Madalin

Cei care au făcut un upgrade complet la seria Ryzen 3000 probabil încă se mai uită la carcasă și se întreabă dacă placa aia de bază a cărei RGB-uri agasante le-au dezactivat de mult a meritat sacrificiul. Eh, cei care nu au făcut încă upgrade vor avea parte de zile ceva mai bune. Conform veștilor care circulă acum prin presă, plăcile de bază din seria B par că vor sosi în sfârșit în această vară pe piață. Chipset-ul folosit pentru aceste plăci de bază va fi B550, unul ce ar urma să fie dezvăluit chiar luna viitoare, și care nu va include în sine suport pentru PCI-Expres 4.0. Plăcile de bază vor avea însă această trăsătură prin conexiunea directă cu procesorul. Dar aceasta pare că va fi limitată doar la conectorul principal M.2. Veți avea clasicul PCI-E 3.0, în rest, ce încă mai este suficient pentru plăcile video curente și majoritatea celorlalte extensii. Prețul unei plăci de bază B550 va astfel mai mic decât cel al unei plăci X570, lucru la care va contribui și numărul mai mic de porturi USB 3.2 Gen 2 disponibile. Cele mai ieftine plăci de bază B550 se preconizează a fi cu 50% mai ieftine decât cele mai umile plăci X570. Lansarea oficială a noilor modele ar trebui să aibă loc în ziua de 16 iunie. Sursa

Nu înteleg de ce ţi-ai lua SSD de 120 GB pe lângă acela de 1 TB, monitorul de 75 Hz n-o să îţi aducă o mare fluiditate a imaginii, nu te zgârci la periferice. Sursa aia o să consume mult, ajungea si una de 600 W. Oricum o să trebuiască să schimbi placa de bază, nu o poţi tine pe aia de pe ebay dacă vrei Ryzen 5.

Când intri pe un joc, setează limita de FPS-uri la una mai redusă și reduce rezoluția, intră în setările jocului și activează vSync.

Bine ai venit !

I. Contextul Prima este adoptarea de către Parlamentul României a Hotărârii privind încuviințarea prelungirii stării de urgență. În mod cu totul așteptat pentru unii și neașteptat pentru alții, Parlamentul a făcut ceva mai mult decât să încuviințeze prelungirea stării de urgență. A prevăzut, printre altele, cum poate fi restrâns exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale în starea de urgență (de ex., numai pe durata stării de urgență, numai pentru motive temeinic justificate și numai prin acte normative cu putere de lege, în temeiul art. 53 din Constituția României). De asemenea, a prevăzut că modificările, abrogările sau completările actelor normative cu caracter legal, motivate de prevenirea și combaterea pandemiei de COVID-19, se pot dispune numai prin acte normative cu caracter legal. A doua este sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul Poporului cu o excepție de neconstituționalitate asupra unor dispoziții din OUG nr. 1/1999. Lăsând la o parte o serie de argumente din această sesizare, care, într-adevăr pot fi relevante, mi-a atras atenția argumentul conform căruia anumite dispoziții din OUG nr. 1/1999 stabilesc pentru Președintele României o competență de legiferare în perioada stării de urgență și, prin urmare, ar fi neconstituționale. Nu redactez toate argumentele care pot susține sau combate acțiunile instituționale ale Parlamentului și ale Avocatului poporului. Însă, voi încerca să explic, din punctul meu de vedere, care este natura juridică a decretelor Președintelui, emise în temeiul art. 93 alin. 1 din Constituție și al OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004 a Parlamentului. Dincolo de fricțiunile și luptele politice inerente bietei noastre democrații, mereu în derivă, dacă suntem dispuși să înțelegem natura juridică a decretelor Președintelui în situații excepționale, vom putea înțelege mai bine întreaga arhitectură constituțională și legală care fundamentează regimul juridic al stării de urgență. Or, dacă înțelegem arhitectura constituțională și legală care fundamentează regimul stării de urgență, putem să înțelegem și faptul că ceea ce a reglementat în plus Parlamentul prin hotărârea de încuviințare a prelungirii stării de urgență intră la categoria stating the obvious (precizează ceea ce oricum era evident și deja reglementat!). De asemenea, va fi mai ușor să înțelegem și faptul că argumentul Avocatului poporului cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 lit. c1 – f din OUG nr. 1/1999 denotă o confuzie gravă (voită sau nevoită) între competența de legiferare și atribuțiile legale ale unei autorități publice, atribuții care conturează o competență administrativă. Această competență (administrativă) poate fi exercitată în limitele legii sau cu exces de putere, adică prin încălcarea/depășirea scopului legii, caz în care persoanele interesate se pot adresa instanțelor de judecată, instanțe de judecată care, în general, ar fi bine să își realizeze cu entuziasm și competențele, nu doar drepturile. II. Opinii cu privire la natura juridică a decretelor Președintelui în situații excepționale În literatura de specialitate și în spațiul public se vehiculează trei opinii cu privire la natura juridică a decretelor Președintelui emise în situații excepționale. Într-o opinie, aceste decrete sunt acte administrative normative, emise în temeiul Constituției și al legii cadru în materie, OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004. Astfel, OUG nr. 1/1999 stabilește expresprocedura de emitere și ce trebuie să cuprindă decretul Președintelui, inclusiv măsurile de primă urgență care trebuie luate, dar și drepturile și libertățile al căror exercițiu se restrânge, în conformitate cu dispozițiile constituționale și ale ordonanței de urgență. Ca atare, prin conținutul său, decretele Președintelui în situații de urgență sunt acte administrative normative care cuprind măsuri prin care se organizează executareanormelor de rang legal din OUG nr. 1/1999. Într-o altă opinie, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 din Constituție sunt acte administrative individuale. Conform acestei opinii, prin aceste decrete doar se instituie sau se prelungește starea de urgență ori starea de asediu. Altfel spus, prin aceste decrete doar se instituie sau se prelungește un regim juridic legal, preexistent. Nu se stabilesc măsuri de punere în executare, de organizare a executării regimului jurdic legal. Mai mult, această opinie consideră că decretele Președintelui pentru instituirea sau prelungirea stării de urgență sau a stării de asediu au rolul de a face incidente Hotărârile CSAT, adoptate în temeiul art. 4 lit. b din Legea nr. 415/2002. Nu este niciun secret faptul că, în temeiul acestor prevederi, la solicitarea Președintelui României, CSAT analizează și propune măsuri pentru instituirea sau prelungirea stării de urgență sau a stării de asediu în întreaga țară ori în unele localități. Într-o a treia opinie, decretele Președintelui privind instituirea sau prelungirea stării de urgență sunt acte juridice sui generis, care cuprind norme juridice cu forță egală cu a legii, fără a se confunda, însă, cu legea ca act al Parlamentului sau ca act al legiuitorului derivat (Guvernul). Această opinie se întemeiază pe ideea că decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 din Constituție și al OUG nr. 1/1999 cuprind dispoziții cu forță juridică egală cu a legii. Cum altfel ar putea califica unii și alții norme juridice care prevăd derogări de la prevederi legale în vigoare sau restrângeri efective ale exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale? În opinia mea, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 și al OUG nr. 1/1999 sunt acte administrative normative, prin care Președintelui i se cere de către legiuitor să organizeze executarea prevederilor de rang legal din OUG nr. 1/1999. Să vedem și de ce. III. Totul începe și se sfârșește cu Legea fundamentală Art. 93 alin. 1 din Constituție prevede că Președintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele unități administrativ teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia. Instituirea stării de urgență sau de asediu se face prin decret prezidențial contrasemnat de prim-ministru, conform art. 100 alin. 2 din Constituție. De asemenea, la art. 73 alin. 3 lit. g din Constituție se prevede că regimul stării de urgență și al stării de asediu se reglementează prin lege organică. În România, regimul stării de asediu și al stării de urgență este reglementat de OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004 a Parlamentului României. În ordonanța de urgență se prevede în mod expres că decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență sau a stării de asediu trebuie să cuprindă măsurile de primă urgență care trebuie luate în astfel de situații, respectiv drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale ordonanței de urgență. Raportat la dispozițiile constituționale și legale de mai sus, ne putem întreba ce înseamnă că Președintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau de urgență? Care este semnificația constituțională a sintagmei „instituie, potrivit legii”? Se referă la faptul că Președintele are doar competența de a declara starea de urgență sau starea de asediu, sub controlul ulterior al unui Parlament care se bucură doar de competența de încuviințare a măsurii? Sau se referă la faptul că Președintele are competența de a pune în aplicare/de a executa dispozițiile legii care stabilește regimul juridic al stării de asediu sau al stării de urgență în România? Din punctul meu de vedere, într-o interpretare textualistă, sintagma „instituie, potrivit legii” nu poate fi înțeleasă ca o simplă declarație formală din partea Președintelui a stării de urgență sau a stării de asediu. Dacă aceasta ar fi fost semnificația urmărită de legiuitorul constituant, precizarea expresă „potrivit legii” nu și-ar mai fi avut rostul. Însă, tocmai pentru că legiuitorul constituant trimite expres la o lege care stabilește regimul juridic al stării de urgență și al stării de asediu, semnificația verbului „a institui” implică ceva mai mult decât o declarare formală a respectivelor stări. Astfel, atunci când se instituie o ordine juridică specială, conform legii, aceasta se instituie în totalitatea sa. Instituirea nu se poate rezuma doar la declararea formală. Stabilește inclusiv procedura de instituire și măsurile pentru implementarea ordinii juridice speciale, măsuri care sunt prevăzute în mod expres tocmai de ordinea juridică instituită. De altfel, să ne aducem aminte de art. 64 alin. 4 din Constituția României. În acest articol este utilizat verbul „a institui”. Astfel, se prevede, printre altele, că fiecare Cameră a Parlamentului poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Vă puteți imagina cât de absurdă ar fi o interpretare conform căreia legiuitorul constituant a urmărit ca prin acest text constituțional să prevadă doar instituirea/declararea formală a existenței unei comisii de anchetă, fără să îi stabilească în concret competențele și procedura de lucru prin actul de instituire? Așadar, cel puțin în opinia mea, atât timp cât legea organică a stabilit regimul juridic al stării de urgență și al stării de asediu, instituirea acestor stări prin decret prezidențial, potrivit legii, presupune instituirea întregului regim juridic aplicabil, iar nu o simplă și formală declarare a existenței stării de urgență sau a stării de asediu prin decret prezidențial. Ca atare, dacă legiuitorul a considerat că Președintele României trebuie să stabilească măsurile de urgență care trebuie luate și să identifice drepturile și libertățile al căror exercițiu este restrâns în stare de urgență, atunci Președintele, când instituie starea de urgență sau când o prelungește, are obligația să respecte dispozițiile legale în materie. Cum le respectă, asta este o chestiune de apreciere pe care nu o poate face altcineva decât instanța de contencios administrativ, dacă este sesizată și, evident, dacă are curajul să își exercite competențele, garantând, astfel, chiar statul de drept. IV. Competența de legiferare nu se confundă cu atribuțiile legale Analizând conținutul celor două decrete ale Președintelui României emise pentru instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență, am observat că acestea cuprind o serie de măsuri care organizează executarea dispozițiilor OUG nr. 1/1999 și particularizează/adaptează respectivele dispoziții la anumite domenii de activitate esențiale pentru gestionarea crizei sanitare provocate de COVID-19 (sănătate, economie, justiție, educație, achiziții publice etc.). Chiar și măsurile urgente cu aplicabilitate graduală din Anexa 2 a celor două decrete, care vizează restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, sunt măsuri de organizare a executării dispozițiilor art. 20 din OUG nr. 1/1999, întrucât particularizează/adaptează/identifică, prin raportare la situația de fapt existentă, care sunt drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge în temeiul legii. Altfel spus, nici decretele Președintelui, nici ordonanțele militare emise în temeiul OUG nr. 1/1999 nu reglementează cu titlu primar restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale. Această restrângere a fost deja reglementată la nivel primar prin actul normativ OUG nr. 1/1999 aprobat prin Legea nr. 453/2004. Așadar, cum se poate considera că Președintele României reglementează primar restrângerea unor drepturi și libertăți prin decretul prezidențial când legea pe care o pune în aplicare raportat la situația de fapt a reglementat deja cu titlu general și temporar (doar pe perioada stării de urgență) restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți? Dacă sunt neclare sau imprecise dispozițiile OUG nr. 1/1999 prin care s-a reglementat restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, dacă respectă sau nu condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție sunt aspecte pe care le poate verifica doar Curtea Constituțională. Însă, într-un asemenea caz, trebuie înțeles și faptul că legislația care prevede regimul juridic al stării de excepție presupune în mod invariabil un grad de generalitate mai mare decât legislația aplicabilă în perioada de normalitate, tocmai pentru că particularitățile stării de excepție sunt excepționalitatea și imprevizibilitatea pericolului care afectează atât societatea în ansamblul său, cât și fiecare individ în parte. Nu este întâmplător faptul că însăși CEDO prevede în art. 15 posibilitatea adoptării de măsuri derogatorii de la Convenție în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii. Din aceste motive, din punctul meu de vedere, argumentul Avocatului Poporului utilizat în excepția de neconstituționalitate pe care a ridicat-o mai deunăzi cu privire la unele dispoziții din OUG nr. 1/1999 este eronat. Implică o confuzie uriașă între competența de legiferare a regimului stării de urgență și a stării de asediu, care aparține Parlamentului și atribuțiile legale ale Președintelui, care stabilesc conținutul unei competențe de rang administrativ, anume de punere în executare a dispozițiilor legale ale regimului stării de urgență sau de asediu. Cui nu îi convine acest lucru, poate să schimbe legea și să ofere altcuiva competența de organizare a executării regimului juridic al stării de urgență. În concluzie, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 și al OUG nr. 1/1999 sunt acte administrative normative care stabilesc o competență de rang administrativ pentru șeful executivului, în sensul că organizează executarea prevederilor de rang legal din OUG nr. 1/1999 aprobată prin lege organică nr. 453/2004 de către Parlamentul României. Desigur, așa cum am mai spus, tocmai pentru că este un act administrativ normativ, decretul Președintelui poate fi și el supus unui control de legalitate în fața instanței de contencios administrativ în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ. Instanța va putea verifica dacă Președintele a depășit competența stabilită de legiuitor și a acționat cu exces de putere, depășind scopul normei. Dacă este acceptat orice alt control cu privire la conținutul acestui decret, înseamnă că decretul nu mai are natura juridică a unui act administrativ normativ și devine altceva. Ce devine, nu ne pot spune decât cei care îl controlează, fiecare după judecata proprie. V. Dincolo de lege este întotdeauna capul de Gorgonă al politicul (de la Hans Kelsen citire) Toată această degringoladă constituțională, legală și administrativă care vine la pachet cu raporturile conflictuale dintre executiv și legislativ creează o agitație mare și inutilă în spațiul public. Însă, este o agitație justificată pentru cei care o fac pentru promovarea intereselor grupului politic pe care îl simpatizează. Din perspectiva unui constituționalist, lucrurile nu par chiar atât de grave. Tărăboiul acesta constituțional arată că incipienta democrație constituțională autohtonă este încă vie, chiar dacă înceată la minte. Există, iată, un control politic reciproc între cele două puteri politice ale statului. Ca urmare a situației de coabitare în care ne aflăm, nu este posibilă (acum cel puțin) nici concentrarea întregii puteri de stat în mâinile executivului (ceea ce este foarte ușor în stare de excepție), nici concentrarea întregii puteri de stat în mâinile legislativului (ceea ce este foarte ineficient în stare de excepție). Prin „mișcarea necesară a lucrurilor” (le mouvement nécessaire des choses), cum zicea pe vremuri Montesquieu, grupurile politice sunt nevoite să negocieze și să ajungă la un compromis util pentru eliminarea pericolului care afectează viața membrilor colectivității. Din păcate, însă, pe tărâmurile românești nu am înțeles decât pe jumătate semnificația principiului separației puterilor în stat: separația prin conflict, nu și echilibrul prin negocierea compromisului util. Din perspectiva unui cetățean, acțiunea autorităților statului în stare de urgență trebuie să fie unitară, coordonată și să exprime încredere. În mod normal într-o democrație consolidată, în astfel de situații excepționale, executivul decide, parlamentul controlează decizia executivului, iar autoritatea judecătorească veghează ca măsurile executivului să fie proporționale cu situația de fapt care le-a determinat. Dar, cum să faci acest lucru când, de fiecare dată, liderii politici își pun bețe în roate, deși niciunul n-a știut niciodată prea bine cum se merge pe bicicletă… Sursa

Observând încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 53 alin. (1) și art. 61 alin. (1) din legea fundamentală, realizată prin restrângerea exercițiului unui număr de 8 (opt) drepturi și libertăți fundamentale prin intermediul măsurilor efective stabilite prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (emis la data de 14.04.2020 de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 0311/14.04.2020), la data de 15 aprilie m-am adresat instituției Avocatului Poporului prin intermediul unei PETIȚII, solicitând exercitarea cu CELERITATE a atribuțiile de GARANT constituțional al drepturilor și libertăților fundamentale (astfel cum sunt stabilite aceste atribuții prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea Avocatului Poporului – republicată), inclusiv prin (dar FĂRĂ a se limita la!) sesizarea instanței de control constituțional și/sau de contencios administrativ. I. Aspecte preliminare 1. Prin Decretul nr. 195 din data de 16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16.03.2020, Președintele României a apreciat, printre altele, că ”pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice”, pe durata stării de urgență trebuie să fie RESTRÂNS exercițiul următoarelor DREPTURI: libera circulație (prevăzut, garantat și protejat de art. 25 din Constituția României), dreptul la viață intimă, familială și privată (prevăzut, garantat și protejat de art. 26 din Constituția României), inviolabilitatea domiciliului (prevăzut, garantat și protejat de art. 27 din Constituția României), dreptul la învățătură (prevăzut, garantat și protejat de art. 32 din Constituția României), libertatea întrunirilor (prevăzut, garantat și protejat de art. 39 din Constituția României), dreptul de proprietate privată (prevăzut, garantat și protejat de art. 44 din Constituția României), dreptul la grevă (prevăzut, garantat și protejat de art. 43 din Constituția României) și libertatea economică (prevăzut, garantat și protejat de art. 45 din Constituția României) – a se vedea dispozițiile art. 2 din decret. 2. Prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 0311 din 14.04.2020, Președintele României a apreciat că se impune MENȚINEREA RESTRÂNGERII EXERCIȚIULUI acestor drepturi și libertăți fundamentale (a se vedea dispozițiile art. 2 din decret), MĂSURILE EFECTIVE prin care se realizează această restrângere fiind stabilite și regăsite în Anexa nr. 1 (conține măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă/imediată) și în Anexa nr. 2 (conține măsuri de primă urgență cu aplicabilitate graduală), care fac PARTE INTEGRANTĂ din decret (potrivit dispozițiilor art. 8). Spre exemplu, prin art. 1 alin. (1) din Capitolul I (Domeniul ordine publică) din Anexa nr. 1 se stabilește, printre altele, INTERZICEREA organizării și desfășurării ORICĂROR ÎNTRUNIRI în spații deschise, a ORICĂROR altor întruniri de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment în spații închise, iar prin art. 77 din Capitolul X (Domeniul educație și cercetare) din Anexa nr. 1 se SUSPENDĂ TOATE ACTIVITĂȚILE DIDACTICE ce impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților în unitățile și instituțiile de învățământ, după cum prin pct. 2 din Anexa nr. 2 se limitează sau se INTERZICE CIRCULAȚIA vehiculelor sau a PERSOANELOR în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective. 3. O problemă serioasă de LEGALITATE este generată și de instituirea unor DEROGĂRI de la lege prin însuși decretul de prelungire a stării de urgență pe teritoriul României. Spre exemplu, potrivit dispozițiilor art. 15 din Capitolul III (Domeniul economic) din Anexa nr. 1, ”autoritățile contractante, inclusiv entitățile juridice în care statul este acționar majoritar, au DREPTUL DE A ACHIZIȚIONA DIRECT materiale și echipamente necesare prevenirii și combaterii COVID-19, cu DEPĂȘIREA pragului valoric stabilit de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în limita fondurilor bugetare repartizate cu această destinație”, potrivit dispozițiilor art. 31 din Capitolul V (Domeniul sănătății) din Anexa nr. 1, ”în cazul achiziției de medicamente de către unitățile sanitare pentru tratarea pacienților cu COVID-19, prețurile medicamentelor POT DEPĂȘI prețurile maximale aprobate de Ministerul Sănătății”, iar potrivit prevederilor art. 62 din Capitolul VIII (Domeniul justiție) din Anexa nr. 1, ”prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile”. II. Aspecte vizând TEMEINICIA cererii/petiției înaintate către Avocatul Poporului 4. Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, ”Pe durata stării de asediu sau a stării de URGENȚĂ, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale POATE FI RESTRÂNS, cu excepția drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 3^2, NUMAI în măsura în care situația o cere și CU RESPECTAREA art. 53 din Constituția României, republicată”. 5. Art. 53 alin. (1) din legea fundamentală statueză că ”Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi POATE FI RESTRÂNS NUMAI PRIN LEGE şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”, iar alin. (2) al aceluiați articol stabilește că ”Restrângerea poate fi dispusă NUMAI DACĂ ESTE NECESARĂ într-o societate democratică. MĂSURA TREBUIE SĂ FIE PROPORŢIONALĂ cu situaţia care a determinat-o, să fie APLICATĂ ÎN MOD NEDISCRIMINATORIU şi FĂRĂ A ADUCE ATINGERE EXISTENŢEI DREPTULUI SAU A LIBERTĂŢII.” 6. Prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este SINGURA autoritate publică ce adoptă LEGI. Desigur, pe lângă MONOPOLUL legislativ al Parlamentului, legea fundamentală consacră și DELEGAREA LEGISLATIVĂ, în virtutea căreia Guvernul (a cărui competență originară, de autoritate executivă, privește organizarea executării legilor – potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Constituție) poate emite ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență (art. 115). Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori, pe cale constituțională, în situații extraordinare, și NUMAI sub control parlamentar. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituție, ”Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele CONDIȚII, întrunite în mod CUMULATIV: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.” (a se vedea Decizia nr. 255/2005, Decizia nr. 214/2019). Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, ”Ordonanţele de urgenţă NU pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, NU POT AFECTA regimul instituţiilor fundamentale ale statului, DREPTURILE, LIBERTĂŢILE şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.” Prin Decizia nr. 528/2023, Curtea Constituțională a statuat că ”(…) atunci când obiectul de reglementare al unei ordonanțe de urgență îl reprezintă drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale, intervenția legiuitorului delegat trebuie să fie în sensul NEAFECTĂRII ACESTOR DREPTURI, al instituirii unui regim juridic care să permită exercitarea plenară a tuturor atributelor acestor drepturi”. Prin Decizia nr. 1.189/2008, instanța de control constituțional a stabilit înțelesul constituțional al verbului „A AFECTA”, statuând că sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, ar fi: „A SUPRIMA”, „A ADUCE ATINGERE”, „A PREJUDICIA”, „A VĂTĂMA”, „A LEZA”, „A ANTRENA CONSECINȚE NEGATIVE”. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituție se poate deduce că în domeniul reglementării drepturilor, libertăților și a îndatoririlor fundamentale, ordonanțele de urgență NU pot fi adoptate dacă „AFECTEAZĂ”, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. 7. Prin Decizia nr. 63/2017, referindu-se la conceputul de „LEGE”, Curtea Constituțională a statuat că aceasta ”se definește prin raportare la două criterii: cel formal sau organic și cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorității legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte și prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, conform cărora „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării” cu prevederile art. 67, 76, 77 și 78, potrivit cărora Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, care sunt supuse promulgării de către Președintele României și care intră în vigoare la trei zile după publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în conținutul lor nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere conținutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relațiilor sociale reglementate, sub acest aspect Parlamentul având plenitudine de legiferare.” 8. Prin Decizia nr. 794/2015, Curtea Constituţională a explicitat că art. 53 alin. (1) din Constituţie consacră în abstract POSIBILITATEA unor RESTRÂNGERI LEGITIME de drepturi şi libertăţi fundamentale ori de câte ori acţiunea lor se subsumează unui SCOP DETERMINAT referitor la ”apărarea securităţii naţionale“, a ”ordinii, sănătăţii ori a moralei publice“, a ”drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor“, ”desfăşurarea instrucţiei penale“ etc. În considerarea dispozițiilor art. 53 alin. (3) din legea fundamentală, Curtea Constituțională a invocat constant în jurisprudența sa PRINCIPIUL PROPORȚIONALITĂȚII, potrivit căruia orice măsură luată trebuie să fie ADECVATĂ (capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului), NECESARĂ (nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului) și PROPORȚIONALĂ (corespunzătoare scopului urmărit). Pentru corecta aplicare a testului de proporționalitate este necesară examinarea fiecăruia dintre cele 3 (trei) elemente în ordinea respectivă. Dacă măsura NU ÎNTRUNEȘTE una dintre cele 3 cerințe, aceasta este neconstituțională și nu mai este necesară examinarea respectării celorlalte cerințe. Astfel, în vederea realizării testului, Curtea trebuie, mai întâi, să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată și dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporționalitate se va putea raporta doar la un scop legitim (a se vedea Decizia C.C.R. nr. 266/2013). 9. Din punctul meu de vedere, problema în sine NU este astfel reprezentată de însăși restrângerea pe teritoriul României a exercițiului celor 8 (opt) drepturi și libertăți fundamentale în contextul pandemiei de COVID-19 (ea pare a avea o aparență de legitimitate, în raport de principiul proporționalității sus-enunțat – deși NU foarte clar enunțată și fundamentată!), ci de realizarea restrângerii printr-un ACT ADMINISTRATIV care NU este lege/NU are forță de lege și care stabilește, prin el însuși, reglementări PRIMARE (deși Președintele NU are competența legală de a legifera!). 10. Este adevărat că potrivit, dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, decretul emis de Președinte trebuie să PREVADĂ și ”drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele PREVEDERILOR CONSTITUȚIONALE și ale art. 4 din prezenta ordonanță de urgență”. Voința legiuitorului trebuie interpretată însă strict în raport de necesitatea INDICĂRII/INDIVIDUALIZĂRII in concreto în cuprinsul decretului a drepturilor și libertăților fundamentale al căror exercițiu se restrânge, iar NU al însăși restrângerii exercițiului lor prin intermediul unor măsuri efective stabilite prin chiar decretul emis de Președinte (demers posibil NUMAI prin LEGE!). Prin natura lor, decretele de instituire/prelungire a stării de urgență pe teritoriul României sunt acte juridice ale Președintelui, adoptate în exercitarea atribuțiilor mandatului constituțional. Aceste acte administrative sunt manifestări unilaterele de voință, realizate în scopul de a produce efecte juridice și au caracter normativ și executoriu – ele intră în vigoare și produc efecte juridice de la data/momentul publicării în Monitorul Oficial al României (sau de la data stabilită prin actul în sine – Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 0311 la data de 14.04.2020 și a intrat în vigoare la data de 15.04.2020, potrivit art. 9 din decret). Aceste decrete NU au putere/forță de lege, NU conțin și NU pot conține norme de reglementare primară, NU pot afecta drepturi și libertăți fundamentale prevăzute, protejate și garantate de Constituție, după cum NU pot institui derogări de la lege. 11. Dreptul constituțional exclusiv al Președintelui este DOAR acela de a institui/prelungi starea de urgență, solicitând Parlamentului încuviințarea acestei măsuri (art. 93 alin. (1) din Constituție), iar NU și acela de a LEGIFERA, stabilind/instituind pe durata stării de urgență măsuri concrete de restrângere a exercițiului unor drepturi fundamentale! 12. A accepta contrariul înseamnă atât a lipsi de conținut și substanță însuși textul constituțional, cât și a acorda unei autorități (Președintele României) drepturi și competențe care excedează/sfidează/încalcă legea fundamentală, prin crearea premiselor normative pentru ca Președintele României să exercite atribuții pe care NU le deține (împrejurare care duce și la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat și ale art. 61 alin. (1) din Constituție cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării). 13. Mai mult decât atât, a accepta posibilitatea ca Președintele României să instituie, prin intermediul unui decret, activ și nemijlocit, măsuri concrete derogatorii de la lege, de natură a restrânge in concreto exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale, înseamnă nu doar a accepta implicarea directă a Președintelui în actul de legiferare, dar și a confirma TRANSFERUL unor drepturi și competențe constituționale de la autoritatea legiuitoare către instituția Președintelui. Or, aceasta ar însemna instituirea unor raporturi CONTRA LEGEM – ceea ce NU este și NU poate fi acceptabil/posibil într-un stat de drept și într-o democrație puternică și consolidată! 14. Evident, decretele de instituire/prelungire a stării de urgență pe teritoriul României NU pot fi modificate/completate în/de Parlamentul României (căruia îi este solicitată de către Președintele României încuviințarea MĂSURII ADOPTATE (adică însăși instituirea/prelungirea stării de urgență, iar NU măsurile efective de primă urgență cu aplicabilitate directă/imediată/graduală regăsite în cuprinsul decretelor emise de către Președinte) în termen de cel mult 5 zile de la luarea acesteia – a se vedea art. 93 alin. (1) din Constituție și art. 12 din O.U.G. nr. 1/1999), ci DOAR de către autoritatea care le-a emis. La fel cum revocarea decretelor poate fi făcută (de îndată) DOAR de către Președinte, în situația în care Parlamentul nu încuviințează starea instituită/prelungită, măsurile dispuse încetându-și aplicabilitatea. 15. În subsidiar, trebuie observat și că, dincolo de împrejurarea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale prin intermediul unui act administrativ (iar NU prin lege!), măsurile sunt aplicate oricum în mod profund DISCRIMINATORIU. Spre exemplu, s-a restrâns libera circulație pentru anumite categorii de persoane în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective, dar s-a permis libera circulație a mii/zeci de mii de cetățeni români către state membre ale Uniunii Europene, pentru desfășurarea de activități sezoniere în sectorul agricol, prin intermediul unor curse neregulate (charter), FĂRĂ RESPECTAREA MĂSURILOR de protecție individuală și colectivă pentru prevenirea răspândirii COVID-19, expunând total acești oameni (și familiile și contacții lor terți) unui pericol/risc real – informațiile publice fiind edificatoare în acest sens. 16. Ulterior demersului meu, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională, formulând o excepție de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 9, art. 14 lit. c1) – f) și art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare, și la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, în ansamblul său. În esență, Avocatul Poporului CONFIRMĂ, printre altele, exact cele enunțate de mine, respectiv că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin LEGE: ”Dacă legiuitorul constituant ar fi considerat că prin decret, ca act administrativ normativ, Președintele poate legifera în prioada stării de urgență sau de asediu, ar fi prevăzut în mod expres un tip de delegare legislativă, așa cum a reglementat-o în cazul celeilalte autorități executive, Guvernul” (pag. 3, para. V din sesizare), respectiv ”Ca atare, rolul puterii legiuitoare NU poate fi deturnat prin posibilitatea oferită Președintelui de prevederile legale criticate de a edicta, prin decretul de instituire a stării de urgență sau stării de asediu, dispoziții imperative privind MODALITATEA CONCRETĂ DE RESTRÂNGERE a drepturilor și libertăților fundamentale. Prin decretul de instituire a stării de urgență, fiind un act emis în temeiul puterii de stat, Președintele poate, cel mult, să organizeze executarea sau să execute, în concret, legea, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1991, deoarece decretul, în sine, NU POATE AVEA CARACTERISTICILE UNEI LEGI, ca act emis de Parlament.” (pag. 5, para. II-III din sesizare). Sursa

Topic închis.

Sper că ai rezolvat, fără răspuns în 72 ore, topic închis.

» Nick: Madalin » Rank: 4 » Nick-ul reclamatului: Sorin_boss » Rpg bar-ul reclamatului: » Level-ul reclamatului: 15 » Descriere: Limbaj vulgar. » Dovezi: https://imgur.com/a/trrnMpE

Mulțumim! Era mai mult decât dorit acest update

Definiţie: Cutia de viteze este un ansamblu de roți dințate care servește la transformarea forței și transmiterea mișcării de rotație la diferite agregate sau vehicule. Rolul Cutia de viteze în cadrul sistemului de transmisie al autovehiculelor îndeplinește un rol multiplu: de amplificare a cuplului motor și de lărgire a domeniului de turației a roților motrice, peste cel acordat de limitele de turație a motorului,precum și acordare a posibilității de mers înapoi și de întrerupere a lanțului cinematic al mecanismului de transmisie, pentru staționarea autovehiculului timp îndelungat cu motorul în funcțiune. Cutia de viteze realizează, prin valori diferite ale rapoartelor de transmisie numite trepte de viteză, acordarea posibilităților energetice ale motorului la cerințele energetice ale autovehiculului în mișcare cu asigurarea unor performanțe dinamice, de consum de combustibil și de poluare cât mai bune. Clasificare a. Dupa modul de variatie a raportului de transmitere, acestea pot fi: cu trepte (cu etaje) la care variatia raportului de transmitere este discontinua; continue sau progresive, care asigura intre anumite limite o variatie continua a raportului de transmitere; combinate, care reprezinta o asociere intre o cutie de viteze progresiva si una in trepte. Cutiile de viteze in trepte se clasifica in functie de pozitia axelor arborilor si dupa numarul treptelor pentru mersul inainte. b. Dupa pozitia axelor arborilor, in timpul functionarii, cutiile de viteze in trepte pot fi: cu axe fixe (simple), la care arborii au axa geometrica fixa; planetare, la care axele unor arbori executa o miscare de revolutie in jurul unui ax central. c. Dupa numarul treptelor de viteza, cutiile de viteze pot fi cu trei, patru, cinci sau mai multe trepte. Cutiile progresive, se clasifica, dupa principiul de transformare a momentului, in: mecanice, de tipul cu frictiune si cu impulsuri; hidraulice, de tipul hidrodinamice sau hidrostatice; electrice. Cutiile de viteze combinate reprezinta in general o asociere intre un hidrotransformator si o cutie de viteze in trepte, de obicei planetara. d. Dupa modul de schimbare a treptelor de viteza, cutiile de viteze pot fi cu actionare directa, la care schimbarea treptelor se face, in general manual sau cu ajutorul unui servomecanism; cu actionare semiautomata, la care numarul de operatii necesare la trecerea in treapta urmatoare se reduce (stabilirea treptei de viteze se face de catre conducator, dar schimbarea se efectueaza de catre un servomecanism); cu actionare automata, la care schimbarea treptelor se face in mod automat, in functie de conditiile de de mers, asigurand automobilului regimul optim de miscare in ce priveste calitatile dinamice sau economice. Cele mai raspandite cutii de viteze sunt cele cu variatia in trepte a raportului de transmitere, cu arbori cu axe fixe si cu actionare mecanica. Aceste cutii de viteze permit obtinerea variaatiei raportului de transmitere in limitele necesare pentru o constructie nu prea complicata. Partile componente ale unei cutii de viteze sunt urmatoerele: mecanismul reductor (cutia de viteze propriu-zisa); mecanismul de comanda; dispozitivul de fixare a treptelor; dispozitivul de zavorare a treptelor. Mecanismul reductor constituie partea principala a cutiei de viteze si serveste la modificarea raportului de transmitere, respectiv a momentului motor, in functie de variatia rezistentelor la inaintarea automobilului. Mecanismul reductor se compune din doi sau trei arbori pe care se afla montate mai multe perechi de roti dintate, cu ajutorul carora se transmite miscarea intre arbori, si dintr-un carter. Cum funcţionează cutia de viteze? Semi-roata de transmisie principală mobilă se deplasează axial deoarece este acționată de uleiul sub presiune controlat de grupul de comandă hidraulic, în timp ce roata de transmisie secundară se deplasează axial în sens opus celei principale (adică atunci când una închide cealaltă deschide) sub acțiunea unui arc intern la închidere și datorită presiunii de împingere exercitată de cureaua de transmisie pentru a se deschide; în funcție de pilotajul efectuat de grupul de comandă electrohidraulic, partea mobilă a roții principale de transmisie se va deschide ori se va închide în timp ce partea mobilă a roții secundare de transmisie va face același lucru, dar în sens opus; în consecință, cureaua de transmisie se va poziționa “urcând” pe o roată și “coborând” pe cealaltă pentru a transmite un anumit raport de transmisie care se modifică în mod continuu de la faza scurtă la cea lungă sau “overdrive” dată fiind variația razei de contact a curelei de oțel față de cea a roții de transmisie. Sursa

În timpul situaţiei de urgenţă am decis să ţin acest topic pe pinned pentru a fi vizibil membrilor care se poate să aibă permisul expirat, sau aproape expirat.

De la declararea stării de urgență prin Decretul nr. 195/2020 sunt vehiculate tot mai multe documente în format Word sau PDF (nesemnate) în mediul online sau sunt postate tot mai multe așa-zise știri cu măsurile luate de autorități, unele frizând excepționalul, altele inspirând o senzație de îngrijorare. Dar, pentru a ajunge să identificăm și să verificăm o sursă – dacă un document/o știre din mediul online este reală, aplicabilă și dacă a fost redată corect – trebuie, mai întâi, să înțelegem ce este starea de urgență, care sunt instituțiile și autoritățile implicate în limitarea sau înlăturarea stării de urgență, care sunt atribuțiile lor și în ce acte juridice se materializează. Ce este starea de urgență? Starea de urgență presupune setul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau doar în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în oricare din următoarele situații: i. pericole grave, actuale si iminente pentru siguranța națională sau funcționarea democrației constituționale; sau ii. iminența producerii sau producerea unor dezastre/calamități, cu scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor acestora. Ca modalitate de instituire, Constituția stabilește că este atribuția Președintelui de a emite un decret de instituire a stării de urgență, având un termen de 5 zile de la declanșarea stării pentru a solicita încuviințarea Parlamentului. Decretul contrasemnat de premier se publică în Monitorul Oficial și trebuie să conțină mențiuni privind: motivele care au impus instituirea stării; zona în care se instituie; perioada pentru care se instituie (cel mult 30 zile pentru situația de urgență cu posibilitate de prelungire); măsurile de primă urgență care urmează a fi luate; drepturile și libertățile al căror exercițiu se restrânge; autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora; alte prevederi, dacă se consideră necesare. Pe plan politic, starea de urgență produce câteva efecte deosebite precum: a. Parlamentul va funcționa pe întreaga durată a stării de urgență, indiferent de perioada în care aceasta este declarată; b. Constituția nu poate fi revizuită pe toată perioada stării de urgență; c.dacă urma să înceteze, mandatul deputaților și senatorilor se prelungește de drept până la încetarea stării de urgență; d. Parlamentul nu poate fi dizolvat pe toată perioada instituirii stării de urgență. Care sunt instituțiile implicate în gestionarea situației de urgență? Ce atribuții au? În cazul situației de urgență instituite pe motivul (i) existenței unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale, Ministerului Administrației și Internelor (actual Ministerul Afacerilor Interne – MAI) coordonează aplicarea măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de urgență. Dacă starea de urgență este instituită pentru motivul (ii)iminenței producerii sau producerea unor dezastre/calamități, cu scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor acestora, atunci Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență (sub conducerea nemijlocită a ministrului administrației și internelor și în coordonarea primului-ministru) va dispune măsurile necesare. În cazul actualei stări de urgență, Decretul nr. 195/2020 menționează măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă, iar apoi nominalizează expres MAI ca autoritate care stabilește/dispune măsurile cu aplicabilitate graduală, acestea fiind efectuate prin Ordonanță Militară și/sau Ordine. Pentru luarea măsurilor de primă urgență se va avea în vedere evaluarea realizată de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). În cazul măsurilor de răspuns cu caracter medical și de protecție civilă, coordonarea aplicării revine MAI, prin Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), în colaborare cu Ministerul Sănătății și alte instituții potrivit legislației privind managementul tipurilor de risc. Pe perioada situației de urgență generată de SARS-CoV-2, Poliția Locală (anterior Poliția Comunitară) se subordonează operațional MAI, iar MApN va sprijini, la cerere, MAI. Potrivit Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență avem, ca organisme interinstituționale: Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU), Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), Comitete ministeriale și ale altor instituții, Comitete județene/Comitetul Municipiului București pentru situații de urgență și comitete locale pentru situații de urgență. La nivelul județelor se constituie, sub conducerea prefecților, comitete județene pentru situații de urgență. La nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București, precum și al comunelor se constituie, sub conducerea primarului, comitete locale pentru situații de urgență. Pe perioada stării de urgență, pentru a pune în aplicare Decretul de instituire a stării de urgență, potrivit OUG 1/1999, autoritățile au, printre altele, următoarele atribuții: – să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație; – să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun; – să efectueze razii; – să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor; – să evacueze din zona supusă regimului stării de urgență persoanele a căror prezentă nu se justifică; – să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora; – să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice; – să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune; – să emită ordonanțe militare sau ordine, după caz; – să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute. În concret, MAI, prin Ordonanțe militare și Ordine, pune în aplicare (dispune) măsurile stabilite prin Decretul nr. 195/2020 prin care a fost restrâns exercițiul următoarelor drepturi: libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului;dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul de proprietate privată; dreptul la grevă; libertatea economică. Ordonanțele militare sau ordinele emise potrivit decretului sunt acte obligatorii care se aplica în mod direct persoanelor cărora li se adresează și care sunt supuse publicării. IGSU – este un organ de specialitate din subordinea MAI care asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență. IGSU asigură cooperarea și reprezentarea la nivel național în domeniile protecției civile, apărării împotriva incendiilor și gestionării situațiilor de urgență. Printre altele, IGSU controlează și coordonează, după caz, inspectoratele pentru situații de urgență, instituțiile și unitățile din subordine, serviciile de urgență voluntare, precum și serviciile de urgență private. IGSU asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de CNSSU către autoritățile administrației publice centrale și locale, în vederea gestionării, în mod unitar, a situațiilor de urgență. DSU, prin IGSU, asigură secretariatul tehnic permanent al CNSSU. Gestionarea operațională a situațiilor de urgență la nivel național se realizează prin Centrul național de coordonare și conducere a intervenției, constituit la nivelul IGSU, care asigură permanent fluxul informațional pentru Centrul operațional de comandă al Guvernului. Observăm astfel că IGSU are un rol mai degrabă intern la nivel decizional și de organizare. CNSSU efectuează evaluări, face recomandări, propune includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență, coordonează informarea opiniei publice privind managementul situațiilor de urgență, stabilește modul de cooperare a structurilor Sistemului Național cu alte autorități și organisme ale statului român sau internaționale abilitate în managementul stărilor excepționale și propune dispunerea, de către autorități, de măsuri/acțiuni. Prin urmare, observăm că CNSSU are un rol mai degrabă intern la nivel decizional și de organizare, hotărârile nefiind aplicabile în mod direct persoanelor, dar fiind obligatorii pentru autorități și instituții, urmând a fi transpuse prin actele acestora din urmă. Prin urmare, măsurile din hotărârile CNSSU se vor regăsi în actele emise de autorităților/instituțiilor care le pun în aplicare. Comitetele ministeriale – se constituie la nivelul ministerului/instituției publice centrale, având atribuții ce privesc evaluarea situațiilor de urgență din competența lor, informarea CNSSU si IGSU, analiză și avizare planuri, alte atribuții/sarcini stabilite prin lege sau de CNSSU. După cum se observă, rolul acestora este mai degrabă unul intern, ajutând prin analize și evaluări la luarea unei decizii de către ministerele/instituțiile din care fac parte. Comitetele județene pentru situații de urgență au (printre altele) următoarele atribuții: – informează CNSSU, prin IGSU, cu privire la stările potențial generatoare de situații de urgență și iminența amenințării acestora; – evaluează situațiile de urgență produse în unitățile administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri și acțiuni specifice pentru gestionarea acestora și urmăresc îndeplinirea lor; – analizează și avizează planurile pentru asigurarea resurselor necesare gestionării situațiilor de urgență; – îndeplinesc orice alte atribuții și sarcini stabilite de lege sau de CNSSU. Prin urmare, acestea au obligația să aplice efectiv măsurile stabilite prin decret, prin ordonanțele militare sau prin hotărârile CNSSU, iar dacă este cazul, pot dispune luarea măsurilor corespunzătoare. Comitetele locale pentru situații de urgență au (printre altele) următoarele atribuții: – informează, prin centrul operațional județean, cu privire la stările potențial generatoare de situații de urgență și iminența amenințării acestora; – evaluează situațiile de urgență produse pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri și acțiuni specifice pentru gestionarea acestora și urmăresc îndeplinirea lor; – analizează și avizează planul local pentru asigurarea resurselor umane, materiale și financiare necesare gestionării situației de urgență; – informează comitetul județean și consiliul local; – îndeplinesc orice alte atribuții și sarcini stabilite de lege sau de organismele și organele abilitate. Prin urmare, acestea au obligația să aplice efectiv măsurile stabilite prin decret, prin ordonanțele militare sau prin hotărârile CNSSU, iar dacă este cazul, pot dispune luarea măsurilor corespunzătoare. Ca un rezumat, atribuțiile stabilite prin lege în sarcina diferitelor autorități sunt variate plecând de la planificare, evaluare, informare și ajungând până la coordonare, intervenție, dispunere și aplicare de măsuri. Cu toate acestea, privind din perspectiva subiectului măsurilor (persoana fizică sau juridică), acestuia nu îi sunt adresate/aplicabile sau obligatorii toate actele autorităților și organismelor care participă la managementul situațiilor de urgență. Astfel, prezintă importanță în mod deosebit restrângerea unor drepturi prin ordonanțe militare sau ordine emise de MAI, acte care se publică în Monitorul Oficial, precum și eventuale actele emise de Comitetele Județene sau Locale pentru situații de urgență, acte supuse publicării (cel puțin pe site-ul propriu) pentru a fi aplicabile. De asemenea, Preşedintele României a semnat pe data de 14.04.2020 prelungirea stării de urgenţă, intrând în vigoare pe 15.04.2020, pe o perioadă de 30 de zile. Prin această stare de urgenţă se decretă: Art. 1. - Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr.195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020. Art. 2. - Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi şi libertăți, proporțional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (5): libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul la grevă; dreptul de proprietate privată; libertatea economică. Art. 3. – (1) Pe durata prevăzută la art.1, măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă sunt stabilite în anexa nr.1, iar măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală sunt stabilite în anexa nr. 2. (2) Implementarea măsurilor de primă urgență cu aplicabilitate directă, prevăzute în anexa nr.1, este în responsabilitatea ministerelor de resort și a celorlalte organe de specialitate, potrivit domeniilor aflate în competența acestora, în măsura în care prin prezentul decret nu se stabilește altfel. (3) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală prevăzute la pct.1-6 din anexa nr.2 se dispun de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorul legal al acestuia, cu acordul prim-ministrului, prin ordonanță militară, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală, prevăzute la pct.7 din anexa nr. 2, se dispun de către Ministerul Afacerilor Interne, prin ordin al secretarului de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență sau înlocuitorul legal al acestuia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Măsurile prevăzute la alin.(3) și (4) se dispun potrivit evaluării realizate de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, cu acordul prim-ministrului, pe baza următoarelor criterii: intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19; frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică; numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar; capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație; capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică; măsurile instituite de alte state cu impact asupra populației sau situației economice a României; capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină; apariția altor situații de urgență. (6) Conducerea aplicării măsurilor stabilite prin ordonanță militară sau prin ordinul prevăzut la alin.(4) revine Ministerului Afacerilor Interne. Art. 4.- (1) Coordonarea și conducerea integrată a acțiunilor și măsurilor de răspuns cu caracter medical și de protecție civilă la situația de urgență generată de COVID-19 se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, în colaborare cu Ministerul Sănătății și cu celelalte instituții implicate, prin Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenției. (2) Instituțiile prevăzute la alin.(1) desemnează în cadrul Centrului Național de Coordonare și Conducere a Intervenției personal cu funcție de decizie. Art. 5. – Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile instituite prin prezentul decret, precum și cele dispuse în aplicarea acestuia. Art. 6. – Instituțiile sprijină structurile Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea acestuia, în îndeplinirea misiunilor, conform legislației în vigoare. Art. 7.– Pe durata prevăzută la art.1, se mențin măsurile dispuse prin actele emise pentru punerea în executare a Decretului nr.195/2020, în măsura în care prin prezentul decret nu se dispune altfel. Art. 8. - Anexa nr. 1 și anexa nr. 2 fac parte integrantă din prezentul decret. Art. 9. – Prezentul decret se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data de 15 aprilie 2020. Art. 10. – Prezentul decret se transmite Parlamentului în vederea exercitării atribuției prevăzute de art.93 alin.(1) din Constituție. ANEXA NR. 1 MĂSURI DE PRIMĂ URGENȚĂ CU APLICABILITATE DIRECTĂ CAPITOLUL I Domeniul ordine publică Art. 1. - (1) Pe durata stării de urgență se interzice organizarea și desfășurarea: a) mitingurilor, demonstrațiilor, procesiunilor sau oricăror altor întruniri, în spații deschise; b) oricăror altor întruniri de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spații închise. (2) Slujitorii cultelor religioase recunoscute oficial în România pot oficia în lăcașurile de cult, în spații publice sau în spații private: a) practicile și ritualurile cu caracter public specifice cultului, fără participarea publicului; b) practicile și ritualurile cu caracter privat specifice cultului, precum botezurile, cununiile sau înmormântările, cu participarea numărului minim de persoane potrivit normelor canonice și cu respectarea strictă a măsurilor de protecție individuală și colectivă pentru prevenirea răspândirii COVID-19. Art. 2. - Poliția Locală se subordonează operațional Ministerului Afacerilor Interne. Art. 3. - Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor se subordonează operațional unităților teritoriale de poliție, care stabilesc activitățile de sprijin pe care acestea le execută. Art. 4. - Serviciile voluntare de pompieri (situații de urgență) se subordonează operațional unităților teritoriale pentru situații de urgență, care stabilesc responsabilitățile și modul de acțiune al acestora. Art. 5. - Serviciile publice de ambulanță se subordonează operațional inspectoratelor pentru situații de urgență. Art. 6. - (1) Ministerul Apărării Naționale sprijină, la cerere, Ministerul Afacerilor Interne pentru asigurarea pazei și protecției unor obiective/zone, transportul de efective, materiale și tehnică pentru îndeplinirea misiunilor specifice, triaj epidemiologic, asistență medicală și alte misiuni în funcție de evoluția situației. (2) Instituțiile din cadrul Sistemului național de ordine publică și securitate națională suplimentează, la nevoie, efectivele și tehnica pentru intervenție, prevăzute în planuri, în funcție de evoluția situației. Art. 7. - Personalul militar din Ministerul Apărării Naționale care participă la misiunile de sprijin în domeniul ordinii publice ori pentru asigurarea pazei și protecției unor obiective/zone este abilitat: a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, precum și să verifice motivul deplasării/circulației persoanelor în afara locuinței/ gospodăriei; b) să interzică, temporar, pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice delimitate și marcate în care sunt dispuse măsuri de carantinare sau izolare, într-un mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei persoane; c) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile prin care sunt afectate măsurile de carantinare sau izolare; d) să dea semnale, indicații și dispoziții participanților la trafic. Art. 8. - Instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională pot organiza și derula, pe durata stării de urgență, proceduri de atribuire în vederea încheierii de acorduri-cadru, pentru acoperirea necesarului de mijloace specifice de protecție și intervenție, prin procedura de negociere fără publicare prealabilă, conform prevederilor art. 68 alin. (1) lit. f), art. 69 alin. (4) și art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare. (2) Necesarul de mijloace specifice de protecție/intervenție prevăzut la alin. (1), inclusiv cantitățile maxime de astfel de mijloace, se aprobă prin hotărâre a Consiliul Suprem de Apărare a Țării. (3) Perioada acordului-cadru nu poate depăși 3 luni de la data încheierii acestuia. Contractele subsecvente se încheie pe baza acordurilor-cadru, până la atingerea cantităților maxime. Art. 9. - Instituțiile din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională pot angaja fără concurs, la nevoie, pe durată determinată de 6 luni, personal din sursă externă sau cadre care au trecut în rezervă, cărora le-au încetat raporturile de serviciu. Art. 10. - Pentru ca efectivele instituțiilor din cadrul Sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională să fie mereu la dispoziție în scopul intervenției în cazuri reale generate de pandemia de COVID-19, pe durata stării de urgență se suspendă exercițiile, simulările, aplicațiile și orice alte activități care pot interfera cu măsurile luate de autoritățile competente destinate prevenirii și combaterii răspândirii infecțiilor cu COVID-19, cu excepția celor cu caracter militar desfășurate în poligoanele de instrucție. CAPITOLUL II Domeniul stare civilă Art. 11. - Instituțiile și autoritățile publice care, în exercitarea competențelor prevăzute de legislația specifică, solicită prezentarea certificatelor de stare civilă, în original și/sau fotocopii, sunt obligate să accepte extrase pentru uz oficial de pe actele de stare civilă transmise în format electronic de către serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau de oficiul de stare civilă din cadrul primăriilor unităților administrativ-teritoriale unde nu funcționează serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor. Art. 12. - (1) Pe durata stării de urgență, documentele primare care stau la baza înregistrării actelor de naștere și de deces se transmit de emitenți la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/oficiul de stare civilă competent, prin fax sau prin intermediul mijloacelor electronice administrate de autorități ale statului român. (2) În termen de cel mult 90 de zile de la încetarea stării de urgență, instituțiile, autoritățile publice și persoanele fizice sunt obligate să efectueze demersuri pentru depunerea documentelor prevăzute la alin. (1), în original, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/oficiul de stare civilă care a înregistrat actul de stare civilă. Art. 13. - Pe durata stării de urgență, termenul de declarare a decesului este de 3 zile calendaristice de la încetarea din viață a persoanei, iar în situația decesului intervenit din cauze violente, termenul de 3 zile pentru declararea decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului. CAPITOLUL III Domeniul economic Art. 14. - Guvernul poate adopta măsuri economice și sociale pentru susținerea operatorilor economici și a sectoarelor economice afectate direct sau indirect de criza COVID-19. Art. 15. - Autoritățile contractante, inclusiv entitățile juridice în care statul este acționar majoritar, au dreptul de a achiziționa direct materiale și echipamente necesare prevenirii și combaterii COVID-19, cu depășirea pragului valoric stabilit de art.7 alin.(5) din Legea nr.98/2016 privind achizițiile publice, în limita fondurilor bugetare repartizate cu această destinație. Art. 16. - Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19 certificate de situație de urgență în baza documentelor justificative. Art. 17. - Se dispun măsuri pentru asigurarea continuității în aprovizionare, respectiv extracție, producție, procesare, transport, distribuție, furnizare, mentenanță întreținere și reparații a resurselor și materiilor prime și/sau semiprocesate necesare funcționării corespunzătoare a sistemului energetic național, precum și asigurarea continuității funcționării acestuia și a tuturor serviciilor de utilitate publică. Art. 18. - Se menține valabilitatea documentelor eliberate de autoritățile publice care expiră pe durata stării de urgență. Art. 19. - Pe durata stării de urgență se pot plafona prețurile la medicamente și aparatură medicală, la alimentele de strictă necesitate și la serviciile de utilitate publică (energie electrică și termică, gaze, alimentare cu apă, salubritate, carburanți etc.). În situația în care se constată o scădere a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, pe piețele regionale, Guvernul va lua măsurile necesare astfel încât aceste scăderi să se reflecte parțial sau integral în prețul final de la nivelul consumatorilor. Art. 20. - În situația în care anumite programe sau proiecte nu pot fi derulate pe durata stării de urgență, bunurile consumptibile sau perisabile destinate a fi distribuite/ utilizate în cadrul acestora pot fi redistribuite în cadrul altor programe, proiecte sau în favoarea unor unități sanitare, de asistență socială, de îngrijire și asistență medico-socială sau beneficiarilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare. CAPITOLUL IV Domeniul fondurilor europene Art. 21. - Pentru perioada stării de urgență, autoritățile de management și organismele intermediare emit instrucțiuni specifice în relația cu beneficiarii, astfel încât implementarea contractelor de finanțare să se deruleze în acord cu prevederile legale și cu măsurile stabilite pentru reducerea riscului răspândirii virusului COVID-19. Art. 22. - Guvernul stabilește, în termen de cel mult 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret, cadrul general și modalitățile de reorganizare, restructurare sau reprogramare a activităților care fac obiectul finanțării din fonduri europene. Art. 23. - Pe durata stării de urgență, la solicitarea justificată a beneficiarilor, autoritățile de management și organismele intermediare aprobă reorganizarea, restructurarea sau reprogramarea activităților care fac obiectul finanțării din fonduri europene fără a aduce atingere indicatorilor de rezultat ai proiectelor sau obiectivelor specifice ale acestora, după caz, și fără ca prelungirea contractelor de finanțare să depășească data de 31 decembrie 2023. Art. 24. - (1) Pe durata stării de urgență, autoritățile competente în domeniul eliberării acordurilor/ avizelor/ certificatelor pentru proiectele cu finanțare din fonduri europene au obligația de a organiza dezbaterile publice prevăzute de lege pentru a obține acordurile/avizele/certificatele în mediul on-line, cu participarea corespunzătoare a tuturor părților interesate. Procesele-verbale ale consultărilor publice se încheie și se semnează de către părți în format electronic și constituie înscrisuri oficiale conform legii. (2) Pe durata stării de urgență, autoritățile competente în domeniul eliberării acordurilor/avizelor/certificatelor pentru proiectele cu finanțare din fonduri europene, au obligația de a organiza depunerea documentațiilor necesare obținerii acordurilor/ avizelor/certificatelor în format electronic. Aceeași obligație revine autorităților competente și pentru solicitarea de clarificări sau eliberarea acordurilor/avizelor/ certificatelor. Acordurile/avizele/certificatele eliberate în format electronic prin utilizarea semnăturii electronice sunt considerate înscrisuri autentice în condițiile prevăzute de lege. Capitolul V Domeniul sănătății Art. 25. - În structurile Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății și unitățile subordonate, în unitățile sanitare și în serviciile de asistență socială, pentru suplimentarea personalului implicat direct în activități destinate prevenirii și combaterii pandemiei COVID-19 se poate angaja fără concurs, pe durată determinată de 6 luni, personal contractual medical, personal auxiliar, farmaciști, personal de laborator și alte categorii de personal contractual sau funcționari publici. Art. 26. - Actele normative cu valabilitate până la data de 14 aprilie 2020, care privesc acordarea serviciilor medicale, inclusiv îngrijirilor la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum și a celor privind programele naționale de sănătate - preventive și curative își prelungesc aplicabilitatea pe durata stării de urgență. Art. 27. - Pe durata stării de urgență, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) se decontează toate serviciile de dializă efectiv realizate, cu încadrarea în numărul de bolnavi prevăzut la nivel național. Art. 28. - Pe durata stării de urgență, serviciile de ambulanță private efectuează și alte servicii în afara celor contractate cu casele de asigurări de sănătate, care se suportă din bugetul FNUASS. Casele de asigurări de sănătate decontează întreaga activitate a serviciilor de ambulanță private, la nivelul indicatorilor realizați. Art. 29. - Pentru unitățile sanitare cu paturi care furnizează servicii medicale spitalicești, în regim de spitalizare continuă sau de zi, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, decontarea sumelor contractate din bugetul FNUASS sau bugetul Ministerului Sănătății se realizează la nivelul valorii de contract indiferent de activitatea realizată sau, după caz, la nivelul activității efectiv realizate în condițiile în care acesta depășește nivelul contractat, fără a mai fi necesară o regularizare a trimestrului II. Art. 30. - Consultațiile medicale acordate în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic, inclusiv pentru unele servicii conexe necesare actului medical, realizate pe durata stării de urgență, pot fi acordate și la distanță utilizând orice mijloace de comunicare. Art. 31. - În cazul achiziției de medicamente de către unitățile sanitare pentru tratarea pacienților cu COVID-19, prețurile medicamentelor pot depăși prețurile maximale aprobate de Ministerul Sănătății. Art. 32. - Pe durata stării de urgență, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pot fi suspendate/demise din funcții, persoanele cu funcții de conducere din cadrul Ministerului Sănătății sau din unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, precum și din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor. Nu este necesar ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcții să fie funcționari publici. Art. 33. - Pe durata stării de urgență se pot realiza transferuri între bugetul Ministerului Sănătății și bugetul FNUASS, în funcție de necesități. Art. 34. - Influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru personalul medical și nemedical din unitățile sanitare publice și cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale se suportă din bugetul FNUASS - titlul VI - Transferuri între unități ale administrației publice. Art. 35. - Pentru materiale și prestări de servicii cu caracter medical acordate pe durata stării de urgență, sumele angajate și decontate din bugetul FNUASS nu vor fi limitate la cele aprobate pentru trimestrul II al anului 2020. Art. 36. - (1) Pe durata stării de urgență se pot introduce reglementări specifice acestei perioade privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, respectiv pentru certificatele de concediu medical de care beneficiază persoanele asigurate în această perioadă, pentru a evita, pe cât posibil, deplasarea persoanelor și contactul direct între persoane, în vederea prevenirii răspândirii infecției cu COVID-19. (2) Decontarea concediilor medicale acordate persoanelor aflate în carantină pentru COVID-19 și pacienți diagnosticați cu infecția COVID-19 va fi realizată cu prioritate prin asigurarea de sume suplimentare în bugetul FNUASS la nivelul necesar. Art. 37. - (1)Pe durata stării de urgență, modificările de structură din cadrul unităților sanitare se vor aviza de către direcțiile de sănătate publică locale în funcție de necesitați. (2) Pe durata stării de urgență, modificările de structură organizatorică în cadrul unităților sanitare din rețeaua sanitară proprie a instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională se vor stabili de către direcțiile de specialitate ale acestora și se aprobă conform reglementărilor interne. Art. 38. - (1) Pe durata stării de urgență, managementul unităților sanitare publice civile poate fi asigurat de către personal detașat din cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale. (2) Instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale pot detașa personal pentru a executa misiuni în interesul Ministerului Sănătății, la solicitarea acestuia. Art. 39. - În raport de evoluția contextului epidemiologic și a situației operativ sanitare a fiecărui penitenciar – spital din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, pe durata stării de urgență, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se va putea dispune subordonarea din punct vedere operațional, a unor penitenciare – spital sau, după caz, structuri ale acestora altor penitenciare – spital în ceea ce privește realizarea activităților de monitorizare, tratament și îngrijire a pacienților, precum și transferuri de resurse materiale între penitenciarele – spital. Art. 40. - (1) Pe durata stării de urgență, prin ordin al ministrului sănătății se stabilesc programele naționale de sănătate, acțiunile prioritare și serviciile medicale destinate prevenirii și combaterii COVID-19, precum și activitățile prevăzute în programele naționale care se suspendă sau, după caz, se limitează doar la cele vitale pentru asigurarea stării de sănătate a populației afectate de alte patologii decât COVID-19. (2) Medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale, vaccinurile, serurile, reactivii și consumabilele aferente derulării activităților din cadrul programelor naționale care se suspendă sau se limitează potrivit alin.(1), neutilizate în perioada acestora de valabilitate, se consideră pierderi asociate măsurilor de prevenire și combatere a infecției COVID 19 și nu constituie prejudiciu. Art. 41. - Se autorizează prescripțiile de tratamente "off-label" în cazul pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2, după ce aceste tratamente sunt avizate de către comisia de politică a medicamentului din cadrul unității sanitare respective. Art. 42. - (1) Asigurarea sumelor necesare pentru achiziționarea de către direcțiile de sănătate publică de materiale și echipamente de protecție necesare în perioada pandemiei se realizează prin alocarea de către Ministerul Sănătății, în bugetul direcțiilor de sănătate publică, a sumelor cu această destinație, urmând ca achiziția să se realizeze de către direcțiile de sănătate publică prin achiziții directe, în condițiile art.15. (2) Asigurarea sumelor necesare pentru achiziționarea de către unitățile sanitare de materiale, echipamente de protecție și medicamente necesare în perioada pandemiei se realizează prin alocarea de către Ministerul Sănătății în bugetul unităților sanitare din subordine a sumelor cu această destinație, urmând ca achiziția să se realizeze prin procedură de achiziție directă, în condițiile art.15. (3) Asigurarea sumelor necesare pentru achiziționarea de către unitățile sanitare care nu sunt în subordinea Ministerului Sănătății, de materiale, echipamente de protecție și medicamente necesare în perioada pandemiei se realizează prin alocarea de către ordonatorul principal de credite în bugetul acestor unități a sumelor cu această destinație, urmând ca achiziția să se realizeze prin procedură de achiziție directă, în condițiile art.15. (4) Ministerele cu sistem de sănătate propriu pot face achiziții directe de produse și servicii, în condițiile art.15 pentru unitățile sanitare proprii, atât din bugetele ministerelor de resort, cât și din cele ale unităților sanitare. (5) Pe durata stării de urgență pentru asigurarea continuității hrănirii deținuților și igienei individuale corespunzătoare, unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor pot achiziționa direct, în condițiile art.15, alimente, articole de curățenie și igienă individuală destinate persoanelor private de libertate, cu autorizarea prealabilă a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. (6) Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 în rândul efectivelor de deținuți și a personalului din unitățile sistemului penitenciar, pe durata stării de urgență, penitenciarele-spital pot achiziționa direct, pentru unitățile arondate, în condițiile art.15, materiale și echipamente necesare prevenirii și combaterii COVID-19, din fondurile încasate în baza contractelor de prestări servicii medicale, cu autorizarea prealabilă a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Art. 43. - Ministerul Apărării Naționale poate constitui formațiuni medicale ROL 2, încadrate cu personal medico-sanitar și auxiliar sanitar și poate efectua transporturi aeriene de aprovizionare cu materiale sanitare, echipamente, medicamente și alimente. Art. 44. - (1) Pentru asigurarea mijloacelor necesare combaterii răspândirii infecțiilor cu COVID-19, unitățile de cercetare-dezvoltare din cadrul Ministerului Apărării Naționale au dreptul de a pune la dispoziția unităților și instituțiilor din sistemul național de cercetare-dezvoltare, precum și a operatorilor economici, cu titlu gratuit, soluțiile tehnice rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare și documentațiile tehnice aflate în administrarea sa. (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) se transmit în vederea dezvoltării tehnologice, fabricării și comercializării de produse necesare combaterii infecțiilor cu COVID-19. Art. 45. - (1) Prin ordin al ministrului sănătății se stabilesc măsurile de sprijinire a persoanelor vulnerabile, definite conform legii, care se află în izolare la domiciliu, ca urmare a măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19. (2) Măsurile de sprijin se pun în aplicare de autoritățile administrației publice locale. (3) Cheltuielile necesare se asigură prin transfer între bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, și bugetele locale. CAPITOLUL VI Domeniul muncii și protecției sociale Art. 46. - Pe durata stării de urgență, Guvernul stabilește măsuri speciale de sprijin al angajatorilor și protecție a angajaților și familiilor acestora. Art. 47. - (1) Pe durata stării de urgență, prevederile Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice, personalului din serviciile sociale rezidențiale și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri, și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz. (2) Personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate în această lege. Art. 48. - Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe durata stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului. Pe perioada desfășurării activității prin muncă la domiciliu sau telemuncă, salariații își îndeplinesc atribuțiile specifice funcției sau ocupației pe care o dețin, în conformitate cu legislația care reglementează munca la domiciliu și telemuncă. Art. 49. - Pe durata stării de urgență se suspendă efectuarea controalelor la angajatori de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu excepția controalelor dispuse de către ministrul muncii și protecției sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a ordonanțelor militare, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă. Art. 50. - (1) Pe durata stării de urgență, se interzice încetarea sau suspendarea activității serviciilor sociale de tipul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, publice și private, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale. (2) Aparținătorii/susținătorii/reprezentanții legali ai beneficiarilor serviciilor prevăzute la alin.(1), în baza unei cereri, pot solicita transferul beneficiarilor din centru la domiciliu, sau după caz reședința aparținătorilor/susținătorilor/reprezentanților legali dacă își asumă, pe propria răspundere, că au condiții corespunzătoare ocrotirii temporare a acestora. Art. 51. - Se menține valabilitatea contractelor colective de muncă și a acordurilor colective pe durata stării de urgență. Art. 52. - Pe durata stării de urgență se interzice declararea, declanșarea sau desfășurarea conflictelor colective de muncă în unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu, din unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, din transporturile pe căile ferate, din unitățile care asigură transportul în comun și salubrizarea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă. Art. 53. - (1) Modificarea contractului individual de muncă al personalului contractual încadrat în instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale se realizează potrivit Codului muncii și a următoarelor reguli derogatorii: a) delegarea poate să privească îndeplinirea de lucrări sau sarcini pentru care salariatul deține pregătirea profesională adecvată, chiar dacă acestea nu sunt corespunzătoare atribuțiilor de serviciu; b) delegarea poate fi prelungită fără acordul salariatului; c) prin detașare se poate modifica felul muncii fără acordul salariatului. (2) Modificarea raportului de serviciu al funcționarilor publici încadrați în instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale se realizează potrivit Codului administrativ și a următoarei reguli derogatorii: delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă mai mare de 60 de zile fără acordul funcționarului public. Art. 54. - Pe durata stării de urgență, în funcție de specificul activității și de nevoi, pentru personalul din sectorul public, angajatorul: a) poate dispune unilateral întreruperea concediilor de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, de studii și pentru formare profesională ale personalului angajat și reluarea activității; b) poate dispune unilateral sau aproba efectuarea totală/parțială a concediului de odihnă sau de odihnă suplimentar al personalului angajat. Art. 55. - Prin excepție de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, persoana îndreptățită își păstrează stimulentul de inserție în situația pierderii locului de muncă ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19. Art. 56. - Termenele de preaviz prevăzute la art. 81 alin. (4) din Codul Muncii nu încep să curgă iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe întreaga durată a stării de urgență, în cazul personalului încadrat în unități sanitare, de asistență socială, de asistență medico-socială și în instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale. Pe durata stării de urgență, pentru aceste categorii de personal, nu se aplică dispozițiile art. 81 alin. (8) din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii. Art. 57. - Cererile pentru acordarea beneficiilor și prestațiilor sociale pot fi depuse inclusiv pe cale electronică. Art. 58. - Certificatele de încadrare a copilului într-un grad de handicap și atestatele de asistent maternal eliberate de comisia pentru protecția copilului, precum și certificatele de încadrare în grad și tip de handicap eliberate de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență. Art. 59. - Certificatele de acreditare a furnizorilor de servicii sociale și licențele serviciilor sociale, provizorii și de funcționare, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență. CAPITOLUL VII Domeniul justiție Art. 60. - Dacă, din motive generate de pandemia de COVID-19, numărul de judecători necesar formării completului de judecată în cadrul unei secții nu se poate asigura, președintele instanței sau înlocuitorul acestuia, prin derogare de la prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune participarea unor judecători de la alte secții ale instanței, desemnați prin tragere la sorți. Art. 61. - Pe durata stării de urgență continuă activitatea de redactare și comunicare a hotărârilor judecătorești, de înregistrare a cererilor de chemare în judecată introduse pe durata stării de urgență, precum și efectuarea oricăror alte activități, sub rezerva respectării regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu și cu observarea dispozițiilor prezentului decret. Art. 62. - Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile. Art. 63. - (1) Pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită. Lista acestor cauze se stabilește de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia și, respectiv, de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor menționate cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență. (2) Pe durata stării de urgență, pentru judecarea proceselor prevăzute la alin. (1), instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi. (3) În procesele prevăzute la alin. (1), când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. (4) La solicitarea instanței învestite cu soluționarea unei cauze dintre cele prevăzute la alin. (1), instanța în a cărei circumscripție este situată localitatea în care se află părțile, reprezentanții părților sau alți participanți la proces asigură, dacă este posibil, echipamentele audio-video necesare participării acestora la ședințele de judecată prin videoconferință, și procedează la identificarea persoanelor menționate, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, printr-un judecător desemnat de președintele instanței. (5) În aplicarea dispozițiilor referitoare la dispunerea măsurilor necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și la identificarea persoanelor care participă la acestea nu se întocmesc încheierile de ședință specifice procedurii comisiei rogatorii. (6) Când este posibil, cererile de chemare în judecată, căile de atac, precum și orice alte acte de procedură adresate instanței, pentru care legea prevede condiția formei scrise și care nu se depun direct în ședință, se transmit prin mijloace electronice. (7) Amânarea judecării cauzelor prevăzute la alin. (1) poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19. Când instanța respinge cererea de amânare a judecății în considerarea necesității de a soluționa cauza în contextul stării de urgență, va amâna, la cererea părții sau din oficiu, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. (8) Dispozițiile art. 147 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă rămân aplicabile pe durata stării de urgență. Atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanței delegate în format electronic. (9) Activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului National privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită. (10) În cursul executării silite, când este posibil, executorii judecătorești procedează la comunicarea actelor de procedură în format electronic, potrivit legii. (11) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. (12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență. (13) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin.(11) se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților. Art. 64. - (1) Activitatea de urmărire penală se desfășoară cu precădere cu privire la: a) cauzele în care s-au dispus ori se propune luarea măsurilor preventive ori a celor de protecție a victimelor și martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele cu persoane vătămate minori; b) actele de urmărire penală, măsurile procesuale și procedeele probatorii a căror amânare ar pune în pericol obținerea probelor sau prinderea suspectului sau a inculpatului, cele privind audierea anticipată, precum și luarea măsurilor asigurătorii; c) cauzele în care urgența se justifică prin scopul instituirii stării de urgență la nivel național, cauzele având ca obiect infracțiuni contra vieții și cauzele enumerate la alin.(5); d) rezolvarea de către procuror, potrivit art. 327 din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, a cauzelor în care urmărirea penală a fost finalizată înaintea instituirii stării de urgență, verificarea soluțiilor de către procurorul ierarhic superior și soluționarea plângerilor împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. (2) Sesizarea prin rechizitoriu sau acord de recunoaștere a vinovăției a instanței de judecată competente se poate realiza doar în cazurile prevăzute limitativ la alin. (5). (3) Organul de urmărire penală încunoștințează părțile, subiecții procesuali principali și avocații acestora, cu privire la desfășurarea urmăririi penale în cauzele prevăzute la alin. (1), cu excepția situațiilor în care ar fi afectată buna derulare a cercetărilor și aflarea adevărului în cauză. Ordonanța prin care procurorul constată că nu a operat suspendarea cursului prescripției răspunderii penale se comunică, de îndată, persoanelor interesate. (4) Judecătorii de drepturi și libertăți soluționează cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind cauzele prevăzute la alin. (1) lit. a) – c). (5) Procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, cu excepția cauzelor în care urgența se justifică prin scopul instituirii stării de urgență la nivel național, a altor cauze urgente apreciate ca atare de către judecător sau instanța de judecată, precum și a următoarelor cauze: cele privind infracțiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele privind contestații la executare, cele referitoare la contestații împotriva măsurilor asiguratorii, cele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecție a victimelor și a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele privind infracțiuni contra securității naționale, cele privind acte de terorism sau de spălare a banilor. Dispozițiile art. 63 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (6) În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, judecătorul sau instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și efectuarea actelor de procedură. (7) Acordul de comunicare în cauzele penale a actelor procedurale prin poștă electronică se prezumă, iar organele judiciare vor solicita, acolo unde este cazul, de urgență, telefonic, indicarea adreselor de poștă electronică pentru comunicarea respectivelor acte. (8) Termenele de comunicare a ordonanțelor, de formulare și soluționare a plângerilor, altele decât cele reglementate de alin. (1) lit. a) – c), se întrerup, urmând ca de la data încetării stării de urgență să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durată. Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele penale, cu excepția celor judecate potrivit prezentului decret, se întrerup, urmând ca de la data încetării stării de urgență să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durată. (9) Ascultarea persoanelor private de libertate se face prin videoconferință la locul de deținere sau în spații corespunzătoare din punct de vedere sanitar, fără a fi necesar acordul persoanei private de libertate. (10) Dacă există mijloace audio-video corespunzătoare, în cursul urmăririi penale, ascultarea altor persoane decât cele prevăzute la alin. (9) se face prin videoconferință cu acordul acestora. Dispozițiile art. 63 alin. (4) se aplică în mod corespunzător în procesele penale. (11) Se suspendă de plin drept organizarea licitațiilor publice în cadrul procedurilor de valorificare a bunurilor mobile indisponibilizate în procesele penale, cu excepția licitațiilor publice desfășurate prin mijloace electronice. (12) Pe durata stării de urgență, bunurile în privința cărora au fost instituite măsuri asiguratorii și sunt necesare prevenirii și combaterii răspândirii infecțiilor cu COVID-19 pot fi rechiziționate, în condițiile Legii nr. 132/1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public. (13) Pe durata stării de urgență, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă. Suspendarea operează de drept, fără a fi necesară emiterea unei ordonanțe sau a unei încheieri în acest scop. (14) Dacă pe durata stării de urgență, din motive generate de pandemia de COVID-19, un parchet este împiedicat să funcționeze, la sesizarea prim-procurorului acestuia ori a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau din oficiu, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune trimiterea uneia sau mai multor cauze dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), la un parchet egal în grad, dacă măsura se impune în interesul rezolvării cauzei. (15) Dacă din motive generate de pandemia de COVID-19, o instanță de judecată este împiedicată să-și continue activitatea, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se desemnează o altă instanță de același grad care să preia soluționarea cauzelor a căror judecată continuă pe durata stării de urgență, dispozițiile art. 76 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. Atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite în format electronic instanței desemnate. (16) Pe durata stării de urgență cauzele în materia liberării condiționate și cauzele având ca obiect schimbări privind măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție se soluționează de urgență și cu precădere, termenele de judecată fiind, de regulă, de 7 zile. Pentru motive temeinic justificate, instanța poate acorda termene mai scurte. (17) Prin derogare de la prevederile art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, inculpatul față de care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune nu se prezintă la sediul unității de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura. Pentru supravegherea inculpatului, organul de poliție menționat se va deplasa, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori se apreciază a fi necesar, la domiciliul inculpatului. Art. 65. - Urmărirea penală și judecata se desfășoară conform Codului de procedură penală, cu posibilitatea, la nevoie și în funcție de evoluția situațiilor generate de starea de urgență sau efectele acesteia, instituirii unor norme speciale privind procedura de urmărire și judecată a infracțiunilor săvârșite in timpul stării de urgență sau profitând de această stare, precum și în cazul infracțiunilor flagrante. Art. 66. - Pe durata stării de urgență, prevederile art. 63 se aplică în mod corespunzător și în procedurile de competența Inspecției Judiciare. Art. 67. - (1) Pe durata stării de urgență, activitatea oficiului registrului comerțului continuă în ceea ce privește înregistrarea mențiunilor privind persoanele juridice și persoanele fizice și se derulează prin mijloace electronice, în baza cererii de înregistrare și a documentelor anexate la aceasta în formă electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, precum și prin corespondență, pe suport de hârtie, în format letric. (2) Declarațiile pe proprie răspundere pot avea formă de înscris sub semnătură privată ori formă electronică și pot fi transmise la oficiul registrului comerțului fără nicio altă formalitate. (3) Specimenul de semnătură, acolo unde legea prevede, se transmite la oficiul registrul comerțului legalizat de notarul public sau certificat de avocat ori sub forma unui înscris sub semnătură privată, fără nicio altă formalitate. (4) Activitatea de asistență pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării prin mijloace electronice se derulează prin mijloace electronice, iar activitatea de furnizare de informații din registrul comerțului și de eliberare de copii și certificate constatatoare, precum și activitatea de publicare și de furnizare a Buletinului procedurilor de insolvență se realizează, prin mijloace electronice, precum și prin corespondență, pe suport de hârtie, în format letric. Art. 68. - (1) Pe durata stării de urgență se suspendă, la sediul din București al Autorității Naționale pentru Cetățenie și la birourile teritoriale, activitatea de depunere a dosarelor de cetățenie, susținerea interviului organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ședințele de depunere a jurământului de credință față de România. (2) Pe durata suspendării îndeplinirii activităților prevăzute la alin. (1), termenele prevăzute la art. 15 alin. (5) și art. 20 alin. (2) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă; după încetarea stării de urgență, termenele își reiau cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare. Art. 69. - În executarea pedepselor și a măsurilor educative neprivative de libertate, executarea supravegherii prin prezentarea persoanei la serviciul de probațiune, primirea vizitelor consilierului de probațiune, precum și obligațiile de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, respectiv prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității rezultată din înlocuirea amenzii penale se suspendă pe durata stării de urgență. Pentru situațiile în care termenul de supraveghere, durata supravegherii sau durata măsurii educative neprivative de libertate s-a împlinit în timpul stării de urgență, în raportul final se face mențiune despre imposibilitatea obiectivă de executare. Art. 70. - (1) În executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, exercitarea dreptului de a primi vizite, exercitarea dreptului la vizită intimă, exercitarea dreptului de a primi bunuri prin sectorul vizită, cât și recompensele constând în permisiunea de ieșire din penitenciar se suspendă. (2) Pentru menținerea legăturii cu mediul suport se majorează durata și numărul de convorbiri pentru persoanele condamnate aflate în regimul de maximă siguranță, la maximum 45 de minute pe zi, iar pentru persoanele condamnate aflate în regim închis, semideschis, deschis, regim provizoriu sau pentru cei care nu au regimul stabilit, la maximum 75 de minute pe zi. Dreptul deținuților la convorbiri on-line, indiferent de situația disciplinară și periodicitatea legăturii cu familia, se suplimentează corespunzător numărului de vizite la care au dreptul conform regimului de executare. (3) Prin derogare de la prevederile legale, pe durata stării de urgență persoanele fără mijloace bănești au dreptul de a utiliza, pentru achiziționarea de bunuri și produse alimentare, precum și pentru efectuarea convorbirilor telefonice, inclusiv suma de bani reprezentând cota de 10% din venit, consemnată pe numele acestora, la Trezoreria Statului, cu excepția sumei necesare plății transportului până la domiciliu, la punerea în libertate. (4) Prin derogare de la prevederile legale, pe durata stării de urgență se suspendă activitatea de transfer a persoanelor private de libertate între locurile de deținere, cu excepția situațiilor impuse de urgențele medicale, solicitările exprese formulate de organele judiciare, schimbarea regimului de executare, numai dacă în locul de deținere nu este organizată executarea pedepsei pentru noul regim, precum și a transferurilor din motive de siguranță. În toate aceste cazuri, transferurile se realizează numai cu avizul Direcției de Supraveghere Medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. (5) Persoanele condamnate clasificate în regimul semideschis și deschis pot executa pedeapsa în camere de deținere permanent închise și asigurate. (6) Pentru minorii privați de libertate care nu au un reprezentant legal, medicul curant al locului de deținere acționează ca reprezentant legal, exclusiv pentru acordarea asistenței medicale și a măsurilor de prevenție. (7) În situația existenței unui risc epidemiologic crescut sau operativ, extins la nivelul unui penitenciar, cu afectarea persoanelor private de libertate și a personalului, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune relocarea unor efective mari de persoane private de libertate, în alte penitenciare, indiferent de profilul acestora, sau în centre educative/centre de detenție ori stabilimente/facilități de cazare aparținând unităților care fac parte din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională. (8) În vederea respectării dreptului la asistență medicală și a realizării actului medical necesar persoanelor private de libertate, pe durata stării de urgență, la solicitarea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau a directorilor unităților subordonate acesteia cu avizul directorului general, cu acordul Ministerului Sănătății și al comandantului acțiunii, se desemnează specialiști din partea rețelei sanitare publice și a structurilor de sănătate publică teritoriale, pentru sprijinirea modalității de acordare a asistenței medicale în cazul persoanelor private de libertate, inclusiv la nivelul locului de detenție. (9) În completarea obligațiilor prevăzute în Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, polițistul de penitenciare este obligat să participe la toate activitățile desfășurate în conformitate cu dispozițiile superiorilor. (10) Pe durata stării de urgență, în raport cu necesitățile și situația operativă existente la nivelul unității penitenciare unde este încadrat sau al altei unități din poliția penitenciară, polițistului de penitenciare i se pot modifica, fără acordul său, locul și/sau felul muncii. (11) În situația existenței unui risc epidemiologic crescut sau operativ, extins la nivelul unui penitenciar, cu afectarea deținuților și a personalului, în cazuri excepționale, la solicitarea fundamentată a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne și/sau Ministerul Apărării Naționale asigură sprijinul necesar pentru realizarea în condiții de siguranță a misiunilor de pază a perimetrelor locurilor de deținere, respectiv de relocare a unor efective mari de deținuți la alte penitenciare sau stabilimente/facilități de cazare, prin personal și/sau tehnică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și/sau Ministerul Apărării Naționale. Art. 71. - (1) Prevederile art.70 se aplică în mod corespunzător și în centrele de reținere și arestare preventivă, cu următoarele excepții: a) dreptul la convorbiri telefonice se suplimentează pentru persoanele private de libertate, la maximum 45 minute pe zi; b) transferul persoanelor private de libertate se dispune și în următoarele cazuri: 1. după trimiterea în judecată și verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, potrivit prevederilor art. 207 alin. (2)-(4) și art. 348 alin. (2) din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală; 2. pentru buna desfășurare a actului de justiție, când au fost încarcerate în alt centru decât cel de pe raza teritorială a organului judiciar care efectuează urmărirea penală; 3. când capacitatea legală de cazare a centrului este depășită. Art. 72. - Pe durata stării de urgență, paza și supravegherea persoanelor private de libertate internate în unități sanitare publice, altele decât penitenciarele-spital, se realizează prin intermediul dispozitivelor electronice de supraveghere la distanță, fără consimțământul acestora, alături de celelalte măsuri de siguranță prevăzute de legislația privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. CAPITOLUL VIII Domeniul afaceri externe Art. 73. - Pe durata stării de urgență, Ministerul Afacerilor Externe îndeplinește următoarele atribuții: a) va menține funcțiile și atribuțiile sale conform Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare, și va asigura, prin misiunile diplomatice ale României, reprezentarea României în cadrul tuturor reuniunilor care vor fi organizate pe durata menținerii stării de urgență în România, în special la nivelul Uniunii Europene, Consiliului Europei, NATO, ONU, indiferent de domeniul vizat de reuniune; b) va notifica Secretarului General al ONU și Secretarului General al Consiliului Europei măsurile adoptate prin decretul de prelungire a stării de urgență care au ca efect limitarea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, în conformitate cu obligațiile internaționale ce revin României; c) va asigura comunicarea exclusivă cu misiunile diplomatice și oficiile consulare acreditate în România, precum și cu reprezentanțele/birourile organizațiilor internaționale din România; în acest scop, autoritățile competente vor coopera cu Ministerul Afacerilor Externe și vor furniza toate informațiile necesare; d) va asigura respectarea normelor dreptului internațional relevante în contextul aplicării dispozițiilor prezentului decret în situația în care membrii misiunilor diplomatice / oficiilor consulare / reprezentanțelor / birourilor organizațiilor internaționale vor fi testați pozitiv cu COVID-19; e) va menține comunicarea cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate pentru transmiterea oricăror instrucțiuni și informări necesare în contextul aplicării prezentului decret, sens în care autoritățile competente vor furniza MAE informațiile necesare; f) va dispune măsurile necesare în condițiile în care membrii misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României vor intra în auto-izolare sau carantină conform legii din statele de reședință în cazul testării pozitive cu COVID-19 a unuia sau a unor membri ai misiunilor diplomatice/oficiilor consulare ale României (inclusiv membrii de familie), inclusiv din perspectiva asigurării continuității drepturilor acestora (salariale sau de orice altă natură). CAPITOLUL IX Domeniul transporturilor și infrastructurii Art. 74. - Pe durata situației de urgență, Guvernul stabilește condițiile specifice de asigurare a serviciilor de transport, de călători și marfă, astfel încât să fie asigurată cu prioritate protecția populației și a bunurilor. Art. 75. - Furnizorii de servicii de comunicații electronice au obligația de a stabili măsuri tehnice și organizatorice în vederea asigurării integrității rețelelor de comunicații electronice, de a asigura continuitatea furnizării serviciilor de comunicații electronice și de a evita posibilele situații de întrerupere a traficului de voce și/sau de date în rețelele publice de comunicații electronice pentru utilizatorii autorități militare și civile. Art. 76. - Pe durata stării de urgență, furnizorii de servicii de comunicații electronice pot utiliza și serviciile de mesaje scurte (SMS), pentru îndeplinirea obligațiilor privind transmiterea informațiilor precontractuale și contractuale, încheierea contractelor și obținerea confirmării încheierii contractului. În acest caz, sarcina probei îndeplinirii obligațiilor legale revine furnizorului de servicii de comunicații electronice. Capitolul X Domeniul educație și cercetare Art. 77. - Pe durata stării de urgență, se suspendă toate activitățile didactice ce impun prezența fizică a ante-preșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților în unitățile și instituțiile de învățământ. Art. 78. - Pe durata stării de urgență, unitățile de învățământ preuniversitar organizează, în măsura posibilităților, desfășurarea de activități din planurile de învățământ, în format online. Derularea acestor activități, precum și modul de recuperare a elementelor care nu pot fi parcurse în această perioadă se stabilesc de către Ministerul Educației și Cercetării. Art. 79. - Pe durata stării de urgență, instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, în baza autonomiei universitare, cu respectarea calității actului didactic și cu asumarea răspunderii publice, vor utiliza metode didactice alternative de predare-învățare-evaluare, în format online. Art. 80. - Activitățile didactice și/sau de cercetare din planurile de învățământ, nerealizate pe durata stării de urgentă, se organizează și se desfășoară de către fiecare instituție de învățământ superior, în baza autonomiei universitare. Activitățile didactice de tipul laboratoare, proiecte, activități de cercetare, care impun interacțiunea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice și de cercetare vor fi recuperate după încetarea stării de urgență. Art. 81. - Pentru finanțarea din fonduri publice a proiectelor de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare cu impact asupra limitării efectelor pandemiei COVID -19, competițiile de propuneri de proiecte demarate în perioada stării de urgență se vor desfășura în procedura accelerată și simplificată, stabilită de Guvern Capitolul XI Alte măsuri Art. 82. - Pe perioada situației de urgență, Guvernul adoptă măsurile care se impun pentru a fi asigurată securitatea alimentară a populației și continuitatea în aprovizionarea, producția, procesarea, transportul, distribuția și furnizarea de produse în cadrul lanțului alimentar, pentru bunurile de strictă necesitate. Art. 83. - Pe durata stării de urgență, autoritățile administrației publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar vor lua măsuri pentru organizarea activității astfel încât să fie evitat, pe cât posibil, contactul direct între persoane, inclusiv prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare. Art. 84. - (1) Autoritățile și instituțiile publice stabilesc măsurile care se impun pentru asigurarea desfășurării optime a activității, cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, urmărind cu prioritate asigurarea prevenției și reducerea riscului de îmbolnăvire. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și organelor de conducere ale profesiilor de avocat, notar public, executor judecătoresc, precum și ale celorlalte profesii. (3) Organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a măsurilor prevăzute la alin. (1). Art. 85. - (1) Ministerul Apărării Naționale sprijină, la cerere, autoritățile administrației publice centrale și locale: a) prin delegare/detașare a personalului propriu pentru aplicarea măsurilor stabilite prin ordonanțele militare și ordinele autorităților competente, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) prin executarea de activități/acțiuni specifice pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 a comunităților, în funcție de pregătire și resursele avute la dispoziție. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consiliile județene sau locale pun la dispoziție spații pentru cazarea personalului, instalarea sau parcarea echipamentelor și tehnicii militare și asigură accesul la utilitățile necesare intervențiilor. Art. 86. - La propunerea ministerelor și autorităților publice locale, Ministerul Afacerilor Interne, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, analizează și face propuneri de folosire a unor resurse materiale și umane în vederea sprijinirii populației afectate, precum și satisfacerii cererilor de produse și servicii destinate nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, inclusiv prin scoaterea, în condițiile legii, a unor materiale din rezervele de stat sau de mobilizare. Art. 87. - (1) La solicitarea instituțiilor și autorităților publice centrale și locale beneficiare, autoritățile împuternicite de lege pregătesc și efectuează rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, necesare prevenirii și combaterii COVID-19, în condițiile Legii nr.132/1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public. (2) Plata prestărilor de servicii în interes public, efectuate în timpul stării de urgență, se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar. În cazul în care activitatea prestată nu poate fi asociată unei funcții existente în sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar, plata se face la nivelul unei funcții similare, stabilită de beneficiar, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Art. 88. - Dispozițiile art.86 și art. 87 se aplică în mod corespunzător și Administrației Naționale a Penitenciarelor, în scopul sprijinirii unităților din subordinea acesteia, pentru prevenirea îmbolnăvirii și tratarea persoanelor private de libertate afectate, precum și pentru satisfacerea cererilor de produse și servicii destinate nevoilor sistemului penitenciar, inclusiv prin scoaterea, în condițiile legii, a unor materiale din rezervele de stat sau de mobilizare. Art. 89. - (1) Pe durata stării de urgență, unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, precum și instituțiile și autoritățile publice pot primi, sub forma darului manual, indiferent de valoarea evaluată, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, vaccinuri, seruri, reactivi și consumabile aferente, cu avizul de acceptare al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. (2) Pe durata stării de urgență, categoriile prevăzute la alin.(1) pot primi, sub forma darului manual, indiferent de valoarea evaluată, echipamente de protecție și dezinfectanți. Art. 90. - Pe durata stării de urgență, drepturile prevăzute la art. 35 alin.(2) - (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, se acordă fără a se ține cont de obligativitatea încadrării în limita de 3% prevăzută la alin. (4) și (5) ale aceluiași articol și fără a ține cont de plafonul maxim de ore anual stabilit la alin. (6) al aceluiași articol. Art. 91. - (1) Instituțiile și autoritățile publice, precum și operatorii privați contribuie la campania de informare publică privind măsurile adoptate și activitățile desfășurate la nivel național. (2) În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile şi autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect şi obiectiv populația în acest context. (3) Furnizorii de servicii de găzduire şi furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire. (4) În situația în care eliminarea la sursă a conținutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze imediat accesul la respectivul conținut şi să informeze utilizatorii. (5) La decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicații, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție şi prevenire şi este transmis într-o rețea de comunicații electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicția legislației naționale. Art. 92. - Pe durata stării de urgență pot fi depășite normele de dotare și consum prevăzute de reglementările în vigoare, dacă această depășire se datorează efectelor evoluției COVID-19 și măsurilor de protecție și prevenire. Art. 93. - Pe durata stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează. Art. 94. - Guvernul României efectuează, în regim de urgență, rectificarea bugetară, în vederea asigurării resurselor financiare necesare. ANEXA NR. 2 MĂSURI DE PRIMĂ URGENȚĂ CU APLICABILITATE GRADUALĂ 1. Izolarea și carantina persoanelor provenite din zonele de risc, precum și a celor care iau contact cu acestea; măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localități sau zone geografice; 2. Închiderea graduală a punctelor de trecere a frontierei de stat; 3. Limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective; 4. Interzicerea graduală a circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene pe diferite rute și a metroului; 5. Închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice; 6. Asigurarea pazei și protecției instituționale a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național; 7. Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente: (i) urgențe de ordin I - pacienți internați prin unități de primiri urgențe/compartimente de primiri urgențe care își pot pierde viața în 24 de ore; (ii) urgențe de ordin II - pacienți care trebuie tratați în cadrul aceleiași internări (odată diagnosticați, nu pot fi externați); (iii) pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2, respectiv diagnosticați cu COVID-19. Sursa

Anul trecut probabil v-a trecut prin cap să luați un Steam Controller, din moment ce costa doar 5 euro, plus transportul ce în sine costa de patru ori mai mult. Nu se poate spune că Valve a avut un succes imens cu el, din moment ce n-au fost din cale afară de multe jocuri care să primească suport nativ pentru el. Totuși a fost o abordare inedită, ce reușea să readucă oarecum în interesul publicului amplasarea de butoane pe spatele unui gamepad. Știți voi, așa cum aveau gamepad-urile în vremurile ancestrale, înainte ca Xinput să strice totul. Oricum, Valve pare că plănuiește să mai creeze o variantă a controller-ului său, conform unui brevet ce a fost descoperit recent și care datează din luna septembrie, anul trecut. Noul Steam Controller arată la fel ca cel actual, doar cu o mică diferență. Thumbstick-ul existent este modular, cu posibilitatea de a-l înlocui cu un D-pad. La prima vedere nu par a fi alte diferențe față de varianta ce a fost scoasă din fabricație deja și nu erau pomenite alte componente ce pot fi înlocuite. Apariția sa este oarecum neașteptată, din moment ce noul controller de VR pare a fi o evoluție destul de bună a conceptelor ce au tot fost testate de Valve atât cu Steam Controller, cât și cu cel proiectat pentru HTC Vive. De asemenea, lansarea unui nou controller fără vreun motiv întemeiat să existe nu prea ar avea prea mult sens. Steam Controller și-a făcut apariția ca o parte din efortul companiei de a crea ecosistemul Steam Machines. Un efort ce a eșuat destul de tare. Așa că dacă nu are compania în plan ceva similar, poate acest brevet este doar pentru a-și proteja efortul de cercetare. Sursa

Da, ati citit bine titlul! Astazi am facut un test… absolut nebunesc. Am folosit din greu de o buna bucata de vreme un astfel de SSD extern Samsung T5 ca mediu de inregistrare pentru o camera Blackmagic Pocket 6K. Si pentru ca mi-a placut maxim SSD-ul, fiindca este solid, fiabil si practic, pentru ca da, este foarte mic si usor, mi-am mai achizitionat cateva. Si le-am folosit la ce vrei si ce nu vrei: ca medii de stocare pentru diferite proiecte, in deplasari, pe teren, am editat de pe ele, am arhivat poze si cate si mai cate. Si la un moment dat s-au strans… vreo 5 astfel de SSD-uri! Si am zis… ce-ar sa facem o „aroganta”? Va povestesc imediat! Inregistrare „Cinema” pe Samsung T5 Cand am cumparat vara trecuta Pocket-ul 6K, primul in Romania, si fiind si posesor de Pocket 4K, cam stiam la ce sa ma astept. In sensul in care mediul de inregistrare a fost o chestie tricky de la inceput. Cu alte cuvinte, daca filmezi cu compresie ProRes 422 (fie el si HQ), cerintele nu sunt exagerat de mari, mai ales daca rezolutia folosita este Full HD, fie el si 60p (vedeti bitrate-ul si caracteristicile de compresie aici). Daca insa filmezi frecvent in 4K si mai ai si pretentii de 60p, atunci datele problemei se schimba. Si se schimba si mai tare daca vrei Blackmagic RAW (formatul lor proprietar de inregistrare „necomprimata”-notati ghilimelele-detalii aici), si atunci chiar iti trebuie un mediu de inregistrare rapid. Si ai doua optiuni: fie dai peste 2000 de lei (atat am dat eu-outrageous!) pentru un card CFast 2 avand un „parlit” 256GB (veti intreba de ce nu mai mic-pentru ca mai mic, desi mai ieftin, inseamna prea putine minute de inregistrare la rezolutie mare si framerate ridicat), fie tragi direct pe SSD. Iar Samsung T5 este recomandat… oficial! Chiar de catre Blackmagic. De ce? Pentru ca este mic, este fiabil iar scrierea si citirea sunt „constante”, stabile. Si iata cum, de exemplu intr-un format din asta mai putin pretentios, gen ProRes LT in 1080 60p, ai un spatiu de stocare de peste 10 ore(!!!) „la purtator” pe un SSD de 1TB un pic mai mare decat o cutie de chibrituri! Si asta nu e tot! Pentru ca acest Samsung T5 este recomandat chiar de catre producatorul camerei, toti ceilalti producatori „asociati” de accesorii tin cont de treaba asta, si atunci toate cage-urile si rig-urile pentru Pocket 4 si 6K il suporta nativ. In poza de mai jos este un astfel de cage de la Small Rig. Revenind la stocare, daca il folosesti la adevarata lui capacitate, adica pentru a inregistra un colosal BRAW 6K la 50 de cadre pe secunda, compresie 3 la 1 si constant bitrate, 1TB de T5 te va tine exact… 30 de minute! Dar inainte sa sariti cu gura, ganditi-va asa: nu va filmati in acest format amintirile de vacanta. Daca filmezi asa… inseamna ca faci bani! Deci nu mai conteaza ca iti iei, cum mi-am luat eu… 5 bucati! Dar mult mai importnat este altceva: ca SSD-ul duce! Este vorba de rata de scriere si citire si mie mi-a mers flawless. Dar… cat este de fapt de rapid acest SSD extern Samsung T5? Dar dincolo de ce „ni se pare”, ce viteze are de fapt acest Samsung T5? Pentru ca tot am intrat in universul asta Blackmagic, am zis sa folosim pentru aflarea vitezelor exacte de citire si scriere, chiar tool-ul lor, acel Disk Speed Test, care este gratuit. Este foarte ok pentru ca „simuleaza” scrierea si citirea diferitelor fisiere video in diverse formate, rezolutii si marimi (bitrate). L-am instalat pe una dintre uneltele mele de editare, un MacBook Pro de 16 inch, am atasat una bucata T5, si… iata rezultatele: Am mai repetat de cateva ori testul, si rezultatele au fost destul de clare: aproape 500MB/s la scriere, si 530MB/s la citire. Viteze… aparent obisnuite. Dar nu va luati doar dupa asta. Cel mai important la SSD-ul asta este altceva: si anume ca ratele astea de „transfer” sunt reale si mai ales constante, stabile. Am remarcat nu odata, cu diverse alte SSD-uri urmatoarea speta: desi copierea intr-un sens sau altul pornea furtunos, dupa cateva secunde incepea sa fluctueze grav… de obicei in jos. Si de unde pe hartie aveai 500MB/s in realitate am avut si de 5 ori mai putin. Niciodata cu T5. Cat spune, atat duce. Si mai observati un aspect in poza de mai sus: sunt cateva casute „greyed”. Si m-am gandit… daca tot am 5 bucati… ce ar trebui sa fac ca acele casute sa se „inverzeasca”? Adica sa cresc viteza! Aroganta: RAID 0 pe USB-C… cu 5 SSD extern Samsung T5! Da, chiar am facut asta! Am mentionat MacBook Pro-ul de 16 nu doar pentru ca editez pe el, ci si pentru ca are 4 porturi USB-C (bine, ele sunt chiar Thunderbolt). Si pentru ca Disk Utility din MacOS suporta cu usurinta configurarea de matrici RAID, m-am gandit… ce-ar fi sa incerc? Si am incercat intai cu 4 bucati in RAID 0. Iata cat de caraghios arata set-up-ul: Sursa

As fi inceput articolul spunand ca toata lumea asteapta noua lansare Intel cu sufletul la gura. As fi spus si ca sunt incantat de noua generatie; asta daca nu as fi aflat ca Intel Core i9-10980HK are nevoie de 135W ca sa atinga 5.3Ghz. Iar ala e un procesor de laptop… Ei bine, daca asta nu era destul, pare-se ca Intel nu va castiga niciun titlu de eficienta cu noua generatie desktop. Conform unor informatii venite de la un enthusiast al industriei, Intel Core i9-10900F trage pana la 224W in load. Partea cea mai proasta este ca acest procesor nici macar nu este un chip deblocat precum Core i9-10900K. Este de fapt o varianta fara iGPU a lui Core i9-10900. Se pare ca Intel Core i9-10900F cu 10 nuclee si 20 de thread-uri are o valoare PL1 de 170W si inca una PL2 de 224W. Cea din urma este probabil necesara ca chip-ul sa-si atinga frecventa maxima de 5.3Ghz sau frecventa boost de 4.5Ghz pe toate nucleele. Daca acesta este modul in care Intel lupta pentru a invinge AMD Ryzen 9 3900X si 3950X, nu stiu daca e cazul sa fiu incantat. Intel probabil va lansa seria Intel Core i9-10900 (simplu, F, K si KF) undeva pe la 450-500$, daca nu chiar mai mult. Iar cu un asemenea TDP, va fi nevoie ca la costul procesorului sa adaugam si costul unui AIO de 240mm sau a unui cooler pe aer gen be quiet! Dark Rock Pro 4 sau Noctua NH-D15. Intel Core i9-10900F nu ar trebui luat drept exemplu bun Stiu ca poate articolul pare putin biased in favoarea AMD dar nu iau partea nimanui. Cand vine vorba de alegerile hardware, cel putin pentru mine primeaza impactul pe care il resimte portofelul meu. Din pacate, oricat de mult mi-ar placea sa vad compeitite pe partea de procesoare, nu este inca momentul. Intel Core i9-10900 ar fi urmat sa fie competitia pe care o asteptam de la Intel pentru a se lupta cu seria Ryzen 9, insa nu este cazul. Nu atunci cand procesorul va fi probabil mai scump, va necesita un sistem de racire destul de scump si va oferi o performanta asemanatoare, daca nu putin mai slaba. Sursa

OnePlus 8 Pro este dispozitivul care marchează trecerea brandului chinez de la un producător de „alternative” la flagship-uri la veritabile dispozitive de acest gen. Astfel, pretențiile pentru un astfel de dispozitiv sunt acum mai înalte, iar testele JerryRigEverything confirmă încă o dată că OnePlus produce unele dintre cele mai solide dispozitive de pe piață, ba chiar acestea fiind și mai mult îmbunătățite față de modelele din trecut. Când vine vorba despre design exterior, OnePlus 8 Pro nu schimbă foarte multe față de OnePlus 7 Pro sau 7T Pro. Un avantaj la nivelul durabilitate ar fi eliminarea camerei frontale retractabile și integrarea acesteia în ecran, întrucât construcția din sticlă și metal este aproape identică. Avem de a face cu două panouri de sticlă curbată și o ramă metalică subțire între acestea, care asigură integritatea structurală. Astfel, telefonul nu poate fi îndoit și nici nu se sparge sticla atunci când încerci să faci asta. Anul trecut, OnePlus 7T, cu modulul de cameră rotund pe partea din spate, s-a spart în cadrul aceluiași test. În rest, telefonul rezistă la fel de bine testelor de zgâriere, însă testul cu flacăra deschisă dezvăluie că noul panou QHD+ la 120 Hz rămâne cu urme permanente pe suprafața sa, ceva ce modelele de top din ultima perioadă nu pățesc. Totuși, acesta este un test extrem, care nu are o foarte mare utilitate în viața de zi cu zi. Pentru 900, respectiv 1.000 de euro, OnePlus 8 Pro pare să ofere rezistență la fel de bună precum alte dispozitive din clasa de top, ajungând cam la același nivel atins și de Galaxy S20 Ultra, iPhone 11 Pro Max sau Huawei P40 Pro din punct de vedere al construcției. Sursa

Huawei a lansat anul trecut modelul cu ecran pliabil Mate X, însă acesta a ajuns în magazine doar în China, abia în toamnă, după luni multe de amânări. Păstrând însă cadența lansărilor din ultima perioadă, compania aduce pe piața internațională modelul Mate Xs, versiunea îmbunătățită. Telefonul este acum disponibil la comandă și în România, la un preț extrem de mare, acesta fiind probabil cel mai scump telefon mobil „de serie” disponibil la noi în țară. Huawei Mate Xs păstrează liniile de design ale modelului original, îmbunătățind ecranul și balamaua, cât și camerele foto. La nivelul configurației hardware, Mate Xs beneficiază de noul chipset Kirin 990 5G, pe care l-am întâlnit și pe Mate 30 Pro, dar și pe P40 Pro. Atunci când este deschis complet, ecranul măsoară 8” în diagonală, în timp ce atunci când este închis, oferă pe fiecare parte câte un ecran de dimensiuni mai „normale”: 6,6” pe față și 6,3” pe spate. Telefonul nu este echipat cu o cameră frontală, însă pe partea din spate integrează un modul cu patru senzori și lentile: cameră principală de 40 MP f/1.8, cameră ultra-wide de 16 MP f/2.2, zoom 3x optic f/2.4 și cameră pentru profunzime. Desigur, această cameră este realizată în parteneriat cu LEICA, iar aceasta poate fi folosită și pe post de cameră pentru autoportrete, fiind de ajuns să întorci telefonul pentru un selfie. La baza acestui telefon stă desigur software-ul EMUI 10.1, cea mai recentă versiune a sistemului de operare Huawei bazat pe Android 10. Acesta are acum o interfață mult îmbunătățită pentru activități de productivitate și multitasking, permițând afișarea aplicațiilor în „ferestre” similare cu cele de pe un computer desktop, dacă utilizatorul dorește asta. Desigur, EMUI 10.1 poate fi considerat de unii și un dezavantaj, întrucât vine fără aplicații și servicii Google preinstalate. Astfel, Huawei Mate Xs se bazează în principal pe aplicațiile disponibile în magazinul App Gallery (pe care îl considerăm încă destul de sărăcăcios în ofertă), sau pe aplicații instalate din alte surse alternative. Huawei încurajează utilizatorii să folosească aplicația Phone Clone pentru a transfera aplicațiile de pe un alt telefon Android pe noul dispozitiv și să caute alternative online pe alte magazine de aplicații. Totuși, cele care depind de serviciile Google nu vor putea fi folosite nici după astfel de „artificii”, iar soluțiile de instalare oficială a serviciilor nu sunt de încredere și nici nu sunt garantate pentru funcționare după actualizări de sistem sau modificări la nivelul serverelor Google. Dar detaliile despre Mate Xs le știam și dinainte ca telefonul să ajungă pe piața din România. Prețul însă este subiectul „sensibil” în această discuție. Huawei lansează Mate Xs în magazinele autohtone la prețul de 10.999 lei. Telefonul poate fi acum comandat din majoritatea magazinelor de specialitate de la noi din țară. Sursa

Apple a lansat iPhone SE, noul smartphone de buget din gama sa. Știam foarte multe detalii despre acesta încă de anul trecut, când se zvonea că va fi numit iPhone 9 sau iPhone SE3. Acesta vine cu un design deja „clasic” pentru gama de smartphone-uri a producătorului american, pe care l-am întâlnit prima dată în 2014 pe iPhone 6. Chiar dacă la nivel de design, acesta arată aproape identic cu un iPhone 8, actualul model ieftin din gama de telefoane Apple, la interior lucrurile stau foarte diferit și chiar și prețul a scăzut considerabil. Telefon nou, hardware mai vechi iPhone SE este construit folosind o carcasă veche, însă la interior, Apple a integrat multe componente foarte noi. Da, poate că ecranul LCD de 4,7” cu rezoluție 1.334 × 750 pixeli nu este tocmai impresionant în 2020, însă acesta încă are o densitate de 326 ppi, ceea ce îl înscrie în categoria display-urilor „retina”, ale căror pixeli nu pot fi deosebiți în utilizare normală. Procesorul său este însă unul impresionant de puternic pentru un telefon atât de ieftin. Vorbim despre Apple A13 Bionic, cel pe care Apple îl folosește și pentru dezvoltarea iPhone 11 și 11 Pro, cel mai puternic procesor de smartphone al companiei. Acesta este unul hexa-core și beneficiază e 3 GB memorie RAM, de ajuns pentru un telefon mic și ieftin de la Apple. Nu de alta, dar in urmă cu doar un an, modelul iPhone XR beneficia la rândul lui de aceeași cantitate de memorie și era introdus în ofertă la un preț dublu. Ba chiar avea un procesor dintr-o generație mai veche: Apple A12 Bionic. De fapt, cele două modele mai au ceva în comun: camera foto. iPhone SE beneficiază de același senzor foto produs de Sony și de aceeași lentilă precum iPhone XR. Astfel, telefonul nu beneficiază de avantajele camerei de pe seria iPhone 11, precum un senzor puțin mai mare, plajă dinamică îmbunătățită și nici de o cameră secundară ultra-wide. Totuși, pentru un telefon de 480 de euro, acesta ar trebui să își facă liniștit treaba. Avantajele asigurate de procesorul A13 Bionic precum stabilizare pe filmare la rezoluție 4K 60 FPS, fotografii Smart HDR și diverse efecte în mod portret funcționează la fel ca pe modelele recente. iPhone SE folosește în continuare un senzor de amprentă și un buton Home fizic, ceva ce a dispărut de pe ultimele trei generații de iPhone, însă lucruri pe care mulți utilizatori mai vechi le apreciau. Fiind realizat folosind design-ul iPhone 8, acesta este echipat cu un modul de încărcare wireless, cât și cu o carcasă rezistentă la apă și praf la standardul IP67. Noul iPhone SE este probabil ultimul telefon Apple care va mai fi livrat cu acest design, așa că dacă vă doriți un iPhone mic și puternic, care să fie echipat și cu un senzor de amprentă și/sau un buton Home, acesta este modelul pe care îl așteptați. Având în vedere că Apple oferă suport software pentru 4 sau chiar 5 ani pe anumite modele, probabil că veți putea folosi acest dispozitiv mulți ani de acum înainte fără probleme și fără să renunțați la aceste funcții hardware. Odată cu lansarea acestui model, iPhone 8 și 8 Plus dispar din oferta Apple, acestea fiind păstrate până acum pentru a suplini rolul de modele de intrare în gamă. Acestea erau însă învechite din punct de vedere hardware, oferind configurația din 2017 cu un preț de pornire de 530 de euro. Cât costă iPhone SE iPhone SE se lansează în variante de 64, 128 sau 256 stocare, modelul superior fiind cu 50 de euro mai scump decât cel de bază. Acesta este livrat în versiunile de culoare alb, negru și roșu (Product RED): iPhone SE (2020) 64 GB – 479 euro iPhone SE (2020) 128 GB – 529 euro iPhone SE (2020) 256 GB – 649 euro Sursa

Merge.

Slab.

E ok.

Numele tău: Madalin Numele jucătorului sancţionat: DariusDRS Data şi ora sancţiunii: 14.03.2020, 22:30 Sancțiunea acordată: Avertisment Verbal Motivul sancțiunii: 3. Posturile făcute aiurea/pentru +1 (ex.: "de mult căutam asta”, "mersi") vor fi sancţionate cu avertisment verbal. Postările vor fi apreciate prin ducerea cursorului peste butonul cu reacţii din colţul din dreapta-jos al postării, care arată astfel: . Link către topicul sancţiunii: Alte precizări: Mai atent pe viitor.

3. Posturile făcute aiurea/pentru +1 (ex.: "de mult căutam asta”, "mersi") vor fi sancţionate cu avertisment verbal. Postările vor fi apreciate prin ducerea cursorului peste butonul cu reacţii din colţul din dreapta-jos al postării, care arată astfel: . Mai atent pe viitor.

Cu plăcere.