Madalin

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 2 apriliee 2020, a fost publicată Decizia nr. 4/2020 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin Încheierea de ședință din data de 16 iunie 2019 pronunțată în Dosarul nr. 6.639/3/2018, prin care se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală” I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de ședință din data de 16 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală în Dosarul nr. 6.639/3/2018, în baza art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală”. II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele: […] Prin sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de trimitere solicită lămurirea chestiunii de drept vizând natura juridică a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, respectiv dacă acestea pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. În raport cu modul în care este formulată sesizarea, se constată că lămurirea chestiunii de drept presupune analiza naturii juridice a instituțiilor reglementate de cele două texte legale și a compatibilității dintre acestea. Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată: Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar conform art. 2 lit. a) pct. 1 din același act normativ, persoana care poate beneficia de aceste prevederi trebuie să aibă calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni. Natura juridică a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, a fost stabilită fără echivoc prin Decizia Curții Constituționale nr. 67 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, și prin Decizia nr. 3 din 28 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 13 aprilie 2018. Prin decizia instanței de contencios constituțional s-a arătat că legiuitorul a prevăzut prin textul legal supus controlului de constituționalitate o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă, a cărei rațiune este de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare (paragrafele 13 și 16 din Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale). Ulterior, prin Decizia nr. 3 din 28 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, analiza instituției prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, a fost dezvoltată, statuându-se că aceasta are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă. Aceeași natură juridică a fost reținută și în lucrările de doctrină în materie penală, arătându-se că instituția reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, constituie o stare legală specială, subdiviziune a cauzelor de atenuare a pedepsei, cu efect direct asupra procesului de individualizare judiciară a pedepsei (Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal, Partea generală, vol. II, pag. 384, Editura Universul Juridic, 2018, București). Aceste stări, instituții independente create de legiuitor în raport cu obiectivele sale de politică penală, influențează gravitatea faptei și răspunderea persoanei care a săvârșit-o, fără însă a avea o legătură nemijlocită cu fapta concretă și persoana făptuitorului, respectiv nu contribuie la caracterizarea ca infracțiune a unei fapte sau ca infractor a unei persoane. Natura juridică a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, respectiv de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă are ca efect valorificarea acestora exclusiv în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, desigur sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor legale. În concret, dacă instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru reținerea dispozițiilor legale evocate, va avea în vedere, la individualizarea sancțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse la jumătate, urmând să dea eficiență acolo unde este cazul celorlalte criterii de individualizare. În ceea ce privește cea de-a doua instituție supusă analizei se constată că doar după parcurgerea procesului de individualizare judiciară a pedepsei și aplicarea acesteia printr-o hotărâre definitivă pot deveni incidente dispozițiile legale din materia contestației la executare prevăzute de art. 598 din Codul de procedură penală. Situația premisă pentru incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală este cea a existenței unei pedepse individual determinate, aplicată printr-o hotărâre penală definitivă intrată sub autoritatea de lucru judecat. Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv, care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de putere a lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula ne bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritate a lucrului judecat. Din jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Decizia Curții Constituționale nr. 663 din 24 octombrie 2017; Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă analiză (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). În considerarea acestui principiu, contestația la executare reglementată de dispozițiile art. 598 din Codul de procedură penală constituie un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, apărute în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, fără însă a putea schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritate de lucru judecat (Decizia nr. 11 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 24 iulie 2019). În cazul concret al dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală, cauza de micșorare a pedepsei trebuie să se fi ivit după rămânerea definitivă a hotărârii penale, dar înainte de începerea executării, în timpul executării sau chiar după executarea acesteia, fără însă să poată privi aspecte de fond sau care să pună în discuție autoritatea de lucru judecat. Or, individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv din perspectiva determinării limitelor prevăzute de lege pentru aceasta, constituie o chestiune intrinsecă fondului cauzei și dobândește autoritate de lucru judecat odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Spre deosebire de cauza legală specială prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, care produce efecte asupra limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și care poate fi valorificată exclusiv în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în varianta orice altă cauză de micșorare a pedepsei, vizează apariția unei împrejurări ulterioare care poate produce efecte asupra pedepsei individual determinate aplicate persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, fiind exclusă posibilitatea unei reindividualizări judiciare a aceleiași sancțiuni penale. Așadar, o încadrare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și acordarea beneficiului cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă ar constitui o derogare de la principiul autorității de lucru judecat și o afectare a principiului securității raporturilor juridice, situație care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ar fi permisă și posibilă numai prin intervenirea unui motiv „substanțial și imperios” (Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, paragraful 56). De altfel, această perspectivă asupra problemei de drept invocate a fost reflectată în mod constant prin jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, poate fi invocată numai cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, iar nu pe calea contestației la executare, fiind inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală: Decizia nr. 1.478 din 7 martie 2006, Decizia nr. 1.292 din 6 octombrie 2016, Decizia nr. 1.375 din 1 noiembrie 2016, Decizia nr. 767 din 20 septembrie 2018). Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că se impune a se răspunde chestiunii de drept invocate de instanța de trimitere în sensul că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, nu constituie o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și nu pot fi invocate pe calea contestației la executare. Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie: „Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală în Dosarul nr. 6.639/3/2018 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală” și stabilește că: Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2020.” Sursa

I. Preliminarii Conform art. 4 alin. (1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (în continuare „LCA”), legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. Dacă se constată nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Așa cum a reținut Curtea Constituțională, excepția de nelegalitate este încă un mijloc procedural eficient la îndemâna persoanei pentru a putea contesta eventuala nelegalitate a actului administrativ, fiind o garanție suplimentară a dreptului de acces la justiție și o expresie a textului constituțional al 126 alin. (6), care nu impune contestarea legalității unui act administrativ numai pe cale directă, în condițiile prevăzute de art. 7 și art. 11 LCA. Sau, în cuvinte mai recente ale aceleiași Curți, controlul de legalitate poate fi exercitat fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea incidentală a excepției de nelegalitate. Excepția de nelegalitate constituie în sine un mijloc de apărare ce poate fi folosit pentru a contracara pretențiile părții adverse sau pentru apărarea ori valorificarea unui drept al părții ce înțelege să se prevaleze de aceasta, utilizat în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ. Sintagma „oricând în cadrul unui proces” are o dublă semnificație: pe de-o parte, excepția de nelegalitate este imprescriptibilă; pe de altă parte, ea poate fi invocată în orice stadiu al litigiului. Conform instanței de contencios constituțional, posibilitatea invocării excepției fără limită în timp și indiferent de data emiterii actului administrativ are la bază următoarele argumente: 1. Principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități. Obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se pot fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică. Contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuși fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanța de judecată să pronunțe, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepție apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este și motivul pentru care nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepție; 2. Ideea pe care se întemeiază instituția excepției de nelegalitate se numără printre acele constante ale dreptului care au disciplinat gândirea juridică a sistemului de drept romano-germanic și care a fost consacrată prin maxima quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum, a cărei semnificație este că cele ce sunt vremelnice pentru o acțiune juridică sunt permanente pentru constituirea excepției. 3. Interesul contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apărea în cadrul unei multitudini de litigii, ale căror obiecte să aparțină unor materii diverse. De aceea, în practică este foarte posibil ca necesitatea examinării legalității unui asemenea act să se impună și după împlinirea termenului de exercitare a acțiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepția de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apărare, justificat de înseși exigențele unui proces echitabil. 4. Art. 4 LCA este în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, care garantează controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât prin intermediul excepției de nelegalitate chiar acest lucru se realizează în concret, prin extinderea posibilității controlului și asupra actelor a căror legalitate nu a fost contestată pe cale principală. Spre deosebire de acțiunea directă în anulare, care are drept rezultat, în cazul admiterii, lipsirea completă de efecte juridice a actului atacat (erga omnes), în cazul admiterii excepției de nelegalitate, aceasta va produce efecte numai în ceea ce privește părțile în proces (inter partes litigantes), în sensul neluării în considerare a actului administrativ individual cu ocazia soluționării litigiului în care a fost invocată excepția. Deși excepția este admisă, aplicabilitatea generală a actului vizat nu este afectată, el nefiind înlăturat din ordinea juridică, astfel încât raportul existent între autoritatea emitentă și destinatarul actului nu este nici modificat, nici stins. Însă, admiterea excepției produce consecințe asupra conținutului raportului juridic transpus în plan procesual în litigiul de fond, pentru că instanța va judeca litigiul fără a mai ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost contestată, făcând să devină lipsite de suport pretențiile părții care își fundamentează dreptul pretins sau apărarea pe actul administrativ respectiv. Odată cu modificarea art. 4 LCA prin Legea nr. 76/2012, excepția de nelegalitate a devenit o chestiune procedurală prealabilă, nu prejudicială cum era reglementată anterior, ea fiind acum rezolvată de către instanța de judecată în fața căreia a fost invocată. II. Admisibilitatea excepției de nelegalitate a actelor administrative fiscale Admisibilitatea unei excepții de nelegalitate se verifică prin prisma a trei condiții, respectiv: – să vizeze un act administrativ individual, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi LCA; – actul administrativ individual în discuție să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituția României și art. 5 LCA; – soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului să depindă de actul administrativ cu caracter individual, ceea ce presupune afirmarea și demonstrarea interesului procesual pe care îl prezintă rezolvarea prealabilă a excepției, în raport cu obiectul și circumstanțele cauzei. Dacă prima condiție nu ridică vreo problemă, iar a treia se referă la interesul concret al celui care ridică excepția de nelegalitate în a face inopozabil în proces actul administrativ fiscal, situația este (nejustificat) diferită în ceea ce privește a doua condiție: actul administrativ să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Dispozițiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală și art. 5 LCA instituie, cu titlu de excepție, doar trei categorii de acte administrative ce nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele autorităților publice ce privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar; c) actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. În mod evident, actele administrative fiscale nici nu privesc raporturile autorităților publice cu Parlamentul, nici nu sunt acte de comandament cu caracter militar. În cele ce urmează, voi încerca să demonstrez că pentru modificarea ori desființarea actelor administrative fiscale nu se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară decât cea a contenciosului administrativ, astfel că această cerință de admisibilitate a excepției de nelegalitate este întotdeauna îndeplinită în cazul actelor administrative fiscale. 1. În primul rând, faptul că legalitatea actelor administrative fiscale se verifică de însăși instanța de contencios administrativ rezultă din chiar dispozițiile legale regăsite la: – art. 10 alin. (1) LCA, care stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora; – art. 281 alin. (2) CPF actual, conform căruia deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative la care se referă pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă; – art. 278 CF actual, care stabilește că suspendarea executării unui act administrativ fiscal se poate dispune în condițiile LCA. Așadar, nu numai că legea nu prevede o altă procedură judiciară pentru modificarea sau desființarea actelor administrative fiscale, dar legea chiar impune procedura contenciosului administrativ pentru judecarea cauzelor având ca obiect astfel de acte. 2. În al doilea rând, împrejurarea că actele administrative fiscale se atacă, în procedura administrativă prealabilă, cu contestația reglementată de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (ca specie din genul plângerii prealabile reglementate la art. 7 LCA) nu înseamnă că pentru modificarea sau desființarea actelor administrative fiscale se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, de vreme ce: a) pe de-o parte, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (în continuare „CPF”) nu este o lege organică, ci una ordinară; Tocmai de aceea, regimul juridic al acțiunii în contencios administrativ este reglementat de LCA, iar nu de CPF care stabilește doar regimul juridic al contestației, fiind absurd să ne imaginăm că s-ar fi putut pe această cale reglementa însăși exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ. b) pe de altă parte, contestația reglementată de CPF nu este o „procedură judiciară”, ci o „cale administrativă de atac”, așa cum expres se prevede la 268 alin. (1) CPF, care „nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”. „Procedura judiciară” la care se referă art. 5 alin. (2) LCA este cea urmată în fața organelor judiciareenumerate în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: instanțele judecătorești și Ministerul Public. Actele vizate de acest text legal sunt acele acte administrative care întrunesc toate elementele definitorii cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) LCA, dar pentru care legea organică instituie expres o altă procedură de atacare, aflată în afara instanțelor de contencios administrativ, după „o altă procedură judiciară”, specifică instanțelor judecătorești de drept comun. Astfel de acte sunt, de pildă, cele emise în baza: – Legilor proprietății, astfel: art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 stabilește competența judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul; art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabilește competența secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea notificării; art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în circumscripția căreia se află sediul entității; – Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă care, la art. 57 alin. (2) teza finală, stabilește competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul persoanei interesate; – Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care, la art. 151 alin. (2) prevede că hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanța judecătorească de drept comun în termen de 30 de zile; – Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care stabilește, la art. 684 alin. (1), un termen de 15 zile pentru a ataca decizia Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis la instanța de drept comun. III. Dacă pentru actele administrative tipice, excepția de nelegalitate se poate introduce fără parcurgerea procedurii administrative a plângerii prealabile, la fel se poate și în cazul actelor administrative fiscale, în lipsa introducerii contestației 1. Este adevărat că în materie fiscală, legea specială o constituie CPF care are ca obiect și sferă de reglementare drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat [art. 2 alin. (1) CPF actual]. Pentru administrarea acestor creanțe CPF constituie procedura de drept comun [art. 3 alin. (1) CPF]. Analiza prevederilor acestui cod relevă, însă, că prevederile sale se opresc odată cu reglementarea finalizării procedurii în fața organelor fiscale, respectiv odată cu emiterea deciziei de soluționare a contestației, definitivă în sistemul căilor administrative de atac [art. 273 alin. (2) CPF]. Astfel, din cele cinci categorii de activități în care se împarte activitatea de administrare a creanțelor fiscale, enumerate la art. 1 pct. 2 CPF, cea mai îndepărtată în timp/punctul final în relația cu un contribuabil este cea de la lit. c): soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale. Singurele prevederi aplicabile în faza judecății le-am identificat în materia suspendării executării actului administrativ fiscal, adică la art. 278 CPF care: – prin alin. (2) instituie condiția suplimentară de admisibilitate a cererii constând în depunerea unei cauțiuni. În rest, suspendarea actului administrativ fiscal se dispune de instanțele de judecată „în baza prevederilor Legii nr. 554/2004”; – alin. (5) stabilește faptul că, prin derogare de la art. 14 alin. (1) teza finală LCA, suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează dacă acțiunea în anularea acestui act nu a fost introdusă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluționare a contestației. Cu această singură excepție, CPF, ca lege specială, cuprinde prevederi derogatorii numai în ceea ce privește faza administrativă prealabilă a contestației. Rezultă că ab initio intenția legiuitorului a fost ca CPF să fie „un manual de acțiune administrativă ce detaliază mai cu seamă drepturile fiscului și obligațiile contribuabililor”. Dispozițiile fiscale se opresc odată cu emiterea deciziei de soluționare a contestației, urmând ca, mai departe, să fie aplicabile normele de drept comun din LCA. Etapa administrativă fiscală și etapa judecătorească reflectă, într-adevăr, „piramida kelseniană”, deoarece sunt una în continuarea celeilalte și sunt cumulative, dar beneficiază de reglementări diferite: prima în CPF, a doua în LCA. Dacă analizăm chiar și prevederile derogatorii ale CPF pentru etapa administrativă a contestației, identificăm doar trei diferențe notabile față de plângerea prealabilă din LCA: – termenul în care pot fi introduse: plângerea prealabilă în 30 de zile de la comunicarea actului [ 7 alin. (1) LCA], iar contestația în 45 de zile de la comunicare [art. 270 alin. (1) CPF]; – posibilitatea organului fiscal de a suspenda procedura prealabilă în două situații expres prevăzute de art. 277 CPF, care este o aplicare particulară tot a unei dispoziții din reglementarea de drept comun, respectiv a celei de la art. 11 alin. (21) LCA ce vorbește despre „cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile”; – existența soluției desființării actului administrativ fiscal art. 279 alin. (3), (4) și (7) CPF], cu consecința de principiu a emiterii unui nou act, înlocuitor al celui desființat. 2. Contenciosul administrativ (ce include contenciosul administrativ fiscal) este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) LCA ca fiind „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”. Aceste prevederi reflectă dispozițiile constituționale de la art 52 alin. (1), respectiv art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală și ele includ și contenciosul adminstrativ fiscal, în aceeași relație existentă între gen și specie. Contestația este o simplă procedură administrativă, ca oricare alta, soluționată, după caz, la fel ca plângerea prealabilă, de organul administrativ ierarhic superior ori de organul administrativ emitent [conform distincțiilor de la art. 272 CPF]. Rezultatul urmărit prin plângerea prealabilă tipică, respectiv prin contestație, este același: înlăturarea din ordinea juridică a actului vătămător, indiferent că aceasta se produce printr-o operațiune de „revocare” ori de „anulare”. Atât plângerea prealabilă reglementată de LCA, cât și contestația fiscală din CPF sunt proceduri administrative ce se constituie într-o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios. Conformitatea cu Constituția a plângerii prealabile și a contestației a fost analizată deodată, în lumina art. 109 alin. (2) din vechiul Cod de procedură civilă [corolarul art. 193 alin. (1) din actualul cod], conform căruia sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, atunci când legea prevede obligativitatea parcurgerii acesteia, cum o face atât LCA, cât și CPF. A fortiori, împrejurarea că „plângerea prealabilă împotriva actului administrativ fiscal” beneficiază de o reglementare mai stufoasă și se finalizează cu un alt act administrativ fiscal, respectiv o decizie de soluționare a contestației care trebuie atacată la rândul său [cu excepția prevăzută la art. 281 alin. (5) CPF] nu înseamnă că în fața instanței procesul fiscal s-ar desfășura după alte reguli decât cel administrativ pur. Atât plângerea prealabilă, cât și contestația sunt necesare numai în cazul formulării unei acțiuni directe în anulare, nu și în situația invocării excepției de nelegalitate care este doar un mijloc de apărare și nu are ca efect desființarea actului administrativ (tipic sau fiscal). Acesta este și motivul care face inutil, în acest context, recursul administrativ (de orice fel) ce are ca scop acordarea posibilității organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate ori de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege. 3. În concluzie, apreciez că existența unei reglementări specifice a procedurii administrative prealabile a contestației în CPF ce trebuie urmată în cazul atacării pe cale directă a unui act administrativ fiscal nu înseamnă că ea nu poate fi supusă controlului indirect pe calea excepției de nelegalitate, pentru că: – dispozițiile din CPF referitoare la contestație reglementează o procedură de recurs administrativ; – reglementarea specială a căii administrative de atac a contestației, prin lege ordinară, nu înseamnă că pentru modificarea sau desființarea actului administrativ fiscal se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară; – dacă pentru actele administrative tipice, excepția de nelegalitate se poate introduce fără parcurgerea procedurii administrative a plângerii prealabile, la fel se poate și în cazul actelor administrative fiscale, în lipsa introducerii contestației. IV. Invocarea excepției de nelegalitate a actului administrativ fiscal în cadrul contestației la executare Excepția de nelegalitate a unui act administrativ fiscal nu poate fi invocată în contestația la executare formulată împotriva executării silite pornite în baza acelui act administrativ fiscal. Această interdicție, însă, nu-și are izvorul în prevederile art. 5 alin. (2) LCA, ci ea derivă din încercarea de eludare, prin abuz de drept, a dispozițiilor art. 713 alin. (2) CPC ce interzic invocarea în cadrul contestației la executare a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu [adică titlul de creanță pentru care s-a împlinit termenul de plată, conform art. 226 alin. (4) CPF], dacă pentru acel titlu executoriu legea prevede „o cale procesuală specifică pentru desființarea lui” (a se observa distincția față de sintagma din art. 5 alin. (2) LCA: „pentru modificarea sau desființarea căruia se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”). Confuzia este des întâlnită în practica judiciară. De pildă, în anul 2016 un justițiabil a invocat, într-o contestație la executare aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, excepția de nelegalitate a deciziei de impunere în temeiul căreia se efectua executarea silită. Instanța a respins excepția ca inadmisibilă motivând că pentru atacarea acestei decizii „trebuia parcursă o altă cale procedurală”, astfel că ar fi incidente prevederile art. 5 alin. (2) LCA. Contestatorul a ridicat o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) LCA arătând, în esență, că interpretarea dată acestora contravine art. 24 din Constituție ce garantează dreptul la apărare. Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă de prima instanță, însă a fost admisă în apel de Tribunalul Covasna. Poziția instanței de control judiciar, transmisă Curții, a fost aceea că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru că „are ca scop desființarea (?) unui act administrativ fiscal în cadrul unei contestații la executare, deși pentru desființarea deciziei de impunere se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară”. Prin Decizia nr. 105/08.03.2018 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, arătând că: „Întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu privește conținutul normativ al acestora. Autorul excepției susține că excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere F – CV nr. 5.743/11.07.2013, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice județul Covasna, invocată în Dosarul nr. 1.730/322/2014 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanța judecătorească a considerat că trebuia parcursă o altă cale procedurală și a făcut aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, Curtea constată că astfel de susțineri nu constituie aspecte ce țin de constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie chestiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la situația dedusă judecății. Textele de lege criticate prevăd doar că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, și că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Ca atare, Curtea constată că interpretarea textelor de lege criticate în vederea aplicării lor la situația autorului excepției constituie aspecte ce intră în competența de soluționare a litigiului dedus instanței de judecată ce a sesizat Curtea Constituțională. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă”. Într-adevăr, chestiunea în discuție ține de interpretarea textelor de lege care, pe lângă că nu este atributul Curții Constituționale, oricum nu este de natură să ridice probleme. În plus, așa cum am arătat, în litigiul respectiv interdicția controlului legalității deciziei de impunere era generat de dispozițiile art. 713 alin. (2) CPC, nu de cele ale art. 5 alin. (2) LCA. Însă, pe lângă contestația la executare, există, într-adevăr, „o multitudine de litigii ale căror obiecte aparțin unor materii diverse” în care poate apărea interesul contestării legalității unui act administrativ fiscal. Deși nu trebuie încurajată invocarea excepției de nelegalitate pentru a suplini pierderea termenelor procedurale, totuși, atât timp cât acest mijloc de accesare a controlului de legalitate este prevăzut de lege, dreptul justițiabilului de a se folosi de el trebuie tratat astfel încât el să fie „concret și efectiv”, mai degrabă decât „teoretic și iluzoriu”. Să nu pierdem din vedere că reglementarea art. 21 alin. (2) din Constituție nu permite îngrădirea accesului la justiție, astfel că orice normă care ar institui o oarecare procedură ce s-ar putea dovedi vexatorie în acest sens trebuie aplicată cât se poate de strict, fără a depăși limitele normei de reglementare. În plus, așa cum a menționat avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene Michal Bobek în concluziile sale prezentate în data de 05.06.2019 în afacerea C – 189/18 Glencore Agriculture Hungary Kft, la pct. 74, „afirmațiile și constatările autorităților administrative nu impun și nici nu ar putea impune obligații instanțelor și nici nu le poate împiedica să își exercite controlul jurisdicțional în întregime. Așa cum a reiterat recent Curtea, noțiunea de independență presupune în special ca organismul respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare directă (primind dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor) sau indirectă (având obligația să țină cont de rezultatul evaluării stabilit printr-un alt act sau printr-o altă decizie, în special prin acte administrative excluse în mod efectiv de la controlul jurisdicțional – în special, dar nu numai, s.n.)”. Sursa

In ceea ce pare a fi o incercare disperata sa le ia fata rivalilor de la AMD, tabara albastra de la Intel a prezentat a 10-a generatie de procesoare din seria H. Acestea vor duce laptop-urile in taramul celor 5Ghz si mai departe fara a fi nevoie de overclock sau un design anume. Compania incearca sa se impuna pe piata de laptop-uri high-end, dar oare va reusi? Procesoarele Intel Comet Lake din seria H sunt cele mai puternice modele pentru laptop ale companiei. Chiar daca exista unele laptop-uri de gaming si workstation care folosesc procesoare desktop, aceste chip-uri noi de la Intel vor fi cele mai rapide de pe piata; se vor bucura si de optimizarea specifica platformelor mobile cu un consum redus. Intel Core i9 si i7 10th Gen pot atinge frecvente de 5.3Ghz, respectiv 5.1Ghz pe un nucleu, in timp ce modelele i5 pot urca pana la un respectabil 4.6Ghz. Ca si comparatie, Core i9 al generatiei trecute putea atinge maxim 5Ghz, chiar si cu overclock. Mai mult de atat, i9 si i7 (10850H) suporta si overclocking, iar acesta poate fi realizat prin intermediul Intel Speed Optimizer. In ceea ce priveste numarul de nuclee, i9 are opt care sunt dublate de 16 thread-uri, iar i7 vine in doua variante. Prima este 6/12, in timp ce a doua este 8/16. Seria Core i5 a ramas mai in urma, avand patru nuclee si opt thread-uri. Ce aduc nou procesoarele Intel 10th Gen? Intel sustine ca s-a concentrat pe frecvente mai mari deoarece acestea sunt cele mai importante pentru gaming. Sincer, asta este singurul avantaj pe care compania il mai are in fata AMD. Insa lucrurile nu sunt chiar asa cum par. Tehnologia de fabricatie pe 7nm a celor de la AMD este mai eficienta decat 14nm (Perioada +) de la Intel, ceea ce inseamna ca frecventa de 5.3Ghz nu se compara hertz-per-hertz cu noua serie Ryzen. De asemenea, Intel a mai adus optimizari si pe partea de management al temperaturilor pentru a ajuta mentinerea acestor frecvente. Cea mai notabila schimbare este adaugarea functiei Thermal Velocity Boost pe i7 si i9, care adauga 200Mhz atunci cand procesorul sta sub 65 de grade. O alta problema pe care Intel a abordat-o cu ultima sa generatie de procesoare este colaborarea cu partenerii. Acestia vor lucra alaturi de producatorii de laptop-uri pentru a oferi experiente mai bune utilizatorilor. Astfel, ne putem astepta la multe modele de 14, 15 si 17 inci care vor rula noile procesoare. Sursa

2020 deja este un an interesant pentru industria hardware, cu lansari care mai de care. AMD a devenit noul rege al platformelor mobile, Intel a mai facut un refresh pe 14nm, iar SK Hynix va incepe productia pentru memoria RAM DDR5. Intr-o postare de pe blogul companiei, am primit detaliile tehnice ale noii generatii de memorie. Trebuie sa recunosc, ma simt iar ca prin 2015 cand am descoperit cat de faina avea sa fie memoria DDR4. Revenind la memoria DDR5 prezentata de SK Hynix, poate cea mai interesanta caracteristica este viteza maxima de 8400 Mbps. In timp ce viteza minima este de 3200 Mbps, producatorii incep sa construiasca chip-uri de 4800 Mbps si urca de acolo. Densitatea minima a unui die DDR5 este de 8GB, in timp ce maximul este de 64GB. Asta inseamna ca vom avea capacitati de patru ori mai mari decat pe DDR4. Pe langa capacitate si frecventa, o alta aditie foarte interesanta este includerea suportului pentru ECC (Error-Correcting Code). Memoria ECC este asociata adesea cu serverele si masinariile profesionale, dar memoria DDR5 o va include ca si standard. Asta se traduce intr-o fiabilitate si mai mare a chip-urilor de memorie care se vor regenera atunci cand intampina probleme. De asemenea, SK Hynix a vorbit si despre voltajul memoriei DDR5. Acesta va fi scazut la 1.1v comparativ cu 1.2v de pe DDR4, ceea ce va rezulta intr-un consum de energie cu 20% mai mic. Productia in masa a memoriilor DDR5 va incepe anul acesta, insa nu se stie exact cand si cat va dura. Pentru cei care abia va construiti un PC si va temeti ca ratati noua memorie, stati linistiti. Mai avem minim doi ani de asteptat pana cand DDR5 va deveni ceea ce este DDR4 astazi. La inceput, preturile vor fi oricum mari, dar in timp se vor calma odata ce platformele mainstream vor adopta noua memorie. Sursa

PC Garage este unul dintre cele mai cunoscute magazine de electronice din Romania. De aceasta data, nu se adreseaza doar cunoscatorilor, astfel demareaza proiect „Scoala de Hardware„. Aceasta este o serie de emisiuni live interactive, care vor avea un format educativ si vor fi adresate copiilor. Scoala de Hardware ii aduce la un loc pe Madalin, Razvan si Daniela, alaturi de diversi invitati cu care vor discuta tot ce inseamna hardware; de la PC-uri si laptop-uri, pana la periferice pentru acestea. Cam toata lumea stie ce este si ce face un calculator, insa exista cei curiosi care ar vrea sa descopere si cum se face unul. Pentru acesti oameni, programul acesta este solutia numai buna. Bine, este adresata juniorilor, dar nu cred ca se supara nimeni daca vor fi si intrusi mai batrani. Scoala de Hardware va fi live pe canalul de YouTube PC Garage in fiecare joi, de la ora 15:00, incepand cu data de 2 Aprilie. Ca sa vezi, fix azi! Fiecare episod va fi dedicat cate unei componente de baza dintr-un PC. In plus, emisiunile vor contine si mici lectii de istorie a calculatoarelor si alte informatii interesante. Prin acest proiect educativ, PC Garage isi propune sa ii incurajeze pe cei mici sa faca primii pasi in lumea IT si sa interactioenze cu ei intr-un mod prietenos si usor de inteles. Le va pune la dispozitie materiale educative si informatii utile, primite direct de la reprezentantii brandurilor din domeniul IT. Scoala online este viitorul! Importanta tehnologiei in educatie incepe sa joace un rol din ce in ce mai important. Invatarea este mai eficienta cu ajutorul tehnicii de calcul moderne si ofera un avantaj scolilor. Mai ales in aceasta perioada, tehnologia s-a dovedit vitala pentru sistemul de invatamant si a facilitat continuarea cursurilor pentru multi elevi si studenti. PC Garage are experienta necesara si s-a implicat mereu in campanii de incurajare a pasionatilor din Romania. Cu o comunitate puternica alaturi, compania considera ca a venit momentul pentru a mai face un pas si a decis ca isi poate folosi canalul de YouTube si in scopuri educative. Scoala de Hardware se va difuza live in fiecare zi de joi, de la ora 15:00, pe canalul de YouTube PC Garage. Mai multe informatii gasiti pe pagina oficiala a magazinului. Sursa

Seria Galaxy S20 de la Samsung este impresionantă din punct de vedere hardware, oferind tot ce are mai bun platforma de Android în acest moment. Sigur, din anumite puncte de vedere există telefoane care pot performa mai bine, însă niciunul nu oferă „pachetul complet” asemeni Galaxy S20, S20+ şi S20 Ultra (puteţi citi review-ul nostru pentru modelul S20+ aici). Totuşi, folosirea telefoanelor la capacitate maximă, cu ecranul la 120 Hz duce la un consum excesiv de baterie. Se pare însă că există un mod de funcţionare intermediar pentru ecran, între 60 şi 120 Hz, care poate fi activat folosind o aplicaţie neoficială. Aplicaţia se numeşte simplu S20 Refresh Rate Controller şi este dezvoltată de un membru al comunităţii XDA. Aceasta este complet gratuită şi poate fi descărcată de oricine doreşte puţin mai multe opţiuni de configurare pentru ecranul modelelor Galaxy S20 de la Samsung. Aceasta poate configura fie din meniul său dedicat, fie din setările rapide rata de împrospătare a ecranului, oferind şi opţiunea de 96 Hz, care nu era disponibilă în mod normal. Practic, poţi primi o accelerare semnificativă a animaţiilor, mărind frecvenţa cu peste 50% faţă de valoarea standard de 60 Hz, în timp ce consumul de energie scade faţă de modul de funcţionare la 120 Hz. Este practic o opţiune mai balansată, pe care Samsung nu o activează din fabrică, dintr-un motiv sau altul. De altfel, telefoanele Galaxy S20 vin configurate din cutie cu rezoluţie 1080p şi rată de împrospătare de 60 Hz, utilizatorul fiind nevoit să activeze manual redarea la 120 Hz, dacă îşi doreşte. La fel şi în cazul rezoluţiei QHD+, care este opţională. Asemeni aplicaţiei pentru modificarea butonului „Bixby” din trecut, această aplicaţie neoficială pare să fie esenţială pentru utilizatorii de Galaxy S20. Sursa

Apple este o companie foarte secretoasă, refuzând categoric să vorbească despre produse încă neanunţate. Totuşi, informaţii tot ies la iveală, de obicei din surse neoficiale, însă în ultima vreme noi informaţii despre produse neanunţate au ajuns pe internet direct de la sursă. Compania a confirmat fără să vrea numele a două produse care urmează să fie prezentate în viitorul apropiat: AirTiles, noile tag-uri care te pot ajuta să îţi găseşti cheile sau geanta în caz că le pierzi şi iPhone SE, numele noului iPhone „ieftin”. În cazul AirTiles, Apple a lansat un clip care trebuia să ajute utilizatorii să îşi configureze funcţia Find My iPhone. Cei care au fost foarte atenţi la clip au observat însă o descriere care nu se regăseşte în varianta curentă a sistemului de operare iOS 13. Este vorba despre posibilitatea găsirii dispozitivelor AirTiles prin capabilitatea „Find My”. Se pare că clipul a fost realizat folosind o versiune software încă în testare, care are deja suport pentru aceste noi accesorii, pe care Apple nu numai că nu le-a lansat pe piaţă, însă nici nu le-a anunţat oficial. Practic, AirTags vor fi concurente pentru produsele de la Tile şi vor putea fi folosite pe post de breloc inteligent. Acestea vor fi echipate cu cipul Apple U1, acelaşi care se regăseşte şi în generaţia iPhone 11, oferind posibilitatea de a fi găsite mai uşor, putând fi detectate direcţional de dispozitivele compatibile. Acestea sunt aşteptate să vină într-o formă circulară, însă nu este clar cum vor fi încărcate. Desigur, iPhone-ul ieftin este cel mai aşteptat produs Apple din ultima perioadă, iar acesta se pare că va fi numit simplu „iPhone SE”. Apple obişnuieşte să nu dea obligatoriu un nume nou modelelor de produse pe care le actualizează, preferând să le deosebească folosind anul lansării sau numărul generaţiei. De exemplu, cel mai nou iPad „ieftin” se numeşte simplu iPad, dar este deosebit de celelalte modele anterioare prin „generaţia a 7-a”. Acesta ar putea fi iPhone SE 2020 sau iPhone SE generaţia a 2-a, însă oficial Apple se pare că îl va numi iPhone SE. Informaţiile vin direct de pe site-ul apple.com, unde producătorul de accesorii Belkin a listat o protecţie de ecran din sticlă drept „compatibilă cu iPhone SE / 8 / 7”. Astfel se confirmă şi faptul că noul iPhone SE va avea aceleaşi dimensiuni şi formă generală precum vechile dispozitive. Nu este clar când va fi anunţat oficial iPhone SE, însă este aşteptat în următoarele două săptămâni pentru anunţ oficial, cu o lansare în magazine care ar putea veni înainte de sfârşitul lunii. Sursa

Huawei P40 Pro este probabil cel mai important produs pe care compania chineză îl lansează în 2020. Acesta nu este doar primul său telefon high-end al anului, care va fi probabil întrecut în performanţă de procesare şi capabilităţi foto de către inevitabilul Huawei Mate 40 Pro la toamnă, însă va fi şi testul suprem pentru piaţa vestică care va răspunde la o întrebare pe care toţi cei care urmăresc industria de tehnologie şi-o pun probabil de aproape un an de zile. Va reuşi Huawei să continue să aibă succes în Europa fără serviciile Google? Huawei P40 Pro: hardware excelent într-un pachet atrăgător Răspunsul scurt pe termen lung mi se pare momentan că ar putea fi „probabil că da”. Noul Huawei P40 Pro demonstrează că în ciuda dificultăţilor, compania nu se dă înapoi şi merge înainte cu capul sus. Noul său flagship este dovada clară că Huawei continuă să considere telefoanele sale dispozitive de top, comparabile cu oricare altele din această categorie şi chiar speră ca avantajele sale la anumite capitole, precum camera foto, să atragă utilizatorii altor branduri. Pentru P40 Pro, Huawei a ales un design complet nou pentru seria sa de telefoane. Acesta este primul model din gama flagship a companiei care adoptă un ecran perforat faţă de un decupaj, dar este totodată şi primul ecran de pe piaţă curbat pe patru laturi. Pe spate, modulul de cameră este acum mai pronunţat, într-o manieră similară cu cea a făcut şi Samsung pe modelul S20 Ultra: avem de a face cu un dreptunghi mare, ieşit în relief, care găzduieşte cei trei senzori şi camera 3D. Sticla de pe spate este decorată pe modelul testat de noi în nuanţe vii în degrade, o variantă populară între fanii Huawei din ultimii ani. Nu pot să nu remarc faptul că Huawei nu a mai adoptat acel ecran „cascadă” de pe Mate 30 Pro, care mi-a dat bătăi de cap cu setarea volumului în urmă cu câteva luni. Compania a adoptat clasicele butoane fizice, o soluţie semnificativ mai bună şi pe care te poţi baza în orice situaţie, fie că ecranul este stins sau aprins. De altfel, acesta este unul dintre puţinele telefoane de top de anul acesta care nu se transformă într-o „cărămidă”. Da, este un telefon mare, cu ecran cu diagonală mare a ecranului, însă nu exagerat faţă de modelele din anii precedenţi. Alţi producători au preferat să meargă în direcţia dimensiunilor de aproape 7” pentru modelele high-end, în timp ce Huawei pare să adopte o atitudine conservatoare la acest capitol. Desigur, acest model va fi cu siguranţă prea mare pentru o parte dintre utilizatori, însă faptul că integrează componente în plus, necesare pentru tehnologia 5G, înseamnă că dimensiunile nu ar putea fi cu mult reduse oricum. Pentru o mai bună prindere a unui dispozitiv atât de alunecos, care de multe ori necesită utilizarea cu două mâini, pentru că este curbat efectiv pe toate laturile, recomand utilizarea husei din pachet, dacă nu chiar a unei huse mai rezistente la şocuri, pentru că riscul să îl scăpaţi din mână este mare. Cu sticlă pe toate părţile şi doar puţin metal pe margini şi pe la colţurile ecranului, sunt slabe şanse să nu se spargă la impactul cu solul. De altfel, acele colţuri sunt cam singura problemă pe care am întâmpinat-o cu design-ul acestui dispozitiv. În fotografiile de presă, P40 Pro dă impresia că are un ecran aproape „infint”, care are margini doar la colţuri. În realitate însă, ecranul are ramă vizibilă pe toate părţile, iar colţurile rotunjite sunt foarte evidente. Desigur, nu este o problemă gravă, însă parcă acele colţuri strică puţin din aspectul „aproape” impecabil al telefonului. Probabil că unii s-ar plânge şi de decupajul în ecran, unde este poziţionată camera frontală şi o selecţie generoasă de senzori, însă fiind utilizator de iPhone X de când a apărut şi de câteva luni de iPhone 11 Pro Max, am devenit imun la decupaje în ecran. Ba chiar cred că soluţia celor de la Huawei este destul de elegantă, având în vedere faptul că în acest decupaj este integrat şi un sistem avansat de recunoaştere facială. Desigur, nu este la fel de performant sau sigur precum cel de pe iPhone sau Huawei Mate 20 şi Mate 30 Pro, însă foloseşte un senor infraroşu dedicat pentru a asigura deblocare instantă în orice condiţii de iluminare. Acest sistem este atât de performant încât nu poate fi păcălit cu o simplă fotografie, ca în cazul recunoaşterii faciale cu camera frontală şi destul de rapid pentru a transforma senzorul de amprentă într-o componentă aproape inutilă. Da, P40 Pro încă include un senzor de amprentă integrat în ecran, care este foarte rapid şi foarte bine poziţionat (nici prea jos, nici prea sus). Acesta funcţionează perfect şi asigură deblocare instantanee, însă de obicei telefonul este deja deblocat înainte să apuci să duci degetul spre el, datorită senzorilor frontali. Personal, am considerat că merită sacrificiul câtorva pixeli de pe ecran pentru o deblocare facială atât de rapidă. Cu siguranţă, această soluţie nu va mulţumi pe toată lumea, însă pare mai elegantă decât un decupaj semnificativ mai mare în centrul ecranului. Huawei P40 Pro: performanţă comparabilă cu cele mai puternice modele de pe piaţă La capitolul performanţă, P40 Pro nu rezervă prea multe surprize. Deja Mate 30 Pro, echipat cu aceeaşi platformă hardware, Kirin 990, a demonstrat că Huawei poate face procesoare high-end competitive, performanţa fiind la un nivel apropiat de Exynos 990 de la Samsung, Apple A13 sau Snapdragon 855 şi 865. În cazurile de utilizare obişnuite, diferenţele între telefoanele de top vor fi practic inexistente, anumite procesoare având avantaje la anumite capitole. Benchmark AnTuTu: 463.155 GeekBench 5: Single-Core - 753 / Multi-Core - 2.957 3DMark Sling Shot Extreme - Vulkan: 5.459 PCMark: 8493 Când tragi linie însă, toate vor oferi un nivel de performanţă similar, chiar dacă testele scot anumite modele deasupra celorlalte în punctaj. 8 GB memorie RAM sunt mai mult decât suficienţi pentru un telefon de top, în timp ce 256 GB stocare vor oferi mai mult spaţiu decât folosesc majoritatea utilizatorilor. Există şi posibilitatea de a adăuga un card de memorie, însă după cum bine ştim de câţiva ani deja, Huawei foloseşte carduri Nano Memory proprietare, mai scumpe decât cele de tip microSD. Ce poate face însă telefonul să se simtă mai rapid decât un iPhone, de exemplu, este ecranul la 90 Hz. Nu este la fel de rapid precum panoul la 120 Hz de pe Samsung Galaxy S20, însă face o treabă bună în a oferi senzaţia de fluiditate crescută. De altfel, cei 90 Hz asigură un consum mai redus de energie în utilizare, oferind astfel un balans între fluiditate şi autonomie, ceva ce Samsung nu oferă. Poţi reduce frecvenţa la 60 Hz, dacă doreşti, din opţiuni. Ba chiar poţi şi ascunde decupajul din ecran, afişând pe bara de sus o culoare neagră pe tot parcursul utilizării. Acest lucru nu este ceva ce aş recomanda, pentru că face telefonul să semene mai mult cu modelele din gama Pixel 4, cu acea „frunte” pronunţată. Huawei este o companie cunoscută pentru autonomie bună pe modelele sale de top, iar Huawei P40 Pro nu dezamăgeşte la acest capitol. Pe lângă faptul că se încarcă foarte repede cu adaptorul de priză din pachet de 40W, acesta poate fi şi încărcat rapid la 27W prin tehnologia Qi wireless. Din păcate, nu prea sunt pe piaţă multe încărcătoare compatibile, deci va trebui să optaţi probabil pentru încărcătorul produs de Huawei pentru a beneficia de viteză atât de mare de încărcare. La aproape două zile de utilizare cu ecranul la 90 Hz în utilizare normală, putem spune că Huawei şi-a făcut treaba şi de data aceasta. Pentru două zile complete însă, frecvenţa va trebui scăzută la 60 Hz, iar cei care folosesc telefonul intensiv îl vor încărca probabil zilnic. Huawei P40 Pro: un software încă incomplet Despre experienţa software fără Google am vorbit mai pe larg în review-ul pentru Mate 30 Pro şi spuneam la momentul respectiv, acum aproape jumătate de an, că nu pot recomanda un dispozitiv care nu are acces la toate serviciile de bază şi la multe aplicaţii uzuale. Astfel, părerea mea rămâne valabilă, până când magazinul App Gallery va fi mai bine populat, însă este clar că se fac eforturi în această direcţie. De exemplu, deja mai multe bănci din România au lansat aplicaţiile lor pe magazinul Huawei, însă nu toate. În continuare nu există Revolut, de exemplu, aplicaţie cu peste 1 milion de clienţi doar în România. În acelaşi timp, servicii de streaming de muzică precum Spotify sau Netflix încă nu sunt prezente, iar instalarea lor din alte surse nu este tot timpul simplă. Huawei pare să facă mai degrabă parteneriate cu servicii şi companii locale momentan, pentru negocierile la nivel mondial fiind nevoie de mai mult timp. Încă nu am găsit o alternativă destul de bună la Google Maps, de exemplu, fiind nevoit să folosesc hărţile din browser. La fel şi în cazul YouTube. Mulţi vor spune să caut alternative mai mult sau mai puţin bune pentru YouTube, însă personal nu pot renunţa la funcţiile pe care mi le oferă aplicaţia de bază, precum lista de recomandări, canale abonate, istoricul de pe contul personal şi restul de funcţii, precum abonamentul Premium. Pentru o parte dintre aplicaţii, magazinele alternative precum Amazon AppStore, Apptoide sau Apkpure îşi fac treaba, însă este greu să ţii pasul cu ce aplicaţie găseşti în care magazin. În funcţie de cât de dependenţi sunteţi de aplicaţiile Google şi cât de mult vă pasă de cumpărăturile deja făcute pe Google Play Store, probabil că veţi putea sau nu să folosiţi un telefon fără servicii Google. Eu, care nici măcar nu folosesc Android ca telefon principal, tot nu ma pot adapta la lipsa lor. Iar instalarea serviciilor prin metode alternative este o luptă zadarnică, întrucât orice update de software sau orice verificare extra de la Google poate bloca utilizarea lor în orice moment. Nu pot risca să rămân fără funcţionalitatea pe care o aştept de la un telefon în orice moment. Recomandarea mea este să cumpăraţi un astfel de telefon doar dacă ştiţi cu siguranţă că NU aveţi nevoie de serviciile Google şi că puteţi face orice aveţi nevoie fără ele, folosind ceea ce oferă Huawei. În rest, diferenţele între EMUI 10 şi 10.1 sunt minore. A apărut de exemplu un soi de alternativă la Google Discover în partea stângă a ecranului principal, cu ştiri locale din diverse surse, aplicaţiile pot fi acum rulate în fereastră, iar anumite funcţii mai avansate fie încă nu sunt active, fie nu sunt disponible în România, precum noul asistent virtual Celia. Am apreciat însă faptul că Huawei te întreabă la configurare dacă vrei sau nu să instalezi aplicaţiile „bloatware” pe care le găseam de obicei direct în meniul telefonului. Ceva ce am apreciat însă este prezenţa aplicaţiilor Microsoft Office, pe care oricum le-aş fi instalat independent, întrucât nu sunt utilizator de Google Docs. Huawei P40 Pro: mici detalii importante Acum că am băgat în seamă şi „elefantul” din cameră, rămâne să mai vorbim puţin despre câteva elemente secundare ale telefonului, înainte să ajungem la camera foto, probabil cel mai important aspect dintre toate. Este dezamăgitor că un telefon de top, atât de bine construit, foloseşte doar un difuzor mono când deja difuzoarele stereo sunt standard pe majoritatea telefoanelor de top. Huawei face asta pentru a evita includerea unui difuzor tradiţional în partea de sus, sunetul în apeluri fiind redat prin vibraţii ale ecranului, însă cei care ascultă muzică sau se uită la multe clipuri pe telefon vor simţi lipsa celui de-al doilea difuzor. Sursa

ON: Nu se mai folosește panic mode de când nu mai sunt teste tw.

Are tot dreptul să îl ofere, nu îl vinde.

* vârsta

Încă o mașină la mâna a doua care pare să fi sfidat trecerea timpului și care, cu siguranță, va incendia apetitul colecționarilor bogați. Este vorba despre un Lamborghini Miura SV fabricat în 1972 care a aparținut o bună bucată de vreme familiei regale din Arabia Saudită. Aripioarele aerodinamice cu rol de spoiler vizibile în fața roților anterioare au fost montate la numai două Miura – unul fiind cel din articolul de față. Automobilul a fost vândut în 2005 și a ajuns în SUA. Cumpărătorul a început o restaurare amănunțită care a durat doi ani. Vopseaua pe care a primit-o în respectiva fază de restaurare face, bineînțeles, parte din paletarul mărcii Lamborghini și se numește Grigio Fantastico Metallizzato. În 2011, coupe-ul italian a fost achiziționat de Joe Macari Classics, dealer care acum îl pregătește de vânzare. La bord este afișat un rulaj de numai 5759 km, ceea ce înseamnă că, foarte probabil, acesta este astăzi cel mai puțin uzat Lamborghini Miura SV din lume. Prețul anunțat pentru această capodoperă cu design semnat de studioul Bertone și motor V12 amplasat transversal-central este de 2,594,950 de lire sterline. Sursa

Exclusivism: termenul are semnificație absolută, dar aplicabilitate relativă. Ca european, vrei o mașină diferită de ce se vede pe stradă? Răspuns standard: ia-ți Ferrari, McLaren, Rolls-Royce sau… Lada! Nu se aplică dacă ești rus – acolo este plin de ele. Dar în Europa, sunt aduse cu lingurița. Cât despre versiunea SW Cross, avem aici o surpriză plăcută. Cine a crescut în timpul așa-numitului Război Rece încă își mai aduce aminte despre senzația stranie pe care ți-o dădea întâlnirea cu o mașină rusească pe străzile Europei Occidentale. Nu se vindeau multe, dar era disponibilă o ofertă tovărășească destul de cuprinzătoare: Samara, Nova, Forma, Niva. Le vedeai și, inevitabil, îți fugea gândul la filmele de spionaj. Dacă mașinile astea aveau niște instrumente dubioase – să zicem, pentru ascultare și filmare, sau puteau fi cumva detonate de la distanță în caz de deconspirare? În felul lor, erau niște arme cu rază scurtă de acțiune, pentru că nu mergeau mult fără să se defecteze ceva. La fel de adevărat, simplitatea lor constructivă însemna că reparațiile erau ușor de rezolvat. Multe s-au schimbat de-atunci. Automobilele rusești care se exportă în prezent lasă o impresie mult mai prietenoasă. Chiar dacă te apropii de ea cu scepticism, Lada Vesta SW Cross ar putea ajunge să-ți placă. Sunt destule șanse, mai ales dacă dai la o parte toate prejudecățile. Dacă, întâmplător, ți-ai dorit vreodată să-ți cumperi mașini de la vreuna dintre mărcile văzute în filmele seriei James Bond, ei bine, Lada este cea mai la îndemână. Nu excludem tenta ironică a abordării, ba chiar o considerăm binevenită. După înfățișare, această Lada Vesta insistă să ne transmită că știe să se descurce și în offroad. Vom lua asta ca pe o tușă „fashion', deoarece mașina nu dispune de tracțiune integrală. Altfel, trebuie să recunoaștem, această Lada este drăguță. Iar faptul nu este întâmplător: departamentul de design al mărcii a fost infiltrat de către un profesionist pe nume Mattin, Steve Mattin. Britanicul în vârstă de 55 de ani a mai lucrat pentru Daimler-Benz, la Sindelfingen, și pentru Volvo, la Göteborg. În 2011, el s-a dus să deseneze pentru Lada. El este autorul temei unui X stilizat, ambutisat pe flancul mașinii. Printre altele, el s-a ocupat și de conturarea unei noi imagini a sedanurilor Volga. Unora nu le place acest X, dar, dincolo de toate, cu certitudine este o opțiune stilistică interesantă. Originalitatea sa atrage privirea, de unde și un avantaj de vizibilitate pentru sesizarea mașinii în trafic. În plus, este de departe cel mai proeminent element de identitate inventat în designul auto în ultimul timp. Dacă și motorizarea de care dispune Vesta ar fi la fel de demnă de reținut, ar fi ceva, numai că nu e cazul: propulsorul său aspirat nu se obosește să scoată mai mult de 102 CP și 148 Nm. Cifre întru totul ordinare. În Europa centrală și de est marca Lada are acum o prezență de nișă, contrastând cu caracterul dominant pe care l-a avut înainte de 1990. În Rusia, lucrurile stau altfel – adică nu s-au schimbat de zeci de ani încoace. La fiecare cinci mașini vândute pe piața națională, una este purtătoarea siglei Lada. Iar pe locul doi ca model la înmatriculări, care să fie? Ați ghicit: Vesta! Putem spune că avem aici un fel de VW Tiguan de-al rușilor. În Rusia, prețurile ofertei încep de la 8500 de euro, însă în Germania se cer începând de la 13.490 de euro pentru un exemplar. Neamțul care dorește o Vesta SW cu aere de crossover și cele mai bune dotări posibile va trebui săachite 17.990 de euro. Într-o astfel de configurație, mașina dispune de senzori de lumină și de ploaie, cameră pentru manevre în marșarier, senzori de parcare, volan multifuncțional, lumină ambientală și scaune încălzite atât în față, cât și în spate. Să nu uităm sistemul de navigație rusesc! Vocea care îți aduce la cunoștință indicațiile de orientare are o severitare de anchetatoare KGB. Printre altele, îți va spune și că: „Ați depășit viteza maximă permisă legal în această zonă!'. Destul de insistent. Aproape că nu te-ar surprinde dacă din bord ar zbura spre pieptul tău o săgeată cu tranchilizant, după care mașina ar trage automat pe dreapta. De fapt, Lada este pașnică, de felul ei. Răspunsul indulgent al suspensiei și garda la sol considerabilă îți permit să rulezi fără emoții pe cele mai proaste drumuri sau pe unde nu există drum. Mașina noastră avea și rezervor de GPL. De dragul înfrățirii între popoare, dotarea respectivă va fi propusă gratis începând cu primăvara anului curent (altfel costa 2.900 de euro). Consumul mediu se apropie de 9,0 l/100 km. Iată un bun motiv să iei în serios ideea cu GPL-ul. Calitatea de finsare se prezintă mai mult decât convenabil, fără false pretenții. Materialele arată ieftin, însă asamblarea e solidă. Există imitație de fibre de carbon pe portiere și imitație de piele pe volan. Asta ca să simți că te afli la volanul unei mașini persoalizate. Ceva mult mai plăcut decât un Maserati Levante de bază, spre exemplu! Atât Lada, cât și Dacia aparțin în zilele noastre grupului Renault. De altfel, cel care a împrumutat mașina redacției germane AUTO BILD este și dealer Dacia. În alte țări, nu merge așa. Începând din 2017, Lada și-a triplat exporturile, mai ales pe cele din zona de Orient Mijlociu a Federației Ruse. După câteva zile de conviețuire, Vesta SW Cross îți câștigă simpatia. Nu e perfectă. Motorul preferă mai degrabă să decelereze decât să accelereze, butoanele geamurilor au forme un pic ciudate, afișajul cetral are o grafică destul de austeră. Chestii din astea. Iar soția o să râdă de tine dacă îi spui: „Ai văzut ce mașină de tip rău mi-am tras?' Sursa

Industria auto din România vrea să ajute economia românească şi să contribuie la producţia de echipamente şi produse medicale, precum măşti, combinezoane şi biocide, şi va participa la proiectul de realizare a unui ventilator de respiraţie destinat bolnavilor de coronavirus, a anunţat, joi, ministrul Economiei, Virgil Popescu. “Industria auto are problemele ei specifice. Este o industrie care contribuie mult la PIB-ul României, dar este o industrie dependentă de industriile din ţările europene, Germania, Franţa, Italia. Dacă acolo lucrurile sunt oprite, înseamnă automat că şi în România lucrurile sunt oprite. Cel mai important lucru care a ieşit ieri (miercuri, 1 aprilie 2020, n.r.) din discuţia cu reprezentanţii industriei auto este că aceştia, în această perioadă, doresc să contribuie, să ajute economia românească, să ajute românii. Doresc să contribuie să producă materiale esenţiale, doresc să producă măşti şi au capacitate foarte mare de a produce aceste echipamente, biocide, pentru că au şi o industrie chimică pe orizontală foarte dezvoltată, prin parteneri care sunt furnizori tradiţionali ai industriei auto. Deci, practic tot ceea ce este nevoie în acest moment – măşti, biocide, combinezoane (…)”, a declarat Popescu. Sursa

Starea de urgență cauzată de răspândirea virusului COVID-19, instituită în România prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020 („Decretul”), a impus luarea unor măsuri restrictive inclusiv în ceea ce privește desfășurarea activităților de către operatorii economici. În acest context, nu s-a putut ignora faptul că actuala epidemie ar putea avea consecințe negative grave pe termen lung asupra mediului economic și social, în lipsa unei inițiative și a unor măsuri de sprijinire a angajatorilor de către autorități. Guvernul României a adoptat în acest scop Ordonanța de Urgență nr. 30/18 martie 2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 („OUG nr. 30/2020”). OUG nr. 30/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din data de 21 martie 2020 și modificată ulterior prin Ordonanța de Urgență nr. 32/26 martie 2020, la rândul ei publicată în Monitorul Oficial nr. 260 in data de 30 martie 2020. De asemenea, prin Ordinele nr. 740-743 ale Ministrului Muncii și Protecției Sociale, publicate în Monitorul Oficial nr. 269 din 31 martie 2020, au fost aprobate modelele de formulare ce urmează a se aplica pentru implementarea unor prevederi ale OUG nr. 30/2020. 1. Indemnizația pentru șomaj tehnic în contextul situației de urgență generate de COVID-19 Conform Codului muncii, pe perioada suspendării raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului, ca urmare a întreruperii sau reducerii temporare a activității („șomajul tehnic”), salariații afectați au dreptul la o indemnizație de minimum 75% din salariul de bază, suportată exclusiv din fondul de salarii al angajatorului. Prin derogare de la prevederile de mai sus, OUG nr. 30/2020 stabilește că, pe durata stării de urgență, astfel cum a fost instituită prin Decret, indemnizațiile de care beneficiază salariații ale căror contracte de muncă au fost suspendate ca urmare a efectelor produse de COVID-19 vor fi suportate, cel puțin parțial, de la bugetul asigurărilor pentru șomaj. Indemnizația suportată de la bugetul asigurărilor pentru șomaj este în cuantum de 75% din salariul de bază, fără a depăși însă 75% din câștigul salarial mediu brut stabilit pentru anul 2020 (i.e. indemnizația suportată astfel va fi de maximum 4.071,75 RON). Potrivit formei modificate a OUG nr. 30/2020, se pare că angajatorii ar avea posibilitatea, iar nu obligația, de a suplimenta indemnizația plafonată conform celor arătate mai sus, pentru a acoperi eventuala diferență de până la minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în măsura în care bugetul le-o permite. Este discutabil, totuși, în ce măsură angajatorii al căror buget ar permite suplimentarea indemnizației de șomaj ar putea decide să nu o facă, având în vedere prevederile art. 53 din Codul muncii care stabilesc că angajații ale căror contracte de muncă au fost suspendate pe perioada reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității au dreptul la o indemnizație ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. 2. Condițiile în care angajatorii pot beneficia de sprijinul statului la plata indemnizației pentru șomaj tehnic Angajatorii beneficiază de sprijinul statului la plata indemnizației în limitele prevăzute mai sus dacă își întrerup total sau parțial activitatea sau reduc activitatea ca urmare a epidemiei COVID-19, pe perioada stării de urgență decretate, în baza unei declarații pe proprie răspundere. 3. Regimul fiscal al indemnizației pentru șomaj tehnic în condițiile OUG nr. 30/2020 Indemnizația pentru șomaj tehnic suportată de la bugetul asigurărilor pentru șomaj este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale conform prevederilor Codului fiscal. Prin urmare, angajatorii au obligația de a calcula, reține și vira impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale de stat și contribuția de asigurări sociale de sănătate din această indemnizație. În schimb, pentru această indemnizație nu se datorează contribuția asiguratorie pentru muncă. 4. Condiții pentru salariați Nu pot beneficia de indemnizația plătită de la bugetul asigurărilor pentru șomaj salariații care au mai multe contracte individuale de muncă, dacă cel puțin unul dintre aceste contracte este cu normă întreagă și este activ pe perioada stării de urgență. În schimb, salariații care au mai multe contracte individuale de muncă și toate sunt suspendate ca urmare a instituirii stării de urgență beneficiază de indemnizația corespunzătoare contractului cu cele mai avantajoase drepturi salariale. 5. Procedura de urmat de către angajatori Pentru a li se acorda indemnizațiile pentru salariații suspendați în condițiile OUG nr. 30/2020, angajatorii vor depune prin e-mail, la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București în raza cărora au sediul social, următoarele documente, pe baza modelelor adoptate prin Ordinul nr. 741/2020 al Ministrului Muncii și Protecției Sociale: a. cerere semnată și datată de reprezentantul legal; b. declarație pe proprie răspundere; și c. lista persoanelor ce urmează să beneficieze de indemnizație, asumată de reprezentantul legal. Documentele se depun în luna curentă pentru plata indemnizației din luna anterioară, plata urmând a fi făcută în maximum 15 zile. În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea indemnizației, angajatorii au obligația de a face plata acestora către salariații suspendați. 6. Alte categorii de beneficiari OUG nr. 30/2020 stabilește că profesioniștii în sensul Codului Civil (de exemplu, persoane fizice autorizate – PFA, liber profesioniști), persoanele fizice care obțin venituri exclusiv din drepturile de autor și drepturile conexe și cei care au încheiat convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, care își întrerup activitatea ca efect ale COVID-19 pe perioada stării de urgență instituite prin Decret, beneficiază de o indemnizație egală cu 75% din salariul mediu brut stabilit pentru anul 2020, respectiv 4.071,75 RON. De asemenea, sportivii, antrenorii, medicii, asistenții medicali, maseurii, kinetoterapeuții și cercetătorii ale căror contracte de activitate sportivă au fost suspendate pe perioada stării de urgență instituite prin Decret, la inițiativa structurii sportive, ca urmare a efectelor epidemiei, vor beneficia de o indemnizație de 75% din drepturile în bani aferente activității sportive, aplicându-se același plafon ca în cazul salariaților (i.e. maximum 4.071,75 RON). Aceste categorii vor putea negocia cu structura sportivă și plata unor alte indemnizații compensatorii pentru a li se acoperi eventualele pierderi financiare. În aceste cazuri, indemnizațiile se vor suporta din bugetul de stat și pentru acestea se vor plăti contribuții de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor Codului fiscal. Sursa

Miercuri, 1 aprilie 2020, Cătălin Predoiu, Ministrul Justiției, a avut teleconferințe cu președinți ai Curților de Apel, Președintele CSM și Procurorul General al României, potrivit unui comunicat. În cadrul întâlnirilor, a fost evaluată situația instanțelor și parchetelor în contextul aplicării Decretului privind declararea stării de urgență. De asemenea, au fost abordate și alte probleme specifice legate de activitatea curentă a sistemului de justiție și au fost identificate soluții pentru buna funcționare a acestor instituții. Ministrul Justiției a informat interlocutorii despre expedierea unei prime tranșe din materialele necesare protecției magistraților, grefierilor și avocaților care intră în sălile de ședințe: măști, mănuși, combinezoane, botoși. În total, au fost expediate 3.000 de combinezoane, 3.000 de măști de protecție, 6.600 de perechi de mănuși și 6.600 de botoși. Separat de aceste materiale, asigurate din bugetul Ministerului Justiției, au fost făcute și alocări bugetare către Curțile de Apel pentru achiziții directe de către acestea a materialelor de protecție și igienă în raport de necesitățile fiecărei instanțe. Reamintim că, în cursul lunii martie, Ministerul Justiției a centralizat și solicitările de fonduri ale Curților de Apel, Tribunalelor și Judecătoriilor pentru cumpărarea materialelor necesare în vederea dezinfecției sediilor. Au fost asigurate și virate sumele necesare, conform solicitărilor, o primă tranșă în valoare de peste 480 mii lei și a fost alocată o a doua tranșă în valoare de 3,5 milioane de lei. În contextul discuțiilor, ministrul Justiției a precizat că Ministerul de resort își va menține poziția argumentată constituțional și prin convențiile internaționale la care România este parte de a aviza negativ orice inițiativă legislativă care aduce atingere statutului magistratului și independenței Justiției. Sursa

Potrivit unui proiect al Comisiei Europene, cei mai mari operatori telecom ar trebui să transmită autorităților UE datele de localizare înregistrate de telefoanele clienților în scopul monitorizării răspândirii COVID-19. Deși scopul urmărit este legitim, o astfel de activitate vine în contextul unei legislații mai puțin permisive, urmare a aplicării Regulamentului General privind Protecția Datelor. Astfel, deși inițiativa monitorizării aparține chiar Comisiei Europene, legalitatea demersului din perspectiva protecției datelor cu caracter personal ridică multe semne de întrebare. Pentru a adresa aceste îngrijorări, Comisia Europeană a precizat că, prin colectarea acestor informații ar urma să acționeze în calitate de operator, iar scopul urmărit este reprezentat de nevoia de a anticipa evoluția virusului la nivelul fiecărui stat membru și de a planifica eficient necesarul de echipamente medicale. Totodată, a evidențiat faptul că datele astfel colectate vor fi anonimizate și agregate, fiind imposibilă localizarea individuală a utilizatorilor de servicii de telecomunicații. În plus, Comisia a subliniat că utilizarea datelor se va face doar în scopurile inițiale, urmând să fie distruse imediat ce starea de pericol cauzată de COVID-19 este depășită. De altfel, pentru a se asigura că prelucrarea respectă legislația europeană, Comisia a solicitat Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) un punct de vedere referitor la implicațiile acestui tip de monitorizare asupra dreptului la viață privată. AEPD a răspuns că, în situația în care datele transmise de către operatorii telecom sunt anonimizate (prin eliminarea identificatorilor, respectiv a numărului de telefon și a numărului IMEI) și agregate, această prelucrare nu intră în sfera de aplicare a regulilor din materia protecției datelor, iar Comisia nu va avea obligațiile impuse de Regulamentul General privind Protecția Datelor în sarcina operatorilor de date cu caracter personal. Chiar și în această situație, AEPD a subliniat că, pentru respectarea drepturilor utilizatorilor de servicii mobile, Comisia va trebui să comunice obiectivele urmărite și, mai ales, datele utilizate pentru efectuarea analizelor și studiilor. Același punct de vedere a fost exprimat și de Comitetul European pentru Protecția Datelor, care a adăugat că, în situația în care autoritățile ajung la concluzia ca datele anonimizate nu sunt suficiente pentru atingerea scopurilor urmărite și va fi nevoie de date suplimentare, prelucrarea va trebui însoțită de garanții suplimentare corespunzătoare. Ce măsuri au luat statele membre? În susținerea eforturilor de limitare a răspândirii COVID-19, în Franța și Germania, două dintre cele mai afectate state din Europa, operatorii telecom transmit deja date de geo-localizare autorităților competente. În Franța, cel mai mare operator telecom lucrează cu Institutul Național de Cercetare Medicală (Inserm), căruia îi transmite date pentru a ajuta la identificarea regiunilor cu risc și a acelor zone către care s-a observat o migrație a populației după instaurarea carantinei. Ce măsuri a luat România? Din informațiile disponibile, în România nu există la acest moment asemenea parteneriate între operatorii telecom și autoritățile publice. Pe de altă parte, însă, Guvernul României a anunțat că dorește să implementeze, împreună cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, o aplicație prin care să fie monitorizate persoanele aflate în izolare sau carantină. Așadar, intenția autorităților române urmărește mult mai mult decât monitorizarea evoluției geografice a virusului, având în vedere persoanele individuale despre care se știe că sunt în izolare sau carantină. Prin urmare, în acest caz datele anonimizate nu sunt suficiente, astfel încât ar trebui avute în vedere garanții suplimentare, conform celor indicate de Comitetul European pentru Protecția Datelor. Trebuie precizat însă că, funcționalitățile aplicației ce urmează a fi folosită vor determina cadrul legal aplicabil. Prelucrarea unor date agregate și anonimizate privind geo-locația conduce la aplicarea dispozițiilor legislației aplicabile în sectorul comunicațiilor electronice, dar nu atrage aplicabilitatea legislației specifice în materia datelor cu caracter personal. Situația se schimbă cu totul, în schimb, în cazul în care scopul stabilit de autorități va fi acela de combatere a infracțiunilor, menținere a ordinii publice sau alte scopuri în domeniul dreptului penal. Astfel, dacă aplicația ar urma, de exemplu, să îi monitorizeze pe cei care au obligația legală de a sta în carantină și să identifice acele persoane care săvârșesc infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor, atunci funcționarea aplicației și prelucrarea prin intermediul său a datelor cu caracter personal ar intra sub incidența dispozițiilor legale aplicabile în materia datelor cu caracter personal, fapt ce impune îndeplinirea unor obligații specifice. În lipsa unor informații suplimentare cu privire la scopul și activitățile de prelucrare ce ar urma să fie efectiv realizate prin aplicația avută în vedere de Guvern, arătăm că o soluție practică la îndemâna autorităților ar putea fi aplicarea restricțiilor prevăzute în mod expres de Regulamentul General privind Protecția Datelor care oferă statelor membre dreptul de a limita aplicarea prevederilor specifice domeniului protecției datelor atunci când o astfel de măsură este necesară și proporțională pentru a asigura obiective de interes public general în domeniul sănătății publice și a securității sociale. Deși o astfel de posibilitate a fost invocată chiar de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal într-un comunicat de presă, trebuie precizat că limitarea trebuie să respecte esența drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Prin urmare, chiar și în cazul aplicării limitărilor indicate anterior, monitorizarea celor aflați în izolare sau carantină prin aplicația anunțată de Guvernul României ar trebuie să se facă exclusiv cu respectarea obligațiilor specifice impuse operatorilor de legislația incidentă prelucrărilor de date cu caracter personal. Așadar, chiar dacă aplicația de monitorizare ar putea juca un rol important în prevenirea răspândirii Covid 19, utilizarea ei ar putea ridica o serie de probleme suplimentare pentru cei implicați în această activitate de prelucrare, motiv pentru care implementarea ar trebui să se facă cu prudență. Sursa

Apple a luat recent o decizie destul de neașteptată, a lansat o variantă pentru Windows a codec-ului său video ProRes RAW. Acest codec este găsit ocazional în camere video performante, precum cele produse de Blackmagic spre exemplu, și permite păstrarea unui nivel destul de mare al detaliului după prelucrare. În mod normal, acest codec era limitat doar la MacOS, cel mai nou Mac Pro având până și o placă dedicată de accelerare a decodării acestui codec. Dar, de săptămâna aceasta, oricine vrea să încerce acest codec o poate face și de pe Windows 10, tot ce trebuie să faceți este să descărcați codec-ul de pe pagina oficială. De asemenea, va trebui să aveți și o aplicație compatibilă, ce deocamdată înseamnă doar suita de prelucrare video Adobe. Nu știu să vă spun dacă va primi și DaVinci Resolve suport pentru acest codec, sau alte aplicații de editare video pentru Windows. Nu ar fi exclus, pasul cel mai mare fiind făcut deja. Sursa

XMG este un producator german de notebook-uri care a reusit sa creeze un monstru portabil: XMG APEX 15. Un laptop cu un procesor AMD Ryzen 9 3950X cu 16 nuclee si o placa video RTX 2070 de 8GB. Cum au reusit asta? Inginerie nemteasca ar zice unii. AMD Ryzen 9 3950X intr-un notebook?! Acest procesor este apexul seriei Ryzen si este cea mai high-end solutie pe care o poti cumpara din magazin. Numai faptul de a-l numi mainstream este putin ciudat, intrucat intrece in performanta si unele procesoare Intel HEDT. Si totusi, cum a ajuns un astfel de monstru intr-un laptop de 2.6kg? Ei bine, noul XMG APEX 15 include AMD Ryzen 9 3950X de pe desktop, insa acesta a fost configurat pentru a rula la un TDP mai mic de doar 65W, iar frecventele sunt si ele mai scazute. In continuare ramane un procesor cu 16 nuclee si 32 de fire de executie, cu o cantitate uriasa de 72MB cache. Cei de la XMG ruleaza procesorul in modul ECO, iar frecventa de baza este de 2.6Ghz, in boost atingand 4.2GHz. In comparatie, la setari stock frecventele sunt de 3.5Ghz / 4.7Ghz, insa TDP-ul este si el de 105W. Ok, am inteles cu procesorul, dar hai sa vedem si cum au reusit fizic sa-l bage in laptop. Ei bine, XMG APEX 15 nu e un laptop subtire sau usor. Pentru a avea un astfel de procesor, producatorul a folosit o placa de baza cu chipset B450 si socket AM4. Asta inseamna ca seria aceasta poate veni in tot felul de configuratii, intrucat placa de baza suporta orice procesor AMD Ryzen 3000, de la 3600 pana la 3950X-ul despre care vorbim. Pe partea de grafica, laptop-ul integreaza o placa NVIDIA GeForce RTX 2070 de 8GB GDDR6, chiar daca RTX 2080 SUPER Max-Q ar fi avut mai mult sens. De asemenea, XMG APEX 15 poate fi configurat cu pana la 64GB de memorie RAM, dispune de doua porturi M.2 (1x Gen 3.0, 1x Gen 2.0) si un bay de 2.5″ pentru un SSD sau HDD. Display-ul de 15.6″ are un panou IPS FullHD la 144Hz. Pe partea de baterie, XMG a inclus un model de 62Wh Li-Ion care poate fi schimbata si un alimentator de 230W. XMG APEX 15 vine in mai multe variatii Modelul de top despre care am vorbit pana acum costa 2.631 de euro. O suma mare pentru un laptop care este cel putin future-proof. Daca vrei insa un astfel de model la un pret mai uman, la 1.337 euro poti cumpara varianta cu Ryzen 5 3600, RTX 2060 6GB, 8GB RAM si un SSD de 250GB M.2. De aici pot aparea diverse variante. Ba procesor mai puternic si grafica mai slaba, ori Ryzen 5 cu RTX 2070. Preturile nu sunt rele, insa ramane sa vedem daca aceste modele vor fi disponibile global si mai important, daca vor atrage clientii care se uita mai repede spre brand-uri cunoscute gen ROG. Sursa

La inceputul acestui an vorbeam despre noua serie de laptop-uri de gaming de la ASUS ce urmeaza sa fie lansata. Ei bine, acum modelele ASUS TUF Gaming A15 sunt disponibile pe teritoriul Romaniei. Prezentate pentru prima data in cadrul CES 2020, noile portabile vin echipate cu noile procesoare AMD Ryzen 4000. ASUS TUF Gaming A15 FA506 este bazat pe o arhitectura hardware avansata ce integreaza procesoarele mobile AMD Ryzen 4000. Versiunile de top din aceasta serie includ cele mai recente procesoare Ryzen 7 4800H cu 8 nuclee si 16 fire de executie. Alaturi de aceste procesoare, capacitatea de memorie RAM poate ajunge pana la 32GB, iar de accelerarea grafica se va ocupa un chip GeForce RTX 2060 de 6GB. Procesoarele Ryzen 7 4800H ating o frecventa de varf de pana la 4.2Ghz cu un TDP de numai 45W, avand la baza arhitectura TSMC 7nm FinFET. Combinatia de imbunatatiri arhitecturale si procesul de fabricatie de numai 7nm aduc o eficienta energetica exceptionala. Nici placa video nu este de trecut cu vederea. Procesoarele grafice GeForce RTX 2060 folosesc o combinatie de nuclee CUDA, RT si Tensor pentru trasarea ray tracing. De asemenea, cei 6GB de memorie GDDR6 vor sustine fara probleme si cele mai pretentioase jocuri. Ecranele NanoEdge de 15.6″ disponibile pe ASUS TUF Gaming A15 au rezolutie FullHD si rata de refresh de pana la 144Hz. Sincronizarea adaptiva afiseaza imaginile cadru cu cadru, fara ruperi sau pierderi. Fiecare laptop include si o camera web pentru streaming sau conferinte video, pozitionata pe marginea de sus. Notebook-urile de gaming de la ASUS integreaza un sistem avansat de racire, cu un flux ridicat de aer rece pentru a mentine temperaturile sub control. Modelul de tip fagure de pe spatele laptopului functioneaza si pe post de retea extinsa de admisie a aerului. Sistemul de auto-curatare a ventilatoarelor si radiatoarelor directioneaza impuritatile in tunele anti-praf inainte ca acestea sa se poata depune. Laptopurile TUF Gaming Pot fi actualizate in functie de cerintele utilizatorilor, capacul fiind fixat cu suruburi Philips standard, fara a fi nevoie sa folosesti instrumente speciale. ASUS TUF Gaming A15 este supus unor teste de rezistenta complexe, astfel se incadreaza in standardul militar MIL-STD-810H. Dispozitivele sunt testate pentru a rezista cu succes daunelor cauzate de caderi neasteptate, lovituri si socuri in timpul procesului de livrare sau in timpul utilizarii zilnice. Prin urmare ASUS TUF Gaming FA506 poate fi transportat cu usurinta intr-o geanta sau rucsac, oriunde ai merge. Preturi si disponibilitate Mai multe configuratii ASUS TUF Gaming A15 vor fi disponibile in Romania in cel de-al doilea trimestru, la preturi ce pornesc de la aproximativ 3699 de lei (TVA inclus). Primul model ajuns in oferta magazinelor locale, FA506IU-AL048 are o configuratie decenta si un pret de 4999 de lei: AMD Ryzen 7 4800H GeForce GTX 1660 Ti 6GB GDDR6 8GB memorie RAM SSD 512GB M.2 NVMe Ecran FullHD la 144Hz Baterie de 48WH Sursa

Deşi nu este un vârf de gamă, iPhone 9 este unul dintre cele mai aşteptate telefoane Apple din acest an, doritorii fiind atraşi ai ales de costurile ceva mai reduse şi perspectiva obţinerii acestui model la pachet cu abonament la una dintre companiile de telefonie mobilă, suportând puţin sau deloc din costul iniţial de achiziţie. Referit în unele zvonuri şi cu denumirea SE 2, iPhone 9 nu va fi nici pe departe un produs inovator, designul de carcasă părând reciclat de la modele iPhone lansate acum câţiva ani. Din fericire, partea de hardware este mult mai competitivă, lista neoficială cu specificaţii menţionând un CPU octa-core ajutat cu 4GB memorie RAM, ecran de 5.2” cu rezoluţie 750 x 1334 pixeli şi cameră foto duală (12MP+12MP) la partea din spate şi cameră de 7MP deasupra ecranului. Fiind vorba de un produs nou lansat, iPhone 9 va veni direct cu versiunea iOS 13 şi perspectiva unei perioade îndelungate de suport tehnic. Potrivit ultimelor informaţii apărute, Apple va prezenta oficial noul iPhone 9 pe 15 aprilie, urmând ca precomenzile primite să fie livrate începând cu data de 22 aprilie. În mod amuzant, dar potrivit contextului actualei pandemii globale, surse apropiate companiei dezvăluie că Apple a trimis deja noi sisteme iMac angajaţilor aflaţi în poziţii cheie, în idea de a înlesni lucratul mai eficient de acasă. Sursa

Huawei a anunţat alături de noua serie Huawei P40 şi noua versiune de software EMUI 10.1, care vine cu o serie de noutăţi şi îmbunătăţiri. Se pare însă că noile telefoane nu vor rămâne pentru mult timp singurele modele care au acces la această nouă versiune software, compania confirmând deja primele dispozitive care stau la rând pentru update. Cum era de aşteptat, acestea sunt printre cele mai recente disponibile. Cel mai recent anunţ legat de EMUI 10.1 spune că noul sistem de operare bazat pe Android 10 va fi lansat pe cel puţin 30 de modele de smartphone-uri Huawei (şi probabil şi Honor). Uitându-ne la acest număr, pare să fie similar cu numărul de dispozitive care au primit anul trecut şi în primele câteva luni din 2020 actualizarea oficială la EMUI 10, deci putem presupune că majoritatea telefoanelor din ultimii doi ani vor face trecerea la noua versiune, fie că este vorba despre dispozitive high-end sau din gama ieftină. Primele modele care fac trecerea sunt însă cele mai recent lansate. P40 şi P40 Pro vin cu EMUI 10.1 preinstalat, deci următoarele la rând vor fi Huawei Mate 30, Mate 30 Pro, P30, P30 Pro şi modelul pliabil Huawei Mate X, lansat în toamna anului trecut, exclusiv în China. Putem presupune că versiunea finală a lui Huawei Mate Xs vine cu EMUI 10.1, sau probabil că va primi update la scurt timp după lansarea oficială din Europa. Printre noutăţile pe care EMUI 10.1 le oferă, Huawei a amintit Multi-Window, o funcţie similară cu ceea ce oferă şi Samsung de multă vreme pe TouchWiz/Samsung Experience/One UI, care face interfaţa să pară mai apropiată de cea a unui computer, Multi-Device Control Panel, care poate controla mai multe dispozitive Huawei din casă dintr-un meniu rapid, serviciul de chat video MeeTime şi nu în ultimul rând, noul asistent cu AI „Celia”. Celia nu va fi însă disponibil în toate regiunile. Primele ţări care primesc acces la asistentul virtual vor fi Anglia, Franţa, Spania, Mexic, Chile şi Columbia, urmând ca în viitor să se dezvolte şi în restul ţărilor unde telefoanele Huawei sunt vândute în mod oficial. Sursa

În ciuda dificultăţilor logistice prezentate de carantina impusă pentru epidemia COVID-19, OnePlus va prezenta noul model OnePlus 8 cu două luni mai devreme decât flagship-ul lansat anul trecut, oficialii companiei confirmând deja data lansării şi principalele specificaţii. După ce zvonuri anterioare au dat ca sigură ziua de 3 aprilie, noi informaţii venite direct de la sursă confirmă prezentarea oficială pentru data de 14 aprilie, livrarea pre-comenzilor urmând să înceapă chiar din ziua următoare. La fel ca majoritatea flagship-urilor de anul acesta, OnePlus 8 vine motorizat de chipsetul Snapdragon 865, promiţând cu aproximativ 25% mai multă performanţă pe partea de CPU şi GPU decât modelul de anul trecut, simultan oferind o mai bună autonomie, obţinută prin folosirea mai eficientă a bateriei. Performanţele la nivel de top sunt obţinute şi folosind o nouă generaţie de chip-uri LPDDR5 pentru memorie RAM, capabile să ofere viteze de până la 6400MB/s (comparat cu 4266MB/s cu chip-uri LPDDR4) în condiţiile unui consum de energie cu 45% mai mic. Partea de stocare este asigurată cu o soluţie NAND Flash compatibilă UFS 3.0, atingând viteze de 1700 MB/s la operaţiile de scriere şi citire a datelor. Accesarea memoriei interne este optimizată suplimentar folosind o tehnologie numită Turbo Write, care presupune folosirea unei porţiuni mai rapidă chip-ului flash cu rol de memorie buffer. Desigur, OnePlus 8 vine cu acces la reşele 5G şi un ecran cu rată de refresh la 120 Hz (doar pe modelul Pro). Capacitatea bateriei va fi de 4300 mAh (4500 pentru modelul Pro) şi, similar cu alte modele de top de pe piaţă. Sursa

Platforma Android a debutat în anul 2008 cu telefonul Google G1, cunoscut şi sub numele de HTC Dream, un dispozitiv de tip slider cu tastatură fizică QWERTY. Totuşi, platforma Android nu a fost dezvoltată şi gândită iniţial pentru touchscreen-uri, această decizie fiind luată abia în ultimul an de dezvoltare, după ce Google a văzut iPhone-ul celor de la Apple. Iată cum arăta prima versiune de Android şi primul telefon din lume care a rulat acest software: modelul HTC Sooner. Pentru că platforma Android a început dezvoltarea la milocul anilor 2000, Andy Rubin şi echipa sa au încercat să creeze o alternativă la cele mai populare smartphone-uri ale momentului respectiv: BlackBerry. Astfel, platforma Android a fost iniţial gândită drept o platformă de productivitate, care să ruleze pe dispozitive echipate cu o tastatură QWERTY, poziţionată sub un display mic. Dacă ai vedea modelul HTC Sooner de la distanţă, ai putea să juri că face parte dintr-o familie de dispozitive BlackBerry mai ieftine, sau este un Nokia cu Symbian. Primul „Android” nu avea touchscreen, deci navigaţia prin meniuri era realizată cu un buton direcţional, poziţionat central. Acesta avea butoanele Home, Back şi Menu, cât şi un buton pentru favorite, pe lângă clasicele butoane pentru preluat şi închis apeluri. Încărcarea se făcea printr-un port mini USB, iar pe partea din spate exista o singură cameră foto. Iată şi specificaţiile hardware, modeste pentru vremurile noastre, însă destul de puternice în 2006-2007, când acest telefon era în teste. HTC Sooner Procesor: Texas Instruments OMAP850, 200 MHz single-core Display: 2,43” 320 x 240 RAM: 64 MB Stocare: 64 MB Card: da, microSD Baterie: 960 mAh Cameră: 1,3 megapixeli Port de încărcare: mini USB Conectivitate: Bluetooth, GPRS/EDGE HTC a confirmat între timp că telefonul Sooner, prototipul cu Android, era bazat pe configuraţia hardware a modelului HTC Excalibur, un model livrat cu Windows Mobile la momentul respectiv. Este impresionant însă cât de mult s-a schimbat sistemul de operare Android între versiunea de pe HTC Sooner şi cea care a fost livrată cu HTC Dream în 2008. De la o interfaţă „landscape” fără touchscreen, echipa Google a reuşit să transforme sistemul de operare complet, cu o interfaţă touch verticală, mult mai apropiată de ceea ce reprezintă acum un smartphone. În prezent, HTC Sooner nu mai poate fi folosit ca un dispozitiv pe care să te bazezi. În primul rând, faptul că poate să se conecteze doar la antene 2G înseamnă că pe anumite reţele şi în anumite zone, acesta nu va avea semnal. Apoi, faptul că rulează o versiune atât de veche de Android înseamnă că multe dintre API-urile pe care le foloseşte nu mai funcţionează. Cei de la Android Police, care au testat recent telefonul spun că nici măcar autentificarea cu un cont Google nu mai este activă pe acest dispozitiv. Desigur, telefonul nu a fost niciodată disponibil la raft, aşa că nici software-ul său nu a fost niciodată într-o versiune finisată. Privind în urmă, Google a luat decizia corectă să modifice sistemul de operare Android atât de drastic înainte de lansarea oficială. Între timp, aceasta a devenit cea mai populară platformă software din lume, fiind folosită de majoritatea producătorilor de smartphone-uri şi tablete din lume (în afară de Apple). Sursa