Madalin

Topic închis.

Ceva gen.

Topic închis.

Topic închis.

Topic închis.

Topic închis.

Topic închis.

Topic închis.

Poftim cultură.

Topic închis.

Topic închis.

A fost actualizat de-a lungul acestei luni.

I. Am avut ocazia de a viziona un film despre care mi s-a spus că este unul excepțional, prin capacitatea sa de a impresiona. Vorbesc despre „Joker”, film regizat de Todd Phillips și în care rolul principal este asumat de extraordinarul actor Joaquin Phoenix. Pe scurt, povestea din film este următoarea: personajul central – un bolnav psihic – ucide vreo șapte oameni, inclusiv pe mama sa adoptivă; gestul, conjugat cu înfățișarea sa (de la un moment dat, el se va deghiza în claun), stimulează declanșarea unor masive proteste ale unui impresionant număr de clauni, a căror principală deviză este „Ucideți-i pe bogați!”. Spre sfârșitul său, filmul ne furnizează tabloul unei insurecții generalizate, al cărui scop este acela de a răsturna ordinea socială existentă și (cel mai probabil) de a instaura o societate a celor care nu pot, nu vor și/sau nu au. Produsul cinematografic fugitiv sumarizat în rândurile de mai sus pune o foarte delicată problemă juridică: aceea a necesității menținerii ordinii publice, într-o Societate din ce în ce mai puțin sigură. Suntem obișnuiți să asociem lumea occidentală cu etica muncii eficiente și a bunăstării care, în mod natural, este legată de efort, talent, intuiție și, deseori, de pricepere atreprenorială. „Joker” transmite un mesaj sumbru: actuala stare a lucrurilor ar trebui schimbată, fie și numai pentru că modelul etic pe care s-a sprijinit, timp de secole, lumea occidentală (din care, de vreo 15-20 de ani, și România crede că face parte) nu mai este bun și, în consecință, trebuie schimbat. Iar ceea ce filmul propune este o paradigmă a anarhiei absolute, în care Forța siluiește Dreptul, supra-viețuirea depinde de dibăcia mânuirii unei arme de foc, iar con-viețuirea, de apartenența la grupul celor răsculați. Privit din această perspectivă, „Joker” abrutizează mințile și așa vulnerabile ale celor care, astăzi, au 18-23 de ani (interval de vârstă rezervat, de regulă, studiilor universitare) și care, asemenea lupilor tineri, cărora le-au crescut îndeajuns colții (și doar colții, nu însă și mintea!), vor un loc mai bun, poate chiar unul de lider, într-o Societate pe care ei o percep ca fiind nimic altceva decât o haită. Iar preluarea controlului nu trebuie să aibă vreo neapărată legătură cu munca, cu dobândirea vreunei experiențe de viață, cu acumularea intelectiv-cognitivă ori cu construcția unei cariere profesionale convingătoare. II. Cred că „Joker” pune cel puțin trei majore probleme: a) cea a prevenirii transpunerii în realitate a scenariului livrat de film; b) cea a apărării sociale în caz de apariție în cotidian a scenariului imaginat de film; c) cea a difuzării propriu-zise a acestui film și a posibilității de a-l interzice de la difuzarea în cinematografe. Mai toate aceste probleme reclamă întoarcerea la valențele unei noțiuni juridice pe care civiliștii o vehiculează deseori (fără însă a fi foarte preocupați de sensurile ei), iar juriștii publiciști o evocă rareori (deși ea reprezintă un fundament ideologic major al dreptului public și, în special, al dreptului administrativ). Mă refer la ordinea publică. III. Citind Codul civil, putem observa că noțiunea de „ordine publică” este folosită de acest act normativ într-un important număr de împrejurări și în foarte variate situații. În plus, de cele mai multe ori, în cuprinsul textelor Codului civil, categoria „ordine publică” o însoțește pe cea de „bune moravuri”. Concret, în cel puțin 21 de texte ale Codului civil, întâlnim noțiunea de „ordine publică”. În 9 din cele 21 de situații observate de noi, noțiunea de „ordine publică” este însoțită de cea de „bune moravuri”. În 4, Codul asociază ordinii publice, legea. În câte o situație, același Cod pune laolaltă ordinea publică, pe de-o parte și drepturile și libertățile persoanei, respectiv liniștea publică, pe de altă parte. În sfârșit, sub un singur text, Codul civil face vorbire despre ordinea socială și economică din România. Numai că niciunde în Codul civil nu veți întâlni o definiție logică sau descriptivă a categoriei „ordine publică”. Nici normele pozitive ale dreptului public autohton nu par a fi mai diligente, căci nu am reușit să identificăm vreo astfel de normă, care să încorporeze o definiție a noțiunii de „ordine publică”. IV. Doctrina franceză de drept public are marele merit de a clarifica această foarte importantă categorie juridică. În construcția unei teorii a ordinii publice, autorii francezi de drept public ne furnizează câteva idei: a) orice comportament uman, indiferent de natura și sensul acestuia, implică un risc social; b) în numele prezervării ordinii sociale, este acceptabilă o limitare a libertății; c) definiția noțiunii de „ordine publică” este pretabilă unei definiții „cu caracter variabil și subiectiv”, ceea ce, în sine, îi atrage „potențialul periculos pentru exercițiul libertăților fundamentale”; d) legitimitatea unei măsuri de ordine publică de către o autoritate publică, decurge din prezumția de legitimitate și reprezentativitate a respectivei autorități; e) ordinea publică subsumează o componentă polițienească, materială sau exterioară, dar și o dimensiune morală, imaterială sau interioară; f) evident, dimensiunea polițienească, materială și exterioară a ordinii publice este mult mai periculoasă pentru libertățile fundamentale decât dimensiunea morală, imaterială sau interioară a acestei ordini; g) există un triptic clasic al noțiunii de „ordine publică”, ce acoperă necesitatea prezervării securității, liniștii și salubrității publice; h) valențele noțiunii de „ordine publică” s-au îmbogățit cu concursul categoriei „bună ordine”, care s-a adăugat tripticului mai sus enunțat; i) ordinea publică, respectiv menținerea ei reprezintă o premisă a conservării păcii sociale, la care nimeni nu poate spera decât numai în prezența unei păci a conștiințelor; j) ordinea publică și conservarea elementelor sale alcătuitoare nu sunt străine de filosofia Statului de tradiție liberală, a cărui existență depinde – așa cum se întâmplă în cazul oricărui Stat, indiferent de forma sa de organizare și de relația pe care o întreține cu drepturile și libertățile particularilor – de prezervarea păcii sociale. V. Jurisprudența și, în siajul ei, doctrina franceză, a furnizat celor interesați o întreagă teorie a influenței pernicioase asupra moralității publice, inclusiv și mai ales prin difuzarea, în cinematografe, a anumitor filme. În celebra decizie dată de Consiliul de Stat al Franței, la 18 decembrie 1959, în Cauza Les films Lutetia, instanța supremă de contencios administrativ din Hexagon a pus, printre altele, și următoarea problemă: Poate constitui un motiv legal de interzicere a difuzării publice (în cinematografe), a unui film, pentru motivul că respectivul film are caracter imoral? În încercarea de a da un răspuns pertinent și, prin urmare, convingător la această întrebare-problemă, comentatorii Deciziei mai sus menționate au reținut, în esență, următoarele: a) nici o autoritate publică nu poate nici preveni dezordinea și nici (re)impune ordinea morală, fără a aduce atingere libertății de conștiință; b) valențele noțiunii de „imoralitate”, care nu este una juridică, nu sunt nici ușor de stabilit, nici ușor de definit și, desigur, nici ușor de descris, dar este rezonabil să acceptăm că această noțiune are o naturală legătură cu cel puțin alte două distincte categorii: „obscenitatea” și „indecența”; c) judecătorul instanței supreme de contencios administrativ a refuzat să elaboreze o definiție juridică a imoralității, nedorind să-și asume rolul social de „gardian al moralei”, însă a reținut că valențele noțiunii de „imoralitate” depind de „circumstanțele locale”, între care același judecător plasează, printre altele, „compoziția particulară a populației” sau atitudinea publică (exteriorizată) a unor personalități recunoscute la nivelul unei comunități date; d) este principial nepermisă și, prin urmare, nelegală o măsură de interzicere generală, nediferențiată a unor anumite categorii de producții cinematografice, fie ele și erotice, pornografice sau licențioase [Decizia din 10 aprilie 1973 a Tribunalului Administrativ din Amiens, dată în Cauza Chambre syndicale des producteurs de films français]; e) în funcție de impactul pe care un anumit film îl poate avea asupra moralei publice, deci cu respectarea principiului proporționalității, la adresa respectivei creații cinematografice, autoritatea publică abilitată de lege poate lua și alte tipuri de măsuri – mai puțin dure – altele decât interzicerea difuzării publice a acestuia, în/prin cinematografe; f) o măsură ilegitimă de interzicerea a difuzării publice a unui film îmbracă forma unui delict civil, apt să antreneze răspunderea patrimonială a administrației publice care a dispus o astfel de măsură [Decizia din 25 martie 1966 a Consiliului de Stat, dată în Cauza Société „Les Films Marceau”]; g) singurul fapt care poate justifica interzicerea difuzării publice a unui film este cel legat de un interes general (sau public), care pretinde și justifică totodată restricționarea libertății de expresie [Decizia din 24 ianuarie 1975 a Consiliului de Stat, dată în Cauza Ministre de lʹinformation c. société Rome-Paris Films]; h) difuzarea publică a unui film (în/prin cinematografe) poate fi interzisă în situația în care filmul încorporează scene de mare violență, de sex nesimulat ori un mesaj pornografic, respectiv dacă filmul incită la o violență, ce poate fi văzută ori percepută ca atare de către minori [Decizia din 30 iunie 2000 a Consiliului de Stat, dată în CauzaAssociation Promouvoir M. et Mme Mazaudier]. VI. Și acum, după cele câteva observații teoretice, să ne întoarcem la „Joker”. Filmul ne furnizează un scenariu social monstruos. O masă agresivă și resentimentară, pusă în mișcare de faptele unui scelerat, afectat de o maladie a psihicului, ajunge în situația de a glisa de la o mișcare de protest la una agresiv-insurecțională. Crima și distrugerea de bunuri sunt justificate prin raportare la niște revendicări nu foarte clar definite ori descrise, dar care toate se rotesc în jurul ideii de ratare. Dacă nu ai avut acces la o educație de calitate, aptă să-ți asigure un loc sub soare ori dacă Statul a neglijat să-ți asigure accesul la servicii sociale și/sau sanitare, atunci ești îndreptățit, alături de alții asemănători ție, să ucizi ori să-i violezi pe aceia dintre semenii tăi care au avut ceva mai mult noroc, au muncit mai mult ori pur și simplu și-au căutat fericirea mai inspirat și cu mai mult succes (ca să fiu în acord cu spiritul Constituției americane). Desigur că aceleași cauze ale propriei ratări îți dă și dreptul de a distruge bunurile altora sau ale Statului. Oricum, pentru toate acestea vina o poartă Statul și/sau Societatea. Nimic nu îți este ție – autor al omorului, al violului sau al actului de distrugere – imputabil. Acesta este scenariul propus de „Joker”. Foarte puțin educativ și extrem de periculos pentru mințile necoapte. Mi se va reproșa că, scriind aceste rânduri, fac apologia cenzurii, ceea ce, în sine, contravine rigorilor statului de drept. Îi rog însă pe cititorii mei (cât de puțini vor fi aceștia) să facă un efort de imaginație și să-și închipuie cum ar arăta locul în care trăiesc și/sau muncesc, dacă o gloată sălbatică ar teroriza zi de zi strada, lovind, ucigând ori violând la întâmplare pe oricine îi iasă în cale și distrugând fără cruțare și fără discernământ vitrine, autoturisme, școli, spitale, așezăminte de cult ori alte edificii publice sau destinate uzului public. Ar avea oare Statul legitimitatea de a interveni categoric restrângător la adresa exercițiului normal al drepturilor și libertăților individuale și/sau colective, de care, în timpul normale, se bucură orice particular? Ori de a acționa constrângător (punitiv) la adresa celor care, într-un fel sau altul, tulbură ordinea publică? Cred că răspunsul la aceste întrebări nu ar putea fi decât unul afirmativ. Dacă mijloacele preventive (mai tandre) au eșuat, Statul este nu numai îndreptățit, ci și obligat față de cei guvernați să recurgă la mijloace reparatorii (mult mai dure), capabile să restabilească ordinea publică pierdută sau pe cale de a fi pierdută. În „Joker”, demonstranții sunt deghizați în clauni. Simbolistica este excepțională. De copil și până la avansata maturitate, orice om rațional asimilează claunul cu un personaj pozitiv, menit a-i înveseli pe oameni și de a le induce o stare de bună-dispoziție. Cinematografia a avut grijă să spulbere această definiție. Filme mai vechi sau mai noi (remake-uri ale creațiilor anterioare), precum „It” (1990, 2017), „It: Chapter Two” (2019), „Clown” (2014) au reușit să livreze Societății ori cel puțin unei părți a ei, imaginea claunului ucigaș, terifiant și înspăimântător, care nu mai avea nicio legătură cu imaginea originară a unui astfel de personaj. În aparență, „Joker” nu face altceva decât să se integreze firesc în suita acestui gen cinematografic. Numai că „meritul” acestui din urmă film este cu totul altul. El reușește să facă din claun simbolul celui oropsit de regimul politic liberal, legat ideologic de economia capitalistă și care claun, dată fiind situația lui precară, are legitimitatea de a trece la insurecție. Pentru regizorul filmului, claunii care au aderat la imaginea lui Joker și, implicit, la semnificațiile primelor sale trei crime, au toată îndreptățirea să recurgă la insurecție, la crimă, la viol și, desigur, la distrugerea bunurilor altora sau ale celor publice. Aceasta ar fi morala filmului „Joker”, iar dacă un astfel de scenariu trece dincolo de ficțiune și amenință realitatea factuală, Statul și Societatea nu pot rămâne – stupid – într-o culpabilă pasivitate, având obligația de a reacționa în mod adecvat și eficient, pentru a nu-și pierde existența și, până la urmă, specificul, marcat de pace socială, reper în absența căruia, pe termen mediu sau lung, nici politic și nici economic, o țară nu are nicio șansă să supraviețuiască. Este suficient să privim la drama Franței zilelor noastre, o țară care are din plin parte de stat de drept, economie capitalistă, dar și de … haos social aproape de neremediat. VII. În cazul României, cred că analiza categoriei „ordine publică” ar trebui să plece de la conținutul art. 1 alin. (3) al Constituției noastre. Să ne reamintim textul: „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”. Practic, această prevedere constituțională reproduce enumerativ fundamentele ideologice ale ordinii publice, astfel cum a fost aceasta gândită de legiuitorul nostru primar. Între drepturile și libertățile menționate generic în cuprinsul textului, se regăsesc, în mod natural, viața, integritatea, libertatea și proprietatea. Tuturor acestor drepturi le corespunde o obligație categorică și efectivă a Statului, anume aceea de a le apăra pe cele dintâi, chiar și cu prețul restrângerii – temporare și proporționale – a drepturilor altora, respectiv a celor care, prin comportament, atentează la ordinea publică. În „Joker”, tocmai aceste fundamente ale con-viețuirii sunt demantelate, Statul este dizolvat, iar Societatea, dezarticulată. Filmul ne livrează o poliție neputincioasă, stabilimentele sanitare vulnerabile (spre sfârșitul filmului, cea de-a doua psihiatră a personajului principal este, la rândul ei, spintecată de către acesta, sângele victimei ajungând pe șlapii criminalului) și, mai rău decât atât, o lume dezlănțuită animalic împotriva vieții (tatăl și mama unui băiețandru fiind literalmente executați, prin împușcare, în fața copilului lor, lăsat în viață doar pentru a-și putea trăi suferința) și a proprietății (ultimele cadre ale filmului livrând spectatorilor săi edificii în flăcări și vehicule distruse prin tamponări violente ori prin incendiere). În mijlocul acestui peisaj apocaliptic – care parcă proslăvește moartea statului de drept – se ridică (ușor rănit) Joker, psihopatul în care gloata începe să vadă un lider, mult mai bun, desigur, decât cei care, în mod legitim, prin mijloace prezumat constituționale, au fost învestiți să exercite puterea, în numele și în reprezentarea Societății. În contextul unei foarte sumare analize a noțiunii de ordine publică, asumându-mi toate riscurile, dar și oprobiul multor colegi juriști, mă întreb dacă nu cumva autoritățile publice naționale ar fi putut impune cenzura, respectiv interdicția ca filmul „Joker” să fie difuzat în România, chiar și în categoria de spectatori 15+? Cei mai mulți dintre absolvenții unei facultăți de drept se vor grăbi să mă critice fie și numai faptul că m-am putut gândi la o asemenea eventualitate. Pe toți aceștia îi invit, cu tot respectul, să recitească prevederile art. 30 alin. (1), (2) și (7) din Constituția României: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; „(2) Cenzura de orice fel este interzisă”; „(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”. Cred că simpla citire a celor câteva prevederi constituționale mai sus evocate mă îndreptățește la a observa câteva lucruri: a) libertatea de exprimare, inclusiv cea exercitată prin imagini, nu este una absolută și nelimitată; b) în principiu, cenzura de orice fel este interzisă, însă chiar și această regulă de sub art. 30 alin. (2) din Constituția noastră, este relativizată de conținutul alin. (7) aparținând aceluiași art. 30 mai sus menționat; c) inderogabil, cea din urmă prevedere din alcătuirea Legii fundamentale a României interzice îndemnul la ură de clasă, precum și incitarea la violență publică, iar „Joker” ne spune repetitiv și ostentativ că „Bogații trebuie uciși!”; c) tot inderogabil, același text interzice și manifestările contrare bunelor moravuri, în timp ce filmul „Joker” abundă de astfel de manifestări (uciderea mamei personajului alienat, de către acesta, prin sufocare, cu o pernă așezată pe fața victimei, în timp ce aceasta se găsea pe un pat de spital, într-un serviciu de terapie intensivă; împușcarea în direct, într-o emisiune televizată, de către același personaj, a realizatorului/moderatorului respectivei emisiuni; furtul prin smulgere, de către același principal personaj, a unui dosar medical, nedestinat publicului; jucarea de către bolnavul psihic a unui număr de claun, într-un spital de copii, ocazie cu care personajului principal îi cade din pantalonii bufanți un pistol). Cele de mai sus ar justifica interzicerea difuzării publice, în cinematografe, a acestui film chiar și pentru persoane trecute de 18 ani. Mi se va spune că mi-am pierdut mințile ori rațiunea ce ar trebui să rămână în posesia juristului rezonabil instruit. Propun însă cititorilor mei să se gândească mai bine. La 18 ani, un tânăr este încă foarte crud. Din păcate, societatea românească nutrește convingerea că împlinirea acestei vârste îl califică pe tânăr pentru orice: el poate privi neîngrădit (mai ales în mediile on-line) filme pornografice, execuții publice (petrecute mai ales în lumea musulmană), dar și creații cinematografice ficționale, apte să zdruncine chiar și mintea unui adult de 40 de ani, să incite la violență colectivă ori la insurecție împotriva actualei ordini de drept, „vinovată” pentru că – nu-i așa? – ea îi protejează pe cei care au și îi ignoră ori chiar îi exclude pe cei care nu au avut șansa de a se naște sănătoși și de a avea parte de o educație, în urma căreia să se poată valorifica social. Nu vreau să fiu prost înțeles. „Joker” zugrăvește și imaginea unui Stat în parte eșuat, incapabil să-i protejeze pe cei suferinzi, să-i rețină și să-i izoleze la timp pe răufăcători. Joker ucide într-un metrou doi tineri, care, într-adevăr, l-au agresat, mai apoi ucide încă unul în prima stație în care acest metrou oprește, pentru că cel scăpat reușise cumva să iasă din vagonul în care deja fuseseră asasinați primii doi, îl agresează pe cel despre care i se spusese de către mama sa că îi este tată și care, la rândul său, ripostează, lovindu-l violent pe cel bolnav mintal, pentru ca mai apoi să reușească să își ucidă mama pe un pat de spital, să împuște mortal, în plină figură, un realizator de televiziune, în timpul unei emisiuni difuzate în direct și să sfârșească prin a o înjunghia pe cea de-a doua psihiatră cu care se găsea în consultație. În tot acest răstimp, poliția nu a fost capabilă nici măcar să se apropie de identitatea criminalului, ceea ce e de natură să transmită celui care vizionează acest film că Statul este un construct eșuat, eventual depășit. În contextul celor mai sus notate, nu poate fi uitată nici împrejurarea în care Joker intră în posesia armei cu care, ulterior, va ucide. Jucându-și în stradă rolul de claun, Joker ajunge să fie violent bătut de un grup de tineri, care reușesc să-l atragă pe o străduță lăturalnică. Vânătăile de pe trupul lui Joker sunt văzute de către un coleg de-al său, care îi oferă un pistol, pentru a se apăra în viitor de alți eventuali agresori. Primind acest pistol, într-un neașteptat moment de luciditate, Joker îi spune acestui coleg că el este, totuși, bolnav mintal și că nu ar trebui să i se înmâneze o armă. Răspunsul colegului – la fel de derutant pentru cel zdruncinat mintal, ca și gestul în sine – a fost acela că povestea înmânării pistolului trebuie să rămână numai între cei doi implicați. Ulterior, acest coleg va fi în mod brutal ucis de către același Joker, în mintea căruia primele trei crime pe care el le-a săvârșit nu îi sunt lui imputabile, ci acestui coleg, care i-a pus în mână un pistol. Văzut prin nișa acestui pasaj, filmul încearcă să promoveze ideea că slăbiciunea Statului decurge și dintr-un prea relaxat regim al deținerii de către particulari, a armelor de foc. O parabolă menită să ilustreze ideea că excesul de libertate (din materia deținerii armelor de foc) este primejdioasă pentru ordinea de drept. VIII. Să privim acum la câteva dispoziții din Codul nostru penal. Art. 368 alin. (1) din acest Cod pedepsește „fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni”; la rândul său, art. 369 din același Cod sancționează „incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane”. Joker este un film care vehiculează un îndemn cu un evident caracter penal: „Să-i ucidem pe bogați!”. De ce? Pentru că sunt bogați. Pentru că au reușit cumva în viață. Și pentru că, cel mai probabil, și-au obținut bogăția în mod nelegal, sugrumând șansa la reușită a celor eșuați. Iar o astfel de realitate justifică insurecția, crima, violul și distrugerea bunurilor celor de succes. Acesta este mănunchiul de mesaje pe care le transmite „Joker”. Dar nimeni dintre cei care au aprobat difuzarea în cinematografele din România a acestui film nu a avut timp și nici răbdarea de a (se) gândi la implicațiile aprobării date. Art. 9 alin. (1) din cuprinsul Anexei 1 a H.G. nr. 418/2003 stabilește următoarele: „(1) În vederea asigurării protecţiei publicului spectator, cu precădere a minorilor, filmele cinematografice de orice gen, înregistrate pe orice fel de suport, care urmează a fi comunicate către public prin proiecție publică sau prin comercializare ori închiriere pe teritoriul României, se clasifica în următoarele categorii: a) filme pentru audienta generală, semnalizate prin marcajul A.G.; b) filme interzise copiilor sub 14 ani, semnalizate prin marcajul distinctiv I.C.-14; c) filme interzise minorilor, semnalizate prin marcajul distinctiv I.M.-18; d) filme interzise comunicării generale prin proiecție publică, semnalizate prin marcajul distinctiv XXX; e) filme cu interdicție totală de comunicare”. Apoi, alin. (2) al aceluiași art. 9 mai sus reprodus adaugă precizator următoarele: „Criteriile de clasificare a filmelor cinematografice şi de încadrare în categoriile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 5”. Punctul 5 lit. a) al acestei Anexe 5 la normele metodologice aprobate prin H.G. cu nr. 418/2003 stabilește cu claritate faptul că, în categoria <<Filme cu interdicție totală de comunicare>>, printre altele, intră „filmele cinematografice care prin conţinutul lor incită la violență, ură, discriminare şi intoleranță sau care promovează şi glorifică orice comportament discriminatoriu pe criterii de origine etnică, naționalitate, rasă, sex şi preferințe sexuale, culoare, limbă, religie sau apartenență religioasă, opinii politice sau de alta natura, origine socială, apartenența la sau asociere cu o minoritate națională, proprietate, naștere sau care încalcă drepturile fundamentale ale omului”. În lumina prevederilor legale și regulamentare mai sus citate, am curajul de a spune că filmul „Joker” putea fi interzis în România. Fie și numai pentru că acest film incită la violența extremă a celor care nu au împotriva celor care au. Mesajul de suprimare a celor bogați, deci a celor care posedă de către cei care nu posedă este, în sine, unul criminal. Iată un mesaj care aduce atingere nu numai indivizilor care se bucură de o bunăstare asigurată de amplitudinea patrimoniului deținut, ci însăși ideii de proprietate. Dreptul de proprietate este indisolubil legat de individualitatea/personalitatea celui care titularizează un astfel de drept. Ucigându-l pe proprietar, spulberi textura juridică a dreptului de proprietate. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Principial, nu sunt adeptul cenzurii. Dar libertatea de expresie, manifestată și prin creații artistice, inclusiv prin producții cinematografice, nu este și nici nu poate fi nelimitată. Într-o societate fără prea multe repere morale – în care nu știm încă foarte bine care anume este ori ar trebui să fie funcția socială a proprietății, în care solidaritatea lipsește, iar discrepanțele între guvernanți și guvernați, între diversele minorități, între grupurile etnice ori între numeroasele categorii socio-profesionale sunt din ce în ce mai mari – filmul Joker este pur și simplu periculos. El justifică intoleranța și crima, livrează imaginea unui Stat falimentar și instigă la un soi de blazare, susținând nici mai mult, nici mai puțin, că, până la urmă, insurecția și, deci, răsturnarea ordinii publice cu care abia ne-am obișnuit (și care se bazează pe libertate, securitate personală și proprietate) este un lucru firesc, ce urmează să se consume ca un fel de implacabilă pedeapsă (divină sau satanică), pe care Societatea dezarticulată în care avem neșansa de a trăi nu poate decât să o aștepte și să o accepte ca atare. Sursa

Implementarea contractului de tip FIDIC in dreptul romanesc, dar mai ales interpretarea si aplicarea clauzelor acestui contract pare o istorie fara sfarsit. Diversele Ordine de Ministru, Hotarari de Guvern si acte administrative cu caracter normativ care s-au succedat in timp au implementat diverse variatiuni de contracte, fiecare incercand sa rezolve probleme punctuale, dar fara a rezolva aspectele fundamentale care privesc compatibilitatea acestui tip de contract cu normele din dreptul administrativ si nici cu legile speciale care guverneaza domeniul achizitiilor publice. Jurisprudenta, la randul ei, este contradictorie si, in cea mai mare parte, centrata pe aspectele legate de competenta generala a instantelor de judecata versus jurisdictia privata a arbitrajului. Normele care reglementeaza contractul de tip FIDIC nu sunt armonizate cu normele din dreptul public, iar jurisprudenta, in mare masura arbitrala, mixeaza normele din dreptul comun cu cele din dreptul administrativ fara a se observa prioritatea celor din dreptul administrativ si fara a se analiza aspectele legate de compatibilitate. Acest articol abordeaza punctual problema naturii juridice a actelor emise de catre Inginer in executarea unui contract de achizitie publica incheiat sub imperiul OUG 34/2016 si HG 1405/2010, dar si modul in care un tribunal arbitral poate examina actele Inginerului in raport de sub-clauza 20.6 si de prevederile Legii 554/2004. Analiza este relationata la un contract de lucrari publice de tip FIDIC Rosu in care Beneficiar este o autoritate publica si in realizarea acestui demers de interpretare au fost avute in vedere si aspecte de practica, respectiv dezlegari date de catre tribunalul arbitral cu privire la problemele de drept ce vor fi abordate. Apreciem ca aspectele dezbatute sunt de actualitate si in raport de noile reglementari intrucat logica sub-clauzei 20.6 din HG 1405/2010 se regaseste implementata si in cuprinsul HG nr 1/2018, in cadrul clauzei 70. Problema de drept – natura juridica a hotararilor Inginerului de solutionare a revendicarilor Antreprenorului in contractele de achizitie publica cu Beneficiar Autoritate publica Problema de drept care urmeaza a fi lamurita principial este cea relativa la natura actelor emise de catre Beneficiar prin Inginer in executarea Contractului de achizitie publica de lucrari, Contract in care Beneficiarul este o autoritate publica in sensul dispozitiilor Legii 554/2004 a contenciosului administrativ. Contractul de achizitie publica este asimilat actului administrativ si, in consecinta, in interpretarea si aplicarea prevederilor acestui contract trebuie avute in vedere dispozitiile Legii 554/2004 si dispozitiile legilor speciale care guverneaza achizitiile publice, acte normative apartinand dreptului public si, numai in masura in care sunt compatibile cu raporturile de drept administrativ, vor fi avute in vedere prevederile dreptului comun, respectiv Codul Civil. Contractul administrativ este definit doctrinar, ca fiind un acord de vointa dintre o autoritate publica aflata pe o pozitie de superioritate juridica, pe de o parte, si alte subiecte de drept, pe de alta parte prin care se urmareste satisfacerea unui interes general prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrari publice sau punerea in valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publica. Din aceasta definitie, se desprind urmatoarele trasaturi ale contractului administrativ: a. Este o conventie, deci un acord de vointa incheiat intre mai multe parti; b. Una dintre partile contractului este un subiect determinat, respectiv un organ care actioneaza in realizarea puterii publice, un organ administrativ sau alt subiect de drept autorizat de un organ administrativ. c. Spre deosebire de contractul civil, unde partile se afla pe pozitie de egalitate juridica, in cazul contractului administrativ, partile nu se bucura de aceasta egalitate, una dintre ele, si anume subiectul determinat, are o pozitie de superioritate fata de celalalt subiect al contractului. d. Obiectul contractului este determinat urmarind satisfacerea unui interes general si putand imbraca diverse forme: efectuarea unei lucrari publice, satisfacerea unui serviciu public etc. e. Clauzele contractului sunt stabilite atat pe cale reglementara, prin lege, cat si pe cale conventionala, respectiv, partea conventionala este cea care face obiectul negocierii dintre autoritatea publica si subiectul de drept privat, in timp ce partea reglementara este aceea parte care este exprimata prin caietul de sarcini si care este un veritabil act administrativ. Partea reglementara este guvernata exclusiv de un regim juridic de drept public. f. Pozitia de superioritate a autoritatii publice determina posibilitatea ca acesta sa modifice sau sa rezilieze unilateral contractului in cazurile si conditiile prevazute de lege. g. Guvernarea contractului de un regim de putere publica; h. Forma scrisa a contractului administrativ. Considerand definitia doctrinara a contractului administrativ si trasaturile acestuia, rezulta ca, in masura in care o actiune este intemeiata pe clauzele si sub-clauzele contractuale care fac parte din partea reglementara a unui contract de lucrari publice, respectiv acea vointa a autoritatii publice care a fost impusa prin Caietul de Sarcini, aceste clauze si sub-clauze sunt guvernate de un regim juridic de drept public si nu de drept comun. Cu referire la trasaturile actului administrativ din punct de vedere al naturii organului de la care emana, doctrina distinge intre actul administrativ tipic respectiv cel care este emis de autoritatea publica si actul emis prin delegatie, adica de catre alt subiect de drept autorizat de catre autoritatea publica, subiect de drept caruia i-au fost transferate anumite prerogative in scopul realizarii unor servicii publice. In cadrul contractelor de lucrari de tip FIDIC, Beneficiarul, Autoritate publica, transfera din prerogativele sale catre o alta persoana juridica (Inginerul) selectata la randul ei in baza unui contract de achizitie publica (actul de autorizare). Prerogativele transferate, care prezinta relevanta in analiza, sunt cele cuprinse in partea reglementara a contractului de achizitie publica de lucrari relative la: – Autoritatea Inginerului de a emite hotarari prin care stabileste costurile cuvenite Antreprenorului in cazul extinderii duratei de executie, urmare a revendicarilor Antreprenorului; – Autoritatea Inginerului de a emite certificate de plata prin care certifica pretul datorat de catre Beneficiar pentru lucrarile executate de Antreprenor si/sau costurile determinate prin hotararile Inginerului; – Autoritatea Inginerului de a emite/stabili preturi pentru lucrarile din listele de cantitati; – Autoritatea Inginerului de a emite instructiuni obligatorii cu privire la executarea lucrarii de catre Antreprenor. Actele emise de catre Inginer, in conformitate cu partea reglementara, sunt acte administrative emise prin delegatie, supuse regimului de drept public. Inginerul este persoana desemnata de catre Beneficiar pentru a actiona in scopurile Contractului si care face parte din personalul Beneficiarului (Sub-clauza 1.1.2.4 si 1.1.2.6). De asemenea, Inginerul, conform Contractului se considera ca actioneaza in numele Beneficiarului de fiecare data cand isi indeplineste indatoririle sau isi exercita autoritatea (Sub-clauza 3.1). Din prevederile contractuale evocate, rezulta ca Inginerul este mandatarul Beneficiarului si, prin urmare, actele sale reprezentate de hotarari si certificate de plata sunt actele Beneficiarului insusi. Aceste acte juridice (hotarari, certificate, instructiuni) sunt reglementate de clauze contractuale care au fost stabilite pe cale reglementara, prin lege, vointa autoritatii fiind exprimata prin Caietul de Sarcini, veritabil act administrativ pe care s-a grefat contractul de achizitie publica, la randul sau act administrativ. Hotararile si certificatele de plata obligatorii pentru Partile Contractului si pe care Inginerul le-a emis in numele Beneficiarului pentru indeplinirea scopului Contractului sunt acte administrative atipice, respectiv acte emise prin delegatie, de catre o entitate careia i-au fost transferate de catre autoritatea publica anumite prerogative prin actul de autorizare. Actul de autorizare se concretizeaza, la randul sau, intr-un un contract de achizitie publica de servicii, Beneficiarul fiind cel care selecteaza, urmare a unei proceduri de licitatie publica, un Inginer caruia ii transfera anumite prerogative care ii revin potrivit contractului de lucrari publice. In concluzie, atat actele emise de catre Beneficiarul Autoritate publica in executarea Contractului, cat si cele emise prin delegatie, de catre Inginer, intemeiate pe partea reglementara a Contractului, sunt acte administrative carora le sunt aplicabile prevederile dreptului public si, numai in masura in care sunt compatibile cu raporturile de drept administrativ, se vor aplica prevederile dreptului comun. I. Problema de drept – anularea hotararilor Inginerului poate fi invocata ca aparare de fond (exceptie de drept substantial) conform normelor din dreptul comun sau ca pretentie proprie, prin actiune sau cerere reconventionala, conform normelor din dreptul public. Ceea ce trebuie lamurit este daca Beneficiarul autoritate publica poate obtine respingerea unei actiuni formulate de catre Antreprenor ca efect al invocarii pe cale de exceptie de drept substantial a nulitatii / anularii hotararilor pronuntate de catre Inginer, hotarari prin care au fost solutionate revendicarile Antreprenorului. Din punct de vedere practic, existenta unui regim incert al posibilitatii invocarii sine die a nulitatii hotararilor emise de Antreprenor poate conduce la urmatoarea situatie profund inechitabila: i. Prin hotarare a Inginerului, Beneficiarul este obligat la plata unor sume de bani catre Antreprenor; ii. Hotararea inginerului este mentinuta (confirmata) prin hotararea Comisiei de Solutionare a Disputelor (CSD); iii. Beneficiarul refuza plata sumelor la care este obligat prin hotararea Inginerului mentinuta de CSD, inclusiv in considerarea existentei unei practici judiciare neunitare asupra problemei posibilitatii de a pune in executare o astfel de decizie; iv. In ipoteza in care este solicitata obligarea Beneficiarului la plata sumelor stabilite prin hotarare a Inginerului si certificate ulterior la plata de catre Inginer, Beneficiarul invoca, in mod convenabil pe cale de exceptie, nulitatea hotararilor inginerului. Intr-o speta solutionata de catre tribunalul arbitral, Beneficiarul a solicitat prin concluziile scrise revizuirea si anularea unor Hotarari ale Inginerului prin care au fost stabilite costurile solicitate prin cererea de arbitraj, precum si anularea certificatelor interimare de plata prin care au fost certificate aceste costuri. S-a invocat faptul ca aceste solicitari ale Beneficiarului reprezinta pretentii proprii care pot fi valorificate numai pe calea cererii reconventionale si in consecinta Beneficiarul este decazut din dreptul de a formula cerere reconventionala, in conformitate cu art. 209 alin (4) din Codul de procedura civila. Tribunalul Arbitral a retinut urmatoarele: „[…] apreciaza ca precizarea formulata de catre reprezentantul Paratei este suficienta in a determina intentia reala a Paratei de a se apara pe fondul cauzei si nu de a formula, prin actul de procedura intitulat concluzii scrise, pretentii proprii cu privire la revizuirea sau anularea hotararilor Inginerului […]”. Astfel, Tribunalul Arbitral a constatat ca a ramas fara obiect exceptia decaderii invocata de catre Antreprenor si a considerat intemeiata apararea de fond relativa la anularea hotararilor Inginerului si a procedat la anularea in parte a acestor hotarari in temeiul sub-clauzei 20.6., respingand in parte actiunea Antreprenorului. Conform prevederilor art. 1 alin 6 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea actelor administrative emise de catre o autoritate publica se poate solicita numai pe cale de actiune in termen de 1 an de la data emiterii actului, astfel: a. Revocare in cazul in care actul nu a intrat in circuitul civil; b. Anulare in cazul in care actul a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. Termenul de 1 an a fost calificat in jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca fiind un termen de decadere de ordine publica. In consecinta, neexercitarea dreptului de a solicita revocarea / anularea actului de catre autoritatea publica emitenta inlauntrul termenului de 1 an de la data emiterii actului determina, conform prevederilor art. 2545 alin. 2 Cod Civil, pierderea dreptului subiectiv. In raport de prevederile imperative ale normei legale cuprinse in art. 1 alin. 6 si in raport de prevederile art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004, rezulta ca anularea unui act administrativ individual poate fi solicitata de catre autoritatea emitenta, Beneficiar intr-un contract de achizitie publica, numai pe cale de actiune si nu poate fi invocata pe cale de exceptie de drept substantial. Interpretarea potrivit careia autoritatea emitenta a unui act administrativ individual poate sa invoce nulitatea actului pe calea unei aparari de fond (exceptie de drept substantial) incalca flagrant principiul general al stabilitatii si sigurantei civile si creeaza un regim discriminatoriu pentru celelalte subiecte de drept. Aceasta interpretare creeaza in mod clar un regim de favoare pentru autoritatea emitenta a actului administrativ intrucat, pe cale unei aparari de fond, poate obtine oricand anularea actului administrativ emis, act pe care nu l-a revocat sau anulat in termenele si conditiile prevazute de legea organica. Din interpretarea sistematica a normelor imperative cuprinse in Legea 554/5004, pe de o parte si a prevederilor legilor speciale care guverneaza achizitiile publice, pe de alta parte, rezulta fara dubiu faptul ca intentia legiuitorului, in acest domeniu al dreptului public, nu a fost aceea de a acorda un drept imprescriptibil autoritatilor publice emitente de a invoca / solicita nulitatea propriilor acte administrative individuale emise in executarea contractului de achizitie publica. Daca legiuitorul ar fi avut aceasta intentie, atunci intentia sa ar fi fost materializata printr-o reglementare expresa cuprinsa intr-o lege organica si nu intr-o sub-clauza a unui contract. Pe de alta parte, nu se poate retine o completare a normelor din Legea 554/2004 cu normele din dreptul comun care reglementeaza posibilitatea invocarii nulitatii actului juridic civil, atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie, intrucat in acest caz s-ar ajunge la situatia in care norma imperativa speciala cuprinsa in art. 1 alin 6 din Legea 554/2004 ar fi complet anihilata (inlaturata de la aplicare) si s-ar incalca principiul potrivit caruia norma speciala deroga de la norma generala. Normele din dreptul comun care reglementeaza regimul juridic al nulitatii actelor juridice civile sub aspectul tipurilor de nulitate si modului in care poate fi invocata aceasta sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte. Prin urmare, nici din acest punct de vedere nu se poate sustine teoria potrivit careia autoritatea publica emitent a actului administrativ poate invoca nulitatea acestuia pe cale de aparare, in conformitate cu prevederile din dreptul comun (Codul Civil). Consideratiile juridice evocate conduc la urmatoarele concluzii: – Beneficiarul Autoritate publica nu poate solicita/ invoca anularea propriilor acte administrative reprezentate de hotarari si certificate de plata ca aparare de fond (exceptie de drept substantial) in conformitate cu prevederile Codului Civil si subclauzei 20.6 din Conditiile de contract FIDIC; – Beneficiarul Autoritate publica, poate solicita anularea propriilor acte administrative reprezentate de hotarari si certificate de plata numai pe cale de actiune sau cerere reconventionala, dupa caz, inlauntrul termenului de decadere de 1 an de la data emiterii; – Numai in masura in care tribunalul arbitral este investit cu o actiune sau cerere reconventionala se poate pronunta in temeiul sub-clauzei 20.6 cu privire la anularea / revizuirea hotararilor certificatelor de plata emise de catre Inginer. O concluzie contrara concluziilor anterioare ar incalca urmatoarele dispozitii legale imperative: – Art. 1 alin 6 si art. 28 alin 1 din Legea 554/2004 – Beneficiarul nu poate sa obtina anularea propriilor acte pe calea unei aparari de fond (exceptie de drept substantial) in conformitate cu prevederile din dreptul comun (Codul Civil) intrucat se anihileaza complet prevederile art. 1 alin 6 din Legea 554/2004; a. Art. 11 din Codul Civil – prin Sub-clauza 20.6 nu se poate deroga de la prevederile imperative ale Legii 554/2004 si de la bunele moravuri prin consacrarea pe cale conventionala a unui drept de anulare / revizuire imprescriptibil cu privire la actele administrative emise de catre o autoritate publica, Beneficiar intr-un contract de achizitie publica; b. Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Principiul sigurantei circuitului civil – nu se poate institui conventional posibilitatea de a se anula, fara o limita de timp, hotararile si certificatele de plata emise de catre Inginer in executarea unui contract de achizitie publica, acte al caror regim juridic este guvernat prin lege organica; c. Principiul neinvocarii propriei culpe ca temei de anulare a actului emis – Beneficiarul nu poate invoca propria culpa pe calea exceptiei de drept substantial, intrucat Inginerul face parte din personalul Beneficiarului caruia i-au fost delegate de catre Beneficiar, prin clauze reglementare, prerogative in scopul indeplinirii contractului; d. Principiul increderii legitime a Antreprenorului in caracterul obligatoriu al hotararilor si certificatelor interimare de plata emise de catre Inginer– nu pot fi anulate pe calea unei aparari de fond hotarari si certificate care nu au fost invalidate in termenele legale pe niciuna din caile legale sau contractuale si care au nascut obligatii bugetare in sarcina Antreprenorului; e. Normele morale – nu se poate crea un regim de favoare Beneficiarului Autoritate publica care poate sta in pasivitate multi ani de la data emiterii actelor si ulterior, pe calea ocolita a apararilor de fond obtine anularea propriilor acte. II. Problema de drept – sub-clauza 20.6 nu instituie un drept imprescriptibil in favoarea Beneficiarului Autoritate publica de a solicita anularea hotararilor Inginerului. Ceea ce trebuie lamurit este daca in cazul contractelor de lucrari de tip FIDIC, prin sub-clauza 20.6 s-a dat dreptul Beneficiarului Autoritate publica de a invoca oricand nulitatea / revizuirea propriilor acte emise direct sau prin intermediul Inginerului, adica daca dreptul Beneficiarului Autoritate publica a devenit imprescriptibil ca rezultat al unei sub-clauze reglementare. Printr-o hotarare arbitrala, Tribunalul Arbitral a apreciat ca poate purcede la a anularea hotararilor Inginerului in temeiul Sub-clauzei 20.6, chiar daca s-a implinit termenul de un an de la data emiterii acestor acte de catre Inginer si chiar daca acesta nu a fost investit cu o cerere reconventionala. Potrivit acestei Sub-clauze „arbitrul (arbitrii) va (vor) avea autoritatea deplina de a deschide, analiza si revizui orice certificat, stabilire a modului de solutionare, instructiune, opinie sau evaluare facuta de Inginer si orice decizie a CAD, relevante in privinta disputei”. Aceasta dezlegare jurisprudentiala apare ca fiind contrara dispozitiilor art. 11 din Codul Civil, dispozitii potrivit carora nu se poate deroga prin conventii de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri. Conceptul de ordine publica nu este definit de lege, insa se poate vorbi de o definitie doctrinara a acestuia, in sensul in care ordinea publica vizeaza acele legi care asigura respectarea drepturilor fundamentale si principiului securitatii juridice si increderii legitime. Atat prin legile speciale care guverneaza achizitiile publice, cat si prin Legea 554/2004 (legea generala) sunt reglementate termene speciale in care se poate invoca nulitatea contractului de achizitie publica si anularea actelor administrative emise de catre autoritatea publica in procedura de achizitie publica a unui contract de lucrari publice, dar si in executarea contractului de achizitie publica. Existenta acestor termene legale de decadere este motivata pe necesitatea respectarii principiului securitatii juridice si protectiei increderii legitime. Potrivit unei jurisprudente constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene: „principiile securitatii si protectiei increderii legitime trebuie sa fie respectate de institutiile Uniunii Europene dar si de statele membre in exercitarea competentelor care le sunt conferite prin directivele Uniunii (a se vedea in acest sens in special Hotararea Gemeente Leusden si Holin Groep, C‑487/01 si C‑7/02, EU:C:2004:263, punctul 57, Hotararea „Goed Wonen”, C‑376/02, EU:C:2005:251, punctul 32, precum si Hotararea Elmeka NE, C‑181/04-C‑183/04, EU:C:2006:563, punctul 31) ”. De asemenea, CJUE a statuat ca acest principiu al securitatii juridice se impune „cu o rigoare deosebita atunci cand este vorba despre o reglementare care poate sa aiba consecinte financiare, pentru a permite persoanelor interesate sa cunoasca in mod exact intinderea obligatiilor pe care aceasta le‑o impune (Hotararea Irlanda/Comisia, 325/85, EU:C:1987:546, punctul 18)”. Astfel, jurisprudenta europeana statueaza ca dreptul autoritatii privind anularea propriului act nu poate fi considerat imprescriptibil intrucat s-ar incalca principiile generale de drept, respectiv principiul securitatii juridice, principiul neinvocarii propriei culpe, dar si principiul increderii legitime a beneficiarului actului care a crezut in aparenta de legalitate a acestuia. De asemenea, dreptul de anula, fara o limita de timp, hotararile si certificatele interimare de plata emise de catre Inginer si intrate in circuitul civil constituie o nesocotire flagranta a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In dreptul intern, aceste principii sunt concretizate in dispozitiile art. 1 alin (6) din Legea 554/2004 potrivit careia anularea actelor emise de catre autoritatea publica poate fi solicitata in termen de un an de la data emiterii actului. Astfel printr-o lege organica a fost stabilit un termen de decadere pentru exercitarea dreptului autoritatii publice de a solicita / invoca anularea propriilor acte. Interpretarea este sustinuta si de jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cu titlu de exemplu, prin Decizia 3070/2006, s-au retinut urmatoarele: „Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca in mod judicios instanta de fond a retinut incidenta in cauza a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004 si a concluzionat in sensul ca actiunea formulata la data de 14 decembrie 2005 pentru constatarea nulitatii absolute a unui ordin ministerial emis la 25 noiembrie 2004 este tardiva. O astfel de interpretare este concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a considerat ca prin neimpunerea unui termen inauntrul caruia sa poata fi exercitata o actiune se incalca principiul securitatii raporturilor juridice (cauza Brumarescu contra Romaniei). In concluzie, dreptul subiectiv al autoritatii publice, Beneficiar intr-un contract de achizitie publica de lucrari, nu poate subzista nelimitat in timp ca rezultat al aplicarii sub-clauzei 20.6. si in consecinta arbitrii pot purcede la analiza sau revizuirea hotararilor si certificatelor de plata emise de catre Inginer in temeiul sub-clauzei 20.6 numai in cazul in care sunt legal investiti prin actiune sau cerere reconventionala inlauntrul termenului legal de 1 an de la data emiterii acestora. III. Modul de invocare de catre parat a exceptiilor de drept substantial (aparari de fond) relative la nulitatea hotararilor Inginerului. Intr-o speta, Tribunalul Arbitral a concluzionat ca: „[…] aceasta exceptie de nulitate nu este o exceptie procesuala ci o aparare de fond intrucat nu vizeaza un act de procedura ci acte de drept substantial […]”. Mai mult, Tribunalul Arbitral a concluzionat ca „Singura diferenta intre invocarea nulitatii pe cale de aparare si invocarea acesteia pe calea cererii reconventionale se manifesta sub aspectul pronuntarii in dispozitiv.” In consecinta Tribunalul Arbitral a concluzionat ca nulitatea hotararilor Inginerului poate fi invocata direct prin concluziile scrise, intrucat este o aparare de fond. Nu impartasim aceasta dezlegare jurisprudentiala intrucat cererea de arbitrare si intampinarea sunt actele de procedura care determina obiectul si limitele procesului si, in consecinta, in raport de obiectul si limitele stabilite prin actele de procedura enuntate se pot solicita, incuviinta si administra probe de catre partile unui litigiu. Daca se admite totusi ca in materia contractelor de achizitie publica, autoritatile publice au dreptul de a invoca, in temeiul sub-clauzelor reglementare, ca aparare de fond, nulitatea propriilor acte care au intrat in circuitul civil, atunci aceasta exceptie de drept substantial / aparare trebuie formulata prin intampinare. Exceptia trebuie pusa in discutia partilor cu respectarea dreptului la aparare dandu-se posibilitatea sa se administreze probe cu privire la cauzele de nulitate si posibile confirmari tacite ale acestor acte. Cu titlu de exemplu, in cazul in care nu s-a invocat o cauza de nulitate si nu este posibila determinarea naturii acesteia, Codul Civil instituie prezumtia unei nulitati relative susceptibile de confirmare. Astfel, Antreprenorul impotriva careia se invoca exceptia de nulitate relativa poate sa invoce confirmari tacite ale hotararilor Inginerului concretizate fara a se limita la: – Nerevocarea actelor de catre Beneficiar inainte ca acestea sa intre in circuitul civil conform mecanismelor contractuale stabilite prin clauze reglementare; – Neformularea de catre Beneficiar a actiunii in anulare inlauntrul termenului de 1 an de la data emiterii hotararii; – Neformularea cererii de revizuire a hotararilor Inginerului in fata Comisiei de Solutionare a Disputelor conform mecanismului contractual, cu respectarea termenelor de decadere stabilite prin norme imperative in legislatia speciala de drept public. – Emiterea certificatelor de plata pentru sumele determinate prin hotarari de catre Inginer. Orice cauza, inclusiv cele supuse jurisdictiei private a arbitrajului trebuie examinata in lumina art. 6 para. 1 dinConventia Europeana a Drepturilor Omului care inglobeaza principiul egalitatii armelor si dreptul fundamental la caracterul de contradictorialitate al procedurii. Or, aceasta din urma implica in parte facultatea de a lua cunostinta de apararile formulate si de a le discuta in contradictoriu (Hotararea 23.07.1993 – Plenul CEDO). Egalitatea armelor, element inerent al unui proces echitabil implica obligatia de a oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze in situatii de dezavantaj in comparatie cu adversarul sau (Hotararea din 19.12.1994 – Camera Curtii Europene a Drepturilor Omului cauza: Strau si Stratis Andretis c Grecia). De asemenea, Curtea Constitutionala, prin decizia din 16.04.2002 publicata in M. Of 370/31.05.2002, analizand scopul intampinarii, a statuat ca prin intampinare reclamantul este pus in situatia de a cunoaste apararea si dovezile pe care se sprijina paratul inlaturandu-se astfel surpriza si realizandu-se egalitatea in ceea ce priveste pozitia procesuala a partilor. In concluzie, exceptia de nulitate a hotararilor inginerului trebuie sa fie formulata prin intampinare, acesta fiind actul de procedura care impreuna cu cererea de chemare in judecata fixeaza cadrul procesual si asigura respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil reglementate de art. 8, 9, 13 si 14 din Codul de Procedura Civila, principii deopotriva aplicabile si jurisdictiilor private. Sursa

Kia pregătește debutul noii generații Sorento, programat pentru Salonul de la Geneva din această primăvară. Iată primele imagini oficiale cu modelul! Kia tocmai a publicat primele imagini cu noua generație Sorento, pe care a anunțat că o va prezenta la Salonul Auto Geneva 2020, în Martie; tot atunci vom afla și setul întreg de informații despre SUV-ul de clasă mare al sud-coreenilor. Până atunci, suntem invitați să o descoperim prin patru imagini în care ne este arătat atât la exterior, cât și la interior. Din punct de vedere estetic, exteriorul lui Sorento este descris de creatorii săi ca având o „îndrăzneală rafinată', care încorporează atât înfățișarea robustă a generațiilor anterioare, șlefuită în cazul noii generații cu elemente de rafinament și eleganță. Din față, noul Sorento este recunoscut rapid prin grila tiger nose, care este aici mai mare și care înglobează farurile. Din lateral, proporțiile lui Sorento o fac să pară mai lungă – prin reducerea consolelor față și spate și, implicit, prin mărirea ampatamentului. Interiorul îmbie, în cazul noii generații Sorento, prin materiale de calitate, prin tehnologie și practicitate (are, în continuare, trei rânduri de scaune). Kia spune că noul Sorento se laudă cu unul dintre cele mai de calitate interiorare create vreodată de producător. Pe partea de infotainment, Sorento vine cu un ecran tactic cu diagonala de 10,25 de inci și cu un instrumentar de bord digital, cu diagonală de 12,3 inci – este cel mai tehnologizat model din gama Kia actuală. Sorento este bazată pe o nouă platformă dezvoltată de Kia, despre care producătorul spune că „ridică etalonul în segmentul D în ceea ce privește spațiul, practicitatea, eficiența și calitatea'. Sursa

Noua generație a lui Hyundai i20 își prezintă designul exterior printr-o serie de imagini ce par a fi oficiale. Rivalul lui Ford Fiesta și VW Polo afișează aproximativ același design pe care l-am văzut la începutul lunii în schițele oficiale. Grila din față are un aspect hexagonal, în timp ce farurile cu tehnologie LED prezintă un design ascuțit și agresiv. Montanții și plafonul sunt vopsite într-o culoare contrastantă, iar partea din spate se laudă cu o bandă LED văzută până acum numai la modelele premium. Partea din spate beneficiază și de un difuzor fals, dar care accentuează aerul sportiv al noului Hyundai i20. Din păcate, interiorul noului supermini nu a fost prezentat, dar conform informațiilor furnizare de Hyundai, atât instrumentarul digital de bord, cât și unitatea media beneficiază de ecrane cu diagonala de 10,25 inchi. În mod cert, sistemele active de asistență vor beneficia de un upgrade consistent. Echipările superioare ar putea fi dotate cu cruise control adaptiv, cu un sistem de frânare automat care funcționează atât în cazul mașinilor din trafic, cât și al pietonilor, precum și un sistem de monitorizare a unghiurilor moarte. Pentru a înlesni manevrele de parcare, autoturismul ar putea beneficia de un sistem de camere video cu vizualizare la 360 de grade. În ceea ce privește gama de motorizări, noul Hyundai i20 ar putea include câteva din cele existente. Cel mai probabil, sub capotă vom întâlni propulsorul turbo pe benzină 1.0 T-GDI cu trei cilindri, dar și actualul propulsor aspirat de 1.2 litri. Pentru a respecta noile norme de emisii stabilite de Uniunea Europeană, gama i20 ar putea fi completată de o versiune cu tehnologie hibridă. De asemenea, fanii hot-hatch-urilor ar putea fi surprinși de lansarea unei primei versiuni sportive i20 N cu aproximativ 200 CP. Noul Hyundai i20 va fi prezentat oficial în cadrul Salonului Auto de la Geneva la începutul lunii martie. Sursa

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București cer arestarea preventivă în lipsă pentru Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF Gino Iorgulescu, se anunță într-un comunicat de presă. În comunicat se subliniază faptul că a fost schimbată încadrarea juridică din ucidere din cuplă, în omor, infracțiune mult mai aspru pedepsită de legile penale. “La data de 19.09.2019, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul Iorgulescu Gino-Mario sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. În aceeaşi zi, organele de urmărire penală s-au deplasat la Spitalul Universitar de Urgență Elias București, Secția ATI, unde suspectul era internat din data de 08.09.2019, pentru aducerea la cunoștință a calității procesuale și a acuzațiilor, însă, dată fiind starea de sănătate critică a persoanei în cauză, această activitate nu a putut fi realizată, medicii responsabili de tratarea pacientului apreciind că nu era oportună realizarea acestei activităţi procedurale. La data de 23.09.2019, suspectul fost externat pentru a fi transportat la o clinică de terapie intensivă din Italia, unde a rămas internat până la data de 07.10.2019, când a fost externat și preluat de un institut de reabilitare psihiatrică din Italia. Ulterior, la data de 31.10.2019, a fost internat la o altă clinică din Italia, unde se află și în prezent. În continuarea demersurilor de audiere a suspectului și, implicit, de aducere la cunoștință a acuzațiilor, la data de 02.10.2019 a fost emis un ordin european de anchetă în acest sens, activitatea dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti fiind finalizată de autorităţile judiciare italiene la data de 23.10.2019. Prin ordonanța din data de 20.12.2019 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, inculpatul fiind citat pentru aducerea la cunoştinţă a noii calităţi procesuale, însă acesta nu s-a prezentat, invocând, prin apărătorii săi, motive de natură medicală, solicitând ca activitățile să fie efectuate tot prin procedură judiciară internațională. Ulterior, prin ordonanța din data de 23.01.2020, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Iorgulescu Gino-Mario din infracțiunile de ucidere din culpă și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, în infracțiunile de omor și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe şi a fost emis un nou ordin european de anchetă, vizând audierea inculpatului, cu aducerea prealabilă la cunoștință atât a calității de inculpat, cât și a schimbării încadrării juridice, activitate adusă la îndeplinire de autorităţile judiciare italiene la data de 12.02.2020” se arată în comunicatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Reamintim că Mario Iorgulescu, fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), era sub influența alcoolului și consumase cocaină, în momentul producerii accidentului în care a murit un tânăr de 25 de ani. Sursa

Viceprimarul orașului Haga a explicat care au fost pașii către un mediu urban mai aerisit și mai sănătos pentru cetățenii săi. Deși pare greu de crezut, orașele din Olanda arătau în trecut precum Bucureștiul. Mașinile erau peste tot, în scuaruri, parcate jumătate pe trotuare, circulau pe străzile din centru, care astăzi sunt pietonale și deschise doar bicicliștilor. Cum s-a ajuns la ceea ce este acum Olanda? Oamenii au decis împreună cu autoritățile cum vor să arate orașul sau cartierul lor. „În Olanda, străzile sunt făcute pentru copii, pentru oameni, nu pentru mașini. În Haga avem multe parcuri și scuaruri unde în trecut erau doar mașini. Am făcut schimbări pentru că ne-am zis: nu așa vrem să arate orașul nostru. În centru, străzi pe care circulau în trecut mașini acum sunt pietonale. Dacă interzici mașinile, oamenii vor merge pe jos sau cu bicicleta. În timp, oamenii au renunțat la mașini și au început să folosească mijloace alternative de transport. Când dezvolți drumuri noi trebuie să le gândești în primul rând la cei care merg pe jos sau cu biciclete', a declarat Robert van Asten, viceprimarul orașului olandez Haga. Sursa

CNAIR a anunțat demararea unui amplu proces de reparații pentru Autostrada Soarelui (A2, București-Constanța) care se va întinde pe zeci de luni. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunțat startul unui program de reabilitare desfășurat pe Autostrada A2 (cunoscută și ca „Autostrada Soarelui', care leagă București de Constanța), pe un segment de 24 de kilometri. Lucrările sunt împărțite pe două loturi. Lotul 1 cuprinde segmentul cuprins între km. 12 și km. 24; valoarea contractului este de 41,7 milioane de lei, fără TVA. Costurile de reparație pentru lotul al doilea, cuprins între km. 24 și km. 36, se ridică la 44,9 milioane de lei, tot fără TVA. Lucrările sunt finanțate prin fonduri de stat și venituri proprii, relatează HotNews. Durata contractului este de 24 de luni. „Se montează semnalizarea pentru instituirea restricției de circulație pe A2, între km 11+500 și 17+500, se va devia total traficul de pe calea 1 pe calea 2, sensul Constanța-București. Se vor efectua lucrări de frezare a dalelor de beton, consolidarea fisurilor active și repararea rosturilor degradate', transmite Compania de Drumuri. CNAIR anunță totodată că, în perioada minivacanței de 1 Mai (adică intervarlul 1-2-3 Mai 2020) lucrările de reparații vor fi suspendate, pentru a nu crea restricții participanților la trafic și, implicit, îmbulzează pe autostradă. Sursa

Guvernul Japoniei a livrat 2.000 de iPhone-uri către cei 3.700 de pasageri şi membri ai echipajului navei de croazieră Princess Diamond, care sunt în carantină în port-ul Yokohama. Au fost deja raportate peste 100 de cazuri de persoane infectate cu Coronavirus la bordul navei, iar momentan toţi pasagerii sunt obligaţi să rămână în camerele lor pentru a evita răspândirea virusului. Livrarea de iPhone-uri face parte dintr-un plan pentru a monitoriza şi trata pacienţii de la bordul navei. Guvernul Japoniei a decis să livreze 2.000 de telefoane, câte unul pentru fiecare familie în parte. Telefoanele au pre-instalate o aplicaţie prin care aceştia pot fi în contact cu un medic, care le poate da sfaturi în timp real şi i-ar putea diagnostica de la distanţă. Iniţial planul era ca pasagerii să primească telefoane cu Android mai ieftine, însă acelea ar fi putut fi prea slabe din punct de vedere al performanţei pentru a asigura o experienţă de utilizare plăcută. Se pare însă că nici iPhone-urile pe care le-au primit cei de pe navă nu sunt tocmai noi. Se pare că guvernul Japoniei a trimis 2.000 de modele iPhone 6S, cel mai vechi model de iPhone care încă beneficiază de suport software din partea Apple. Fotografiile arată distribuţia dispozitivelor la bordul navei Princess Diamond. Deja o parte dintre pasagerii de pe navă au început să fie evacuaţi. Este vorba despre persoanele cu vârstă peste 80 de ani care au o condiţie medicală sau care nu au o cameră cu fereastră către exterior. Aceştia sunt transportaţi către o unitate medicală şi sunt ţinuţi în carantină până pe 19 februarie. Restul pasagerilor rămân însă în carantină pe navă, iar cazurile de persoane infectate cu Coronavirus este în continuare în creştere la bordul navei de croazieră. Sursa

Săptămâna trecută, Samsung a prezentat Galaxy Z Flip, cel de-al doilea telefon al său echipat cu un ecran pliabil, spunând că acesta este protejat de o peliculă „Ultra Thin Glass”, un nou tip de material care ar trebui să protejeze mai bine ecranul decât în cazul Galaxy Fold. Se pare însă că acest material nu este cu mult mai rezistent, acesta fiind în continuare la bază un material din plastic. Se pare că noul Ultra Thin Glass nu este tocmai sticlă care poate fi pliată, ci mai degrabă un polimer de sticlă, un derivat mult mai flexibil, care are tot proprietăţile plasticului. Din acest motiv, ecranul lui Galaxy Z Flip este aproape la fel de fragil precum cel de pe Galaxy Fold. Orice atingere cu un corp mai dur, cu unghia sau chiar a cheilor din buzunar ar putea să afecteze permanent protecţia ecranului OLED flexibil. Se pare că singura diferenţă clară faţă de Galaxy Fold ar fi senzaţia la atingere, ecranul Galaxy Z Flip fiind mult mai similar în utilizare cu un panou de sticlă pe care îl găsim pe orice smartphone tradiţional. Samsung spune însă că noua protecţie de ecran este aplicată peste sticla „UTG”, însă faptul că poţi trece prin protecţia de plastic şi din cea de sticlă cu un obiect ascuţit, pentru a „împunge” ecranul sugerează că „sticla” nu este foarte rezistentă. Demonstraţia de rezistenţă a lui Galaxy Z Flip a fost demonstrată de Zack Nelson, cel din spatele canalului de YouTube JerryRigEverything. Telefonul a fost supus testelor obişnuite, prin care trec majoritatea smartphone-urilor de top. În afară de ecranul fragil, telefonul pare să fie destul de rezistent, chiar şi la îndoiri în sens invers. Până la urmă, sticla şi rama din partea dreaptă au cedat, însă acest tip de accident ar putea să apară foarte rar. Sursa

Capabil de filmare la rezoluţie 8K şi prevăzut cu un ecran QHD+ de 6.5”, Aquos R5G este cel mai nou flagship 5G produs de Sharp pentru piaţa japoneză. Cu un design interesant şi destul de reuşit, Aquos R5G se face remarcat prin configuraţia cu patru camere foto grupate pe verticală la partea din spate şi ecranul decupat la partea de sus şi jos, pentru a face loc camerei frontale de 16MP şi senzorul amprente de tip capacitiv. Compensând pentru neintegrarea senzorului de amprente sub ecran, cei de la Sharp au optat pentru un model LCD IPS cu accent pe calitatea imaginii şi rată de refresh la 120 Hz. În plus, ecranul vine flancat cu difuzoare stereo pentru o experienţă multimedia completă. Revenind la spatele carcasei cu design unibody, aici găsim un sistem de camere foto cu modul principal de 12MP şi stabilizare optică, un al doilea modul de 12MP cu stabilizare optică şi lentile cu zoom, cameră ultrawide de 48MP şi senzor ToF pentru aplicarea efectelor de profunzime. Funcţia de filmare 8K este deservită de camera ultrawide de 48MP, oferind flexibilitate crescută la încadrarea imaginilor şi ceva zoom în modul digital. La interior, piesa de rezistenţă este noul chipset dezvoltat de Qualcomm pentru telefoane high-end - Sapdragon 865, ajutat cu 12GB memorie RAM LPDDR5 şi stocare internă de 256 GB cu format 12GB LPDDR5. Deşi oferă opţiune pentru suplimentarea memoriei interne cu ajutorul unui card microSD, nu este clar dacă spaţiul de stocare câştigat este fi suficient de rapid pentru filmări 8K, un singur minut de înregistrare ocupând aproximativ 600MB în memoria telefonului. Carcasa cu certificare IP68 pentru protecţie împotriva pătrunderii de apă şi praf adăposteşte un acumulator de 3730mAh, ridicând greutatea finală la un respectabil 189 de grame. Deocamdată, nu sunt disponibile informaţii cu privire la disponibilitatea modelului Aquos R5G în pieţele internaţionale. Telefonul este aşteptat să-şi facă apariţia în magazinele din Japonia la un preţ rămas deocamdată neprecizat. Sursa

Tacticile de război au evoluat în secolul 21. În locul spionilor care să se infiltreze în diferite organizaţii, există acum atacuri cibernetice, iar agenţii Hamas din Palestina au reuşit să pătrundă în smartphone-urilor soldaţilor israelieni folosind conturi false de Facebook, Instagram şi Telegram şi convingându-i apoi să instaleze alte aplicaţii de tip malware, care permiteau monitorizarea traficului de date, extragerea de date personale şi monitorizarea geolocaţiei. Se pare că cele şase conturi care au fost descoperite de către autorităţile israeliene purtau nume obişnuite precum Sarah Orlova, Maria Jacobova, Eden Ben Ezra, Noa Danon, Yael Azoulay şi Rebecca Aboxis. Acestea aveau fotografii de profil care prezentau fete tinere, iar strategia era să intre în discuţie cu soldaţii israelieni pentru a-i convinge să instaleze aplicaţia Catch & See pentru a oferi pe această platformă fotografii în plus faţă de cele de pe profilele de socializare deja existente. Imediat după instalare, aplicaţia dădea un mesaj de eroare, care spunea că nu este compatibilă cu respectivul dispozitiv, iar procesul de „dezinstalare” pornea automat. Desigur, doar pictograma aplicaţiei rămânea ascunsă, aplicaţia rulând în continuare în fundal. Aplicaţia putea apoi să extragă fotografii, SMS-uri, contacte şi oricare alte date stocate pe telefon, dar permite şi instalarea de la distanţă a unor aplicaţii noi şi monitorizare în timp real a geolocaţiei, realizarea de screenshot-uri şi realizarea de fotografii folosind camera telefonului. Acest tip de atac pare să existe încă din 2018, însă abia acum a fost legat de operaţiunile organizaţiei Hamas. De altfel, această tactică nu este tocmai nouă, întrucât Hamas a încercat să atace autorităţile israeliene în 2018 printr-o metodă similară. Sursa

Problemele cauzate de Coronavirus în China afectează afacerile companiilor din întreaga lume. Fabricile care produc dispozitive Apple precum iPhone-uri sau căşti AirPods au fost închise pentru câteva săptămâni, iar partenerii companiei din China precum Foxconn abia acum încep să înceapă să lucreze din nou, dar la o capacitate reduse. În urma acestor evenimente, Apple şi-a informat investitorii că nu va putea să îndeplinească ţintele de venituri pentru trimestrul 2 fiscal, care se încheie pe 31 martie. Conform reprezentanţilor Apple, fabricile au început să îşi reia activitatea, dar producţia rezultată este mai mică decât se aşteptau iniţial, iar întoarcerea la capacitate maximă va dura mai mult decât era iniţial proiectat. În consecinţă, stocurile de iPhone-uri vor fi afectate la nivel global, livrările urmând să întârzie în următoarele câteva săptămâni. În acelaşi timp, compania spune că prioritatea este „sănătoatea persoanelor care ne ajută să facem aceste produse”. În acelaşi timp, magazinele Apple din China au fost închise în ultimele săptămâni, iar acum au fost deschise cu orar de funcţionare redus. Astfel, vânzările din China au scăzut semnificativ, un alt motiv pentru care veniturile Apple vor fi reduse. Iniţial, când epidemia de Coronavirus a început să afecteze producţia, Apple a scăzut proiecţiile de încasări pentru T2 2020 între 63 şi 67 miliarde de dolari. Se pare însă că în urma evenimentelor recente, compania nu va reuşi să atingă nici limita inferioară de 63 de miliarde de dolari. Surprinzător este însă faptul că acest anunţ nu a dus la scăderea valorii acţiunilor Apple la bursă. La închiderea bursei, compania a reuşit chiar să câştige 8 cenţi faţă de ziua precedentă. Sursa

Statele Unite ar putea dubla sancţiunile comerciale la adresa Huawei cu noi legi gândite să blocheze vânzările de microprocesoare, companii precum gigantul taiwanez TSMC fiind direct vizate. În prezent cel mai mare producător de microprocesoare din lume, după valoarea contractelor, TSMC este unul dintre furnizorii cheie de componente pentru produsele Huawei, propunerea discutată la cel mai înalt nivel de administraţia Trump echivalează cu o declaraţie de război la adresa companiei chineze. Deşi aprobarea acesteia este departe de a fi sigură, măsura ameninţă să dea o grea lovitură pentru Huawei, afectând inclusiv vânzările din piaţa chineză, susţinute până acum cu succes de propaganda cu iz naţionalist a guvernului de la Beijing. Important de spus, TSMC este un important fabricant de microprocesoare pentru HiSilicon, ramura producătoare de chipseturi a Huawei. Huawei se află în centrul unei bătălii pentru dominaţie tehnologică globală dus între Statele Unite şi China. Pe de o parte, Statele Unite încearcă să-şi convingă aliaţii să excludă echipamentele livrate de Huawei din viitoarea infrastructură de comunicaţii 5G, pe motiv că produsele companiei ar putea fi folosite de China pentru înlesnirea activităţilor de spionaj. În timp ce Huawei a negat în mod repetat afirmaţia, oficialii americani nu au reuşit să vină cu dovezi consistente care le susţină acuzaţiile aduse în mod repetat. Pentru a bloca vânzările mondiale de cipuri către Huawei, autorităţile americane ţintesc modificarea Foreign Direct Product Rule, un set de reglementări care supun unui control mai stric anumite bunuri, tehnologii şi software fabricat în afara SUA. În versiunea modificată, discutată deocamdată la stadiul de proiect, legislaţia va permite guvernului SUA să forţeze companiile străine care folosesc echipamente de fabricare a microprocesoarelor bazate pe tehnologii dezvoltate în SUA să obţină o licenţă americană înainte de furniza componentele rezultate către Huawei. Măsura ar reprezenta o extindere majoră a controlului impus asupra exporturilor, de natură să nemulţumească aliaţii SUA din întreaga lume. Deocamdată, niciuna dintre părţile implicate - Departamentul de Comerţ al SUA, Huawei şi TSMC - nu au acceptat să ofere comentarii oficial pe marginea acestui subiect. Sursa