uS DeviL

Asigurarea locuințelor și furtunile: Ce acoperă polița obligatorie și cea facultativă În contextul în care, de câteva zile, cam toate zonele țării noastre sunt afectate de ploi abundente, care generează inundații și chiar alunecări de teren, prezentăm astăzi riscurile acoperite de cele două tipuri de asigurări pentru locuințe, respectiv asigurarea obligatorie și cea facultativă. De câteva zile, cam tot teritoriul României a fost “măturat” de ploi abundente care au dus, în anumite zone, la inundații sau chiar alunecări de teren, Administrația Națională de Meteorologie avertizând că, și în următoarea perioadă, ploile consistente se vor menține. Astfel, românii ce au fost afectați de inundații și care au și o poliță de asigurare obligatorie a locuinței trebuie să știe că pot solicita despăgubiri pentru pagubele provocate locuinței de către dezastrele naturale, deci și pentru cele provocate de inundații sau alunecări de teren. În țara noastră, locuințele, indiferent că acestea sunt deținute de persoane fizice sau juridice, trebuie asigurate anual împotriva dezastrelor naturale. Mai exact, riscurile acoperite de polița de asigurare obligatorie (PAD) sunt, potrivit Legii nr. 260/2008, cutremurele, alunecările de teren și inundațiile. Sunt acoperite atât daunele produse prin efect direct al dezastrelor naturale, cât și cele produse prin efect indirect. Spre exemplu, este acoperit incendiul și chiar explozia apărute ca urmare a producerii unui cutremur sau a unei alunecări de teren. Asigurarea obligatorie a locuinței acoperă doar locuințele, nu și anexele, dependințele, dotările și utilitățile nelegate structural de locuință, anexele ce nu sunt destinate locuirii (garaje, magazii, șoproane, grajduri, depozite etc.) sau instalațiile și amenajările speciale (piscine, saune, instalații solare sau eoliene etc.). Totodată, polița PAD nu acoperă locuințele situate în zone cu interdicție de construire (de exemplu, în albia unui râu) sau locuințele încadrate în clasa I de risc seismic (cele cu bulină roșie). Din pacate, deși asigurarea locuinței este obligatorie, nu mulți români au încheiate astfel de polițe. După cum arată datele publicate pe website-ul Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, la sfârșitul lunii mai 2020 erau încheiate 1.742.244 de polițe PAD. Amenda pentru lipsa unei polițe PAD poate ajunge până la 500 de lei. Mai multe detalii despre costurile legate de încheierea unei polițe PAD și unde se poate încheia în 2020 se găsesc în acest articol. Pe de altă parte, în condițiile în care prin asigurarea obligatorie nu sunt acoperite decât cutremurele, inundațiile și alunecările de teren, românii care vor ca și alte riscuri legate de locuințele lor să fie acoperite pot apela la asigurarea facultativă. Asigurările facultative pot acoperi, în funcție de oferta fiecărei firme de asigurări și de bugetul alocat de fiecare persoană pentru asigurarea locuinței, riscuri precum incendiile, vandalismul, inundațiile provocate de defecțiuni ale sistemelor de apă sau chiar furtul bunurilor din casă. Așadar, odată cu asigurarea locuinței, printr-o asigurare facultativă se pot asigura și bunurile ce se află în interiorul casei. Asigurarea facultativă nu se poate încheia în absența unei polițe de asigurare obligatorie PAD, iar în cazul în care o persoană are două polițe de asigurare a locuinței (una obligatorie și una facultativă), plata despăgubirilor se va face mai întâi în baza poliței PAD, urmând ca pentru diferența de despăgubire să se apeleze la polița facultativă. Sursa: avocatnet.ro

@South BiRi - Primeste 1 Avertisment pentru DB.

@Colcear David - Primeste 1 Avertisment pentru DM.

Comisia EuropeanăAtitudinea insultătoare a organelor de cercetare penală este de natură a împiedica exercitarea dreptului la apărare La un ceas al unei după amieze de iunie, un confrate avocat a fost sunat de către o persoană, solicitându-i-se ajutorul, omul fiind percheziționat la și în domiciliul lui personal de către organele antimafie. S-a dus la locul procedurilor, ce-i drept cu o oarecare întârziere, însă nicidecum peste cele două ore prevăzute de art. 159 alin. 9, partea a II-a c.pr.penală și, constatând că scotocirea casei clientului începuse de ceva vreme, și-a arătat nedumerirea și iritarea (firești, zic eu). Este demn de precizat numărul impresionant al forțelor de ordine prezente, inclusiv mascați, determinați a curma orice eventuală tulburare în buna desfășurare a percheziției. Luând act de hărnicia anchetatorilor, colegul meu s-a așezat pe o banchetă aflată în bucătăria locuinței omului, suspectat de cultivarea, traficarea și consumul de cânepă indiană. Aproape instantaneu, unul dintre polițiștii aflați în exercițiul atribuțiilor de căutare a urmelor și rămășițelor produsului narcotic, i-a cerut la manieră imperativă și vădit șicanatoare, fără prea multe politețuri, să se ridice. Confratele a refuzat, spunând că este destul spațiu de percheziționat în locuință, polițistul a insistat, s-a iscat un duel verbal, iar organul polițienesc, adecvat luptei antidrog, i-a repezit în față avocatului aflat în exercițiul profesiei, scurt și sec, ,,Ești un gunoi!”. A urmat momentul de paralizie, după care fireasca întrebare: ,,Ce ai zis!?” ,,Ești un gunoi!” , veni dinspre polițist răspunsul întăritor al întrebării lămuritoare. Colegul meu a insistat: ,,Nu am înțeles! Ce ai spus? Mai spune o dată!”. ,,Ești un gunoi ordinar!” a clamat definitiv, fără putință de interpretare ori de repliere, organul antimafia. Pus în fața unei astfel de atitudini milițienești, confratele meu a părăsit locuința în care se efectua percheziția. Tulburat și, pe bună dreptate, revoltat, l-a sunat pe șeful organului, autor al portretului vorbit cu care fusese gratulat și i-a relatat cele întâmplate. Reacția și răspunsul vajnicului șef al grobianului milițian au fost antologice: ,,Asta este… Nu am ce să fac!”. Colegul meu a formulat o plângere împotriva măsurii percheziționării domiciliului clientului său în lipsa lui, precum și pentru cele întâmplate. Ca răspuns, i-a fost comunicată ordonanța din 12 iunie 2020, prin care i s-a respins plângerea, iar procurorul de caz, în motivare, arată următoarele: ,,…inculpatul a fost informat cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziție, acesta declarând că dorește să fie asistat de un avocat. În acest sens a fost contactat telefonic avocat X care s-a prezentat, dar acesta a părăsit locație fără să fie indicat motivul concret. Motiv pentru care ulterior s-a prezentat avocat din oficiu Y.” (am citat mot-a-mot din ordonanță, cu excepția majusculelor care asigură anonimizarea, așa că derapajele ortografice și gramaticale nu îmi aparțin) …,,Prezenta cauză are ca obiect o situație în care persoana cercetată a beneficiat de acces la un avocat încă din momentul efectuării percheziției domiciliare. Faptul că apărătorul inculpatului a părăsit din proprie inițiativă locul în care se desfășura percheziția domiciliară nu poate fi imputat organelor de cercetare penală. De asemenea, atitudinea organelor de cercetare penală, insultătoare, așa cum apreciază apărătorul ales al inculpatului, nu este de natură a împiedica exercitarea dreptului la apărare.” (sublinierea ns. – av. Dan Mihai Șuta). Altfel spus, procurorul care a soluționat plângerea colegului meu față de abuzul organelor de anchetă penală, inclusiv jignirea care i s-a adus în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor profesionale, susține, în motivarea ordonanței pe care a dat-o, că avocatul care este în mod repetat și apăsat făcut/denumit ,,gunoi” și ,,gunoi ordinar”, vorbindu-i-se de către polițistul judiciar la persoana a II-a singular, adică la pertu, ,,…nu este de natură a împiedica exercitarea dreptului la apărare.”!!? Lumea este cu susul în jos și cu josul în sus! Vorba unui coleg avocat, care a aflat și el de cele întâmplate: ,,Nici dacă ajungea la percheziție în patru labe de beat ce era, polițistul nu avea dreptul să-l facă gunoi.” În ceea ce mă privește, instantaneu m-am întrebat că dacă așa ceva suportă un avocat din partea unui polițist, oare ce ar putea suporta, la o adică, un om de rând, din partea unui astfel de polițist? Probabil că l-ar pune instantaneu pe făraș, cu un bilețel atașat, purtând mențiunea ,,Direcția pubela!”. Însă, voind să trec de la ,,simple supoziții” (cum le place de multe ori organelor judiciare să catalogheze susținerile avocaților despre fapte și întâmplări notorii!) la câteva certitudini, iată ce se desprinde, în opinia mea, din incidentul în care a fost implicat colegul meu: Polițistul care l-a gratulat, numindu-l ,,gunoi” și ,,gunoi ordinar”, nu este demn a purta uniforma de polițist. Pentru simplul, dar marele fapt, dincolo de abilitățile de polițist pe care poate le are ori poate nu le are, că a încălcat flagrant art. 41 lit. a) – obligația de solicitudine și respect față de orice persoană – și h) – obligația unui comportament demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist – , art. 42 lit. d) – obligația unei conduite corecte care să nu compromită prin activitatea sa publică sau privată prestigiul funcției sau al instituției din care face parte – din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. a) (comportarea necorespunzătoare în serviciu care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției) din aceeași lege. Polițistul în cauză este purtător al autorității Statului Român, astfel cum precizează fără echivoc art. 2 din Legea nr. 360/2002, ,,exercițiul autorității publice”, obligatoriu a fi efectuat exclusiv ,,în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv și în baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității”. Ca atare, în nicio împrejurare, față de nimeni și sub niciun motiv sau pretext, real ori inventat, el nu are dreptul să folosească cuvintele pe care le-a folosit față de colegul meu. Cu atât mai mult cu cât el avocatul avea o calitate specială la acea percheziție, aceea de apărător ales al acuzatului, adică, în conformitate cu art. 29 c.pr.penală, fiind participant în procesul penal respectiv și, potrivit art. 31 c.pr.penală, având atât dreptul, cât și obligația de a-l asista pe acuzat, fiind titularul funcției de apărare în acel proces penal, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Constituția României. Fapta polițistului de a-l numi pe avocatul acuzatului ,,gunoi” și ,,gunoi ordinar” este la limita infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. 4 c.penal care, raportat la condiții (prezența unui număr mare de polițiști, având asupra lor armament, bastoane, spray-uri paralizante și altele asemenea, fiind de natură a cauza avocatului o puternică temere pentru siguranța propriei integrități fizice), are conotațiile unei fapte de ,,amenințare” ori ,,alte violențe” prevăzute de art. 279 alin. 1 c.penal. Însă, chiar dacă nu ar întruni conținutul unei infracțiuni, fapta polițistului este cauzatoare de prejudicii morale pentru avocatul apărător în cauză, fiind un delict civil, în sensul art. 1349 c.civil și, ca atare, atrage obligația reparării acestuia și/sau, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 2 din Legea nr. 61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, cea care a înlocuit faimosul Decret nr. 153/1970, denumit, pe durata aplicării ei, în vremuri comuniste, ,,mătura străzii”. Deci, pentru a nu o lungi, fapta polițistului întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, ale unei contravenții, ale unui delict civil și, posibil, ale infracțiunii de ultraj judiciar. Ceea ce vorbește de la sine despre gravitatea conduitei polițistului. Maniera la care, prin ordonanța de respingere a plângerii contra actelor de efectuare a percheziției domiciliare, se bagă sub preș ,,incidentul”, vorbindu-se despre un ,,dialog neprincipial fără legătură cu activitatea desfășurată”, urmare căruia ,,a părăsit locația fără a comunica intenția sa”. Da, interesant! Întrebări legitime: – În ce a constat pretinsul dialog? ,,Dialog”, în accepțiunea limbii române și în paradigma conturată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române, înseamnă, printre altele o ,,convorbire între două sau mai multe persoane”. Polițistul l-a făcu ,,gunoi” și ,,gunoi ordinar” pe avocat, după care, pe bună dreptate, acesta a plecat. Or, vorbele polițistului semnifică o injurie, care, în definiția aceluiași dicționar, înseamnă ,,vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva ; insultă, ofensă”. – Cum nu avea legătură cu activitatea desfășurată, acel ,,dialog neprincipial”, în fapt o injurie adusă de polițist avocatului? După cum câte reține însuși procurorul, incidentul s-a întâmplat în procedura percheziționării locuinței acuzatului, iar avocatul nu era nici la o bere și nici la o șeptică cu polițistul, ci în îndeplinirea obligațiilor profesionale care îi reveneau în urma acceptării ofertei formulate de către client de a-l asista și apăra în respectiva cauză. Și atunci cu ce a avut legătură? Cu iritarea polițistului la prezentarea avocatului? Foarte posibil, numai că domnul polițist avea obligația legală să și-o reprime și nu să-l determine pe avocat să plece de la fața locului, având reprezentarea posibilității ca situația să degenereze. – În cuprinsul ordonanței procurorului se menționează următoarele: ,,Astfel deși a invocat nulitatea actelor procesuale – procese verbale de percheziție domiciliară din data de 18.05.2020, avocatul X în calitate de apărător ales al inculpatului Z nu a dovedit care este vătămarea ce i-a fost adusă, vătămarea neputând decurge exclusiv din efectuarea unui act de urmărire penală. Vătămarea nu se poate suprapune exclusiv noțiunii de probă în defavoare ci trebuie să fie o probă astfel administrată încât să se fi cauzat în mod evident o vătămare, care, în plus, trebuie să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului. Ori nici una din probele administrate în cauză nu a putut cauza o astfel de vătămare a unor drepturi procesuale în condițiile în care la efectuarea percheziției domiciliare a fost prezent un avocat care nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a probei.” (încă o dată scuze pentru exprimarea și gramatica textului citat!) Gravă tautologie! Adică, proba (percheziția) pentru care au fost administrate probe (aceeași percheziție!), că doar despre una și aceeași probă – percheziția domiciliară – se plâng avocatul și clientul acestuia. În ceea ce-l privește pe avocatul prezent la efectuarea percheziției domiciliare, nu știm despre care avocat este vorba, întrucât colegului avocat agresat i-a luat locul, în condiții discutabile, puțin conforme codului de procedură penală (art. 90-92), Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (Capitolul V. Asistența judiciară) și a Statutului profesiei de avocat, aprobată prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (art. 150 și următoarele), un avocat din oficiu. Cum să soliciți și baroul, dând curs solicitării, să numească un avocat din oficiu, în condițiile în care acuzatul din cauză avea un apărător ales? Cum este posibil ca la această manieră să se dea ,,pe după căpiță” gestul polițistului de a-l jigni pe avocatul ales al acuzatului care, prin mojicia etalată, l-a determinat să plece de la percheziția în curs de desfășurare și să susții că nu a invocat ,,niciun motiv de nelegalitate a probei”? Adică, polițistul, prin cuvintele sale obscene, adresate avocatului, determină plecarea avocatului de la efectuarea procedurii percheziției domiciliare, se omite consemnarea realității și exactității celor întâmplate, a motivului efectiv pentru care avocatul a părăsit locuința percheziționată, tocmai acest abuz îl reclamă avocatul în plângerea înaintată procurorului de caz care supraveghează ancheta, iar procurorul susține că acesta ,,nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a probei”? De ce această complicitate a posteriori a procurorului de caz cu conduita nelegală a polițistului? De ce este firească conduita cvasi-identică a șefului polițistului indisciplinat și abuziv, atunci când i-a spus despre cele relatate de către avocat ,,Asta este…Nu am ce face!”? De ce atâta minciună în cuprinsul actelor procedurale mai sus menționate, din care nu rezultă cele întâmplate? Este ea benefică justiției? Răspunsul rămâne la latitudinea fiecăruia. Deși colegul meu a sesizat baroul în legătură cu cele întâmplate, hotărându-se formularea unei note de protest adresate procurorului și parchetului, fiind desemnat un consilier pentru redactarea ei, decanul, cu de la sine putere, nesocotind hotărârea consiliului, a adresat ,,scuze pentru deranj” parchetului și procurorului, sesizarea fiind, astfel, cvasi formală. Nu cred că la această manieră se poate vorbi despre protejarea drepturilor și intereselor legitime ale profesiei de avocat, în general și ale avocaților, în special. Decanul, după ce a luat la cunoștință despre incident, avea obligația de a coordona demersurile instituționale în vederea revelării celor întâmplate în realitate, nu aduse din condei, așa cum reiese din actele anchetatorilor, și tragerea la răspundere a persoanei/persoanelor responsabile. Decanul și consiliul baroului aveau obligația ca în semn de solidaritate cu colegul lor, agresat la maniera mai sus descrisă, să inițieze, să organizeze și să susțină o acțiune de protest față de abuzul la care el a fost supus. Că nu s-a procedat astfel are implicații pe viitor, avocații neavând nicio certitudine că organele profesiei, alese în condițiile Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, vor garanta desfășurarea activității lor fără imixtiuni ori îngrădiri din parte autorităților statului. Art. 62 din Statutul profesiei de avocat prevede că ,,Independenţa profesiei, autonomia baroului şi exercitarea liberă a profesiei de avocat nu pot fi îngrădite sau limitate prin actele autorităţilor administraţiei publice, ale instanţelor judecătoreşti, ale Ministerului Public sau ale altor autorităţi decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.” Or, atât consiliul baroului, cât și decanul sunt chezașii instituționali ai respectării acestei obligații de către toate autoritățile, entitățile și/sau persoanele. Iar cele întâmplate confratelui meu avocat nu se înscriu, nicidecum!, în categoria îngrădirilor sau limitărilor expres prevăzute de lege. Oricum, până un alta, cea mai cinică dintre ,,constatările” procurorului se regăsește în următoarea formulare: ,,De asemenea, atitudinea organelor de cercetare penală, insultătoare, așa cum apreciază apărătorul ales al inculpatului, nu este de natură a împiedica exercitarea dreptului la apărare.” Adică, faptul că a fost insultat, ocărât, jignit, în esență injuriat de către polițist (aspect reținut de către părocuror!) în prezența tuturor participanților la efectuarea percheziției, nu însemnă că avocatul a fost pus în situația de a nu putea face apărarea efectivă a clientului său, în calitate de apărător al acestuia? Cu respect, întreb și mă întreb: ce înseamnă atunci? O încurajare, un îndemn, un sprijin pentru exercitarea apărării și asigurarea efectivității ei? Nicidecum! În opinia mea, episodul mai sus relatat este unul dintre cele multe care s-au petrecut și se petrec în procesele penale din România, unul dintre acele episoade care, cu lejeritate maximă, sunt tolerate de ierarhicii superiori ai autorilor lor, prin respingerea plângerilor care devoalează abuzuri procedurale grave și de neconceput în sisteme judiciare democratice (quod erat demonstrandum , ordonanța procurorului din care am spicuit pasajele mai sus citate), prin clasarea complice a petițiilor care cer exercitarea acțiunii disciplinare de către Consiliul Superior al Magistraturii, (despre care, recent, unul dintre reprezentanții societății civile zicea că și-a anulat menirea din cauza umorilor personale ale membrilor lui) și prin zâmbet condescendent, mult prea independent și, uneori, sictirit de deranjul ,,nejustificat” al judecătorilor chemați a se pronunța pe plângerile care mai ajung pe la domniile lor. Cercul nesimțirii se închide la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (mai familiar pentru mulți sub pseudonimul ,,CEDO”), transformat într-un defetist în războiul pentru justiție, suprabirocratizat și ruginit, stereotipia formulelor de respingere a petițiilor oamenilor abuzați de justițiile naționale fiind de-a dreptul penibilă. În concluzie, pretenția legii, potrivit căreia ,,avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege” (art. 38 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat), este mult contrazisă de realitățile din terenul mlăștinos al procedurilor judiciare, iar ocrotirea este deplină, dar lipsește cu desăvârșire. Chiar și din interiorul profesiei! Sursa: juridice.ro

Trei milioane de euro de plată pentru o lege care a venit cu trei ani întârziere - și nici atunci n-a venit bine Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis recent: România trebuie să plătească scump faptul că a stat pasivă în fața obligației de a transpune una dintre directivele europene privind spălarea banilor. Legea 129, dată anul trecut, a venit cu trei ani mai târziu față de termenul-limită prevăzut pentru transpunere. Adoptată cu greu în Parlament, după încercarea de a scutura fără motiv organizațiile nonguvernamentale (ONG), Legea 129 a stresat la propriu mediul de afaceri cu o declarație inutilă, pe care un an mai târziu o corecta în privința frecvenței și chiar necesității de depunere. Directiva 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului - România trebuia să transpună această directivă în dreptul național până la 26 iunie 2016 și să informeze Comisia Europeană cu privire la măsurile adoptate în această privință. În august 2018, Comisia Europeană a sesizat CJUE cu privire la faptul că România și-a încălcat obligațiile acestea. La doi ani după depășirea termenului, așadar, legiuitorul român (nici cel principal, adică Parlamentul, nici Guvernul, pe calea unei ordonanțe de urgență) nu a considerat necesar să grăbească lucrurile pentru transpunerea directivei. România a contestat sancțiunea, dar Curtea nu i-a dat dreptate. Ca urmare a unei decizii pronunțate de CJUE de curând, România trebuie să plătească 3.000.000 de euro pentru că și-a încălcat obligațiile ca membră a Uniunii. E irelevant pentru noi că și Irlanda a fost sancționată - cu două milioane de euro - pentru că nu împărțim același portofel cu ei și nici nu ne interesează de ce nu au transpus-o la timp ca să ne plângem unii altora de milă. Guvernul trimitea la Parlament un proiect de lege pentru transpunerea directivei abia la jumătatea anului 2018, deci cu puțin timp înainte ca cei de la Comisia Europeană să sesizeze CJUE. Dar termenul de transpunere era oricum depășit cu doi ani. Nu mi-am propus să caut motivele pentru care a fost întârziat acest demers legislativ, întrucât nu puteau fi altfel decât politice, din moment ce atâtea voci au insistat pe problema depășirii termenului, nu doar cele oficiale, preocupate de raportul cu Uniunea Europeană și de respectarea de către România a obligațiilor sale ca stat membru. Un posibil motiv pentru întârzierea acestei transpuneri este subiectul acțiunilor la purtător - care, potrivit directivei, trebuia să fie eliminate. Despre parcursul acestei legi vreau însă să vorbesc; despre conținutul său extrem de prost în primă instanță, ușor remediat ulterior, la forma finală care a ieșit din Parlament, pe care - ce să vezi! - a trebuit să-l modifice parlamentarii la mai puțin de un an de zile de când a intrat legea în vigoare. Așadar - despre încă un exemplu de legiferare de duzină care iese din Parlamentul României. Senatul a adoptat proiectul propus de Guvern spre finalul lui septembrie 2018, iar o lună mai târziu a trecut și de Camera Deputaților, dar nu a trecut de Curtea Constituțională. Una dintre marile probleme ridicate de legiferarea propusă inițial viza - culmea! - ONG-urile. Cumva, printr-un exces de zel inutil, parlamentarii se treziseră să ceară de la asociații și fundații să dea liste cu toți beneficiarii lor, cum ar veni, cu toți cei care primesc un ajutor, să zicem, de la aceste entități - chestiune care le-ar fi îngropat pe multe dintre ele în birocrație inutilă, o reală muncă de Sisif, iar, pe altele, probabil că le-ar fi dus încet-încet spre închidere. Excesul de zel față de ONG-uri nu a fost înțeles de opinia publică, pe care chiar a divizat-o, întrucât, ca întotdeauna, au fost voci care au ținut morțiș să blameze activitatea ONG-urilor, să le acuze de colaborarea cu forțe oculte, de folosirea banilor pentru alte scopuri decât cele declarate ș.a.m.d. Reglementarea era atât de absurdă că, în esență, viza colectarea și transmiterea către autorități a datelor personale ale beneficiarilor, care uneori intrau în sfera datelor sensibile privind sănătatea (dacă era un ONG pentru pacienții cu HIV-SIDA, ar fi trebuit să transmită hârtii în care să arate, concret, la liniuță, bolnavii - cu nume, prenume etc.). Într-un mod surprinzător (și nu prea...), de la dispozițiile legii erau exceptate organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale. Cum spuneam, prima formă a legii contra spălării banilor a ajuns pe masa celor de la CCR, la sesizarea a peste 90 de deputați: ei susțineau, pe de o parte, că se repetase nemotivat votul electronic în plen, cu încălcarea procedurii, dar și că mai multe prevederi ale proiectului de lege încălcau Tratatul privind Funcționarea UE, referitor la scopul urmărit prin Directiva 2015/849, cea care trebuia transpusă - mai exact, contestatarii vizau tocmai acele prevederi care făceau exces de zel cu obligațiile ce le-ar fi revenit asociațiilor și fundațiilor. De asemeena, au criticat discriminarea făcută prin raport cu minoritățile, de care vorbeam mai sus, dar și colectarea acelor date personale. Desigur, CCR a întors proiectul în Parlament, susținând în special critica privind excepția pe care aleșii neamului o făcuseră pentru ONG-urile minorităților. Decizia Curții a venit pe 5 decembrie 2019, iar proiectul a reintrat în procedură parlamentară, unde trebuia să se țină cont de criticile Curții - așadar, exceptarea acelor ONG-uri ale minorităților a dispărut din schemă. Abia în martie 2019 a trecut proiectul iar de Senat, a mai stat câteva luni la deputați și pe 26 iunie 2019 a fost adoptat la deputați cu foarte multe modificări. Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului a intrat în vigoare abia pe 21 iulie 2019, adică peste trei ani față de când ar fi trebuit pentru ca România să evite sancțiunea de trei milioane de euro. Lege cu dureri de cap Legea 129 a băgat, la propriu, în sperieți firmele din România cu declarația privind beneficiarul real - parlamentarii au făcut iar un exces de zel, pe care l-au corectat un an mai târziu. Declarația privind beneficiarul real trebuie să arate cine exercită, de fapt, controlul în activitatea entității respective. Informațiile din această declarație, ale beneficiarilor reali, se duc în registre speciale (unul ținut de Registrul Comerțului, altele deținute de Ministerul Justiției și de Fisc). Beneficiarul e arătat oricum la momentul înființării firmelor, dar legea le-a cerut acestora să îi arate anual, precum și de la fiecare modificare ce ar interveni în persoana acestora - adică se putea ajunge să fie depusă și de mai multe ori pe an. Contabili și avocați alergau disperați să completeze acest formular, să aibă grijă că el e semnat de cine trebuie ș.a.m.d. Prieteni avocați îmi povesteau cât de dificil este pentru companiile cu care lucrează să arate cine sunt X, Y și Z beneficiari reali pentru că direcția efectivă este, adesea, în altă țară și trebuie să mergi din firmă în firmă, pe ierarhie, în sus, ca să ajungi la beneficiarul real-real, adică cel pe care îl voiau autoritățile noastre. Culmea e că nu reușeau să convingă firmele-mamă din afară că România chiar cere așa ceva de la ei. Mulți ridicau din umeri, alții își asumau deja riscul unor amenzi. Contabilii, carne de tun în ochii deținătorilor de firme pentru că ori de câte ori apare ceva nou în zona de hârtii pare că ei ar trebui să facă treaba, se declarau uneori depășiți - mai ales, de cozile interminabile la care stăteau să depună magnifica hârtie. Pentru că altfel la noi nu se poate, Registrul Comerțului a fost în poziția să trebuiască să lămurească unele aspecte privind depunerea cu toate că, probabil, n-ar fi vrut să o facă - legea nu era 100% limpede. Un an mai târziu, Parlamentul a adoptat modificări la Legea 129 și principala noutate a fost eliminarea depunerii și-n culcare, și-n sculare a acestei declarații. Inițiatorii legii de modificare susțineau că declarațiile anuale nu-și au sensul din moment ce nu aduc nicio noutate pe care registrele oficiale nu o au deja. Curios e însă că despre obligația sufocantă din jurul acestei declarații nu s-a discutat foarte mult când a ieșit legea din Parlament. Graba era atât de mare în fața iminenței unei sancțiuni a Uniunii încât nu era timp ca necesitatea reală a depunerii acelei declarații să fie bine cântărită, eventual, întrebat mediul de afaceri. Timpul acesta nu se găsește însă aproape niciodată. Ca de obicei, un obicei devenit deja obositor, mai întâi se electrocutează mediul de afaceri și abia apoi se verifică circuitele. Sursa: avocatnet.ro

Starea de alertă, prelungită oficial: Ce măsuri restrictive se aplică în continuare Din cauza faptului că situația epidemiologică nu se îmbunătățește, iar numărul celor depistați cu COVID-19 nu scade, Guvernul a aprobat miercuri prelungirea cu încă 30 de zile a stării de alertă. Nu se introduc alte noi restricții, dar vor rămâne valabile cele existente deja. În acest context, prezentăm azi care sunt principalele măsuri restrictive și reguli ce se aplică în următoarea perioadă. "Am adoptat în şedinţa de Guvern o hotărâre cu prelungirea stării de alertă cu încă 30 de zile, iar această decizie este necesară pentru că avem o creştere a numărului de infectări şi o creştere a numărului de decese. Această prelungire a stării de alertă nu vine nici cu restricţii noi, dar, din nefericire, nici cu măsuri noi de relaxare aşa cum ne-am fi dorit pe domeniile care au rămas încă afectate", a precizat miercuri seara viceprim-ministrul Raluca Turcan, în urma ședinței Executivului. În timpul ședinței de Guvern, premierul a precizat însă că hotărârea adoptată (de prelungire) nu mai cuprinde momentan nimic cu privire la carantină și izolare, întrucât se așteaptă legea din Parlament cu acest obiect. Imediat ce acea lege va intra în vigoare, se va convoca din nou o ședință pentru a completa și cu prevederile necesare pentru carantină și izolare. Starea de alertă a început oficial în 15 mai, când a înlocuit starea de urgență. A fost prelungită în luna iunie, tot de către Executiv. În următoarea perioadă se vor aplica aceleași măsuri ca și până acum, stabilite, în primă fază, de HG 394/2020, iar apoi, de HG 476/2020, ce prelungește aplicabilitatea primei hotărâri. În esență, măsurile ce se vor aplica în continuare sunt: masca de protecție, obligatorie în spațiile închise. Asta înseamnă în toate spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă; nu se pot organiza mitinguri, concerte și alte evenimente în aer liber. Totodată, sunt interzise și întrunirile culturale, științifice, artistice, sportive sau de divertisment în spații închise; evenimente private în spații închise sunt permise, dar doar dacă se desfășoară cu participarea a cel mult 20 de persoane și cu respectarea regulilor de distanțare socială; anumite sporturi individuale practicate în aer liber și activitățile sportive din cantonamente sunt permise, însă cu respectarea unor reguli de prevenire a trasmiterii infecției cu coronavirus; sportivii profesioniști, legitimați și/sau de performanță pot desfășura activități de pregătire fizică în bazine acoperite sau aflate în aer liber, iar activitățile de pregătire fizică în spații închise sunt permise numai cu respectarea regulilor de distanțare între participanți, astfel încât să se asigure minimum 7 m2/persoană; competițiile sportive organizate în aer liber sau în bazine acoperite ori aflate în aer liber se pot desfășura, dar fără spectatori; activitățile sportive, permise în aer liber. Ca activități recreative și sportive în afara locuinței, sunt permise cele la care participă maximum șase persoane care nu locuiesc împreună (ciclism, drumeții, alergare, canotaj, alpinism, vânătoare, pescuit și alte activități recreative și sportive desfășurate în aer liber); sălilor de fitness și piscinelor exterioare le este permisă funcționarea, dar cu măsuri sanitare și de distanțare fizică; activitățile culturale, desfășurate după niște reguli stricte. Mai exact, activitatea muzeelor și bibliotecilor se desfășoară respectând regulile de aici; pot funcționa, tot cu aplicarea unor măsuri speciale, creșele, grădinițele și afterschool-urile; evenimentele în aer liber se pot desfășura cu cel mult 500 de spectatori așezați pe scaune, dar cu respectarea unor măsuri de igienă și de distanțare socială; activitatea firmelor care organizează evenimente fără respectarea regulilor de siguranță va putea fi suspendată; slujbele religioase pot fi ținute nu doar în afara bisericilor, ci și în interiorul lor. Măsura a fost luată la anterioara prelungire a stării de alertă; în localități, persoanele pot circula în grupuri de cel mult șase persoane care nu aparțin aceleiași familii; este permisă deplasarea persoanelor în afara localității/ zonei metropolitane fără a mai fi necesară justificarea motivului deplasării; se poate merge la terase, dar doar în baza unei programări anterioare. Barurile și restaurantele rămân în continuare închise; e permis accesul în mall-uri, cu respectarea unor reguli, dar nu și în restaurantele, cafenelele, cinematografele și locurile de joacă din interiorul lor; triaj epidemiologic și dezinfectarea mâinilor în instituțiile publice și la firme, dar și reguli speciale pentru vizitele terților în incinta de lucru; cabinetele stomatologice și unitățile sanitare activează în condiții speciale. Mai precis, activitatea cabinetelor dentare se desfășoară după aceste reguli; funcționare după reguli speciale și pentru firmele cu activități de îngrijire personală - frizerii și saloane de înfrumusețare; restaurantele care livrează mâncare sau o dau la pachet au, și ele, de respectat reguli speciale în această perioadă; studenții pot susține examenele și admiterile pe internet, dacă se decide asta la nivelul fiecarei universități; cei interesați pot merge la tratament balnear, dar cu programare prin e-mail sau telefon, apoi, la intrarea în hotel, cu triaj epidemiologic, mască facială și protecție pentru încălțăminte. Sursa: avocatnet.ro

Salariul minim va fi stabilit în funcție de valoarea coșului minim de consum. CCR a confirmat constituționalitatea măsurii Luna trecută, parlamentarii au adoptat un proiect de lege prin care ar urma să se stabilească o modalitate efectivă de calculare a salariului minim, prin raportare la coșul minim de consum. Însă proiectul nu a putut să treacă în fazele următoare, din cauză că a fost sesizată Curtea Constituțională (CCR) cu o obiecție de neconstituționalitate. Curtea de contencios constituțional a decis, în 14 iulie, că propunerea legislativă este conformă cu legea fundamentală. Astfel, proiectul urmează să fie promulgat, iar salariul minim, în viitor, va fi stabilit în funcție de coșul minim de consum, acum că există și elemente concrete de calculare a valorii acestuia. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/2000 privind aprobarea coșului minim de consum lunar a fost adoptat luna trecută, însă CCR s-a pronunțat abia azi, favorabil, asupra constituționalității propunerii. Prin urmare, este doar o chestiune de timp până ce președintele țării promulgă legea ce a trecut de parlamentari și aceasta apare în Monitorul Oficial, urmând să producă efecte de la acel moment. După cum reiese și din numele proiectului, coșul minim de consum nu reprezintă ceva nou. Noutatea, de fapt, rezidă în faptul că, acum, există o instituție ce va calcula anual valoarea acestui coș minim (Institutul Naţional de Statistică - INS, prin ordin) și există o anexă ce stabilește, clar, metodologia de calcul a coșului. Forma actuală a OUG nr. 217/2000 (cum menționasem mai sus, modificările mai trebuie să treacă prin niște etape, pentru a se aplica) nu prevede nici cine calculează valoarea minimă a coșului. E adevărat că, astfel cum reiese și din expunerea de motive atașată proiectului ce a trecut de Parlament, INS era competent să revizuiscă, trimestrial, valoarea coșului, dar acest lucru se întâmplase doar până în 2004. În anexa atașată ordonanței, de asemenea, valorile nu sunt actualizate, fiind blocate la prețurile aferente lunii octombrie 2000. Deși, într-adevăr, OUG nr. 217/2000 stabilește, în forma actuală, că se ține cont de coșul minim la stabilirea salariului minim, în practică acest lucru nu se întâmpla (fix din cauza lipsei unei metodologii clare de calcul). De ce se va ține cont la stabilirea valorii minime a coșului Actuala metodologie (cea stabilită prin proiectul de lege a cărui constituționalitate a confirmat-o și CCR) stabilește o listă cu produsele/serviciile de bază necesare unei familii și prevede ce cantitate este necesară, însă fără a prevedea un preț (astfel, se lasă spațiu pentru luarea în considerare a fluctuațiilor prețurilor, fără să fie necesară o modificare constantă a metodologiei). Un aspect pozitiv al proiectului este că acesta nu conține doar acele produse/servicii strict necesare supraviețuirii, ci ia în considerare inclusiv nevoia de educație continuă a unui adult (integrând-o printre elementele conținute în anexă și de care se ține cont la stabilirea valorii coșului minim) sau nevoia de vacanțe. De asemenea, la stabilirea valorii minime a coșului se va ține cont de o familie formată din doi adulți salariați, cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani, și din doi copii, cu vârsta cuprinsă între 12 și 14 ani, respectiv 8 și 10 ani. Atenție! Modificările se vor aplica abia după ce președintele țării promulgă proiectul de lege și legea apare în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Reguli noi privind înmatricularea, păstrarea numerelor, înregistrarea auto și nu numai, în dezbatere la MAI Un proiect de ordin cu numeroase modificări la procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor a fost pus recent în dezbatere pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Acesta aduce câteva simplificări interesante, precum și unele clarificări pe ordinul actual. Una dintre modificările extrem de importante pe care le va aduce acest proiect de ordin al MAI, odată ce apare în Monitorul Oficial, este referitoare la înmatricularea mașinilor noi. Practic, noul ordin le va da posibilitatea dealerilor auto să facă ei formalitățile de înmatriculare în numele cumpărătorului. Pentru asta se va face un mandat (special, autentic, adică făcut la notar). Cu siguranță însă, dealerii vor face aceste proceduri contracost. La transcrierea dreptului de proprietate, adică atunci când se schimbă proprietarul mașinii, vor avea loc mai multe modificări în privința celor necesare: nu vom mai regăsi pe listă fișa de înmatriculare, ci dovada înregistrării la organul fiscal pe numele proprietarului/utilizatorului; dispare ideea ca în certificatul de înmatriculare al fostului proprietar să mai fie trecută transmiterea dreptului de proprietate; apare posibilitatea expresă de a aduce plăcuțele a căror combinație a numărului de înmatriculare a fost păstrată anterior de către solicitant. Odată cu noul ordin, dispare orice referire la fișa de înmatriculare, din moment ce ea nu mai e reglementată în legislația noastră actuală. Pentru înmatriculare, pentru transcrierea dreptului de proprietate (când se schimbă proprietarul, adică), în locul acestei fișe vom regăsi pe listă dovada înregistrării la organul fiscal pe numele proprietarului/utilizatorului. De asemenea, se clarifică natura procurii necesare la înmatriculare (atunci când nu solicitantul/noul proprietar nu vine personal) - va fi nevoie de procura specială autentică - specială în sensul că nu e admisibil un mandat general. De fapt, peste tot pe unde apare în procedură ideea de mandat, acesta va trebui să fie autentic, adică dat de notar. În procedură va apărea reglementată situația în care solicitantul operațiunii de înmatriculare a păstrat anterior o combinație a numărului de înmatriculare. Acesta va aduce plăcuțele la înmatriculare, alături de documentele necesare, dar acestea vor putea să îi fie reținute dacă nu îndeplinesc cerințele impuse de lege sau dacă combinația numărului de înmatriculare nu a fost restricționată conform legii, între timp. Și, dacă tot suntem la plăcuțe, proiectul de ordin prevede că titularul certificatului de înmatriculare sau înregistrare este obligat să solicite eliberarea unei/unor plăcuţe cu număr de înmatriculare sau înregistrare în locul celor furate, pierdute sau deteriorate, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a intervenit una dintre aceste situaţii. Apoi, la eliberarea unui duplicat al certificatului de înmatriculare vor apărea următoarele modificări: nu va mai trebui adusă cartea de identitate a vehiculului; chestiunea va putea fi făcută și prin mandatar, cu procură specială autentică. La autorizația de circulație provizorie se vor depune și documentele de înmatriculare eliberate de autoritățile străine, atunci când mașina a mai fost înmatriculată în alt stat (în original și în copie). De asemenea, va trebui adus și originalul documentului care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, nu doar copia. Și aici lucrurile se vor putea rezolva prin mandatar cu procură specială autentică. Dacă nu pot fi aduse documentele de înmatriculare din statul străin, se va autoriza provizoriu circulația pentru cel mult cinci zile, fără a se depăși însă data la care expiră asigurarea obligatorie auto. De asemenea, proiectul de ordin are reguli noi și pentru cei care vor să păstreze combinația numărului de înmatriculare: va trebui cerută autorității care a făcut înmatricularea, până la momentul radierii mașinii, al expirării solicitării anterioare de păstrare sau al transmiterii dreptului de proprietate pe numele dobânditorului, după caz, cu plata tarifului aferent. Solicitarea înscrierii acesteia în evidențele autorității se va face în baza depunerii următoarelor documente: cererea solicitantului; actul de identitate al solicitantului sau documentele care atestă dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul persoanei juridice, în original și în copie; dovada achitării tarifului de păstrare a combinației numărului de înmatriculare. Combinația numărului de înmatriculare va putea fi păstrată un an de când s-a făcut solicitarea, dar se vor putea cere prelungiri până la cel mult trei ani. Cei care au cerut păstrarea numerelor până ca acest ordin despre care vorbim acum să ajungă la Monitorul Oficial trebuie să știe că vor fi vizați și ei de aceste reguli, iar termenele se calculează începând cu data intrării ordinului în vigoare. "Responsabilitatea asigurării continuității păstrării combinației numărului de înmatriculare revine solicitantului operațiunii respective", prevede proiectul. Mai apar clarificări și la înregistrarea autovehiculelor: "Se înregistrează la nivelul primarilor comunelor, ai orașelor, ai municipiilor și ai sectoarelor municipiului București, numai tractoarele agricole sau forestiere, remorcile destinate a fi tractate de către acestea, troleibuzele, mopedele și cvadriciclurile ușoare așa cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri, omologate potrivit legii, pentru care Regia Autonomă Registrul Auto Român a eliberat cartea de identitate a vehiculului, precum şi tramvaiele, maşinile autopropulsate şi vehiculele cu tracţiune animală", prevede proiectul de ordin. Practic, noile referiri (cele subliniate) sunt conforme cu reglementările europene. Potrivit ordinului, eliberarea unui duplicat al certificatului de înmatriculare și solicitarea de păstrare a numerelor se vor putea face și electronic, fără deplasări la direcțiile locale, dar pentru asta va trebui ca DRPCIV să pună la dispoziție pe site-ul propriu această posibilitate. Atenție! Prevederile proiectului de ordin MAI vor intra în vigoare abia după ce apar în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Proiect nou pentru modificarea Legii dialogului social, deși altul asemănător este blocat la Parlament de peste un an Chiar dacă există un proiect asemănător, apărut cu peste doi ani în urmă, blocat în Parlament de peste un an, miercuri a fost pus în dezbaterea senatorilor un alt proiect de lege ce vizează modificarea şi completarea Legii dialogului social. Așadar, în acest moment, la Parlament sunt înregistrate două proiecte pe aceeași temă, ceea ce, se pare, devine o practică din ce în ce mai des întâlnită. Proiectul înregistrat acum la Senat urmărește modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011, principalele probleme constatate la legislația în vigoare fiind legate de libera asociere a lucrătorilor, libertatea părților de a negocia la nivel național, negocierea contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate sau de unitate, conflictele de muncă, protecția persoanelor care ocupă funcții eligibile într-un organism sindical etc. De exemplu, proiectul de lege prevede reducerea numărului necesar de angajați pentru constituirea unui sindicat. În prezent, această limită se referă la un număr de 15 angajați ce lucrează în aceeași unitate, în timp ce proiectul stabilește că “[p]entru constituirea unei organizații sindicale este necesar un număr de cel puțin 5 membri fondatori, din aceeași unitate, ori 10 membri fondatori din unități diferite, din același sector de activitate”. Ce e interesant este faptul că, în urmă cu doi ani, era înregistrat la Senat un alt proiect de lege ce viza modificarea Legii 62/2011. Acesta conținea multe modificări la Legea dialogului social, urmărindu-se, practic, înlocuirea actualei legislații din domeniu. Proiectul din 2018 a ajuns, în cursul aceluiași an, la primul vot din Parlament, respectiv cel al senatorilor, dar, cu toate că majoritatea senatorilor au votat pentru adoptare, numărul de voturi favorabile nu a fost suficient, ceea ce a dus la respingerea automată a documentului. În prezent, proiectul se află în atenția deputaților și așteaptă în continuare, pentru a putea primi votul decisiv la Camera Deput, primirea unui raport din partea comisiilor de specialiate competente, în condițiile în care termenul-limită pentru transmiterea raportului era 13.12.2018. Și acest proiect, întocmai ca cel înregistrat recent, urmărea eliminarea problemelor generate de actuala legislație din acest domeniu, printre altele, stabilind o mai bună reglementare a reprezentantului salariaților, o interdicție la concedierea acestuia, obligativitatea negocierii colective pentru mai multe companii, o durată majorată pentru contractul colectiv de muncă etc. Atenție! Niciunul dintre cele două proiecte nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, ele au nevoie să treacă de Parlament, să fie promulgate prin decret prezidențial și publicate în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Buletinul va conține, pe viitor, și o semnătură electronică, însă propunerea este problematică Viitoarele cărți electronice de identitate vor conține și o semnătură electronică, potrivit unui proiect de lege, ce va ajunge la votul decisiv al deputaților, având propunere de adoptare. Totuși, măsura propusă ridică mari semne de întrebare referitoare la securitatea semnăturilor electronice care vor fi emise de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), mai ales pentru că prevederile noi ar fi în contradicție cu regulile europene. Concret, proiectul de lege, ce ar putea să treacă în curând de Parlament, prevede că buletinul electronic va permite inclusiv folosirea semnăturii electronice. Adică actul de identitate va conține un certificat digital pentru semnătură electronică, ce va fi emis de MAI și va fi echivalentul legal al semnăturii de mână. Exact această chestiune va duce, însă, la probleme destul de mari. 1. Nu orice semnătură electronică are aceeași valoare legală cu semnătura de mână Proiectul de lege prevede că certificatele digitale emise de MAI vor fi simple (nivel mediu de încredere), nu calificate, acesta fiind singurul caz în care semnătura electronică este echivalentul semnăturii de mână, conform Regulamentului european 910/2014, care se aplică direct inclusiv în România. Acest aspect este foarte important, deoarece semnătura calificată, conform normelor europene pe care țara noastră este obligată să le respecte, îndeplinește anumite condiții ce țin mai ales de securitatea datelor, asigurând o legătură directă și neîndoielnică între identitatea reală a unei persoane și identitatea sa electronică. 2. Riscurile de securitate și potențialele abuzuri Regulamentul european mai stabilește că certificatele calificate pentru semnătură electronică pot fi emise doar de către un „prestator de servicii de încredere calificat”, cu respectarea unor cerințe clare, statut care se acordă de către un organism de supraveghere. Prestatorul este obligat să ia măsuri tehnice și organizaționale corespunzătoare pentru gestionarea riscurilor la adresa securității serviciilor, să foloseacă anumite tehnologii pentru a asigura integritatea datelor și identitatea semnatarului. Doar în aceste condiții se poate discuta despre echivalența juridică dintre semnătura electronică și semnătura de mână. Dacă acele certificate emise de MAI nu vor fi calificate, se pune întrebarea cum vor avea încredere cetățenii că sunt îndeplinite condițiile minime de securitate? Spre exemplu, dacă o instituție publică emite certificate pentru semnătură electronică către cetăţeni, pentru ca aceştia să le folosească la semnarea de documente electronice în relația cu acea instituţie sau cu alte instituții de stat, cum pot aceşti cetăţeni să aibă încredere că emitentul, care a emis cheile de folosire ale certificatului, nu le utilizează ca să semneze electronic în numele persoanei căreia a fost emis certificatul? Mai precis, este necesară existența unui organism independent care să reglementeze, supravegheze și supervizeze activitatea MAI de emitere a certificatelor pentru semnătură electronică, pentru a se garanta utilizarea acestora în condiții de siguranță, cu prevenirea potențialelor fraude. Conform prevederilor legale actuale, organismul de supraveghere este tot o instituţie din subordinea Guvernului, în condiţiile în care -- conform unui punct de vedere emis de reprezentanţii Comisiei Europene -- Guvernul (prin instituțiile sale subordonate) nu poate acționa, în același timp, ca Organism de supraveghere și Prestator de servicii de încredere. Aceste roluri sunt distincte și trebuie separate, atât legal, cât și organizațional. 3. Potențiale litigii Atunci când vorbim de folosirea semnăturii electronice în relațiile cu instituțiile statului (așa cum vrea MAI cu cărțile de identitate electronice), cele mai uzuale situații sunt date de relația contribuabil - Ministerul Finanțelor și Ministerul Sănătății cu instituțiile subordonate (declarații fiscale, prescripții medicale etc.). Ținând cont că aceste instituții folosesc un număr mare de documente electronice, în cazul unor potențiale litigii în instanță, folosirea unor certificate necalificate emise de MAI va ridica probleme. Cu alte cuvinte, va fi dificil de demonstrat că aceste certificate îndeplinesc cerințele unei semnături electronice calificate, conform Regulamentului european 910/2014 - semnătură electronică avansată care este creată de un dispozitiv de creare a semnăturilor electronice calificat și care se bazează pe un certificat calificat pentru semnăturile electronice. 4. Cum s-a procedat în alte țări Toate statele membre ale Uniunii Europene în care a fost implementat cardul electronic de identitate, cu posibilitatea integrării de certificate digitale în CIP-ul cardului, folosesc certificate calificate de semnatură electronică, cu respectarea prevederilor Regulamentului 910/2014. Și asta cu costuri foarte mici pentru respectivele state (Belgia, Germania, Spania, Estonia, Croația, Letonia, Malta, Portugalia, Slovacia, Italia și Lituania). Spre exemplu, statul belgian, care are zece milioane de locuitori, plăteşte sub un euro pentru un certificat calificat, valabil zece ani, de pe cartea electronică de identitate. Aceste certificate sunt emise de prestatori de servicii de certificare calificați. Important! Redacția noastră a solicitat puncte de vedere oficiale, referitoare la problemele de securitate implicate de semnătura electronică (ce va putea fi folosită prin buletinul electronic), atât de la MAI, cât și de la ministerele cu atribuții în domeniile comunicațiilor, finanțelor și sănătății. Vom reveni când avem răspunsuri de la autorități. Atenție! Proiectul de lege nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie să treacă și de Camera Deputaților, să primească semnătura președintelui țării și să fie publicat în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Lipsa informațiilor privind performanța energetică în anunțurile de vânzare sau închiriere poate fi amendată Legea privind performanța energetică a clădirilor stabilește că, atunci când dau anunț de vânzare ori de închiriere a unor apartamente sau spații de birouri, investitorii, proprietarii sau administratorii acestora sunt obligați să includă în anunț și informații cu privire la indicatorii de performanță ai clădirii. Însă, de puțină vreme au apărut și sancțiunile pentru cei ce nu respectă această regulă, mai exact, amenzi ce pot ajunge până la 2.500 de lei. Obligația de a include informații despre eficiența energetică a clădirii, prevăzută de Legea nr. 372/2005, se aplică de multă vreme, dar, de câteva zile, adică de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2020, au apărut și sancțiunile pentru nerespectarea acestei obligații. De fapt, Legea nr. 372/2005, prevede că “[î]n scopul informării potențialilor cumpărători sau chiriași, investitorul/ proprietarul/ administratorul clădirii/ unității de clădire (...) va preciza în anunțurile de vânzare sau închiriere a acestora informații din certificat cu privire la indicatorii de performanță (...)”. Sancțiunile aduse de nou-apăruta Lege 101/2020 pentru nepublicarea în anunțurile de vânzare sau închiriere a informațiilor despre eficiența energetică a clădirii se aplică investitorului, proprietarului sau administratorului spațiului sau apartamentului și constau, de fapt, în amenzi cuprinse între 1.250 și 2.500 de lei. Ce e interesant de remarcat este faptul că această sancțiune se aplică și agenților imobiliari ori agențiilor de publicitate imobiliară care nu respectă această obligație. Indicatorii de performanță energetică vizați de această obligație sunt: clasa energetică; consumul total specific de energie primară; indicele de emisii echivalent CO2; consum total specific de energie din surse regenerabile. Conform Legii 372/2005, performanța energetică a unei clădiri reflectă consumul de energie necesar pentru încălzirea sau răcirea spațiului, generarea de apă caldă menajeră, ventilare, iluminat integrat ori pentru alte sisteme tehnice ale clădirii. Definiția unității de clădire apare tot în Legea 372/2005, care este, mai exact, “o zonă/ o parte a unei clădiri, un etaj sau un apartament dintr-o clădire, care este concepută/conceput sau modificată/ modificat pentru a fi utilizată/ utilizat separat”. Asta înseamnă că o unitate de clădire poate fi, pe lângă un apartament, un etaj sau doar o zonă cu birouri, ce poate fi închiriată sau vândută separat de restul clădirii. Legea 101/2020 a introdus, pe lângă amenzile pentru nepublicarea în anunțuri a detaliilor privind eficiența energetică, și obligația de a dota clădirile cu sisteme de autoreglare pentru reglarea distinctă a temperaturii și calității aerului interior, dar și obligația de a monta în clădirile rezidențiale și nerezidențiale sisteme destinate reîncărcării vehiculelor electrice. Aceeași lege impune, de asemenea, o nouă obligație și pentru cei ce auditează clădirile din punct de vedere energetic, respectiv de a transmite autorităților informații energetice relevante despre clădirile pe care le verifică. Sursa: avocatnet.ro

@South BiRi - Va primi 1 avertisment pentru DM.

Îți schimbi furnizorul de servicii? Ai dreptul să-ți portezi și datele de la un operator la altul Atunci când o persoană vrea să își schimbe furnizorul de servicii (bancare sau telecom, de exemplu), are tot interesul să își porteze datele de la vechiul operator la noul furnizor. Motivul e foarte simplu: discutăm de servicii ale căror calitate poate crește cu volumul de date deținute despre persoana care le folosește. Astfel, este în interesul acesteia să nu piardă nimic, atunci când se mută. De aceea, legislația le dă dreptul persoanelor, la schimbarea furnizorului, să porteze și datele de la cel vechi la cel nou. Altcumva, ar exista riscul descurajării mutării și, în schimb, cineva ar putea rata oferte mai bune, din cauza aceasta. Următoarele articole scrise de avocatnet.ro au ajutat deja zeci de mii de oameni să găsească soluții. Ți-ar putea fi de folos și ție: Oricine folosește servicii bancare, telefonice sau de alt tip știe că, dacă vrea să își schimbe furnizorul, devine de ajutor posibilitatea de a-și porta (transfera) datele de la vechiul operator la noul operator (de exemplu, numărul de telefon). De aceea, Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) garantează acest lucru pentru oricine vrea să își schimbe furnizorul de servicii. Vorbim, aici, de orice serviciu unde prestarea acestuia depinde, la nivel esențial, de date personale - de exemplu, servicii de telefonie mobilă sau servicii bancare. În concret, acest lucru înseamnă inclusiv că i se poate cere vechiului furnizor să transfere datele direct noului furnizor. Posibilitatea de portare a datelor are o logică foarte simplă, în fond. Persoanele care folosesc anumite servicii trebuie să aibă libertatea efectivă de a găsi cele mai bune oferte și de a pleca de la un furnizor la altul, în caz că găsesc oferte mai bune. Dacă portarea datelor nu ar fi facilă, în domeniile în care furnizarea serviciului se bazează pe un volum mare de date, utilizatorul serviciilor ar putea fi descurajat să „migreze”. Există, însă, și anumite date ce nu pot fi portate de la un furnizor de servicii la altul (în sensul că nu i se poate cere vechiului furnizor să le transfere la cel nou). E vorba, mai exact, de acele date care sunt derivate de un operator economic din alte date furnizate cu bună-știință de utilizator sau obținute prin observarea activitiății acestuia. O situație concretă în care datele personale pot fi portate de la un furnizor de servicii la altul este cea a datelor bancare. Discutăm, aici, de portarea unui număr ridicat de tipuri de date personale, de la date personale făcute pentru identificarea clientului la istoricul tranzacțiilor, de exemplu. Posibilitatea de portare există și în cazul schimbării furnizorului de telefonie mobilă. În acest caz, portarea este destul de simplă, în sensul că clientul trebuie să se adreseze noului furnizor cu o solicitare de portare, iar acesta va continua demersurile pentru portarea datelor. Sursa: avocatnet.ro

Noi reguli în funcție de care călătorii scapă de carantină la sosirea în țară Persoanele care sosesc în România din țări în care rata de îmbolnăvire cu coronavirus este cel mult egală cu cea de la noi din țară nu mai sunt nevoite să stea în izolare cele 14 zile, se arată într-o nouă hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU). Hotărârea CNSU nr. 33/2020 stabilește că sunt exceptate de la măsura izolării sau carantinării persoanele care vin în România din țări unde “rata cumulată de incidență a cazurilor noi de îmbolnăvire din ultimele 14 zile raportată la 100.000 de locuitori (…) este mai mică sau egală cu cea înregistrată în România, în perioada similară”. Până acum, pentru ca măsura izolării să nu fie impusă la sosirea în România, călătorii respectivi trebuiau să vină din țări în care rata de îmbolnăvire era de cinci persoane la un milion de locuitori. Potrivit Hotărârii CNSU nr. 33/2020, lista cu țările exceptate de la carantină va fi actualizată ca până acum, adică în fiecare zi de luni, de către Institutul National de Sănătate Publică. Așadar, este de așteptat ca luni să se actualizeze lista cu țările pentru care nu se mai aplică măsura carantinării, la sosirea în România. Ultimea actualizare a acestei liste a fost făcută pe 22 iunie, când au fost adăugate cinci țări, respectiv Italia, Franța, Finlanda, Estonia și Irlanda. Următoarea actualizare ar fi trebuit să aibă loc pe data de 29 iunie, însă autoritățile au decis să nu mai intervină asupra listei, din cauza numărului mare de infectări cu coronavirus. Acum, se pare că totuși vom avea parte de o actualizare a acestei liste, ținând cont de criteriul potrivit căruia persoanele care vin din țări unde rata de îmbolnăvire este mai mică sau egală cu cea din România nu vor mai fi nevoite să stea în izolare. Reamintim că toate persoanele care călătoresc cu avionul și vin în România au obligația de a completa o declarație pe propria răspundere, care se poate face și online, pentru a reduce timpul de așteptare în aeroport. România se află în stare de alertă până la data de 16 iulie 2020. Sursa: avocatnet.ro

Ma intrebam cand apar haterii.

O nouă categorie de salariați va beneficia, în curând, de reducerea vârstei de pensionare Cei ce au lucrat, în mod frecvent, cu explozivi, respectiv au participat la fabricarea, manipularea ori transportul acestora, vor beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu nu mai puțin de 13 de ani, apare într-un proiect de ordonanță ce se află pe ordinea de zi a ședinței săptămânale a Guvernului, ce are loc chiar azi. Reducerea cu 13 ani a vârstei de pensionare urmează să se aplice, potrivit proiectului de OUG, celor ce au desfășurat activități legate de: fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unităţile de producţie a explozivilor, precum şi fabricarea nitrocelulozelor şi a celuloidului în aceleaşi unităţi de producţie a explozivilor; fabricarea muniţiilor şi a elementelor de muniţii, locurile de muncă în care se execută operaţii cu exploziv de iniţiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum şi locurile de muncă în care se execută operaţii cu explozivi aromatici, la care angajaţii vin în contact direct cu aceştia; operaţii de distrugere a muniţiilor încărcate şi a elementelor de muniţii încărcate, a pulberilor, a explozivilor şi a produselor pirotehnice; delaborarea (demontarea - n. red.) muniţiilor şi a elementelor pirotehnice încărcate cu substanţe explozive sau incendiare. Așa cum apare în proiect, de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 de ani beneficiază cei ce au desfășurat activitățile menționate mai sus, pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat în aceste activități. Așadar, vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare doar cei care au lucrat efectiv cu explozivi timp de cel puțin 25 de ani, perioadă care este, de fapt, stagiul complet de cotizare în cazul acestor persoane. De prevederile cuprinse în proiectul de OUG vor beneficia, la cerere, și persoanele ieșite la pensie înainte de intrarea în vigoare a acestora, iar pensia recalculată se va primi din luna următoare efectuării cererii. Această măsură a reducerii vârstei de pensionare pentru anumite categorii de salariați nu e singura din ultima perioadă. Mai exact, de la începutul lunii iunie, soldații sau gradații profesioniști pot beneficia, alături de o parte a militarilor, polițiștilor sau funcționarilor publici cu statut special care se bucură deja de această măsură, de reducerea vârstei standard de pensionare. Atenție! Proiectul de ordonanță de urgență NU se aplică momentan. Pentru asta, el are nevoie să fie adoptat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigare în momentul publicării. Sursa: avocatnet.ro

Se aplică Legea mirosurilor și celor ce stau la bloc, care "deranjează" vecinii cu miros de mâncare? O lege ce a trecut recent de Parlament și se află acum la președintele țării pentru promulgare stabilește sancționarea aspră a firmelor care desfășoară activități ce deranjează din punct de vedere olfactiv și interzicerea, de către autoritățile locale, a tuturor activităților desfășurate în zonele rezidențiale ce pot deranja prin mirosurile degajate. Dar se referă Legea mirosurilor la activitățile desfășurate în blocuri, precum gătitul sau fumatul? Detaliem mai jos. Aflat în prezent la președintele țării pentru promulgare, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului sau, după cum mai este cunoscut, Legea mirosurilor, va obliga firmele și alți operatori economici să aibă sisteme proprii de monitorizare a disconfortului olfactiv generat, dar și să elaboreze și să respecte planuri de gestionare a disconfortului olfactiv. În mod evident, este vorba despre firmele ce pot genera disconfort olfactiv în apropierea lor. Așadar, Legea mirosurilor se referă doar la firme sau și la cei ce locuiesc la bloc și generează mirosuri deranjante pentru cei din jur? De principiu, se referă doar la firmele care poluează olfactiv. De fapt, la toți operatorii economici ce desfășoară activități ce pot aduce disconfort olfactiv, indiferent de forma pe care o îmbracă. Această discuție apare în contextul în care, de câteva zile, în spațiul public au apărut mai multe voci care susțin că această lege s-ar putea aplica și persoanelor obișnuite, nu numai firmelor, adică i-ar putea viza, mai exact, și pe cei ce locuiesc la bloc. Astfel că, de exemplu, potrivit Legii mirosurilor ar putea fi sancționate firmele ce dețin rampe sau platforme de gunoi, în cazul, foarte probabil, de altfel, în care apare un incendiu, incineratoare de deșeuri, crescătorii de animale, dar și unele întreprinderi individuale, care sunt, de fapt, crescători de animale, care-și desfășoară activitatea lângă zone rezidențiale. Faptul că legea nu vizează locatarii de la bloc reiese din mai multe definiții conținute de document. De exemplu, disconfortul olfactiv este definit ca “efectul generat de o activitate care poate avea impact asupra stării de sănătate a populaţiei şi a mediului, care se percepe subiectiv pe diferite scale de mirosuri sau se cuantifică obiectiv conform standardelor naţionale, europene și internaționale în vigoare”. Astfel, chiar dacă este deranjant, mirosul de mâncare de pe scara blocului nu poate fi totuși considerat un pericol asupra stării de sănătate a populaţiei şi a mediului. “Planul de gestionare a disconfortului olfactiv se elaborează de către operatorii economici/titularii activităților care pot genera disconfort olfactiv”, apare în continuare în Legea mirosurilor. Același document definește planul de gestionare a disconfortului olfactiv ca fiind un “plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate, în scopul identificării, prevenirii şi reducerii disconfortului olfactiv care se realizează atât în cazul unor instalaţii/activități noi sau a instalaţiilor/activităților existente cât şi în cazul unor modificări substanţiale ale instalaţiilor/activităților existente”. Într-adevăr, în lege apare formularea “operatorii economici/titularii activităților”, dar e greu de crezut că atunci când se vorbește despre titulari ai activităților se au în vedere cei ce gătesc la bloc. Nu de alta, dar ar trebui ca și ei să realizeze planul de gestionare a disconfortului olfactiv și, în baza acestuia, să obțină o autorizaţie/ autorizaţie integrată de mediu pentru activităţile care pot crea disconfort olfactiv, ce apare în legea aflată acum la promulgare, ceea ce, dacă, prin absurd, s-ar întîmpla, ar suprasolicita instituțiile statului și angajații acestora. O singură referire la persoane fizice există în Legea mirosurilor. Este vorba, mai exact despre “obligația persoanelor fizice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației de mediu”, dar referirea apare în contextul modificării unui paragraf al OUG 195/2005 privind protecția mediului, în sensul adăugării obligației de a respecta planul de gestionare a disconfortului olfactiv de către firme. De fapt, obligația persoanelor fizice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației de mediu există și în prezent și se aplică doar acelor persoane care desfășoară activități ce au nevoie de o astfel de autorizare. Potrivit informațiilor de pe site-ul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune. Ca idee, Legea mirosurilor a fost concepută, așa cum spun și inițiatorii ei pe site-ul dedicat acestei legi, pentru a obliga operatorii economici care generează mirosuri "să ia toate măsurile referitoare la prevenirea şi reducerea disconfortului olfactiv, astfel încât să nu afecteze sănătatea populației şi mediul în întregul său". În concluzie, ținând cont de faptul că Legea mirosurilor nu se referă la activitatea obișnuită a locatarilor de la bloc, mai ales dacă respectă regulile unei bune conviețuiri, putem spune că aceștia nu riscă sancțiuni pentru mirosurile pe care le generează ocazional. Sursa: avocatnet.ro

CCR: Internarea obligatorie și carantina pentru cei veniți din străinătate nu pot fi stabilite prin ordine de ministru Curtea Constituțională a României a admis azi o serie de critici formulate de Avocatul Poporului privind constituționalitatea unor măsuri impuse în ultima perioadă, în contextul epidemiei de COVID-19, printre care și ideea de internare obligatorie prin ordin de ministru și aceea de intrare în carantină a celor care au venit în România din anumite țări. Internarea obligatorie în baza ordinelor de ministru în cazul bolilor transmisibile, prevăzută de Legea sănătății, este neconstituțională, a concluzionat azi CCR, dându-i dreptate Avocatului Poporului. Prevederea criticată e teza a doua a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006: „Măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.” De asemenea, CCR a considerat neconstituțională și carantina impusă prin ordin de ministrus pentru cei veniți din străinătate, stabilită prin OUG nr. 11/2020. Prevederea criticată e art. 8 alin. (1) din ordonanță: „(1) În cazul epidemiilor/pandemiilor sau situaţiilor de urgenţă de sănătate publică internaţionale declarate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dacă exista un risc iminent pentru sănătatea publică, cu respectarea Regulamentului sanitar internaţional (2005), la propunerea Grupului tehnic de experţi ai Ministerului Sănătăţii, ministrul sănătăţii instituie carantina pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate, ca măsură de prevenire şi limitare a îmbolnăvirilor.” Pe scurt, CCR a spus, raportat la cele două texte de lege de mai sus, că "sunt neconstituționale deoarece aceste norme juridice nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate a legii impuse de art.1 alin.(5) din Constituție și afectează drepturi și libertăți fundamentale, așa cum sunt cele prevăzute de art.23 alin.(1), art.25 și art.26 din Constituție, fără respectarea condițiilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale". Notă: Deciziile CCR vor produce efecte pentru toată lumea odată ce apar în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

CCR: Măsura obținerii unor date în legătură cu tranzacțiile financiare ar trebui să poată fi contestată și de alte persoane vizate, nu doar de inculpat Curtea Constituțională a României (CCR) a criticat textul de lege din Codul de procedură penală referitor la obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane: concret, este contrar Constituției faptul că nicio altă persoană vizată de măsură, în afară de inculpat, nu poate contesta legalitatea acesteia. "În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art.1461 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii referitoare la obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională", transmite CCR printr-o decizie adoptată marți. Curtea consideră neconstituțional faptul că, în afară de inculpat, nicio altă persoană care e vizată de această măsură nu poate contesta legalitatea sa. Potrivit articolului respectiv, măsura poate viza "tranzacțiile financiare ale făptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricărei persoane care este bănuită că realizează asemenea operațiuni cu făptuitorul, suspectul sau inculpatul". Măsura e dispusă dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; b) măsura este necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a probelor ce urmează a fi obținute ori gravitatea infracțiunii; c) probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare. Ca urmare a încuviințării acesteia, organul de cercetare cere de la instituțiile de credit și de la entitățile financiare înscrisuri sau informații la care se face referire în mandat sau în autorizația emisă de procuror. "După efectuarea activităților autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privința sa. După momentul informării, persoana ale cărei tranzacții financiare au fost vizate de această măsură are dreptul de a lua cunoștință de activitățile efectuate", mai prevede articolul 1461 din Codul de procedură penală. Decizia motivată a Curții cu privire la neconstituționalitatea găsită în acest text de lege urmează să fie publicată în Monitorul Oficial pentru a deveni general obligatorie. Parlamentul va trebui să opereze apoi modificări legislative pentru a corecta această neconstituționalitate. Sursa: avocatnet.ro

Reguli noi privind internarea și externarea pacienților asimptomatici și a celor cu forme ușoare, aprobate azi Reguli noi privind internarea și externarea pacienților depistați cu noul coronavirus au fost aprobate azi, anunță Ministerul Sănătății, o parte dintre acestea vizând pacienții asimptomatici - în contextul în care numeroși specialiști, inclusiv Avocatul Poporului, solicită ministerului de ceva vreme deja un set de reguli privind situația pacienților fără simptome de COVID-19. Ordinul pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 555/2020, care conține noile măsuri, a fost aprobat azi, anunță Ministerul Sănătății, urmând ca prevederile sale să intre în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial. Concret, acesta va stabili că: pacienții asimptomatici cu factori de risc, precum și pacienții simptomatici care au forme ușoare vor putea fi externați după minimum zece zile de internare în lipsa febrei și ameliorarea simptomatologiei, pentru cel puțin 72 ore; aceștia vor fi internați în spitale de faza 2 sau suport, iar testarea de control se va efectua în ziua 8 de la internare; pacienții asimptomatici care sunt pozitivi la testul de control vor putea fi externați după zece zile dacă medicul curant consideră oportun pe baza criteriilor clinice, cu condiția izolării la domiciliu până la împlinirea celor 14 zile ale perioadei de izolare care decurge de la momentul internării (respectiv patru zile de la externare); pacienții asimptomatici care sunt negativi la testul de control vor putea fi externați după 10 zile, fără a fi necesară izolarea la domiciliu. "După externare, monitorizarea stării de sănătate a pacientului pe perioada izolării la domiciliu se face de către medicul de familie, zilnic, prin sistemul de telemedicină. Pentru pacienții care nu sunt înscriși pe lista unui medic de familie monitorizarea zilnică este efectuată de către Direcția de Sănătate Publică Județeană și a municipiului București", mai scrie în comunicatul ministerului privind ordinul recent aprobat. Mai departe, ordinul nou mai prevede următoarele chestiuni: în cazul pacienților cu afecțiune renală care necesită dializă, aceștia vor fi mentinuți internați până la 14 zile în vederea asigurării accesului la dializă (procedură care nu poate fi efectuată în condiții de izolare la domiciliu); pacienții simptomatici cu forme medii sau severe vor rămâne în spitale faza 1 sau 2 care au în structură secţii de terapie intensivă sau în spitale suport, în cazul în care spitalele de fază 1 sau 2 nu au secţii de terapie intensivă; internarea trebuie să dureze cel puțin 14 zile de la debutul simptomelor, lipsa febrei pentru cel puțin 72 ore și ameliorarea simptomatologiei. Testarea de control se va efectua după îndeplinirea criteriilor mai sus menționate. Pacienții cu rezultat pozitiv la testul de control pot fi externați dacă medicul curant consideră oportun pe baza criteriilor clinice, cu indicații de izolare la domiciliu pentru o perioadă stabilită de medicul curant. "Noile criterii de externate au fost fundamentate pe baza recomandărilor OMS și ECDC care nu mai condiționează externarea pacientului cu stare clinică bună după 2 teste negative succesive pentru probe recoltate la interval de 24 de ore. Există rapoarte care evidențiază că pacienții pot ramane pozitivi la RT-PCR timp de săptămâni sau chiar să alterneze un rezultat pozitiv după zile/săptămâni după unul negativ, evidențele preliminare sugerând că pacientul nu mai este infecțios", mai scrie Ministerul Sănătății. Atenție! Prevederile ordinului NU sunt în vigoare momentan - ele se aplică după ce acesta e publicat în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Concedierea: Poate un salariat să fie dat afară de pe o zi pe alta? Dacă te-ai angajat în baza unui contract de muncă, desfacerea acestuia poate interveni doar pentru anumite motive, concedierea presupunând existența unui preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare, în anumite cazuri. În alte cazuri, deși preavizul nu-i necesar, trebuie îndeplinite anumite proceduri înainte de concediere. Asta înseamnă că, în general, angajatorul nu te poate da afară de pe o zi pe alta, însă există și o excepție de la regulă: concedierea în perioada de probă. Potrivit Codului muncii, angajatorii au dreptul să stabilească, pentru noii salariați, o perioadă de probă în care să le verifice aptitudinile. Această perioadă poate fi de maximum 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. În tot acest timp, salariatul beneficiază de toate drepturile pe care le au și ceilalți colegi ai săi, însă cu o deosebire: dacă cei care au trecut de perioada de probă au dreptul la preaviz (în anumite cazuri) când vine vorba de concediere, angajații aflați în perioada de probă se pot trezi dați afară de pe o zi pe alta. Mai exact, colaborarea dintre un angajat și un salariat aflat în perioada de probă poate înceta printr-o simplă notificare. Acest lucru poate reprezenta un dezavantaj, pentru că angajatul respectiv nu are timp să-și găsească un alt loc de muncă, însă poate fi și un avantaj. Asta pentru că inclusiv salariatul aflat în perioada de probă poate să renunțe la contractul de muncă oricând dorește. Astfel, dacă, spre exemplu, și-a găsit un alt loc de muncă sau pur și simplu nu mai vrea să continue colaborarea cu actualul angajator, salariatul aflat în perioada de probă nu este obligat să respecte perioada de preaviz și poate pleca oricând. Important! Totuși, trebuie să punctăm un aspect foarte important. Deși contractul de muncă poate fi desfăcut oricând în perioada de probă, aceasta constituie vechime în muncă. Motivele pentru care poți fi dat afară de la locul de muncă Potrivit Codului muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și poate interveni din motive ce țin de salariat sau din cauze neimputabile acestuia. Atunci când concedierea intervine din motive care țin de angajatul respectiv, contractul de muncă poate înceta dacă: salariatul a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract sau prin regulamentul intern (fără preaviz, dar trebuie urmată o procedură clară, în anumite termene, în care e inclus și salariatul); salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile (fără preaviz, dar trebuie urmată o procedură clară, concedierea nu intervine imediat după arestare); salariatul este inapt fizic sau psihic să muncească (cu preaviz și trebuie urmată o procedură clară); salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat (cu preaviz). Așadar, pentru primele două situații din listă, Codul muncii nu prevede obligativitatea emiterii preavizului, ceea ce înseamnă că angajatorul poate desface contractul în lipsa preavizului. Totuși, firma are de urmat niște proceduri speciale, astfel că salariatul nu se poate trezi dat afară dintr-o dată. În fine, după cum spuneam mai sus, angajatul poate fi dat afară și din motive ce nu țin de persoana sa, caz în care vorbim de desființarea locului de muncă. Acest tip de concediere poate fi individuală sau colectivă, iar salariații disponibilizați au dreptul la preaviz. Așadar, singurul caz în care o persoană poat fi concediată efectiv de pe o zi pe alta este cel în care se află în perioada de probă. În rest, fie salariatul are dreptul la perioada de preaviz de 20 de zile lucrătoare, fie angajatorul trebuie să urmeze niște proceduri care durează cel puțin câteva zile bune (deci nu putem vorbi de o concediere bruscă). Dincolo de notificarea concedierii în perioada de probă, în celelalte cazuri trebuie emisă o decizie de concediere. Indiferent de situație, salariatul concediat trebuie informat în scris de către angajator. Sursa: avocatnet.ro

- Nume: DeviL - Numele celui reclamat: DonAlecs - Levelul celui reclamat: 46 - Bara RPG a reclamatului (cea mică): - Motiv: Mi-a furat masina, mi-am recuperat-o si apoi m-a injurat. - Dovezi: https://imgur.com/a/C34LLeH - Alte precizări: Va primi 1 avertisment pentru limbaj vulgar.

Pensionarii cu venituri mici, care au peste 75 de ani, vor primi 180 lei lunar pentru mâncare Pensionarii de peste 75 de ani care au venituri la nivelul pensiei minime sociale (704 lei) și persoanele fără adăpost ar putea beneficia, în viitor, de acordarea de mese calde pe bază de tichete valorice de 180 de lei pe lună, se arată într-un proiect de ordonanță de urgență, aflat în dezbatere publică la Ministerul Fondurilor Europene (MFE). Proiectul de OUG stabilește că acest tip de tichete vor putea fi folosite numai pentru achiziționarea de mâncare și nu vor putea fi preschimbate în bani. De asemenea, persoanele care beneficiază de aceste tichete nu vor putea primi rest de bani, dacă este cazul, la achiziționarea meselor calde. Tichetele valorice vor fi electronice și vor fi alimentate lunar cu suma de 180 de lei. Acestea se vor putea folosi numai în unitățile care primesc astfel de tichete, listă pe care fiecare persoană o va primi la momentul acordării tichetului. Important! Cei care nu se pot deplasa și îndeplinesc condițiile de acordare a tichetelor valorice vor primi masa caldă aferentă la domiciliu. Fiecare tichet valoric va fi înseriat sub un număr unic și va conține, printre altele, informațiile de identificare a titularului (nume, prenume, cod numeric personal), precum și perioada de valabilitate (un an de la data emiterii) și interdicția de a fi utilizat pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost emis. Titularul tichetului îl va putea folosi numai dacă prezintă și buletinul, mai puțin persoanele fără adăpost, care nu vor fi obligate să prezinte actul de la folosirea tichetelor. Ca să intre în posesia tichetelor valorice, pensionarii cu venituri la nivelul pensiei minime sociale și persoanele fără adăpost trebuie să se înscrie pe listele ce vor fi întocmite de autoritățile publice locale. Potrivit proiectului de OUG se vor face două liste, una pentru pensionari și alta pentru persoanele fără adăpost. Pentru aprobarea listelor finale cu cei care vor beneficia de aceste tichete, unitățile administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului București) vor face anchete sociale sau vor apela la alte modalități de identificare a persoanelor vârstnice și persoanelor fără adăpost. Apoi, listele se centralizează la nivel de județ și se trimit către Ministerul Fondurilor Europene. Potrivit expunerii de motive a proiectului de OUG, acordarea unor astfel de tichete este cu atât mai necesară cu cât, în contextul epidemiei de coronavirus, două dintre categoriile de persoane direct afectate sunt pensionarii de cel puțin 75 de ani, cu venituri sub pensia socială minimă asigurată în plată și persoanele fără adăpost. Atenție! Prevederile proiectului de OUG nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie să fie adoptat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Bun venit, Iulian!

Oameni seriosi, care au de spus numai lucruri importante.