materia infracțiunii continuate, încât a fost necesară o reconsiderare a opiticii sale cu privire la constituționalitatea sintagmei amintite mai sus. Se mai poate discuta despre o previzibilitate a legii și despre o practică judiciară unitară? Atâta vreme cât, la un interval atât de scurt, Curtea Constituțională a apreciat că, într-o primă fază că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal sunt în concordanță cu dispozițiile Constituției, după care a apreciat că, aceleași dispoziții sunt neconstituționale, fără a interveni niciun fel de modificare a prevederilor legale ce reglementează instituția infracțiunii continuate și nicio modificare a Constituției României, există o problemă serioasă cu privire la previzibilitatea legii și a jurisprudenței Curții Constituționale. Adică, ce ar împiedica Curtea Constituțională să revină asupra tuturor deciziilor de respingere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate după intrarea în vigoare a actualelor Coduri penale? O astfel de revenire asupra unor decizii de apreciere a constituționalității unor dispoziții legale, la un interval foarte scurt de timp, determină o instabilitate. Astfel, va exista o problemă atât la nivelul de percepție al cetățenilor simpli, cât și la nivelul profesioniștilor din domeniul juridic și, nu în ultimul rând, la nivelul instanțelor judecătorești, care trebuie să își modifice jurisprudența, având în vedere că deciziile Curții Constituționale produc efecte general obligatorii Concluzii Așadar,ca efect al pronuntății Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, s-a renunțat la una dintre condițiile de existență a infracțiunii continuate, aceea a unității subiectului pasiv. Așa fiind, la acest moment, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții, vom putea avea o infracțiune continuată și în cazul în care acțiunile/inacțiunile infracționale se îndreaptă împotriva unei pluralități de subiecți pasivi. Prin intermediul acestei decizii, Curtea Constituțională a revenit asupra jurisprudenței sale constante, prin intermediul căreia a arătat faptul că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal sunt în concordanță cu prevederile Constituției României. Așa cum reiese și din poziția instanței de fond care a decis sezizarea Curții Constituționale (Tribunalul Arad), precum și din argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 368, adevăratul motiv care a fost determinant pentru pronunțarea unei astfel de soluții a fost reprezentat de dispozițiile Codului penal privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Codului penal, în cazul concursului de infracțiuni se prevede un tratament sancționator destul de sever, existând un spor obligatoriu și fix ce urmează a fi aplicat de către instanțe. Așadar, instanțele de judecată nu au posibilitatea de a aprecia, prin raportare la pericolul social concret al infracțiunii și prin raportare la persoana inculpatului, dimensiunile sporului de pedeapsă, ce urmează să fie aplicat pe lângă pedeapsa cea mai grea. În aceste condiții, ne întrebăm dacă nu cumva, mai oportună ar fi o modificare a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, iar nu modificarea condițiilor de existență a infracțiunii continuate. Desigur, o astfel de modificare nu poate fi operată decât de către legiuitor, Curtea Constituțională neavând atribuții în acest sens. Considerăm că ar putea fi modificate dispozițiile legale din materia sancționării concursului de infracțiuni, prin acordarea unei posibilități de apreciere a dimensiunilor sporului de pedeapsă, prin raportate la datale concrete existente în cadrul unei spețe, instanțelor de judecată. În acest fel, ar putea fi asigurată o mai mare eficență legii penale. Sursa: blog.avocatoo.ro

Începând cu 22 iunie, au intrat în vigoare o serie de măsuri de reechilibrare, adoptate de Comisia Europeană drept răspuns la taxele impuse de SUA pentru oțel și aluminiu. Sunt vizate importuri din SUA în valoare de 2,8 miliarde de euro, ce includ produse din oțel și aluminiu, produse agricole și o combinație de alte produse ce vor fi supuse unei taxe suplimentare la frontierele UE. Prin aceste măsuri, Uniunea își exercită drepturile ce îi revin în temeiul regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Comisarul pentru comerț, Cecilia Malmström, a declarat: „Nu ne doream să ajungem în această poziție, însă decizia unilaterală și nejustificată a SUA de a impune taxe la oțelul și aluminiul din UE nu ne-a dat de ales. Încălcarea regulilor comerțului internațional, pe care le-am elaborat de-a lungul anilor împreună cu partenerii noștri americani, necesită o reacție din partea noastră. Răspunsul nostru este cumpănit, proporțional și în deplină conformitate cu regulile OMC. Evident, dacă SUA renunță la taxele sale, vom renunța și noi la măsurile adoptate.” Măsurile de reechilibrare ale UE se vor menține în vigoare atâta timp cât SUA își aplică propriile măsuri, în conformitate cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și cu legislația UE. Statele membre ale UE și-au exprimat sprijinul unanim față de această abordare. Context Pachetul de măsuri face parte din răspunsul Comisiei Europene la decizia SUA pe subiect, el incluzând lansarea, la 1 iunie, a unei proceduri împotriva SUA în cadrul OMC și măsuri de salvgardare menite a proteja piața europeană împotriva perturbărilor. De asemenea, Comisia a instituit un sistem de supraveghere a importurilor de aluminiu pentru a fi pregătită în cazul în care vor fi necesare măsuri în acest sector. Sursa: ec.europa.eu

Potrivit reglementărilor penale prescripţia înlătură răspunderea penală. Art. 155 alin.1) C. penal prevede: cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Potrivit ultimelor noutăţi legislative a fost sesizată Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la sintagma “oricărui act de procedură penală”. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că sintagma “orice act de procedură” este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care aceasta încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că, potrivit doctrinei, actele de procedură sunt împărţite în acte procedurale şi acte procesuale, distincţie ce presupune un regim juridic diferit al acestor acte şi consecinţe juridice diferite. Se susţine că actele procedurale sunt efectuate pe baza unor acte procesuale, anterioare celor dintâi, actul procedural fiind un mijloc prin care este adus la îndeplinire actul procesual; or, legiuitorul nu putea să confere valoare juridică actelor procedurale, în detrimentul celor procesuale. Se susţine, de asemenea, că sintagma criticată oferă organelor judiciare numeroase pârghii, unele lipsite de substanţă juridică, pentru a proceda la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Este dată ca exemplu emiterea unei ordonanţe de declinare a competenţei unui organ de urmărire penală în favoarea unui alt organ de urmărire penală, considerată, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, act de procedură întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, cu toate că nu dă o reală eficienţă principiului aflării adevărului. Se arată că sintagma “orice act de procedură” nu trebuie să creeze posibilitatea unei conduite abuzive a organelor de urmărire penală, contrară principiului aflării adevărului. Totodată, se susţine că în măsura în care instituţia prescripţiei răspunderii penale este privită ca o formă de sancţionare a pasivităţii organelor statului, acestea sunt interesate să emită acte de procedură care nu au o justificare concretă şi care sunt dispensabile şi inoportune, într-o manieră abuzivă şi superficială, aspect ce este în total dezacord cu raţiunea existenţei instituţiei prescripţiei răspunderii penale şi cu principiul egalităţii armelor, ca standard al dreptului la un proces echitabil, dar şi cu nevoia exercitării urmăririi penale cu profesionalism. Pentru aceste motive, se susţine încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 6 din Convenţie. Curtea Constituţională a reţinut că pentru a avea ca efect înlăturarea răspunderii penale, termenul de prescripţie trebuie să curgă fără intervenţia vreunui act de natură a readuce în conştiinţa publică fapta comisă. Altfel spus, orice activitate ce are ca efect readucerea în atenţia societăţii a faptului săvârşirii infracţiunii întrerupe cursul prescripţiei şi amână producerea efectelor sale. În acest sens, art. 155 alin. (1) din Codul penal prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi art. 155, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menţionat este şi data de la care începe să curgă şi poate fi calculat noul termen de prescripţie. A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din Codul penal. Prin Decizia nr. 297/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 518/2018 se admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea “oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională. Sursa: http://lexcafe.ro/articole/sintagma-orice-act-de-procedura-fost-declarata-neconstitutionala/

Closed

Ai interdictie 5 zile. Ai primit-o vineri la 2PM. Closed